COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 10.6.2026

COM(2026) 530 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Strategia UE privind comunitățile costiere reziliente, prospere și favorabile unei bune calități a vieții

1.Introducere

De la comunitățile de pescari la orașele costiere, viața de zi cu zi a celor 95 de milioane de persoane care trăiesc de-a lungul celor 70 000 km de coastă ai UE și în zonele costiere ale acesteia este strâns legată de ocean.

Specificul geografic și identitatea costieră ale UE oferă oportunități unice. La întâlnirea dintre uscat și mare, comunitățile costiere dispun de active importante de mediu, sociale și culturale și de un potențial neexploatat de a promova economia albastră durabilă. Acestea servesc drept terenuri de testare pentru inovarea albastră și pentru noi modele de afaceri durabile, acționează ca administratori ai mediului costier și marin, consolidează competitivitatea UE, refac ecosistemele marine și costiere și le protejează bogatul patrimoniu cultural maritim și identitatea maritimă. Ele joacă un rol esențial de centre locale pentru comerțul maritim, turism, producția de alimente și producția de energie curată.

În același timp, comunitățile costiere ale UE se află în prima linie a schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității marine și costiere și a poluării marine. Turismul excesiv, deficitul de locuințe accesibile ca preț, caracterul sezonier al activităților economice, cum ar fi turismul și pescuitul, oportunitățile limitate de angajare, precum și riscurile de mediu și intensificarea amenințărilor hibride reprezintă provocări suplimentare. Zonele costiere sunt, de asemenea, expuse amenințărilor la adresa securității din cauza poziției lor geografice și au o importanță strategică din perspectiva securității și apărării, în actualul mediu geopolitic tensionat. Dacă nu se intervine pentru atenuarea lor, aceste presiuni riscă să submineze mijloacele de subzistență, securitatea și prosperitatea comunităților costiere, cu consecințe mai ample pentru reziliența, competitivitatea și securitatea UE. Comunitățile costiere din UE sunt extrem de diverse, variind de la comunități mici de pescari la mari orașe portuare industriale, cu caracteristici geografice, medii, structuri de guvernanță, culturi și condiții demografice diferite. O abordare universală nu este nici fezabilă, nici eficace. Prin urmare, strategiile de dezvoltare trebuie să fie adaptate, concepute și puse în aplicare la nivel local, astfel încât să reflecte nevoile, provocările și oportunitățile specifice.

În conformitate cu obiectivele Pactului european privind oceanul planetar 1 , este prezentată pentru prima dată o strategie a UE care integrează provocările și oportunitățile comunităților costiere într-un cadru unic și coerent. Provocările specifice cu care se confruntă teritoriile insulare și regiunile ultraperiferice sunt abordate în Strategia UE pentru insule 2 și în viitoarea strategie a UE privind regiunile ultraperiferice.

2.O abordare a UE privind comunitățile costiere

Întrucât numeroase politici și fonduri ale UE au impact asupra zonelor costiere, o abordare coerentă a elaborării și punerii în aplicare a acestora poate maximiza sinergiile dintre politicile maritime, climatice, de coeziune, sociale, de cercetare și inovare, energetice și de mediu. Acțiunile UE vor completa, fără a înlocui, eforturile naționale, regionale și locale, în conformitate cu principiul subsidiarității.

Punând comunitățile costiere în centrul său, această strategie oferă o direcție clară, sprijinind statele membre și părțile interesate în planificare, programare și punere în aplicare – atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

O abordare a UE privind comunitățile costiere trebuie să pornească de la nevoile și preocupările locuitorilor din zonele costiere. Pe baza consultărilor cu părțile interesate 3 și a unei analize a riscurilor și oportunităților pentru comunitățile costiere, abordarea UE identifică trei obiective strategice pentru comunitățile costiere europene:

I.Prosperitate. Investiții într-o economie albastră diversă și durabilă, sprijinită de inovare și de noi modele de afaceri durabile, și asigurarea unor beneficii locale generate de aceasta.

II.Reziliență. Adaptarea continuă la riscurile tot mai mari generate de schimbările climatice și de alte riscuri de mediu, economice, sociale și de securitate, contribuind totodată la decarbonizare, la practici durabile și la reducerea emisiilor de GES în toate activitățile costiere și maritime.

III.Condiții bune de viață. Dezvoltarea unor locuri dinamice, favorabile incluziunii și atractive în care persoanele de toate vârstele să poată trăi, lucra și petrece timpul liber și în care cultura maritimă, patrimoniul și identitatea locală să poată prospera.

2.1.Comunități costiere prospere 

(1)Consolidarea și diversificarea sectoarelor tradiționale ale economiei albastre

Economia albastră a UE generează în mod direct aproximativ 263 de miliarde EUR pe an sub formă de valoare adăugată brută. Deși aceasta rămâne subfinanțată, oportunitățile de investiții din sectoarele economiei albastre iau avânt 4 . Cunoașterea mediului marin, inovațiile albastre și tehnologiile albastre stimulează deja noi modele și noi oportunități de afaceri. Progresele rapide în domeniul energiei din surse regenerabile offshore, al soluțiilor digitale și al observării oceanelor se pot traduce în locuri de muncă, competențe și investiții locale pentru comunitățile costiere. Comunitățile costiere pot acționa ca centre ale economiei albastre, în care inovarea stimulează competitivitatea, consolidând performanța economică globală a UE și asigurând totodată o utilizare durabilă a capitalului natural al oceanelor. Prin orientarea investițiilor către punctele forte regionale, strategiile de specializare inteligentă (S3) încurajează colaborarea în ecosistemele locale și regionale de inovare albastră, generând creștere economică și locuri de muncă în comunitățile costiere. Pentru a consolida legăturile dintre inițiativele de inovare și a extinde inovarea în ecosisteme esențiale precum biotehnologiile albastre, bioeconomia albastră și acvacultura circulară inteligentă, Comisia va continua să sprijine platforma tematică S3 pentru o economie albastră durabilă 5 .

