Acțiune introdusă la 3 martie 2010 — Germania/Comisia

(Cauza T-104/10)

2010/C 134/65

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și C. von Donat, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul deciziei atacate, Comisia a redus asistența totală acordată inițiativei comunitare RESIDER II SAARLAND (1994-1999) în Republica Federală Germania.

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un număr de cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că nu există niciun temei juridic pentru aplicarea de corecții financiare forfetare și extrapolate pentru perioada de finanțare 1994-1999.

În al doilea rând, reclamanta susține că s-a încălcat articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 4253/88 (1), întrucât nu sunt întrunite condițiile impuse pentru reducerea asistenței. În această privință, reclamanta arată că, în special, Comisia a aplicat în mod greșit conceptul „abatere”. În plus, Comisia nu a demonstrat că autoritățile naționale competente în materia gestionării fondurilor structurale și-au încălcat obligațiile care le revin în temeiul articolului 23 din Regulamentul nr. 4253/88. Nu au fost aduse dovezi suficiente în susținerea existenței unei abateri sistematice cât privește sistemele de gestionare și de control. În continuare, în opinia reclamantei, concluzia Comisiei în sensul existenței unei abateri sistematice în privința gestionării și a controlului se întemeiază pe o greșită apreciere a faptelor. Reclamanta adaugă totodată că o serie de elemente importante de fapt nu au fost corect evaluate și confirmate.

În subsidiar, reclamanta invocă un al treilea motiv, indicând că reducerile operate prin decizia atacată nu sunt proporționale. În acest context, potrivit reclamantei, Comisia nu a utilizat marja de apreciere care îi este conferită în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88. În plus, corecțiile forfetare aplicate depășeau riscul (potențial) al unui prejudiciu pentru bugetul comunitar. În opinia reclamantei, pe de altă parte, au fost cumulați o serie de indici de corectare fără a se verifica rezultatul obținut în fiecare caz în parte din perspectiva principiului proporționalității. Reclamanta consideră deopotrivă că nu s-a ținut seama de principiul proporționalității la extrapolarea erorilor, întrucât o serie de erori specifice nu pot fi transpuse întocmai într-un context lipsit de omogenitate.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că decizia atacată nu este suficient motivată. În această privință, se arată că din cadrul deciziei atacate nu se poate deduce modul în care a fost determinat și fundamentat cuantumul reducerilor forfetare. În plus, nu reiese că expunerea faptelor prezentată de către autoritățile germane a fost suficient avută în vedere de către Comisie. Mai mult, Comisia nu a dedus nicio concluzie din problemele relevate de studiul de proiect realizat de o serie de auditori externi în privința fiabilității concluziilor.

În final, reclamanta invocă un al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a principiului cooperării, întrucât aceasta se bazează în prezent pe „fișele privind subvenționarea cheltuielilor” care au fost elaborate abia în actuala perioadă de finanțare. În plus, Comisia și-a întemeiat decizia atacată pe o serie de carențe sistematice ale sistemului de gestionare și control în pofida faptului că a confirmat funcționalitatea sistemelor menționate chiar în cadrul perioadei de finanțare.

(1)  Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente (JO L 374, 31.12.1988, p. 1).