COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.5.2025

COM(2025) 259 final

2025/0132(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) 2024/1348 în ceea ce privește aplicarea conceptului de „țară terță sigură”

{SWD(2025) 600 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

CONTEXTUL PROPUNERII

•Contextul și motivele propunerii

Articolul 77 din Regulamentul privind procedura de azil (2024/1348) („RPA”) prevede obligația Comisiei de a reexamina conceptul de țară terță sigură (safe third country – „STC”) și, după caz, de a propune eventuale modificări specifice până la 12 iunie 2025. Pe această bază, Comisia a efectuat o reexaminare holistică a conceptului de țară terță sigură.

În acest context, Comisia a analizat dacă dreptul internațional (Convenția de la Geneva din 1951 și Convenția europeană a drepturilor omului din 1950) și dreptul primar al Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a UE, permit revizuiri suplimentare ale condițiilor de aplicare a conceptului de țară terță sigură și a garanțiilor sale juridice, cu scopul de a facilita și mai mult aplicarea sa de către statele membre. Comisia a luat în considerare, de asemenea, experiențele și provocările cu care se confruntă statele membre în ceea ce privește aplicarea conceptului de țară terță sigură, care au fost exprimate în diverse foruri, și a evaluat dacă modificările introduse în cadrul RPA au abordat deja aceste aspecte sau dacă au rămas lacune. În cele din urmă, Comisia a analizat jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a UE („CJUE”) și a Curții Europene a Drepturilor Omului („CEDO”).

Conceptul de țară terță sigură („STC”), reglementat în prezent de articolul 33 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2013/32/UE privind procedurile de azil („DPA”) 1 , a fost revizuit în cadrul Pactului privind migrația și azilul, adoptat în mai 2024.

Atunci când aplică conceptul de „țară terță sigură” („STC”), statele membre pot respinge cererile de azil ca inadmisibile fără a examina dacă persoanele respective îndeplinesc condițiile pentru a li se acorda protecție în UE. Conceptul de țară terță sigură poate fi aplicat în cadrul procedurii la frontieră.

Regulamentul 2024/1348 privind procedura de azil („RPA”) 2 a introdus mai multe modificări ale normelor privind STC, menite să permită o aplicabilitate mai largă și mai flexibilă a conceptului STC. Printre aceste modificări se numără:

–extinderea criteriilor care permit desemnarea unei țări terțe drept „sigură”, în special posibilitatea ca țările care nu sunt părți la Convenția de la Geneva să fie, de asemenea, desemnate drept țări terțe sigure, cu condiția să poată oferi o „protecție efectivă” 3 ;

–o referire explicită la legăturile de familie și la șederea în țara terță ca posibile indicii ale unei legături (considerentul 48 din RPA);

–opțiunea de a desemna o țară terță drept „sigură”, cu excepții pentru anumite părți ale teritoriului său sau pentru categorii clar identificabile de persoane [considerentul 46 și articolul 59 alineatul (2) din RPA];

–introducerea unei prezumții de siguranță pentru țările terțe cu care UE a încheiat un acord privind STC în temeiul articolului 218 din TFUE [articolul 59 alineatul (7) din RPA];

–introducerea posibilității de a adopta liste comune de țări terțe sigure desemnate la nivelul UE, fără a exclude posibilitatea ca statele membre să desemneze țări terțe sigure suplimentare la nivel național (considerentul 81 și articolele 60, 63 și 64 din RPA).

Noile dispoziții se vor aplica din iunie 2026. În ceea ce privește articolul 59 alineatul (2) din RPA, referitor la posibilitatea de a desemna o țară terță drept „sigură”, cu excepții pentru anumite părți ale teritoriului și/sau anumite categorii de persoane, Comisia a propus recent ca aplicarea sa să fie devansată 4 .

Parlamentul European și Consiliul au considerat că ar putea fi necesare modificări legislative suplimentare chiar înainte de aplicarea RPA. În consecință, articolul 77 din RPA însărcinează Comisia să reexamineze conceptul STC până la 12 iunie 2025 și să propună, după caz, modificări specifice.

•Reexaminarea conceptului de țară terță sigură

Comisia a adoptat o abordare holistică a reexaminări, în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 77 din RPA 5 .

În cadrul acestei reexaminări, Comisia a analizat elementele legate de conceptul STC și de aplicarea acestuia în temeiul RPA. Acestea includ:

(1)condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o țară terță pentru a fi considerată „sigură”, astfel cum se prevede la articolul 59 din RPA. În esență, în țara terță respectivă nu ar trebui să existe niciun risc de persecuție sau de vătămare gravă; trebuie să existe posibilitatea de a solicita și, dacă sunt îndeplinite condițiile, de a beneficia de protecție efectivă, astfel cum este definită la articolul 57 din RPA și trebuie respectat principiul nereturnării;

(2)existența unei legături între solicitant și țara terță, însemnând că trebuie să existe o legătură între solicitantul de azil și țara terță sigură care să facă rezonabilă transferarea solicitantului către aceasta;

(3)garanțiile procedurale stabilite de RPA, care trebuie respectate de statele membre care aplică conceptul respectiv, în special o evaluare individuală, de la caz la caz, a siguranței țării pentru fiecare solicitant în cauză, precum și posibilitatea ca solicitantul să conteste în instanță atât existența unei legături cu țara terță în cauză, cât și efectul suspensiv automat al căii de atac și faptul că țara ar fi sigură având în vedere circumstanțele sale specifice (posibilitatea de a respinge prezumția de siguranță).

Ca urmare a acestei reexaminări și după o analiză atentă, Comisia a concluzionat că ar putea fi reexaminat criteriul legăturii, deoarece acesta nu este o cerință în temeiul dreptului internațional, precum și efectul suspensiv automat al căii de atac. Totuși, Comisia a constatat că nu există nicio posibilitate de reexaminare a criteriilor privind „siguranța” țării terțe, acestea fiind deja aliniate la standardele minime impuse de dreptul internațional 6 . Alte aspecte legate de respectarea garanțiilor procedurale, inclusiv a evaluării individuale, sunt cerințe prevăzute de dreptul și jurisprudența Uniunii și internațională ca fiind esențiale pentru protejarea persoanelor împotriva returnării și pentru apărarea drepturilor lor fundamentale. Având în vedere caracterul lor obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional, aceste garanții trebuie să fie menținute 7 .

Prin urmare, au fost identificate următoarele două elemente în vederea unei modificări specifice a RPA:

(a)cerința privind existența unei legături între solicitant și țara terță (criteriul legăturii) și

(b)efectul suspensiv al căii de atac asupra deciziilor de respingere a unei cereri ca inadmisibilă pe motive legate de STC.

Părțile interesate au semnalat diverse beneficii și riscuri pentru fiecare alternativă, care sunt rezumate în secțiunea „Consultarea părților interesate” de mai jos.