Baza industrială a economiei albastre – inclusiv producția maritimă, transportul maritim și porturile – rămâne un pilon major al capacității de inovare, al competitivității și al autonomiei strategice a UE. Strategia portuară a UE și Strategia maritimă industrială europeană (EIMS) 6 trasează direcții care pot genera noi oportunități de afaceri și de inovare, legate, de exemplu, de transportul maritim ecologic, energia offshore și logistică. Astfel, vor fi create locuri de muncă de calitate la nivel local prin inovare portuară și clustere industriale, asigurând în același timp infrastructura și conectivitatea necesare pentru competitivitatea și securitatea UE în ansamblul său.

Sectoarele pescuitului și acvaculturii, inclusiv lanțul valoric extins, reprezintă coloana vertebrală a multor economii costiere. Aceste activități cu tradiție îndelungată sunt adânc înrădăcinate în patrimoniul cultural al UE și sunt vitale pentru aprovizionarea cu alimente a acesteia. Progresele continue în ceea ce privește gestionarea durabilă a pescuitului, în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), sunt esențiale pentru viabilitatea pe termen lung a sectorului, pentru menținerea locurilor de muncă locale, pentru asigurarea unor venituri echitabile și a securității alimentare, precum și pentru reînnoirea generațiilor (atragerea tinerilor în sector pentru ca acesta să aibă continuitate în viitor).

Recenta evaluare a Regulamentului privind PCP 7 arată că progresele înregistrate nu sunt suficiente: refacerea stocurilor de pește rămâne prea lentă, iar câștigurile economice prea scăzute, printre altele din cauza noilor provocări, inclusiv a evoluțiilor geopolitice, a schimbărilor climatice și a prețurilor ridicate la energie. Potențialul acvaculturii durabile este încă insuficient exploatat. Evaluarea PCP va contribui la fundamentarea potențialelor reforme ale acestei politici și va servi drept bază pentru Viziunea Comisiei pentru 2040 privind pescuitul și acvacultura, un cadru strategic pe 15 ani menit să orienteze elaborarea politicilor în deceniile următoare, pentru a consolida competitivitatea, durabilitatea și reziliența sectoarelor. În contextul Viziunii, Comisia va pune un accent deosebit pe reziliența, durabilitatea și prosperitatea comunităților costiere.

Turismul costier, cel mai mare angajator din economia albastră, oferă locuri de muncă directe pentru milioane de persoane din UE 8 . Cu toate acestea, turismul excesiv poate accentua vulnerabilitățile cauzate de caracterul sezonier, supraaglomerare și presiunile asupra resurselor și infrastructurii, precum și provocările în materie de locuințe. Viitoarea Strategie UE pentru un turism durabil a Comisiei urmărește să promoveze modele de turism mai echilibrate, mai reziliente și mai competitive, care să aducă beneficii comunităților locale și călătorilor.

(2)Oportunități pentru inovare, cunoașterea mediului marin și noi modele de afaceri

Cunoașterea mediului marin, inovațiile și tehnologiile albastre stimulează noi modele de afaceri și generează beneficii la nivel local și la nivelul UE, în timp ce progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile offshore, al soluțiilor digitale și al observării oceanelor se pot traduce în locuri de muncă și investiții locale. De asemenea, astfel cum s-a subliniat mai sus, comunitățile costiere pot funcționa ca centre ale economiei albastre.

Dezvoltarea viitoare a economiei albastre va depinde de accelerarea digitalizării, de valorificarea datelor privind oceanele și de îmbunătățirea cunoașterii mediului marin și a oceanelor. Modelele de afaceri inovatoare, cum ar fi întreținerea predictivă a activelor offshore, și aplicațiile cu dublă utilizare necesită sisteme de date și de observare mai robuste. Inițiativa OceanEye 9 va consolida monitorizarea și observarea oceanelor la nivel european și mondial și va crea noi oportunități pentru comunitățile costiere: Aceasta ne va îmbunătăți cunoștințele cu privire la apele costiere și ne va spori capacitatea de a evalua riscurile climatice, de a detecta amenințările la adresa securității maritime și de a oferi oportunități pentru economia albastră a UE. Inițiativa OceanEye, în sinergie cu Destinația Pământ 10 , va furniza date și instrumente la nivelul zonelor costiere, sprijinind inovarea locală în domeniul tehnologiilor oceanice și al serviciilor de date. De asemenea, OceanEye va investi în consolidarea legăturii emoționale a cetățenilor cu marea și în transformarea observării oceanelor într-un instrument civic și cultural. 

Oportunitățile limitate de angajare și caracterul sezonier al activității economice (de exemplu, în domeniul turismului și al pescuitului) subminează prosperitatea în unele zone costiere. Inovațiile și noile modele de afaceri (de exemplu, pescaturismul, pescuitul sprijinit de comunitate, dezvoltarea lanțurilor valorice locale, brandingul teritorial și acvacultura la nivel trofic scăzut) pot sprijini diversificarea economică. Resursele marine regenerabile pot crea locuri de muncă și pot stimula creșterea la nivel local în cadrul bioeconomiei albastre. Viitoarea inițiativă a UE pentru inovare în domeniul bioeconomiei albastre (BlueBIP) va consolida cooperarea regională și sinergiile dintre acvacultură, pescuit, agricultură, cercetare, autorități locale și bioindustrii, pentru a dezvolta lanțuri valorice concrete, cum ar fi cele legate de îngrășămintele pe bază de alge, transformarea subproduselor din pescuit și acvacultură în furaje sau biomateriale, recuperarea nutrienţilor între zonele costiere și zonele agricole și obținerea de produse cu emisii scăzute de dioxid de carbon din acvacultura durabilă. Aceste acțiuni pot stimula diversificarea economică și reziliența și pot contribui la realizarea obiectivelor economiei circulare, consolidând legăturile dintre regiunile costiere, regiunile interioare și părțile interesate.

