Recurs introdus la 29 ianuarie 2009 de Ralf Schräder împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 19 noiembrie 2008 în cauza T-187/06, Ralf Schräder/Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante

(Cauza C-38/09 P)

(2009/C 82/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Ralf Schräder (reprezentanți: T. Leidereiter și W.-A. Schmidt, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentului recurs este Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care a fost respinsă cererea recurentului formulată împotriva Deciziei camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante privind cererea de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de plantă „SUMCOL 01”. Recurentul arată că, prin hotărârea atacată, Tribunalul a confirmat decizia camerei de recurs potrivit căreia soiul candidat nu se distinge cu claritate de soiul de referință, care trebuie considerat notoriu.

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentul critică o serie de vicii de procedură. La examinarea deciziei camerei de recurs, Tribunalul a efectuat constatări a căror incorectitudine rezultă direct din actele dosarului. În plus, potrivit recurentului, Tribunalului a denaturat fapte și mijloace de probă, a impus cerințe exagerate în ceea ce privește argumentarea recurentului, a ajuns la concluzii contradictorii și a încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în justiție. Astfel, Tribunalul a ignorat o mare parte din argumentarea recurentului și numeroase propuneri de mijloace de probă acesta, și le-a respins cu motivarea că argumentarea este prea generală. Procedând astfel, Tribunalul a omis de asemenea să ia în considerare faptul că, în anumite privințe, recurentului i-a fost imposibil din punct de vedere obiectiv să se exprime „mai concret”. În acest fel, Tribunalul a încălcat în același timp dreptul recurentului de a fi ascultat în justiție și nu a respectat principiile în materie de sarcina probei și de administrarea probelor. În plus, Tribunalul a extins în mod inadmisibil obiectul litigiului prin faptul că a întemeiat hotărârea atacată pe o motivare care nu ar fi fost invocată nici de Oficiu, nici de camera de recurs.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul critică încălcarea de către Tribunal a dreptului comunitar prin faptul că, la interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante, a apreciat că descrierea unui soi în literatura științifică reprezintă o dovadă a notorietății acestuia. În plus, recurentul invocă încălcări ale articolului 62 din regulamentul menționat și ale articolului 60 din Regulamentul (CE) nr. 1239/95 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura față de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante.