(a)

Trebuie să se dea întâietate dreptului de a rămâne în statul membru pe durata examinării cererii, drept prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din directivă, sau alineatul (2) al aceluiași articol trebuie interpretat în sensul că executarea mandatului de arestare este un motiv care primează asupra dreptului vizat la alineatul (1)? Cererea de azil în curs de examinare autorizează refuzarea predării în sensul deciziei-cadru, cu toate că acest motiv de refuz nu figurează în articolele 3 și 4 din decizia-cadru?

(b)

Articolul 7 alineatul (2) din directivă trebuie interpretat în sensul că acordă statelor membre o putere discreționară pentru a reglementa în modul pe care îl consideră adecvat, în legislația națională, aspectul vizat la litera (a)?

(c)

Cum trebuie interpretat articolul 7 din directivă din perspectiva întrebărilor precedente în cazul particular în care persoana a cărei predare este solicitată în temeiul unui mandat de arestare a formulat o cerere de azil pentru motive care sunt, în esență, aceleași cu cele pentru care se opune predării?

(d)

În cazul în care se acordă azilul, aceasta are drept consecință împrejurarea că statul care trebuie să efectueze predarea trebuie să o refuze? În plus, în această eventualitate, se face trimitere la cea de a patra întrebare preliminară [punctele a)–c)].

(a)

În cazul în care decizia-cadru trebuie interpretată în acest sens, care sunt motivele pe care statul membru de executare poate sau trebuie să le invoce? Statul membru poate invoca în acest caz principiile de interpretare adoptate, în cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în jurisprudența privind extrădarea? Poate acesta să invoce de asemenea motive prin care se extind motivele de refuz în raport cu cele consacrate de CEDO în jurisprudența sa?

(b)

În cazul în care decizia-cadru trebuie interpretată în sensul că executarea unui mandat de arestare poate fi refuzată în egală măsură pentru alte motive decât cele prevăzute la articolele 3 și 4 din decizia menționată, aceasta are drept consecință faptul că decizia-cadru permite statului membru să refuze executarea mandatului de arestare emis în vederea executării unei pedepse din cauza unor împrejurări, referitoare la conținutul sau la motivarea hotărârii pronunțate în statul membru care a emis mandatul ori la legalitatea procedurii care a condus la pronunțarea acestei hotărâri, care impun ca obiecțiile exprimate cu privire la aceste aspecte să fie examinate în statul membru în care este solicitată executarea mandatului? În ce condiții sau pentru care motive anume poate fi avută în vedere o astfel de examinare („revizuire pe fond”)?

(c)

Decizia-cadru trebuie interpretată în sensul că permite statului membru să refuze predarea în temeiul mandatului de arestare emis în vederea executării unei pedepse pentru că există motive serioase să se considere că procedura care a condus la condamnare nu a fost echitabilă întrucât persoana condamnată a fost supusă de autoritățile statului instanței în cauză unor persecuții care s-au concretizat într-o inculpare discriminatorie?

(a)

Trebuie în acest caz să se aplice mutatis mutandis dispozițiile articolului 4 alineatul (6) din decizia-cadru? Cu alte cuvinte, refuzul de a executa mandatul impune ca persoana a cărei predare este solicitată să fie resortisant al statului membru de executare sau să își aibă reședința permanentă în acesta, iar statul menționat să se angajeze să pună el însuși în aplicare pedeapsa sau măsura, în conformitate cu propria legislație națională?

(b)

Trebuie cel puțin ca refuzul să fie subordonat împrejurării că statul căruia îi este solicitată predarea să se angajeze să pună el însuși în aplicare pedeapsa sau măsura, în conformitate cu propria legislație națională?

(c)

În cazul în care decizia-cadru trebuie interpretată în sensul că, în anumite cazuri, permite să se refuze executarea unui mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse din cauza unor împrejurări referitoare la conținutul sau la motivarea hotărârii pronunțate în statul membru care a emis mandatul ori la legalitatea procedurii care a condus la pronunțarea acestei hotărâri, refuzul este licit independent de condițiile vizate la literele a) și b)?

(a)

Ce relevanță are acest motiv de opoziție, ținând seama de dispozițiile deciziei-cadru precum și de obligațiile care incumbă statului membru care a emis mandatul de arestare în privința resortisanților țărilor terțe, în temeiul dreptului Uniunii, din care fac parte, printre altele, Directivele 2004/83/CE (3) și 2005/85/CE a Consiliului?

(b)

În acest context, este relevant articolul 28 alineatul (4) din decizia-cadru, potrivit căruia o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat european de arestare nu este extrădată unui stat terț fără consimțământul autorității competente a statului membru care a predat-o? Interdicția în cauză privește, pe lângă predarea ca urmare a unei infracțiuni, și o măsură de îndepărtare de pe teritoriul celeilalte țări, precum expulzarea, și în ce condiții?