Creditele pentru natură și creditele de carbon albastru pot fi mecanisme prin care să fie recompensate activitățile de refacere și să fie inversată pierderea biodiversității marine, sporind în același timp sechestrarea carbonului. Pentru a permite emiterea și comercializarea în viitor a creditelor de carbon albastru, Comisia va sprijini elaborarea unei metodologii de certificare pentru ecosistemele de carbon albastru (pentru mlaștinile mareice și pajiștile de iarbă marină) în temeiul Regulamentului din 2024 privind absorbțiile de carbon și agricultura carbonului (CRCF). Un proiect de act delegat privind această metodologie este planificat până în 2028. În plus, ca parte a Foii de parcurs către credite pentru natură 11 , Comisia structurează un portofoliu tot mai mare de proiecte prin intermediul inițiativelor sale de cercetare, inovare și al inițiativelor-pilot, pentru a testa diferite opțiuni, cu sprijinul Orizont Europa, LIFE, Green Assist și al altor instrumente ale UE.

Comisia examinează modalitățile de colaborare cu statele membre în cadrul unui proces comun riguros de monitorizare care poate sprijini raportarea și verificarea pentru inventarele de carbon în temeiul Regulamentului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) 12 și obligațiile care decurg din Regulamentul privind restaurarea naturii. Mobilizarea finanțării private pentru refacerea, monitorizarea și gestionarea acestor ecosisteme poate consolida aceste eforturi.

Utilizările spațiului marin (de exemplu, conservarea și refacerea naturii, energia, pescuitul, acvacultura, transportul maritim și turismul) sunt strâns legate de dezvoltarea comunităților costiere. Pe măsură ce concurența pentru spațiu se intensifică, planificarea eficace este esențială, iar modernizarea Directivei privind amenajarea spațiului maritim (DASM) devine necesară. DASM oferă un cadru coerent, transparent și bazat pe dovezi, însă persistă o serie de provocări, printre care impactul tot mai mare al schimbărilor climatice, poluarea marină și presiunile asupra mediului generate de intensificarea utilizării zonelor costiere și maritime, interacțiunile tot mai strânse dintre uscat și mare și necesitatea îmbunătățirii guvernanței oceanelor 13 . Viitorul act legislativ european privind oceanul planetar, preconizat a fi adoptat până la sfârșitul anului 2026, urmărește să modernizeze DASM în conformitate cu prioritățile Pactului european privind oceanul planetar. Acesta va crea cadrul pentru implicarea comunităților costiere în gestionarea provocărilor legate de adaptarea la schimbările climatice, coexistența activităților maritime, utilizarea durabilă a capitalului natural al oceanelor și consolidarea cooperării transfrontaliere. 

Strategia UE privind energia din surse regenerabile offshore 14 sprijină decarbonizarea și securitatea energetică și oferă oportunități pentru comunitățile costiere în domeniul tehnologiilor avansate de fabricație, al modernizării porturilor, al investițiilor în lanțul de aprovizionare și al serviciilor de întreținere, în special pentru energia eoliană offshore și, din ce în ce mai mult, pentru energia valurilor și energia mareelor. Pentru UE, aceasta consolidează securitatea energetică și accelerează renunțarea treptată la combustibilii fosili. În același timp, concurența pentru spațiul costier și marin și normele complexe de planificare pot încetini procesul de autorizare a noilor proiecte energetice și pot crea tensiuni cu alte utilizări ale uscatului și ale mării, cum ar fi pescuitul și conservarea naturii. Pentru a răspunde acestor provocări, Comisia Europeană încurajează statele membre să consolideze amenajarea integrată a spațiului maritim și să simplifice procesul de autorizare, asigurând totodată valoare locală și sprijin public prin implicarea comunităților costiere în inițiativele de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC). Sprijinite cu aproape 1 miliard EUR pentru perioada 2021-2027 în cadrul Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA) și completate de fonduri din politica de coeziune a UE, inițiativele DLRC oferă deja beneficii directe comunităților locale 15 printr-o abordare ascendentă și participativă, în special în ceea ce privește diversificarea veniturilor. Dincolo de DLRC, o abordare bazată pe specificul teritorial (incluzând totodată LEADER și Satele inteligente) poate răspunde provocărilor specifice zonelor insulare și costiere. În perspectivă, aceste instrumente participative ar trebui continuate și mai bine integrate într-o abordare mai multisectorială a DLRC, inclusiv prin intermediul viitorului BlueBIP.

Reînnoirea generațiilor este esențială pentru menținerea dinamismului și competitivității comunităților costiere. Îmbătrânirea populației și emigrarea tinerilor vulnerabilizează piețele locale ale forței de muncă, antreprenoriatul și sectoarele maritime esențiale, cum ar fi pescuitul, acvacultura sau industriile albastre inovatoare. Crearea de locuri de muncă de calitate, definirea unor parcursuri profesionale clare și existența unei oferte solide de competențe, precum și reducerea sarcinii administrative sunt esențiale pentru atragerea și menținerea tinerilor și pentru stimularea inovării. În 2027, Comisia va propune o strategie pentru reînnoirea generațiilor în sectorul albastru, pentru a atrage tineri profesioniști către cariere în acest sector și pentru a sprijini durabilitatea și inovarea pe termen lung. În sectorul energiei offshore, un parteneriat în cadrul Pactului pentru competențe va sprijini formarea a 124 000 de persoane în domeniul energiei din surse regenerabile offshore până în 2030.