A. Criteriul legăturii

În urma reexaminării efectuate de Comisie, s-a constatat că caracterul neobligatoriu al criteriului legăturii din dreptul internațional permite reexaminarea acestuia. Acesta a fost, de asemenea, elementul din cadrul conceptului STC prevăzut în RPA pe care o majoritate semnificativă a statelor membre l-a identificat ca având cel mai mare impact în ceea ce privește facilitarea aplicării conceptului. Pe această bază, Comisia a identificat și a evaluat trei opțiuni de revizuire a criteriului legăturii în contextul RPA 8 .

(1)Eliminarea criteriului legăturii ca cerință obligatorie în temeiul dreptului Uniunii

Întrucât criteriul legăturii nu este impus de dreptul internațional, o opțiune avută în vedere a fost eliminarea caracterului său obligatoriu din dreptul Uniunii, ceea ce ar oferi statelor membre posibilitatea ca, atunci când aplică conceptul STC, să aleagă dacă să aplice sau nu criteriul legăturii și cum să îl definească în dreptul național.

Această opțiune ar facilita aplicarea STC de către statele membre prin creșterea potențială a numărului de solicitanți cărora li s-ar putea aplica conceptul STC, extinzând baza de țări terțe cu care s-ar colabora la aplicarea acestuia și eliminând necesitatea de a dovedi existența unei legături cu o anumită țară terță sigură. Astfel s-ar reduce sarcina administrativă și s-ar eficientiza prelucrarea cererilor de azil. De asemenea, acest lucru ar putea contribui la o mai mare partajare a responsabilității și, eventual, la extinderea spațiului de protecție la nivel mondial. Această opțiune trebuie aplicată în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE, inclusiv cu drepturile copiilor.

În cadrul acestei opțiuni a fost analizată, de asemenea, posibilitatea de a exclude anumite grupuri de solicitanți vulnerabili sau de a introduce măsuri specifice de prevenire a sustragerii (de exemplu, prezumția de risc de sustragere atunci când se aplică conceptul STC sau introducerea unui nou motiv de luare în custodie publică în Directiva privind condițiile de primire). Această opțiune a inclus, de asemenea, posibilitatea încheierii de acorduri sau înțelegeri cu țări terțe care impun examinarea fondului cererilor de protecție efectivă formulate de solicitanții ale căror cereri au fost respinse ca inadmisibile în aplicarea conceptului STC.

Aceste elemente fac parte din prezenta propunere legislativă.

(2)Considerarea tranzitului drept un criteriu suficient

O a doua opțiune a fost aceea de a considera că simplul tranzit al solicitantului printr-o țară terță sigură este un criteriu suficient pentru aplicarea conceptului STC persoanelor în cauză.

Includerea tranzitului drept criteriu ar oferi o legătură obiectivă suplimentară între solicitant și țara terță sigură, întrucât este rezonabil să existe așteptarea ca o persoană care solicită protecție internațională să fi putut solicita protecție în țara terță sigură pe care a tranzitat-o. Această interpretare este convergentă cu abordarea adoptată de Comisie în Propunerea sa din 2016 de regulament privind procedura de azil 9 , în care aceasta a recunoscut că tranzitul printr-o țară terță sigură ar putea fi suficient pentru aplicarea conceptului STC. Recunoașterea tranzitului ca legătură obiectivă valabilă facilitează aplicarea conceptului și, eventual, extinde gama de țări terțe cu care statele membre pot coopera în materie de azil. Va fi responsabilitatea autorităților competente în domeniul azilului ale statelor membre să dovedească tranzitul.

A fost luată în considerare posibilitatea de a introduce o prezumție juris tantum privind tranzitul, potrivit căreia se poate presupune că o persoană care sosește în mod neregulamentar pe teritoriul UE și care nu este în măsură să demonstreze o rută de sosire directă trebuie să fi tranzitat cel puțin o țară terță. Cu toate acestea, s-a concluzionat că introducerea unei prezumții juris tantum ar mări numărul motivelor de litigiu, ceea ce ar submina simplificarea dorită a aplicării conceptului STC. Din acest motiv, posibilitatea de a introduce o prezumție juris tantum a fost respinsă.

(3)Definirea criteriului legăturii în RPA, dar flexibilizarea acestuia (care ar include și tranzitul)

O a treia opțiune a fost de a defini „legătura” în dreptul Uniunii astfel încât să se considere că legăturile culturale sau cunoașterea limbii sunt, pe lângă tranzit, legături suficiente, eventual însoțite de un document de orientare.

Această opțiune ar putea extinde grupul țărilor terțe sigure potențiale, deoarece include și alte țări în afara țărilor terțe aflate pe ruta către UE, facilitând în același timp cooperarea cu țara terță în cauză și contribuind la o partajare sporită a responsabilității. În plus, această opțiune ar putea facilita integrarea solicitantului odată transferat, sporind astfel caracterul durabil al transferului. Totuși, sarcina de a demonstra o legătură ar reveni întotdeauna autorităților competente în domeniul azilului din statele membre. Prin urmare, s-a considerat că această opțiune nu produce efectul dorit de simplificare a aplicării conceptului STC.

B. Efectul suspensiv al căii de atac

Comisia a examinat în continuare dacă este posibil să se simplifice procedurile de atac privind aplicarea conceptului STC, făcând ca efectul suspensiv al căilor de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate să nu fie automat.

Problema dacă o cale de atac împotriva aplicării conceptului STC are un efect suspensiv automat este deosebit de importantă în cazul deciziilor de inadmisibilitate întemeiate pe conceptul STC, în care cererea nu este examinată pe fond. Natura drepturilor fundamentale periclitate, în special expuse riscului de returnare, face ca garantarea efectului suspensiv al căii de atac în RPA să fie deosebit de importantă. Aceste riscuri au fost semnalate în cursul procesului de consultare de unele state membre, de UNHCR și de societatea civilă.

Cu toate acestea, eliminarea efectului suspensiv automat al căii de atac ar putea contribui la reducerea întârzierilor procedurale în aplicarea conceptului STC și la prevenirea potențialelor utilizări abuzive de către solicitanți a posibilităților de atac, asigurând în același timp protecția drepturilor fundamentale ale solicitantului și permițându-i să solicite efectul suspensiv. În plus, pentru a asigura protecția drepturilor solicitanților împotriva riscului de returnare, există un efect suspensiv automat împotriva deciziei de returnare luate în conformitate cu articolul 37 din RPA în ceea ce privește decizia de inadmisibilitate atunci când există un risc de încălcare a principiului nereturnării. Acest lucru ar trebui să garanteze că persoanele nu sunt transferate în cazul în care există un risc de returnare în țara terță sau în cazul în care există un risc de vătămări grave sau de tratament inuman sau degradant în țara terță.

Concluziile reexaminării

Comisia a evaluat cu atenție avantajele și dezavantajele fiecărei opțiune de revizuire a dispozițiilor RPA privind aplicarea conceptului STC. În ansamblu, Comisia consideră că este foarte probabil ca o combinație de măsuri să asigure flexibilitatea dorită și să faciliteze aplicarea conceptului STC de către statele membre, menținând în același timp garanții esențiale, protejând drepturile fundamentale și răspunzând preocupărilor exprimate de unele părți interesate, astfel cum sunt reflectate în prezenta propunere.

