This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52025DC0728
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Evaluation of the Unfair Trading Practices Directive
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Evaluarea Directivei privind practicile comerciale neloiale
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Evaluarea Directivei privind practicile comerciale neloiale
COM/2025/728 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 1.12.2025
COM(2025) 728 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Evaluarea Directivei privind practicile comerciale neloiale
{SWD(2025) 405 final}
1.INTRODUCERE
În temeiul articolului 12 din Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar („directiva”) 1 , Comisia Europeană („Comisia”) trebuie să efectueze o primă evaluare a directivei și să își prezinte principalele constatări într-un raport. Prezentul document constituie raportul respectiv.
În consecință, raportul se bazează pe evaluarea directivei 2 pentru a evidenția principalele concluzii și învățăminte desprinse în primii ani de punere în aplicare a directivei. Întrucât evaluarea a avut loc într-un stadiu incipient din cauza întârzierilor înregistrate în transpunerea directivei în unele state membre („SM”), constatările acesteia reflectă doar o scurtă perioadă de aplicare practică a normelor prevăzute de directivă și ar trebui interpretate din această perspectivă.
La un nivel mai general, prezentul raport face parte dintr-un efort mai amplu de consolidare a poziției fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar („lanțul”), astfel cum se reflectă în recomandarea dialogului strategic privind un cadru mai eficace, mai echilibrat și mai proporțional pentru combaterea practicilor comerciale neloiale („PCN”) 3 sau în Orientările politice ale Comisiei pentru perioada 2024-2029 4 . În conformitate cu viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar 5 , pe baza evaluării normelor actuale și a unei examinări a reglementărilor naționale, Comisia va propune inițiative suplimentare, inclusiv revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale, pentru a aborda principiul conform căruia fermierii nu ar trebui să fie obligați să își vândă în mod sistematic produsele la un preț inferior costurilor de producție, menținând în același timp orientarea către piață a politicii agricole comune.
Împreună cu alte surse de informații și în urma unor consultări aprofundate, raportul va sta la baza reflecției asupra unei viitoare revizuiri a directivei, fără a aduce atingere domeniului de aplicare sau conținutului acesteia.
2.CONTEXT, SURSE ȘI CADRUL DE ACȚIUNE POLITICĂ
Puterea economică a devenit tot mai concentrată în segmentele din aval ale lanțului, ceea ce a sporit posibilitățile de abuz la nivelul puterii de negociere. Astfel de abuzuri afectează adesea fermierii și micii furnizori, care se află într-o poziție mai vulnerabilă în relația cu cumpărători mai mari și mai puternici 6 . Ca răspuns la aceste preocupări, directiva a fost adoptată pentru a combate practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului, inclusiv în sectorul pescuitului și al acvaculturii, și pentru a contribui la prevenirea și atenuarea acestora în întreaga UE. Practicile comerciale neloiale includ practici care se abat în mod considerabil de la principiile bunei conduite comerciale, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial. Ele pot conduce la transferul nejustificat și disproporționat al riscului economic sau pot crea un dezechilibru semnificativ între drepturi și obligații, sporind vulnerabilitatea financiară și incertitudinea operațională a fermierilor și a micilor furnizori.
Directiva prevede un nivel minim de armonizare prin stabilirea unei liste de practici comerciale neloiale pe care cumpărătorii nu le pot impune furnizorilor. Ea stabilește norme minime de asigurare a aplicării respectivelor interdicții și de cooperare între autoritățile de aplicare a legii. Statele membre pot adopta sau menține norme care depășesc practicile comerciale neloiale enumerate în directivă, cu condiția ca respectivele norme să fie compatibile cu normele privind piața internă.