În cele din urmă, investițiile în conectivitate în domeniul digital și în cel al transporturilor sunt vitale pentru creșterea economică și accesul la servicii în regiunile costiere. Statele membre și regiunile pot utiliza finanțarea oferită în cadrul politicii de coeziune pentru a îmbunătăți conectivitatea fizică și digitală în zonele respective. În perioada 2021-2027, politica de coeziune a alocat 40 de miliarde EUR pentru a sprijini obiectivele UE în materie de tranziție digitală, în mare parte pentru a reduce decalajul digital și pentru a stimula conectivitatea. Acest lucru este deosebit de evident în regiunile și teritoriile costiere mai puțin dezvoltate și îndepărtate, în special în cazul insulelor, astfel cum se reflectă în Strategia UE pentru insule. Comisia încurajează statele membre să utilizeze posibilitățile existente în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei pentru restul actualei perioade de programare (2026 și 2027) și să se pregătească pentru punerea în aplicare în temeiul noului cadru financiar multianual.

2.2.Comunități costiere reziliente

Efectele schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea nivelului mării și a temperaturilor, eroziunea costieră, inundațiile, creșterile nivelului mării provocate de furtuni, intruziunea apei sărate și degradarea ecosistemelor, afectează din ce în ce mai mult zonele costiere ale UE. Acestea amenință sănătatea și siguranța oamenilor, infrastructura, securitatea aprovizionării cu apă și alimente, evaluările activelor și primele de risc, economiile locale și mediul. Prima evaluare europeană a riscurilor climatice 16 a identificat zonele costiere ca fiind printre cele mai expuse riscurilor climatice. Aceste efecte generează, de asemenea, riscuri tot mai mari pentru siturile incluse în patrimoniul cultural și mondial.

Fără măsuri de atenuare și adaptare, daunele anuale cauzate de inundațiile costiere din UE ar putea crește brusc, de la 1,25 miliarde EUR în prezent la între 93 de miliarde EUR și 961 de miliarde EUR până la sfârșitul secolului, afectând între 1,5 și 3 milioane de persoane 17 . Cu toate acestea, fiecare miliard EUR investit în adaptare ar putea reduce daunele potențiale provocate de inundații cu 14 miliarde EUR 18 . Reziliența costieră este un element central al Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice 19 . Prin intermediul misiunilor UE „Adaptarea la schimbările climatice” și „Refacerea oceanelor și a apelor noastre” 20 , Comisia ajută comunitățile să evalueze riscurile climatice, să elaboreze strategii de adaptare și să pună în aplicare soluții. Acționând în sinergie, misiunile promovează abordări sistemice concepute în comun, acordând o atenție deosebită soluțiilor bazate pe natură, care consolidează reziliența zonelor costiere la impactul schimbărilor climatice, cum ar fi inundațiile, eroziunea și creșterea nivelului mării. Până la sfârșitul anului 2026, Comisia Europeană va lansa trei noi proiecte emblematice ale misiunii „Adaptarea la schimbările climatice”, cu sprijin din partea UE în valoare de aproximativ 30 de milioane EUR. Acestea vor demonstra soluții integrate de adaptare în punctele critice ale zonelor costiere din perspectiva schimbărilor climatice, în care riscurile climatice multiple și cumulative necesită răspunsuri coordonate.

Finanțarea UE, inclusiv fondurile oferite în cadrul politicii de coeziune, oferă un sprijin semnificativ pentru acțiunile climatice în toate statele membre și regiunile în perioada 2021-2027. Cu toate acestea, există în continuare lacune importante în materie de investiții și de politici la nivel național, regional și local. Comisia, împreună cu Banca Europeană de Investiții (BEI), va analiza posibilitatea de a efectua o cartografiere la nivelul UE pentru identificarea rezervelor de investiții existente și a potențialelor noi oportunități de investiții în vederea adaptării zonelor costiere, precum și a costurilor și beneficiilor acestora în contextul viitoarelor schimbări climatice. În plus, Comisia va utiliza sprijinul consultativ tehnic al BEI (de exemplu, JASPERS 21 și alte mandate consultative relevante) pentru a oferi sprijin pentru consolidarea capacităților necesare pregătirii strategiilor și proiectelor de investiții ale comunităților costiere. Acestea pot fi apoi sprijinite printr-o combinație de granturi ale UE și instrumente de creditare ale BEI destinate în mod specific autorităților mici și mijlocii pentru dezvoltarea de proiecte de reziliență la schimbările climatice. În paralel, Comisia va încuraja cooperarea și parteneriatele strategice între autoritățile naționale și cele ale comunităților costiere, utilizând instrumentele existente, cum ar fi Inițiativa urbană europeană, comunitățile Regio Peer2Peer și JASPERS.

Pentru a spori reziliența comunităților costiere, Comisia a identificat mai multe priorități la nivelul UE, precum și la nivel național și regional: (i) îmbunătățirea cunoștințelor și a gradului de sensibilizare cu privire la riscurile costiere, cu sprijinul OceanEye22 și al instrumentului său în curs de dezvoltare, Digital Twin of the Ocean;22 (ii) o mai bună cartografiere a nevoilor de investiții; (iii) consolidarea planificării investițiilor și a guvernanței și clarificarea responsabilității pentru riscuri la toate nivelurile de guvernanță; (iv) sprijinirea consolidării capacităților pentru realizarea proiectelor în materie de reziliență; (v) mobilizarea investițiilor pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora. Aceste eforturi se vor baza pe instrumentele existente și pe cele în curs de dezvoltare, inclusiv Climate-ADAPT, EMODnet și Digital Twin of the Ocean. Acest din urmă instrument, dezvoltat în coordonare cu inițiativa Destination Earth, va furniza informații aproape în timp real cu privire la condițiile oceanice și costiere. Acest lucru va consolida capacitatea autorităților de a anticipa pericolele și de a răspunde la acestea, de a cartografia riscurile și de a orienta mai bine măsurile de prevenire pentru a proteja oamenii, infrastructura, ecosistemele și întreprinderile locale.