Prin urmare, prezenta propunere ar permite, dar nu ar impune statelor membre să aplice conceptul STC (i) atunci când există o legătură între solicitant și o țară terță sigură în cauză sau (ii) în cazul în care solicitantul a tranzitat o țară terță sigură sau (iii) în cazul în care nu există nicio legătură sau tranzit, dar există un acord sau o înțelegere cu o țară terță sigură care impune examinarea fondului cererilor de protecție efectivă formulate de solicitanții care intră sub incidența acordului sau a înțelegerii respective. Ultima opțiune nu ar trebui să se aplice minorilor neînsoțiți, pentru care ar fi întotdeauna necesară existența unei legături sau a tranzitului. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că interesul superior al copilului este considerat primordial în toate deciziile privind minorii.

De asemenea, se simplifică astfel procedurile de atac privind aplicarea conceptului STC, propunându-se ca efectul suspensiv al căilor de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate luate pe motive legate de STC să devină neautomat.

•Obiectivele propunerii

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere decurge din articolul 77 din RPA, care însărcinează Comisia să reexamineze conceptul STC până la 12 iunie 2025 și să propună, după caz, modificări specifice. Aceasta este pe deplin coerentă cu obiectivele Regulamentului privind procedura de azil, astfel cum a fost adoptat la 14 mai 2024. În același timp, este aliniată la celelalte instrumente legislative adoptate în legătură cu Pactul privind migrația și azilul, în special la Regulamentul privind condițiile de obținere a protecției internaționale, la Directiva reformată privind condițiile de primire, la Regulamentul privind gestionarea azilului și migrației, la Regulamentul privind procedura de screening și la Regulamentul Eurodac.

În plus, propunerea de revizuire a conceptului de țară terță sigură este în concordanță cu propunerea de regulament privind returnarea 10 , în măsura în care aceasta din urmă extinde domeniul de aplicare al normelor UE privind returnarea pentru a include și returnările efectuate în temeiul conceptului STC și menține garanțiile (deja) disponibile pentru persoanele returnate în temeiul normelor UE în materie de returnare, al Cartei drepturilor fundamentale a UE și al Convenției europene a drepturilor omului în ceea ce privește respectarea principiului nereturnării.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere este în concordanță cu abordarea cuprinzătoare, pe termen lung, pentru o gestionare mai eficace și mai coerentă a migrației, care este prevăzută în Pactul privind migrația și azilul și care implică, printre altele, plasarea migrației în centrul relațiilor de parteneriat și cooperare cu țările terțe. Din această perspectivă și ținând seama de obiectivul propunerii de a garanta dreptul de a solicita azil, precum și respectarea drepturilor fundamentale ale refugiaților, ale solicitanților de azil și ale migranților, indiferent de statutul lor, propunerea este în concordanță cu angajamentul UE față de obiectivele Pactului mondial privind refugiații.

Propunerea sprijină obiectivele generale ale pactului, în special obiectivul de a eficientiza prelucrarea cererilor de azil în UE și de a găsi soluții pentru cooperarea și partajarea sarcinii cu țările terțe.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Geometrie variabilă

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, Irlanda nu participă la adoptare și nu are obligații în temeiul niciunei măsuri adoptate în temeiul părții a treia titlul V din TFUE, care include măsuri de instituire a unui sistem european comun de azil. Cu toate acestea, în temeiul articolului 3 din protocolul respectiv, Irlanda poate decide să participe la adoptarea și aplicarea unor astfel de măsuri. Irlanda și-a notificat dorința de a participa la Regulamentul privind procedura de azil. De asemenea, Comisia poate alege să participe la adoptarea și aplicarea prezentei propuneri, care modifică Regulamentul privind procedura de azil, în conformitate cu articolele 3 și 4a din Protocolul 21.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

•Subsidiaritatea

Obiectivul prezentei propuneri este de a aduce o modificare specifică Regulamentului privind procedura de azil, cu scopul de a face aplicarea conceptului STC mai flexibilă pentru statele membre. Propunerea menține caracterul opțional al aplicării conceptului STC.

Noile proceduri ar trebui să fie reglementate de aceleași norme, indiferent de statul membru care le aplică, pentru a se asigura un tratament egal al solicitanților, al resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor care fac obiectul acestor proceduri, precum și pentru a se asigura claritatea și securitatea juridică pentru persoana în cauză. În plus, acționând separat, statele membre ar putea crea stimulente pentru deplasările neautorizate dintr-un stat membru în altul, în funcție de aplicarea sau neaplicarea conceptului STC și de modul de aplicare a acestuia, sau ar putea împiedica transferurile efectuate în temeiul Regulamentului Dublin din cauza aplicării divergente a conceptului.

•Proporționalitatea

În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezenta propunere de modificare specifică a Regulamentului 2024/1348 privind procedura de azil nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale, și anume de a oferi statelor membre o mai mare flexibilitate în aplicarea conceptului STC, în conformitate cu dreptul internațional și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în Convenția europeană a drepturilor omului.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Colectarea cunoștințelor privind punerea în practică și aplicarea legislației existente

Pentru reexaminarea conceptului STC, Comisia a analizat dacă dreptului internațional (Convenția de la Geneva din 1951 și Convenția europeană a drepturilor omului din 1950) permite revizuirea în continuare a condițiilor de aplicare a conceptului STC și a garanțiilor juridice asociate, în vederea facilitării aplicării conceptului în statele membre. De asemenea, Comisia a luat în considerare experiența statelor membre în ceea ce privește aplicarea conceptului STC până în prezent, inclusiv provocările întâmpinate în aplicarea conceptului, astfel cum au fost exprimate în diverse foruri. În cele din urmă, Comisia a analizat jurisprudența relevantă a CJUE și a CEDO.

În ceea ce privește informațiile factuale privind aplicarea conceptului STC de către statele membre ale UE până în prezent, datele disponibile nu sunt foarte detaliate, dar există indicii care sugerează că practicile au fost, în cel mai bun caz, inegale 11 . Trei state membre nu au conceptul STC cuprins în legislația națională 12 . În toate celelalte state membre, conceptul a fost inclus în legislația națională, dar există diferențe în ceea ce privește aplicarea lui: cinci state membre au adoptat liste de țări terțe sigure 13 , în douăsprezece state membre conceptul este aplicat doar de la caz la caz 14 , iar șase state membre nu aplică conceptul în practică 15 .

•Consultările cu părțile interesate

În perioada decembrie 2024-februarie 2025, Comisia a desfășurat consultări cu statele membre, Parlamentul European, organizațiile societății civile și UNHCR. Discuțiile s-au axat pe criteriul legăturii și pe efectul suspensiv automat al căilor de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate întemeiate pe motive legate de STC.