Termenul pentru transpunerea directivei a fost 1 mai 2021 7 , dar nu toate statele membre au transpus-o integral până în decembrie 2022 8 . Verificările privind transpunerea și conformitatea efectuate de Comisie au arătat variații ale opțiunilor de transpunere ale statelor membre. În timp ce unele state membre aveau norme preexistente sau depășeau nivelul minim de armonizare al directivei, altele nu aveau norme preexistente sau se mențineau aproape de nivelul de armonizare minim. Verificările de conformitate au evidențiat, de asemenea, diferențe în ceea ce privește nivelul de protecție a legislațiilor naționale de transpunere, în legătură cu posibilitatea cumpărătorilor de a anula comenzile de produse perisabile în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b), impunerea plăților, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (2) litera (b), și transpunerea articolului 3 alineatul (4), prin care statele membre trebuie să se asigure că practicile comerciale neloiale incluse pe lista neagră și cele incluse pe lista gri enumerate în directivă constituie dispoziții imperative care prevalează asupra oricăror alte norme care s-ar aplica unui acord de furnizare.
Evaluarea s-a axat pe punerea în aplicare a directivei din perspectiva UE, oferind în același timp o imagine de ansamblu a situației din statele membre în urma transpunerii. În cadrul evaluării, au fost analizate eficiența, coerența, valoarea adăugată europeană și relevanța directivei în raport cu obiectivele sale principale de combatere a practicilor comerciale neloiale, de facilitare a unei aplicări eficace, de abordare a factorului „teamă” cu care se confruntă furnizorii și de asigurare a unor condiții de concurență echitabile în întreaga UE.
Evaluarea a fost efectuată cu sprijinul unui studiu extern („studiu de sprijin”) 9 și s-a bazat pe diverse surse, inclusiv pe rapoartele anterioare ale Comisiei, cum ar fi raportul său din octombrie 2021 privind stadiul transpunerii și punerii în aplicare a directivei 10 și raportul său intermediar din aprilie 2024 11 . Contribuțiile suplimentare au inclus sondaje specifice, interviuri și studii de caz, schimburi periodice cu autoritățile de aplicare a legii, sondajul public anual efectuat de JRC în rândul fermierilor și furnizorilor 12 și rapoartele anuale ale statelor membre 13 . Raportul de evaluare al Comitetului Economic și Social European („CESE”) 14 și rapoartele anuale de activitate ale autorităților de aplicare a legii 15 au fost, de asemenea, luate în considerare.
Evaluarea a coincis cu un set mai larg de măsuri adoptate de Comisie pentru a răspunde preocupărilor exprimate de fermieri 16 , inclusiv cu revizuirea specifică a Regulamentului de instituire a unei organizări comune a piețelor („OCP”) 17 , cu lansarea Observatorului UE al lanțului agroalimentar („AFCO”) 18 și cu un studiu privind mecanismele de asigurare a unei remunerații echitabile pentru fermieri 19 .
3.REZUMATUL PRINCIPALELOR CONSTATĂRI
În această secțiune, sunt prezentate sintetic principalele constatări ale evaluării. Deși se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile, este important să se țină seama de limitările menționate mai sus, în special de perioada scurtă dintre punerea integrală în aplicare a directivei și evaluarea acesteia. Acest lucru, împreună cu disponibilitatea limitată a datelor din cauza naturii confidențiale a relațiilor comerciale, din cauza șocurilor externe, cum ar fi pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, precum și din cauza creșterii rezultante a inflației și a costurilor de producție, a îngreunat izolarea efectelor punerii în aplicare a directivei de evoluțiile mai ample.
3.1.EFICACITATE
Evaluarea a examinat contribuția directivei la combaterea practicilor comerciale neloiale, la prevenirea apariției acestora, la atenuarea impactului lor negativ asupra fermierilor și la sprijinirea aplicării eficace. În cadrul evaluării, s-au analizat, de asemenea, efectele nedorite ale directivei 20 .