Soluțiile bazate pe natură pot fi, de asemenea, deosebit de eficace, oferind beneficii de mediu, sociale și economice și consolidând totodată reziliența zonelor costiere. În 2026, Comisia va propune un cadru european pentru reziliență la schimbările climatice, pentru a integra viitoarele riscuri climatice în politicile UE, în deciziile de investiții și în gestionarea riscurilor. Prin urmare, autoritățile sunt încurajate să integreze creșterea nivelului mării și riscurile climatice în managementul zonelor costiere și în amenajarea teritoriului. De asemenea, inițiative precum noul Bauhaus european vor sprijini orașele costiere prin soluții de reziliență inovatoare, cu potențial de reproducere în alte contexte, în timp ce viitorul act legislativ european privind oceanul planetar urmărește să consolideze integrarea schimbărilor climatice în amenajarea spațiului maritim.

Gestionarea în comun, care implică părțile interesate de la nivel local, în special pescarii, în desemnarea și administrarea zonelor protejate, poate îmbunătăți rezultatele în materie de conservare și viabilitatea pe termen lung a măsurilor. Prin combinarea datelor științifice cu expertiza locală, aceasta poate spori respectarea normelor, poate reduce conflictele și poate sprijini adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, aceasta poate aduce beneficii locale prin locuri de muncă în domeniul refacerii, monitorizării și administrării, precum și prin venituri din refacerea naturii și din creditele de carbon albastru. Comisia încurajează inițiativele de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în zonele costiere și de pescuit (grupuri de acțiune locală în domeniul pescuitului/grupuri de acțiune locală - FLAG/LAG) să sprijine proiectele de gestionare a mediului marin și de refacere, precum și soluțiile bazate pe natură. Statele membre sunt, de asemenea, invitate să asigure implicarea activă a comunităților costiere în deciziile referitoare la zonele marine protejate.

Totodată, comunitățile costiere sunt esențiale pentru securitatea și reziliența Europei. Multe dintre acestea sunt situate de-a lungul frontierelor maritime externe ale UE și se confruntă cu presiuni tot mai mari în materie de securitate, inclusiv amenințări hibride, sabotaj și riscuri legate de conflictele în curs, cum ar fi dronele și minele maritime plutitoare. Aceste amenințări pot perturba pescuitul, transportul maritim și alte activități economice, subminând în același timp supravegherea frontierelor și facilitând criminalitatea transfrontalieră. De asemenea, trebuie să se acorde o atenție deosebită protecției și rezilienței infrastructurii costiere și maritime critice, inclusiv porturilor, infrastructurii energetice offshore și cablurilor submarine. Părțile interesate din zonele costiere, inclusiv pescarii, autoritățile portuare și actorii maritimi locali, pot contribui la conștientizarea situației maritime prin raportarea voluntară a activităților anormale sau suspecte pe mare, potrivit cadrelor naționale. 

În plus, consolidarea securității și apărării în zonele costiere este esențială pentru a asigura protecția infrastructurii critice, pentru a consolida capacitățile de supraveghere și pentru a spori capabilitățile de răspuns rapid în domeniul maritim. În acest context, capabilitățile digitale avansate, cum ar fi Destination Earth și gemenii digitali de înaltă rezoluție ai acesteia „Adaptarea la schimbările climatice” și „Fenomene meteorologice extreme”, pot sprijini autoritățile și comunitățile costiere prin îmbunătățirea cunoașterii situației, previzionarea riscurilor, sisteme de alertă timpurie și simularea unor scenarii complexe de tip „ce s-ar întâmpla dacă”, legate de climă și securitate.

Pentru a spori nivelul de pregătire și a acoperi mai multe comunități, Comisia va extinde inițiativa CoastWAVE 22 prin integrarea evaluărilor locale ale pericolelor și a unor sisteme de avertizare personalizate, pentru a se asigura că alertele ajung la comunitățile costiere. Aceste eforturi sunt aliniate la Strategia UE în materie de securitate maritimă, la Strategia portuară a UE, la Strategia UE privind o Uniune a pregătirii și la viitoarea Strategie europeană de securitate, reflectând necesitatea sporirii rezilienței și a unei mai bune conștientizări a riscurilor în toate zonele costiere. În conformitate cu aceste strategii, autoritățile ar trebui să sporească gradul de conștientizare a riscurilor în apropierea zonelor portuare, astfel încât locuitorii să poată reacționa eficace în caz de incident.

În calitate de administratori ai oceanelor, comunitățile costiere au un rol crucial în protejarea resurselor și ecosistemelor marine, sprijinind în același timp mijloacele de subzistență, securitatea alimentară și activitățile durabile ale economiei albastre. Comunitățile costiere sunt esențiale pentru abordarea de la sursă la mare și pentru conservarea și refacerea mediului costier și marin, inclusiv a biodiversității excepțional de bogate a regiunilor ultraperiferice.

Porturile sunt noduri costiere esențiale pentru circularitate și controlul poluării. În cadrul strategiei portuare, Comisia va sprijini acest rol prin simplificarea criteriilor tehnice, eficientizarea procedurilor de autorizare și furnizarea de orientări statelor membre.