Discuțiile cu statele membre au avut loc în cadrul mai multor foruri, printre care Coreper, Grupul de lucru pentru azil, Comitetul strategic pentru imigrație, frontiere și azil (CSIFA) și consultările informale organizate de Comisie la 27 ianuarie și 27 februarie 2025. La 18 februarie 2025 au avut loc discuții cu deputații din Parlamentul European, iar la 19 februarie cu organizațiile societății civile.

În cadrul acestor schimburi, marea majoritate a statelor membre au susținut reexaminarea conceptului STC și s-au exprimat în favoarea unei modificări specifice a RPA prin care să se elimine criteriul legăturii și efectul suspensiv automat al căilor de atac, considerând aceste modificări ca pe un mijloc de a spori eficiența, de a oferi o mai mare flexibilitate în gestionarea cererilor de azil, în special în perioadele de presiune migratorie disproporționată, și de a reduce sarcinile administrative. Un număr mic de state membre s-au opus eliminării cerinței privind criteriul legăturii și ar prefera o definiție flexibilă a legăturii.

Statele membre care sprijină eliminarea criteriului legăturii ca cerință obligatorie au subliniat că acest lucru ar extinde sfera potențială de solicitanți eligibili pentru conceptul STC, oferind posibilitatea ca mai mulți solicitanți de azil să fie luați în considerare în acest cadru. Statele membre respective au susținut că această modificare ar oferi, de asemenea, o mai mare flexibilitate în ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, facilitând stabilirea de noi parteneriate. Ele au susținut, de asemenea, că, prin eliminarea acestei cerințe, statele membre ar putea răspunde mai eficient presiunilor și crizelor migratorii. Acestea au subliniat și potențialele creșteri ale eficienței, susținând că eliminarea criteriului legăturii ar raționaliza prelucrarea cererilor, ar reduce sarcinile administrative care le revin autorităților naționale (întrucât nu va mai exista sarcina de a dovedi legătura) și ar accelera procesul decizional.

Statele membre care nu sprijină eliminarea cerinței privind criteriul legăturii au avertizat că eliminarea ar putea împiedica integrarea persoanelor în țările terțe sigure și stabilirea de parteneriate cu țările terțe, ar crește riscul de migrație ilegală din țara terță sigură înapoi în UE și riscul ca persoanele să rămână fără legături sau fără protecție garantată în țara terță sigură. În UE, acest lucru poate, de asemenea, să sporească riscul de acțiuni judiciare și de deplasări secundare către statele membre în care conceptul STC fie nu este aplicat, fie este aplicat cu cerința privind existența legăturii. Unele voci au avertizat că instanțele naționale pot suspenda transferurile efectuate în temeiul Regulamentului Dublin către statele membre în cazul în care consideră că conceptul STC este aplicat prea târziu sau incorect, deoarece legătura oferea o garanție. Unele state membre au subliniat și necesitatea de a asigura respectarea dreptului internațional și a legislației privind drepturile omului, de a-i proteja pe solicitanții vulnerabili, de a evita transferul de responsabilitate către țările terțe și de a asigura o punere în aplicare realistă.

Mai multe state membre au remarcat, de asemenea, că aplicarea conceptului STC poate spori riscul de sustragere a solicitanților cărora li se aplică conceptul STC. Majoritatea statelor membre au considerat că normele prevăzute de Directiva privind condițiile de primire, cum ar fi articolul 9 (Restricții la libera circulație) și articolul 10 (Luarea în custodie publică), sunt suficiente pentru a aborda acest risc, însă câteva au sugerat să se analizeze posibilitatea unor eventuale modificări, iar un stat membru a propus adăugarea unui considerent.

Consultările cu deputații din Parlamentul European au evidențiat divergențe importante de opinii între aceștia. Unii au sprijinit renunțarea la criteriul legăturii și eliminarea efectului suspensiv automat al căilor de atac, susținând că aceste modificări ar îmbunătăți eficiența și ar limita deplasările secundare. Alți deputați s-au opus ambelor propuneri, avertizând că lipsa unui criteriu privind existența unei legături ar putea împiedica integrarea în țara terță, ar putea spori deplasările secundare și ar putea lăsa persoanele transferate în țara terță fără protecție, subliniind, în același timp, importanța protejării dreptului de azil al persoanelor în UE și a asigurării durabilității pe termen lung a transferurilor. Au fost exprimate îngrijorări suplimentare legate de riscul creșterii numărului de acțiuni judiciare și de riscurile potențiale de returnare în cazul în care efectul suspensiv al căilor de atac ar fi eliminat. S-a susținut, de asemenea, că accentul ar trebui pus în continuare pe aplicarea pactului, mai degrabă decât pe introducerea unor modificări care ar putea perturba echilibrul negociat cu multă grijă al acestuia. Unii deputați au remarcat că orice modificare a conceptului STC trebuie să fie însoțită de acorduri de cooperare solide cu țările terțe, care să garanteze și faptul că persoanele transferate au acces la protecție efectivă.

Organizațiile societății civile s-au opus, în general, reexaminării conceptului STC și au scos în evidență mai multe motive importante de îngrijorare legate de aplicarea practică a conceptului. Ele au avertizat că acest lucru ar putea duce la creșterea numărului de litigii și de intervenții judiciare și a sarcinilor administrative, având totodată un impact negativ asupra sistemului Dublin și asupra cooperării cu țările terțe. Impactul asupra solicitanților vulnerabili a reprezentat o altă îngrijorare majoră și s-a solicitat ca criteriul legăturii să rămână obligatoriu pentru această categorie.

Deși recunoaște că criteriul legăturii nu este o cerință în temeiul dreptului internațional, UNHCR și-a reiterat rezervele referitoare la eliminarea sa, inclusiv îngrijorarea cu privire la durabilitatea pe termen lung a transferurilor în absența unei legături, precum și cu privire la riscul ca persoanele transferate să rămână într-o situație juridică neclară din cauza potențialelor respingeri ulterioare ale cererilor de protecție și în țara terță sigură. UNHCR a subliniat necesitatea unor garanții suplimentare solide în cazul eliminării criteriului legăturii. De asemenea, UNHCR a mai exprimat unele îngrijorări legate de conceptul STC, dar care nu au legătură directă cu propunerile de revizuire.

În ceea ce privește efectul suspensiv al căilor de atac, majoritatea statelor membre și unii deputați din Parlamentul European au sprijinit opțiunea efectului suspensiv neautomat. Aceștia au susținut că eliminarea efectului suspensiv automat ar putea reduce întârzierile procedurale, remarcând că acest lucru ar fi, de asemenea, în concordanță cu durata scurtă a procedurilor accelerate și a procedurilor la frontieră prevăzută de actualul RPA. În plus, eliminarea efectului suspensiv automat ar putea reduce sarcinile financiare legate de asigurarea condițiilor de primire pentru solicitanții ale căror cereri de protecție sunt în curs de examinare. Aceștia au susținut, de asemenea, că măsura respectivă ar putea preveni utilizarea abuzivă a posibilităților de atac de către solicitanții care încearcă să își întârzie îndepărtarea și ar putea contribui la atenuarea riscurilor de sustragere și de deplasări secundare.