Îmbunătățiri percepute în ceea ce privește apariția practicilor comerciale neloiale, dar existența unor opinii diferite de-a lungul lanțului
Pe baza dovezilor disponibile, nu a fost încă posibil să se confirme că practicile comerciale neloiale au scăzut substanțial în urma punerii în aplicare a directivei. Cu toate acestea, datele din cel mai recent sondaj al JRC au sugerat o reducere a numărului de practici comerciale neloiale raportate. În plus, alte date cantitative și calitative au indicat îmbunătățiri în ceea ce privește reducerea întârzierilor în efectuarea plăților, atât pentru produsele perisabile, cât și pentru cele neperisabile 21 , precum și pentru alte practici comerciale neloiale resimțite mai frecvent de furnizori.
Opiniile de-a lungul lanțului au variat, fermierii și furnizorii raportând tendințe pozitive, în timp ce alte segmente au exprimat puncte de vedere mai diferite. Mai precis, cumpărătorii și-au exprimat scepticismul cu privire la impactul directivei, remarcând, în același timp, că eforturile de asigurare a conformității depuse de comercianții cu ridicata și de comercianții cu amănuntul prin revizuirea contractelor și formarea personalului au avut un rol esențial în reducerea practicilor comerciale neloiale.
Niveluri diferite de conștientizare în rândul furnizorilor
Conform datelor din sondajul JRC, nivelul de conștientizare raportat variază între 62 % și 76 % dintre respondenți, în funcție de tipul de furnizori, fără a se observa vreo tendință clară în cadrul diferitelor serii de sondaje. Părțile interesate din afara UE raportează, de asemenea, un nivel scăzut de conștientizare și existența unor provocări în ceea ce privește depunerea plângerilor.
Deși unele autorități de aplicare a legii s-au axat pe activități de sensibilizare și de informare încă din primii ani de punere în aplicare a directivei, gradul de conștientizare a fost în general scăzut, în special în rândul fermierilor și al furnizorilor mai mici, în principal din cauza timpului scurt de la punerea integrală în aplicare a directivei. Furnizorii și procesatorii mai mari au raportat niveluri moderate de conștientizare, dar au menționat, de asemenea, unele dificultăți în înțelegerea drepturilor și obligațiilor care le revin în temeiul directivei.
Număr scăzut de plângeri
Pe lângă nivelurile scăzute de conștientizare în rândul furnizorilor, în primii ani de punere în aplicare s-a primit doar un număr limitat de plângeri în toate statele membre. Potrivit sondajului JRC din 2024, doar 52 % dintre respondenți știau unde să depună o plângere. Pentru a remedia acest aspect, autoritățile de aplicare a legii și-au concentrat eforturile inițiale asupra cazurilor de îndrumare sau au mărit numărul de investigații din oficiu (din proprie inițiativă).
Datele din sondajul anual al JRC au indicat mai multe motive pentru care furnizorii nu au sesizat autorităților de aplicare a legii practicile comerciale neloiale atunci când s-au confruntat cu ele. 29 % dintre respondenți au menționat teama de represalii ca fiind o barieră majoră, în timp ce alte obstacole raportate au inclus percepția că anumite practici comerciale neloiale sunt obișnuite și nu merită să fie raportate (20 %) sau o lipsă de încredere în capacitatea de a acționa a autorităților de aplicare a legii (19 %).
Preocupările cu privire la confidențialitate și teama de represalii au fost deosebit de răspândite, astfel cum arată studiile de caz efectuate de statele membre (BE, ES, NL, SE). Aceste studii de caz au evidențiat faptul că normele procedurale naționale ar putea impune divulgarea anumitor informații în cursul procedurilor pentru a proteja dreptul la apărare al cumpărătorului, generând preocupări în rândul furnizorilor cu privire la expunerea potențială și consolidând reticența acestora de a depune plângeri.