În pofida eforturilor substanțiale de protecție și refacere și a progreselor înregistrate în materie de gestionare durabilă a pescuitului, ecosistemele costiere și marine rămân supuse unei presiuni puternice din cauza poluării, a eutrofizării, a pescuitului excesiv, a eroziunii și a schimbărilor climatice. Aproximativ 80 % din habitatele marine și terestre protejate din Europa se află într-o stare nesatisfăcătoare sau necorespunzătoare, iar 62 % din râuri, lacuri și situri costiere au o stare ecologică precară 23 . Acest lucru are consecințe negative asupra sănătății publice și reduce siguranța și atractivitatea zonelor costiere. De asemenea, subminează pilonul fundamental al sustenabilității sectoarelor economiei albastre, cum ar fi pescuitul și acvacultura. Punerea în aplicare și asigurarea respectării mai eficace a legislației UE în domeniul mediului rămân esențiale, alături de măsuri specifice de refacere în temeiul Regulamentului privind restaurarea naturii 24 . Până în septembrie 2026, se preconizează că statele membre vor prezenta planuri naționale de restaurare, marcând o etapă esențială în direcția unei conservări mai coordonate a ecosistemelor costiere și marine. Revizuirea planificată a Directivei-cadru Strategia pentru mediul marin în viitorul act legislativ european privind oceanul planetar urmărește să consolideze protecția mediului, să simplifice dispozițiile și să consolideze coerența cu acquis-ul UE.

Prin intermediul misiunilor Orizont Europa „Refacerea oceanelor și a apelor noastre”20 și „Un pact al solului pentru Europa” 25 , UE sprijină deja comunitățile costiere prin dezvoltarea și testarea unor soluții inovatoare pentru refacere, managementul zonelor costiere, inclusiv retenția de apă și reducerea poluării cu nutrienți, precum și pentru practicile regenerative ale economiei albastre. Strategia de cercetare și inovare în domeniul oceanelor și al apei va contribui la extinderea abordării de la sursă la mare prin inovare în managementul apei și îmbunătățirea eficienței utilizării apei. Fondurile UE – cum ar fi fondurile oferite în cadrul politicii de coeziune, FEAMPA și LIFE – sprijină deja investițiile în biodiversitate, reziliența la schimbările climatice, managementul durabil al apei și economia circulară în zonele costiere.

2.3.Comunități costiere favorabile unei bune calități a vieții

Accesul la asistență medicală, educație, competențe, conectivitate în domeniul digital și în cel al transporturilor, precum și la locuințe la prețuri accesibile este esențial pentru menținerea atractivității și a calității vieții în comunitățile costiere, în special pentru tineri. Aceste servicii sunt, de asemenea, esențiale pentru asigurarea unui drept efectiv de a rămâne pe teritoriu 26 . Cu toate acestea, comunitățile costiere din întreaga UE se confruntă cu realități economice și provocări teritoriale foarte diferite, în special în zonele rurale și îndepărtate.

Viziunea pe termen lung pentru zonele rurale ale UE 27 oferă un cadru cuprinzător al UE pentru a răspunde acestor provocări, inclusiv nevoilor specifice ale zonelor rurale costiere care se confruntă cu constrângeri geografice, probleme de accesibilitate și declin demografic. Prima strategie a UE pentru combaterea sărăciei, adoptată la 6 mai 2026 și viitorul Plan de acțiune rurală al UE, care urmează să fie adoptat mai târziu în cursul acestui an, vor sprijini în continuare aceste eforturi.

Accesibilitatea locuințelor ca preț este supusă unei presiuni deosebite în anumite cartiere, în special în orașe, dar și în alte zone turistice foarte frecventate 28 . Cererea tot mai mare, alimentată de fluxurile turistice, de închirierile pe termen scurt, de locuințele secundare, de locuințele vacante, de cererea în scop de investiții sau de alte forme de utilizare a locuințelor în alt scop decât cel de reședință principală, riscă din ce în ce mai mult să disloce populațiile locale și să limiteze accesul lucrătorilor esențiali la locuințe. Extinderea fondului de locuințe sociale poate fi o opțiune de politică importantă pentru municipalitățile costiere. Viitoarea platformă paneuropeană de investiții în locuințe durabile și la prețuri accesibile va acționa în direcția mobilizării de fonduri pentru locuințe sociale și accesibile ca preț. În paralel, astfel cum s-a anunțat în Planul european privind locuințele la prețuri accesibile, Comisia va propune un act legislativ privind locuințele la prețuri accesibile pentru a sprijini autoritățile publice să identifice zonele în care locuințele sunt supuse unor presiuni și, cu respectarea deplină a subsidiarității, pentru a le permite să ia măsuri proporționale menite să protejeze accesibilitatea locuințelor ca preț. În plus, Regulamentul privind serviciile de închiriere de locuințe pe termen scurt 29 , care se aplică de la 20 mai 2026, va aduce mai multă transparență și va ajuta autoritățile publice să reglementeze piața în mod proporțional, impunând înregistrarea obligatorie a gazdelor și schimbul de date privind tranzacțiile efective între platformele digitale și autoritățile naționale. Actualul CFM sprijină deja eforturile de remediere a deficitului de locuințe de calitate, accesibile ca preț, cu cel puțin 43 de miliarde EUR 30 prin intermediul fondurilor oferite în cadrul politicii de coeziune, prin InvestEU, LIFE, Programul privind piața unică și Orizont Europa, precum și prin NextGenerationEU, în timp ce evaluarea la jumătatea perioadei a politicii de coeziune a permis realocarea unei sume suplimentare de 3,3 miliarde EUR în cadrul FEDR către prioritatea privind locuințele sociale și locuințele la prețuri accesibile. Privind în perspectivă, Fondul social pentru climă va finanța investiții în eficiența energetică și renovarea clădirilor, precum și în încălzirea și răcirea curată. Comisia încurajează statele membre să intensifice investițiile în locuințe și servicii conexe în comunitățile costiere afectate de presiuni locative, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile.