Câteva state membre, unii deputați din Parlamentul European, UNHCR și organizațiile societății civile și-au exprimat îngrijorarea cu privire la eliminarea efectului suspensiv automat. Aceștia au fost de părere că o astfel de modificare ar putea mări substanțial volumul de muncă al instanțelor de apel și au avertizat cu privire la potențialele riscuri de returnare. UNHCR a considerat că eliminarea efectului suspensiv automat ar putea potența riscurile de luare în custodie publică în timpul căilor de atac și că, chiar dacă decizia de returnare păstrează un efect suspensiv, există un risc semnificativ de transfer greșit al solicitanților aflați în situații de risc. De asemenea, UNHCR a considerat că, chiar dacă o măsură de îndepărtare este suspendată automat, acest lucru ar putea să nu asigure o cale de atac efectivă împotriva respingerii cererilor de azil bazate pe STC.

•Elaborarea politicilor bazate pe date concrete

Articolul 77 din RPA a impus Comisiei să efectueze o reexaminare a conceptului STC și, dacă este necesar, să propună modificări legislative până în iunie 2025, adică înainte de aplicarea RPA, în iunie 2026.

În demersul său de reexaminare a conceptului STC, Comisia a luat în considerare experiența statelor membre în ceea ce privește aplicarea conceptului până în prezent, inclusiv provocările întâmpinate, care au fost exprimate în diferite foruri. De asemenea, Comisia a întreprins ample activități de consultare a părților interesate pentru a colecta dovezi. În cele din urmă, Comisia a analizat jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a UE și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

•Drepturile fundamentale

Prezenta propunere respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și obligațiile care decurg din dreptul internațional, în special din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

Propunerea este în concordanță cu articolul 18 din Carta UE, care stabilește dreptul de azil în UE. Faptul că un acord sau o înțelegere cu o țară terță impune examinarea fondului cererilor de protecție efectivă formulate de solicitanții care intră sub incidența acordului sau a înțelegerii respective garantează faptul că persoana transferată va beneficia de protecție în țara terță sigură, dacă este eligibilă. Propunerea este, de asemenea, în concordanță cu articolul 24 din Carta UE, care stabilește dreptul copiilor la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor, precum și faptul că interesul superior al copilului trebuie considerat primordial în toate acțiunile referitoare la copii. În plus, propunerea garantează că fiecare solicitant individual căruia i se aplică conceptul STC într-un stat membru va beneficia pe deplin de toate garanțiile procedurale disponibile în RPA în contextul procedurilor de inadmisibilitate și al căilor de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate, care, la rândul lor, sunt pe deplin aliniate la articolele 3 și articolul 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului și la jurisprudența CEDO cu privire la aceste drepturi.

Propunerea este în concordanță și cu obligația de a respecta principiul nereturnării, care este garantat în contextul RPA și va continua să fie garantat în temeiul noilor norme privind aplicarea conceptului STC. Riscurile de returnare trebuie luate în considerare în contextul examinării admisibilității cererii de azil pe baza conceptului STC, atunci când se evaluează dacă o țară terță este „sigură” în general și pentru fiecare persoană în mod special. Propunerea stabilește că efectele unei decizii de returnare care este legată de o decizie de inadmisibilitate bazată pe aplicarea conceptului STC, emisă în conformitate cu articolul 37 din RPA, se suspendă automat atât timp cât solicitantul are o cale de atac pendinte în care prezintă cereri legate de un risc de returnare. Propunerea de regulament privind returnarea reafirmă această garanție, care era deja disponibilă în temeiul actualei Directive privind returnarea.

Propunerea ia în considerare, de asemenea, nevoile speciale ale minorilor neînsoțiți și se aliniază la politicile UE care vizează protejarea drepturilor copiilor. Pentru minorii neînsoțiți, aplicarea conceptului STC pe baza existenței legăturii sau a tranzitului completează garanțiile deja stabilite în RPA. Atunci când statele membre aplică conceptul STC în cazul minorilor neînsoțiți, RPA impune deja o evaluare individuală bazată pe interesul superior al copilului. În contextul conceptului STC, această evaluare include verificarea existenței unor măsuri adecvate în țara terță care să protejeze minorul neînsoțit și să garanteze că el va primi sprijin adaptat nevoilor sale specifice și acces imediat la protecție eficace. Minorii neînsoțiți se află într-o situație specială de vulnerabilitate și au nevoie de sprijin specific, care adesea poate fi oferit de actori privați din țara-gazdă.

Dreptul la o cale de atac efectivă este asigurat în mod adecvat atunci când se elimină efectul suspensiv automat al căii de atac împotriva deciziei de inadmisibilitate bazate pe conceptul STC, întrucât solicitanții au dreptul de a solicita în instanță dreptul de a rămâne până la soluționarea căii de atac.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Prezenta propunere nu presupune sarcini financiare sau administrative pentru Uniune. Prin urmare, nu are implicații asupra bugetului Uniunii. Prezenta propunere decurge din Regulamentul (UE) 2024/1348 privind procedura de azil („RPA”), care a introdus mai multe modificări ale normelor privind STC și, prin urmare, face parte din Pactul privind migrația și azilul, adoptat în mai 2024, pentru care este deja prevăzută finanțare. Aplicarea conceptului de țară terță sigură („STC”) nu este nouă pentru statele membre, iar sprijinul pentru orice investiții necesare pentru aplicarea conceptului STC este eligibil în cadrul actualului Fond pentru azil, migrație și integrare. Agenția Uniunii Europene pentru Azil („EUAA”) poate sprijini statele membre cu personal în același scop, în limitele mandatelor lor.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

În temeiul articolului 75 din Regulamentul privind procedura de azil, statele membre sunt obligate să elaboreze planuri naționale de punere în aplicare pe baza planului comun de punere în aplicare elaborat de Comisie. Comisia trebuie să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a acestor planuri. După ce textele legislative din cadrul pactului vor începe să se aplice, Agenția Uniunii Europene pentru Azil va monitoriza aplicarea operațională și tehnică a sistemului european comun de azil în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2021/2303 privind EUAA. Aplicarea conceptului STC va fi inclusă în monitorizarea efectuată de EUAA. În plus, rapoartele anuale pe care Comisia trebuie să le adopte în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație trebuie să includă rezultatele monitorizării efectuate de EUAA.

Comisia trebuie să țină seama de aceste elemente diverse atunci când evaluează dacă statele membre sunt supuse unei presiuni migratorii, sunt expuse riscului de apariție a unei astfel de presiuni sau se confruntă cu o situație semnificativă în materie de migrație. Acestea sunt relevante și atunci când se stabilește dacă un stat membru are deficiențe sistemice care ar putea avea consecințe negative grave pentru funcționarea sistemului Dublin.