Deși directiva permite organizațiilor de producători („OP”) sau altor organizații de furnizori care au un interes legitim să depună plângeri în numele membrilor lor, evaluarea a arătat că acest mecanism a rămas neutilizat. În paralel, informările anonime s-au dovedit a fi o sursă potențial valoroasă de informații privind piața pentru autoritățile de aplicare a legii, ca modalitate de informare a investigațiilor din oficiu și a anchetelor sectoriale. Cu toate acestea, au fost încă observate provocări în sectoarele foarte concentrate, în care anonimatul informatorului poate fi în continuare dificil de garantat.
Intensificarea acțiunilor de asigurare a respectării legii, dar menținerea unor diferențe semnificative între statele membre
Evaluarea a arătat că numărul și tipul acțiunilor de asigurare a respectării legii au fost influențate în mare măsură de prioritățile strategice naționale, care reflectă abordări diferite ale punerii în aplicare
22
. În conformitate cu accentul pus de directivă pe măsuri de descurajare prin sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, s-a înregistrat o creștere treptată a numărului de investigații lansate de autoritățile de aplicare a legii, fie din oficiu, fie în urma unei plângeri. În total, în perioada 2021-2024 au fost deschise 4 610 investigații, dintre care aproximativ 53 % au fost închise în această perioadă (2 462 de investigații închise). Dintre acestea, 4 state membre (ES, IT, CY, HU) au efectuat 90 % din investigații, în timp ce alte 13 state membre au efectuat fiecare mai puțin de 5 investigații.
Deși numărul total de investigații din UE rămâne relativ scăzut în comparație cu volumul tranzacțiilor de vânzare din acest sector, tendința ascendentă sugerează o implicare tot mai mare a instituțiilor în ceea ce privește practicile comerciale neloiale. Cu toate acestea, în unele state membre nu au fost raportate investigații, iar în altele a fost raportat un număr relativ modest, ceea ce sugerează necesitatea de a valorifica în continuare potențialul investigațiilor din oficiu.
Pe baza rapoartelor statelor membre, în urma evaluării s-a constatat că după aproximativ o treime din investigațiile încheiate în perioada 2021-2024 s-a descoperit o încălcare a normelor, și anume un total de 754 de încălcări, și au fost aplicate sancțiuni. În perioada 2022-2024, încălcările au condus la aplicarea de amenzi în valoare totală de 41,9 milioane EUR. În general, sancțiunile au fost percepute ca o modalitate eficace de sprijinire a conformității prin efectul lor disuasiv, deși numărul și severitatea sancțiunilor au variat de la un stat membru la altul, reflectând gama largă de cadre juridice în vigoare. Măsurile referitoare la reputație, cum ar fi abordările de denunțare și dezaprobare („name and shame”), au fost, în general, considerate eficace, în special în ceea ce privește cumpărătorii care se află într-o relație directă cu consumatorii.
În plus, mai multe state membre au dezvoltat alte abordări preventive pentru a promova conformitatea, a facilita dialogul sau a soluționa litigiile într-un stadiu incipient. Astfel de abordări au fost considerate, în general, importante și eficace pentru combaterea practicilor comerciale neloiale. Printre exemple se numără introducerea unor responsabili interni cu funcția de verificare a conformității în ceea ce privește practicile comerciale neloiale de către „marii cumpărători” în IE sau instituirea unui mediator sau a unui ombudsman ca punct de contact inițial în AT și FI.
Evaluarea a arătat, de asemenea, că unele părți interesate au considerat că alte măsuri preventive adoptate de autoritățile de aplicare a legii, cum ar fi campaniile de sensibilizare, sunt relativ eficace, în timp ce comercianții cu amănuntul și o mare parte a sectorului agricol au considerat că utilizarea obligatorie a contractelor scrise este, în general, utilă pentru combaterea practicilor comerciale neloiale.