Zonele costiere ale UE găzduiesc, de asemenea, un patrimoniu maritim bogat, inclusiv situri marine care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO 31 , tradiții locale, cultură alimentară, practici și meșteșuguri care susțin identitatea comunității și valori intergeneraționale. Activități precum pescuitul la scară mică și artizanal, acvacultura, construcțiile navale și navigația sunt esențiale pentru țesutul social și cultural. Contribuția lor unică la identitatea locală ar trebui recunoscută la toate nivelurile de guvernanță.

Inițiative precum Coaliția EU4Ocean pentru alfabetizarea în domeniul oceanelor vor continua să sensibilizeze publicul cu privire la importanța culturală, socială și economică a oceanelor, evidențiind patrimoniul maritim al comunităților costiere, sprijinind în același timp transmiterea cunoștințelor între generații și gestionarea oceanelor. Mecanismul pentru noul Bauhaus european (NBE) și Laboratorul comunităților oceanice, costiere și insulare din cadrul noului Bauhaus european oferă, de asemenea, oportunități pentru proiecte costiere care combină durabilitatea, proiectarea, cultura și reziliența la schimbările climatice.

Comisia încurajează statele membre și comunitățile locale să promoveze în continuare inițiativele privind patrimoniul albastru și maritim prin intermediul DLRC și al grupurilor de acțiune locală în domeniul pescuitului (FLAG), precum și al altor programe și inițiative la nivel local și național.

3.Punerea în aplicare a strategiei

3.1.Finanțare

Posibilitățile de acces la finanțare pentru economia albastră sunt în continuă creștere. Prin intermediul platformei BlueInvest, UE susține start-upurile și IMM-urile în vederea dezvoltării și extinderii tehnologiilor și serviciilor oceanice inovatoare, inclusiv în zonele costiere, oferind îndrumare, facilitând contactele cu investitorii și acordând sprijin pentru atragerea de fonduri. Instrumentul de investiții pentru economia albastră – sprijinit de FEAMPA și InvestEU și pus în aplicare de Fondul european de investiții (FEI) – urmărește să mobilizeze investiții de capital de până la 1 miliard EUR până în 2028. Totodată, Banca Europeană de Investiții (BEI) joacă, la rândul său, un rol esențial, derulând investiții anuale medii de aproximativ 2,6 miliarde EUR în proiecte privind economia albastră și protecția zonelor costiere.

O colaborare mai strânsă și sinergii mai puternice cu băncile naționale de promovare și cu alte instituții financiare multilaterale pot facilita într-o și mai mare măsură accesul întreprinderilor și comunităților costiere la finanțare, la servicii de consiliere tehnică și la sprijin pentru consolidarea capacităților. Regulamentul UE privind taxonomia UE contribuie, de asemenea, la direcționarea investițiilor către activități care contribuie la utilizarea durabilă și la protecția resurselor de apă și marine 32 . În plus, programele legislative 33 vor juca un rol central în deblocarea capitalului privat. Prin reducerea costului investițiilor de capital pe termen lung și prin recunoașterea efectului de reducere a riscurilor pe care îl au garanțiile UE sau garanțiile naționale în ceea ce privește cerințele de capital, aceste programe legislative pot încuraja investițiile.

Politica de coeziune a UE, politica agricolă comună și politicile maritime continuă să sprijine dezvoltarea durabilă în toate regiunile costiere, fiind completate de inițiative de consolidare a capacităților, cum ar fi TAIEX-REGIO Peer2Peer 34 și FAMENET pentru grupurile de acțiune locală.

Privind în perspectivă, cadrul financiar multianual propus pentru perioada 2028-2034 oferă statelor membre și regiunilor noi oportunități de consolidare a comunităților costiere. Statele membre sunt încurajate să își alinieze planurile de parteneriat național și regional (PPNR) la obiectivele acestei strategii și, în parteneriat cu autoritățile regionale și locale, să sprijine soluții bazate pe specificul teritorial, adaptate la nevoile locale. Fondul european pentru competitivitate (FEC) 35 propus ar putea sprijini, de asemenea, investițiile și inovarea în sectoarele economiei albastre durabile.

În cadrul Parteneriatului pentru o economie albastră durabilă 36 din programul Orizont Europa, Comisia va aloca până în 2027 peste 450 de milioane EUR pentru peste 43 de proiecte de cercetare și inovare care sprijină o economie albastră neutră din punct de vedere climatic, durabilă și competitivă, inclusiv sprijin specific pentru comunități și întreprinderi costiere reziliente. Până la sfârșitul anului 2026, comunitățile locale și costiere vor fi, la rândul lor, implicate într-o cerere de sprijin tehnic pentru a contribui la pregătirea agendelor de tranziție în cadrul Misiunii „Refacerea oceanelor și a apelor noastre” 37 , astfel încât proiectele și investițiile să reflecte nevoile locale.

3.2.Guvernanță

Sprijinul eficace pentru comunitățile costiere depinde de o abordare solidă în materie de guvernanță pe mai multe niveluri și de o colaborare strânsă între autoritățile locale, regionale, naționale și ale UE. Implicarea efectivă a actorilor locali și regionali în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor este esențială pentru a reflecta nevoile locale și pentru a contribui la realizarea priorităților UE.

UE a instituit structuri de cooperare teritorială și platforme de dialog care conectează comunitățile costiere cu autoritățile regionale și naționale, porturile, industria, mediul academic și societatea civilă, cum ar fi strategiile UE pentru bazinele maritime și strategiile macroregionale ale UE. Aceste cadre contribuie la transpunerea priorităților UE în „soluții bazate pe specificul teritorial”, care consolidează durabilitatea mediului, diversificarea economică și lanțurile valorice regionale.

Până în 2027, Comisia și statele membre din zona Oceanului Atlantic vor lucra la actualizarea Strategiei maritime pentru zona Oceanului Atlantic, inclusiv la posibila elaborare a unui nou cadru macroregional pentru regiunea atlantică. În paralel, Comisia, împreună cu Uniunea pentru Mediterana și cu partenerii din estul Mării Mediterane, va elabora o nouă strategie pentru bazinul maritim, pentru a sprijini o economie albastră durabilă și competitivă în regiune.