Clauza de transparență adăugată în prezenta propunere, care impune statelor membre să informeze Comisia și alte state membre înainte de a încheia acorduri sau înțelegeri cu țări terțe, ar permite, de asemenea, Comisiei să aibă o imagine de ansamblu completă asupra punerii în aplicare a conceptului STC.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Opțiuni pentru aplicarea conceptului STC

Aplicarea criteriului legăturii, care nu este impus de dreptul internațional, nu va mai fi obligatorie în temeiul dreptului Uniunii, ceea ce înseamnă că statele membre vor avea posibilitatea de a alege dacă îl aplică sau nu.

Atunci când aplică conceptul STC, statele membre vor avea trei opțiuni:

1)să aplice STC în cazul în care există o legătură, astfel cum este definită în dreptul intern, în conformitate cu parametrii stabiliți de jurisprudența CJUE și de standardele internaționale sau

2)să aplice conceptul STC considerând tranzitul drept un criteriu suficient sau

3)să aplice conceptul STC pe baza unui acord sau a unei înțelegeri cu o țară terță care impune examinarea fondului cererilor de protecție efectivă formulate de solicitanții care intră sub incidența acordului sau a înțelegerii respective. Acest lucru nu se va aplica în cazul minorilor neînsoțiți.

Cerința ca, în absența legăturii sau a tranzitului, conceptul STC să se aplice numai pe baza unui acord sau a unei înțelegeri cu o țară terță înseamnă că solicitanții ar putea avea acces la o procedură în țări terțe sigure și ar putea beneficia de protecție efectivă dacă acest lucru este justificat, fără a se aduce atingere posibilității țării terțe de a decide dacă persoana respectivă îndeplinește condițiile pentru a obține o astfel de protecție.

Existența unei legături sau a unui tranzit anterior, care stabilește o legătură cu țara terță sigură, va fi obligatorie atunci când STC se aplică pentru minori neînsoțiți. Această cerință reduce expunerea lor la o protecție inadecvată și la izolare socială. Minorii neînsoțiți se află într-o situație de vulnerabilitate și au nevoie de sprijin suplimentar atunci când li se aplică conceptul STC. Acest lucru este recunoscut de dispozițiile articolului 59 alineatul (6) din RPA, care prevăd că o țară terță poate fi considerată sigură pentru un minor neînsoțit numai în cazul în care acest lucru nu contravine interesului superior al copilului și dacă există asigurări că autoritățile țării terțe vor prelua minorul neînsoțit și îi vor oferi sprijin imediat și acces la o protecție efectivă.

Pactul privind migrația și azilul instituie un sistem european comun mai integrat, în care deciziile luate de un stat membru au un impact asupra altor state membre. Sistemul de azil și migrație al pactului se bazează pe încredere și include diverse instrumente pentru asigurarea transparenței (de exemplu, monitorizarea procedurii de screening și a procedurii la frontieră, mecanismul de monitorizare al EUAA), care ar trebui să se aplice și conceptului STC. Din acest motiv, propunerea introduce o clauză de transparență care impune statelor membre să informeze Comisia și alte state membre înainte de a încheia acorduri sau înțelegeri cu țări terțe sigure. Acest lucru ar ajuta, de asemenea, statele membre și Comisia să își coordoneze mai bine eforturile față de țările terțe în vederea încheierii de acorduri sau înțelegeri și ar sprijini abordarea cuprinzătoare a dimensiunii externe a migrației. Comisia ar putea, de asemenea, să monitorizeze dacă acordurile sau înțelegerile cu țările terțe îndeplinesc condițiile stabilite de RPA.

În plus, pentru a limita riscurile asociate sustragerii din statele membre care aplică conceptul STC în alte state membre care nu îl aplică, statele membre ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a preveni deplasările neautorizate ale solicitanților cărora li se aplică conceptul STC. Aceste măsuri pot include restricționarea libertății de circulație în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2024/1346 sau luarea în custodie publică a solicitantului în cauză în conformitate cu articolul 10 din aceasta până la evaluarea admisibilității cererii. În această privință, ar putea fi posibil să se considere că există un risc de sustragere atunci când se aplică conceptul.

Efectul suspensiv neautomat al căii de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate adoptate pentru motive legate de STC

Pentru a spori eficiența procedurală, Comisia propune, de asemenea, ca efectul suspensiv al căilor de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate să devină neautomat, fără a aduce atingere căilor de atac împotriva deciziilor de returnare aferente, în cazul în care există riscul încălcării principiului nereturnării. În acest scop, la articolul 68 alineatul (3) litera (b) se adaugă motivul de inadmisibilitate întemeiat pe aplicarea conceptului STC.

2025/0132 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) 2024/1348 în ceea ce privește aplicarea conceptului de „țară terță sigură”

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (d),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizele Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului 16 a stabilit o procedură comună de acordare și retragere a protecției internaționale în Uniune. Comisia a reexaminat diferitele elemente ale conceptului de țară terță sigură, inclusiv criteriile de siguranță, respectarea garanțiilor procedurale, criteriul legăturii și dispozițiile privind căile de atac efective. Reexaminarea a condus la concluzia că se poate îmbunătăți aplicabilitatea conceptului de țară terță sigură, menținându-se în același timp garanțiile juridice pentru solicitanți și asigurându-se respectarea drepturilor fundamentale.

(2)Existența unei legături între solicitant și țara terță sigură nu este impusă de dreptul internațional al refugiaților, în special de Convenția de la Geneva, sau de dreptul internațional al drepturilor omului, în special de Convenția europeană a drepturilor omului. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica acest concept în cazul în care nu se poate stabili nicio legătură între solicitant și țara terță sigură în cauză, cu condiția ca un acord sau o înțelegere cu țara terță să impună examinarea fondului cererilor de protecție efectivă depuse de solicitanții care intră sub incidența acordului sau a înțelegerii respective.

(3)Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica conceptul de țară terță sigură pe baza unei legături între solicitant și țara terță în cauză, în baza căreia ar fi rezonabil ca solicitantul să se deplaseze în țara terță respectivă.

(4)Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a aplica acest concept în cazul solicitanților care au tranzitat teritoriul unei țări terțe înainte de a intra în Uniune, deoarece este rezonabil să se preconizeze că o persoană care solicită protecție internațională ar fi putut solicita protecție într-o țară terță sigură pe care a tranzitat-o. Tranzitul anterior printr-o țară terță sigură creează o legătură obiectivă între solicitant și țara terță în cauză.

(5)Având în vedere situația de vulnerabilitate a minorilor neînsoțiți și necesitatea unui sprijin specific, conceptul de țară terță sigură ar trebui să se aplice minorilor neînsoțiți numai în cazul în care se poate stabili o legătură cu țara terță în cauză sau tranzitarea acesteia și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului. Statele membre ar trebui să se asigure că interesul superior al copilului este considerat primordial în toate deciziile privind minorii.