Un alt tip de măsură examinată a vizat mecanismele corective și/sau compensatorii suplimentare disponibile în unele state membre. Acestea includ competența de a obține angajamente specifice din partea cumpărătorului, de a emite ordine de conformitate sau de a impune căi de atac civile, cum ar fi anularea clauzelor contractuale, restituirea taxelor sau compensații pentru daune. Unele autorități de aplicare a legii au considerat că axarea pe remedierea prejudiciului adus furnizorilor a oferit un răspuns mai rapid și mai specific decât sancțiunile. Cu toate acestea, disponibilitatea și utilizarea acestor mecanisme, care nu sunt prevăzute în mod explicit în directivă, au variat de la un stat membru la altul.
Cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii
Evaluarea a evidențiat evoluții pozitive în ceea ce privește activitatea rețelei de asigurare a respectării normelor privind practicile comerciale neloiale, care a fost considerată în mare măsură de autoritățile de aplicare a legii ca un factor care a contribuit la îmbunătățirea cooperării reciproce.
Cu toate acestea, evaluarea a arătat că eforturile de asigurare a respectării legii s-au concentrat în principal asupra practicilor comerciale neloiale înregistrate în câte unul dintre statele membre, cu puține cazuri de investigații transfrontaliere. Limitările cadrului juridic existent în ceea ce privește schimbul de informații confidențiale în cazurile transfrontaliere și capacitățile inegale de asigurare a respectării legii au reprezentat provocări pentru stabilirea unor condiții de concurență cu adevărat echitabile. Propunerea recentă a Comisiei cu privire la acest aspect este considerată un pas pozitiv în direcția remedierii deficiențelor existente 23 .
3.2.EFICIENȚA
Evaluarea a analizat costurile și beneficiile aferente punerii în aplicare a directivei, luând în considerare costurile administrative pentru statele membre și autoritățile de aplicare a legii și costurile operaționale pentru furnizori și/sau cumpărători 24 .
Beneficii concrete pentru fermieri, însă cuantificarea rămâne problematică
Printre factorii care afectează natura și gravitatea impactului practicilor comerciale neloiale asupra fermierilor și a micilor furnizori se numără măsura în care fermele sunt agregate și dacă furnizorii sunt afectați direct sau indirect de practicile comerciale neloiale din cauza efectului de influențare de-a lungul lanțului. De exemplu, în urma evaluării s-a constatat că fermierii care nu fac parte dintr-o OP și care sunt direct afectați de practicile comerciale neloiale tind să fie mai expuși la riscuri economice.
Întrucât întârzierile în efectuarea plăților au reprezentat cea mai frecventă practică comercială neloială raportată, având consecințe negative semnificative din cauza efectului lor perturbator asupra fluxului de numerar, studiul de sprijin a estimat beneficiile potențiale pentru sectorul agricol ale eliminării întârzierilor în efectuarea plăților către fermieri. Studiul de sprijin a sugerat că, datorită directivei, termenele de plată, gestionarea fluxurilor de numerar și previzibilitatea pentru fermieri și micii furnizorii se vor îmbunătăți. La rândul său, acest lucru ar reduce dependența de împrumuturi, ar sprijini bonitatea și ar reduce riscul de insolvență, eliberând eventual resurse pentru investiții. Avantajul mediu estimat care decurge din fluxul anual suplimentar de lichidități pe furnizor (inclusiv ferme) a variat de la aproximativ 16 000 EUR în PL la aproape 175 000 EUR în FR 25 .
După efectuarea cu întârziere a plăților, practicile comerciale neloiale cu cel mai mare impact economic negativ asupra fermierilor au constat în anulări de ultim moment, în special pentru produsele perisabile, și în transferul riscului comercial prin modificări unilaterale ale clauzelor contractuale sau contribuții obligatorii pentru a acoperi pierderile cumpărătorului. Astfel de practici ar putea duce la pierderi de venituri și ar putea crește expunerea fermierilor și a micilor furnizori la costuri imprevizibile.