Inițiative precum Ziua maritimă europeană, inclusiv campania anuală de evenimente locale „Ziua maritimă europeană în țara mea”, contribuie la conectarea comunităților locale la oportunitățile și politicile UE. Rețeaua „Orașe albastre” a Zilei maritime europene va consolida cooperarea dintre orașele costiere și portuare europene pentru a promova politici maritime durabile, inovarea și medii marine sănătoase.

Totodată, colectarea de date socioeconomice și de mediu la nivel local privind comunitățile costiere continuă să prezinte lacune substanțiale. Pe baza definițiilor, clasificărilor și cadrelor armonizate existente pentru colectarea datelor statistice, Eurostat, împreună cu alte servicii ale Comisiei, va urmări să reducă aceste lacune, pentru a ajuta autoritățile locale și părțile interesate să orienteze mai bine măsurile, să stabilească prioritățile în materie de investiții și să consolideze reziliența.

4.Concluzii

Comunitățile costiere din UE au un rol central în prosperitatea economică, reziliența la schimbările climatice și patrimoniul cultural ale UE. Strategia Comisiei pentru comunități costiere prospere, reziliente și favorabile unei bune calități a vieții prezintă principalele oportunități de consolidare a acestor zone și de sprijinire a dezvoltării lor pe termen lung. Strategia pornește de la oameni și oferă un cadru coerent pentru o mai bună coordonare a politicilor relevante ale UE. Totodată, aceasta valorifică sinergiile cu inițiativele existente, în special cu Strategia UE pentru insule și cu Strategia UE pentru regiunile ultraperiferice.

Comisia va colabora cu statele membre pentru ca viitoarele politici și instrumente de finanțare să fie aliniate la nevoile specifice ale comunităților costiere și puse în aplicare în mod eficient. Comisia va convoca, împreună cu președinția Consiliului, o conferință la nivel înalt privind insulele și comunitățile costiere, la 26 iunie 2026, pentru a demara punerea în aplicare a ambelor strategii.

Progresul de ansamblu va fi evaluat în mod transparent și periodic prin intermediul tabloului de bord al Pactului privind oceanul planetar și al raportului privind starea Pactului privind oceanul planetar.

(1)

COM(2025) 281 final.

(2)

COM(2026) 520 final.

(3)

Inclusiv cererea de contribuții , atelierele și sesiunea din cadrul Zilelor oceanelor, precum și un studiu specific .

(4)

Date din 2023 din Raportul privind economia albastră 2025 și, respectiv, din The next wave of blue growth – Investor report 2026 (Următorul val de creștere al economiei albastre – Raport pentru investitori 2026) .

(5)

  Inforegio – Economia albastră durabilă .

(6)

Respectiv COM(2026) 112 și COM(2026) 111.

(7)

SWD(2026) 120 final.

(8)

Sectorul turismului costier a asigurat locuri de muncă pentru peste 2,7 milioane de persoane și a generat o valoare adăugată brută de 93 de miliarde EUR ( Observatorul economiei albastre al UE ). Date din 2023.

(9)

  OceanEye: Consolidarea observării și protecției oceanelor – Comisia Europeană .

(10)

  Destinația Pământ .

(11)

COM/2025/374 final.

(12)

Regulamentul (UE) 2018/841.

(13)

COM(2026) 174 final. Al doilea raport care prezintă progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2014/89/UE.

(14)

COM(2020) 741 final.

(15)

  DLRC în domeniul pescuitului și al comunităților costiere : Realizări și învățăminte desprinse. FAMENET, 2025.

(16)

  European Climate Risk Assessment (Evaluarea europeană a riscurilor climatice) – Agenția Europeană de Mediu .

(17)

  JRC PESETA IV – Sarcina 6 .

(18)

  Raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 2023 privind decalajul în materie de adaptare .

(19)

COM(2021) 82 final, în care adaptarea locală este identificată ca fiind una dintre cele trei priorități transversale.

(20)

  Misiunea UE „Adaptarea la schimbările climatice” și Misiunea UE : Refacerea oceanelor și a apelor noastre .

(21)

  JASPERS – Asistență comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene .

(22)

  CoastWAVE 2.0 | UCP Knowledge Network (Rețeaua de cunoștințe privind mecanismul de protecție civilă al Uniunii) .

(23)

  The EU’s Environment 2025 (Mediul în UE 2025), AEM, 2025 și Copernicus Marine Ocean State Report (OSR) (Raportul Copernicus Marine privind starea oceanelor) .

(24)

Directiva 79/409/CEE, Directiva 92/43/CEE a Consiliului, Directiva 2008/56/CE și Regulamentul (UE) 2024/1991.

(25)

  Misiunea UE: Un pact al solului pentru Europa .

(26)

În conformitate cu viitoarea Strategie privind dreptul de a rămâne pe teritoriu.

(27)

COM/2021/345 final.

(28)

SWD(2025) 1053/2 – Understanding the housing crisis (Înțelegerea crizei locuințelor).

(29)

Regulamentul (UE) 2024/1028.

(30)

Planul european privind locuințele la prețuri accesibile. COM(2025) 1025 final.

(31)

  Centrul Patrimoniului Mondial – Programul marin al patrimoniului mondial .

(32)

Regulamentul (UE) 2020/852.

(33)

  C(2025) 2731 final .

(34)

  Inforegio - TAIEX-REGIO Peer2Peer .

(35)

COM(2025) 555 final.

(36)

  Parteneriatul pentru o economie albastră durabilă .

(37)

  Programul de lucru Orizont Europa pentru perioada 2026–2027 .