(6)Este necesar să se sporească transparența în ceea ce privește încheierea de către statele membre a unor acorduri și înțelegeri cu țările terțe sigure, să se sprijine statele membre și Comisia în stabilirea unei abordări cuprinzătoare privind dimensiunea externă a migrației și în coordonarea eforturilor lor față de țările terțe pentru aplicarea conceptului de țară terță sigură. Acest lucru ar permite, de asemenea, să se monitorizeze dacă acordurile sau înțelegerile cu țările terțe îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să permită o aplicare mai consecventă și mai coerentă a conceptului de țară terță sigură în întreaga Uniune și să contribuie la buna funcționare generală a sistemului european comun de azil. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă obligația de a informa Comisia și celelalte state membre înainte de încheierea unor acorduri sau înțelegeri cu țări terțe.

(7)Statele membre ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a aborda riscul ca solicitanții cărora li se aplică conceptul de țară terță sigură să se sustragă, inclusiv prin restricționarea libertății de circulație în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2024/1346 a Parlamentului European și a Consiliului 17 sau prin luarea în custodie publică a solicitantului în cauză în conformitate cu articolul 10 din directiva respectivă, pentru a evalua admisibilitatea cererilor.

(8)Pentru a spori eficiența procedurală, solicitantul nu ar trebui să aibă în mod automat dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru în scopul exercitării unei căi de atac împotriva deciziilor de inadmisibilitate luate pe baza conceptului de țară terță sigură. Totuși, executarea deciziei corespunzătoare de returnare se suspendă pe perioada în care persoana în cauză își poate exercita dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe de prim grad de jurisdicție și dacă o astfel de cale de atac este introdusă atunci când există un risc de încălcare a principiului nereturnării.

(9)Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume revizuirea condițiilor de aplicare a conceptului de țară terță sigură, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi realizat numai la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(10)[În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat [, prin scrisoarea din …,] intenția de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului [act.]

SAU    

[În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului [act] aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.]

(11)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(12)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(13)Prin urmare, Regulamentul (UE) 2024/1348 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) 2024/1348 se modifică după cum urmează:

(1)Articolul 59 alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(a)litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

I)există o legătură între solicitant și țara terță în cauză în baza căreia ar fi rezonabil ca solicitantul să meargă în țara respectivă;

II)solicitantul a tranzitat țara terță în cauză;

III)există un acord sau o înțelegere cu țara terță în cauză care impune examinarea fondului cererilor de protecție efectivă formulate de solicitanții care intră sub incidența acordului sau a înțelegerii respective.”;

(b)se adaugă următoarele două paragrafe:

„Atunci când se aplică primul paragraf litera (b), interesul superior al copilului este considerat primordial. Primul paragraf litera (b) punctul (iii) nu se aplică în cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit.

Statele membre informează Comisia și celelalte state membre înainte de încheierea unui acord sau a unei înțelegeri menționate la primul paragraf litera (b) punctul (iii).”

(2)La articolul 68 alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) o decizie de respingere a unei cereri ca inadmisibilă în temeiul articolului 38 alineatul (1) litera (a), (b), (d) sau (e) sau al articolului 38 alineatul (2), cu excepția cazului în care solicitantul este un minor neînsoțit care face obiectul procedurii la frontieră;”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ ȘI DIGITALĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI3

1.1.Titlul propunerii/inițiativei3

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)3

1.3.Obiectiv(e)3

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)3

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)3

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate3

1.3.4.Indicatori de performanță3

1.4.Propunerea/inițiativa vizează:4

1.5.Motivele propunerii/inițiativei4

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru derularea inițiativei4

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate fi determinată de diverși factori, de exemplu o mai bună coordonare, securitate juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.4

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare4

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare5

1.5.5.Evaluarea diverselor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor5

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar6

1.7.Metoda (metodele) planificată (planificate) de execuție a bugetului6

2.MĂSURI DE GESTIONARE8

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare8

2.2.Sistemul (sistemele) de gestionare și control8

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse8

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor8

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor estimate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)8

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor9

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI10

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)10

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor12

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale12

3.2.1.1.Credite din bugetul votat12

3.2.1.2.Credite din venituri alocate externe17

3.2.2.Realizările estimate finanțate din credite operaționale22

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative24

3.2.3.1. Credite din bugetul votat24

3.2.3.2.Credite din venituri alocate externe24

3.2.3.3.Total credite24

3.2.4.Necesarul de resurse umane estimat25

3.2.4.1.Finanțate din bugetul votat25

3.2.4.2.Finanțate din venituri alocate externe26

3.2.4.3.Necesarul total de resurse umane26

3.2.5.Prezentare generală a impactului estimat asupra investițiilor legate de tehnologia digitală28

3.2.6.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual28

3.2.7.Contribuțiile terților28

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor29

4.Dimensiunile digitale29

4.1.Cerințe cu relevanță digitală30

4.2.Date30

4.3.Soluții digitale31

4.4.Evaluarea interoperabilității31

4.5.Măsuri de sprijinire a implementării digitale32

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectiv(e)

1.3.1.Obiectiv(e) general(e)

1.3.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.3.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.3.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.4.Propunerea/inițiativa vizează: 

 o acțiune nouă 

 o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 18  

 prelungirea unei acțiuni existente 

 o fuziune sau o redirecționare a uneia sau a mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru derularea inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE (aceasta poate fi determinată de diverși factori, de exemplu o mai bună coordonare, securitate juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentei secțiuni, „valoarea adăugată a intervenției UE” este valoarea ce rezultă din acțiunea UE care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diverselor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata propunerii/inițiativei și a impactului său financiar

 durată limitată

–    în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–    impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

 durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda (metodele) planificată (planificate) de execuție a bugetului 19  

 Gestiune directă asigurată de Comisie

– prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–    prin intermediul agențiilor executive

 Gestiune partajată cu statele membre

 Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

– țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea

– organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza)

– Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții

– organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar

– organismelor de drept public

– organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate

– organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate

– organismelor sau persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comună, în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, și care sunt identificate în actul de bază relevant

–organismelor stabilite într-un stat membru, reglementate de dreptul privat al unui stat membru sau de dreptul Uniunii și eligibile pentru a li se încredința, în conformitate cu normele sectoriale, execuția unor fonduri sau a unor garanții bugetare ale Uniunii, în măsura în care aceste organisme sunt controlate de organisme de drept public sau de organisme de drept privat cu misiune de serviciu public și beneficiază de garanții financiare adecvate care sunt furnizate sub formă de răspundere solidară din partea organismelor de control sau de garanții financiare echivalente și care pot fi limitate, pentru fiecare acțiune, la cuantumul maxim al sprijinului din partea Uniunii.

2.MĂSURI DE GESTIONARE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

2.2.Sistemul (sistemele) de gestionare și control 

2.2.1.Justificarea metodei (metodelor) de execuție bugetară, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor estimate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos

3.2.1.1.Credite din bugetul votat

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.1.2.Credite din venituri alocate externe

milioane EUR (cu trei zecimale)

Tabel obligatoriu:

Tabel obligatoriu

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale (nu se completează pentru agențiile descentralizate)

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos

3.2.3.1. Credite din bugetul votat

3.2.3.3.Total credite

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.4.Necesarul de resurse umane estimat 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos

3.2.4.1.Finanțate din bugetul votat

Estimări în echivalent normă întreagă (ENI) 25

3.2.4.2.Finanțate din venituri alocate externe

3.2.4.3.Necesarul total de resurse umane

[Având în vedere situația globală tensionată în cadrul rubricii 7, atât în ceea ce privește personalul, cât și nivelul creditelor, necesarul de resurse umane va fi asigurat de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului sau al altor servicii ale Comisiei.]

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate de:

3.2.5.Prezentare generală a impactului estimat asupra investițiilor legate de tehnologia digitală

Obligatoriu: în tabelul de mai jos trebuie inclusă cea mai bună estimare a investițiilor legate de tehnologia digitală generate de propunere/inițiativă.

În mod excepțional, atunci când este necesar pentru punerea în aplicare a propunerii/inițiativei, creditele de la rubrica 7 ar trebui prezentate la linia desemnată.

Creditele de la rubricile 1-6 ar trebui reflectate drept „Cheltuieli de politică IT pentru programele operaționale”. Aceste cheltuieli se referă la bugetul operațional care trebuie utilizat pentru reutilizarea/cumpărarea/dezvoltarea platformelor/instrumentelor IT direct legate de punerea în aplicare a inițiativei și pentru investițiile asociate acestora (de exemplu licențe, studii, stocarea datelor etc.). Informațiile prezentate în acest tabel ar trebui să fie coerente cu detaliile prezentate la secțiunea 4 „Dimensiunile digitale”.

3.2.6.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM)

–    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM

–    necesită revizuirea CFM

3.2.7.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–    nu prevede cofinanțare din partea terților

–    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu 3 zecimale)

 
3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor 

–    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–    asupra resurselor proprii

–    asupra altor venituri

–    vă rugăm să indicați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

4.Dimensiunile digitale

Nu se aplică. Propunerea este o modificare specifică a RPA, care face parte din pact. Toate elementele digitale sunt incluse în pact, nu aici.

4.1.Cerințe cu relevanță digitală

4.2.Date

4.3.Soluții digitale

4.4.Evaluarea interoperabilității

4.5.Măsuri de sprijinire a implementării digitale

(1)    Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare), JO L 180, 29.6.2013, p. 60.

(2)    Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE, JO L, 2024/1348, 22.5.2024.

(3)    Articolul 57 alineatul (2) din RPA definește „protecția efectivă” ca incluzând: dreptul de a rămâne până la examinarea cererii de protecție; un nivel de trai adecvat corespunzător situației generale din țară; accesul la îngrijiri de sănătate și la educație în aceleași condiții prevăzute pentru resortisanții țării respective și protecția efectivă până la găsirea unei soluții durabile.

(4)    Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2024/1348 în ceea ce privește întocmirea unei liste a țărilor de origine sigure la nivelul Uniunii, COM(2025) 186 final, 16.4.2025.

(5)    SWD(2025) 600 – document de lucru al DG HOME referitor la propunerea privind țările terțe sigure (STC).

(6)    Conform considerentului 46 din RPA, protecția efectivă implică „accesul la mijloace de subzistență suficiente pentru menținerea unui nivel de trai adecvat în ceea ce privește situația generală a respectivei țări terțe gazdă, accesul la îngrijiri de sănătate și la tratamentul de bază al bolilor, precum și la educație în condițiile prevăzute în general pentru țară terță în cauză”. În plus, conform considerentului 51, „accesul la mijloace de subzistență suficiente pentru menținerea unui nivel de trai adecvat” ar trebui înțeles ca „incluzând accesul la hrană, îmbrăcăminte, locuință sau adăpost și dreptul de a desfășura o activitate remunerată, de exemplu prin accesul la piața muncii în condiții nu mai puțin favorabile decât cele aplicabile persoanelor care nu dețin cetățenia țării terțe respective, în general în aceleași circumstanțe”. Aceste cerințe sunt, în general, echivalente cu cele impuse de Convenția de la Geneva din 1951 pentru refugiații aflați în situație de ședere legală pe teritoriu: dreptul de a desfășura o activitate salariată (articolul 17 din Convenția de la Geneva), dreptul la locuință (articolul 21) și dreptul la activități independente (articolul 18) ar trebui acordate în condiții la fel de favorabile ca pentru resortisanții țărilor terțe care își au reședința legală în țară; dreptul de acces la educație (articolul 22) și la securitate socială și prestații sociale (articolul 24) ar trebui acordat în aceleași condiții ca și pentru resortisanții naționali.

(7)    A se vedea secțiunea 3 din SWD(2025) 600 – documentul de lucru al DG HOME referitor la țările terțe sigure (STC).

(8)    A se vedea secțiunea 4 din SWD(2025) 600 – documentul de lucru al DG HOME referitor la țările terțe sigure (STC).

(9)    Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE, COM/2016/0467 final – 2016/0224 (COD).

(10)    COM(2025) 101 final.

(11)    A se vedea, de exemplu, EUAA (2022): Aplicarea conceptului de țări sigure în cadrul procedurii de azil ; Osso, B., Unpacking the Safe Third Country Concept in the European Union: Borders, Legal Spaces, and Asylum in the Shadow of Externalization (Descifrarea conceptului de țară terță sigură în Uniunea Europeană: frontiere, spații juridice și azil în umbra externalizării), International Journal of Refugee Law, Vol. 35(3), octombrie 2023; Thym, D., Expert Opinion on Legal Requirements for Safe Third Countries in Asylum Law and Practical Implementation Options (Aviz al experților privind cerințele juridice referitoare la țările terțe sigure cuprinse în legislația în materie de azil și opțiunile practice de punere în aplicare), aprilie 2024.

(12)    FR, IT, PL.

(13)    BG, EE, DE, EL, HU.

(14)    AT, BE, CY, DK, FI, HR, IE, LV, LT, MT, NL, SE.

(15)    CZ, PT, RO, SK, SI, ES.

(16)    Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE (JO L, 2024/1348, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj).

(17)    Directiva (UE) 2024/1346 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO L, 2024/1346, 22.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1346/oj).

(18)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(19)    Explicații detaliate privind metodele de execuție a bugetului, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BUDGpedia: https://myintracomm.ec.europa.eu/corp/budget/financial-rules/budget-implementation/Pages/implementation-methods.aspx .

(20)    Pentru determinarea creditelor necesare, ar trebui utilizate cifrele anuale privind costurile medii disponibile pe pagina web BUDGpedia.

(21)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(22)    Pentru determinarea creditelor necesare, ar trebui utilizate cifrele anuale privind costurile medii disponibile pe pagina web BUDGpedia.

(23)    Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(24)    Conform descrierii din secțiunea 1.3.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(25)    Vă rugăm să precizați după tabel câți ENI din numărul indicat sunt deja alocați gestionării acțiunii și/sau pot fi redistribuiți în cadrul direcției generale pe care o reprezentați și ce nevoi nete aveți.

(26)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.