Adesea, fermierii au întâmpinat dificultăți în cuantificarea efectelor economice ale practicilor comerciale neloiale, deoarece aceștia tind să perceapă impactul în termeni relativi, de exemplu, în raport cu rezultatele recoltelor, fluctuațiile pieței sau alți factori externi. Datele limitate disponibile și complexitatea izolării efectelor directivei au îngreunat realizarea unei analize cost-beneficiu precise pe baza unei evaluări contrafactuale solide. Ori de câte ori a fost posibil, evaluarea a cuantificat efectele directivei, dar, în caz contrar, s-a bazat pe evaluarea calitativă și pe examinarea percepțiilor părților interesate. În acest sens, rezultatele unui sondaj în rândul asociațiilor de întreprinderi au indicat că majoritatea întreprinderilor consultate au obținut unele beneficii financiare în urma directivei, inclusiv ca urmare a unor clauze contractuale transparente și fiabile (24 % din cele 228 de răspunsuri), o reducere a numărului de modificări unilaterale ale contractelor (19 %) și o mai mare transparență la stabilirea prețurilor (15 %) 26 .
Pe lângă efectele financiare ale directivei, au fost raportate, de asemenea, beneficii calitative, inclusiv îmbunătățirea dialogului și a încrederii și promovarea unei culturi a echității în cadrul lanțului.
Pentru fermieri și furnizori, costurile directivei au rămas proporționale cu beneficiile 27
În cadrul evaluării, au fost examinate costurile administrative suportate de autoritățile de aplicare a legii și de statele membre în urma transpunerii directivei și s-au constatat variații semnificative în funcție de abordarea națională. Pentru statele membre care au fost cele mai active în desfășurarea investigațiilor, estimările sugerează un nivel al costurilor anuale de asigurare a respectării legislației legii de aproximativ 800 000 EUR.
Costurile de ajustare pentru operatorii economici de-a lungul lanțului, inclusiv pentru furnizori și cumpărători, au variat, de asemenea, foarte mult. Conform estimărilor, costurile de ajustare inițială au variat între aproximativ 12 milioane EUR în DE și 19 milioane EUR în DK, comercianții cu amănuntul suportând cele mai mari costuri pe operator.
În ansamblu, potrivit constatărilor din cadrul evaluării, costurile de asigurare a respectării legii pentru autoritățile de aplicare a legii și costurile de ajustare pentru operatorii economici care acționează exclusiv sau în principal ca furnizori erau proporționale cu beneficiile obținute în ceea ce privește îmbunătățirea practicilor comerciale. În schimb, cumpărătorii au perceput costurile lor de ajustare, care decurg în principal din adaptarea contractului, ca fiind mai mari decât beneficiile. Acest lucru nu a fost surprinzător, deoarece directiva este destinată să protejeze furnizorii mai slabi împotriva cumpărătorilor mai puternici. Cu toate acestea, nu s-a găsit nicio dovadă care să sugereze că respectivele costuri pentru cumpărători au provocat daune semnificative sau perturbări operaționale în cadrul lanțului.
3.3. VALOAREA ADĂUGATĂ EUROPEANĂ
Evaluarea a arătat că valoarea adăugată europeană a directivei, în special contribuția sa la crearea unor condiții de concurență echitabile, a provenit din nivelul minim de protecție împotriva practicilor comerciale neloiale asigurat furnizorilor din întreaga UE, în special în statele membre în care protecția nu exista anterior 28 .
Cu toate acestea, evaluarea a arătat, de asemenea, că există în continuare diferențe semnificative în ceea ce privește legislația națională și asigurarea aplicării acesteia, în pofida punerii în aplicare a directivei. În special, majoritatea părților interesate au identificat aceste diferențe ca fiind una dintre principalele provocări care subminează valoarea adăugată europeană a directivei, cumpărătorii asociind diferențele naționale continue cu mai multe efecte negative neintenționate, în special incertitudinea juridică sporită și aplicarea inconsecventă în cazurile transfrontaliere în cadrul UE. În plus, sectorul comerțului cu amănuntul a raportat alte efecte nedorite ca urmare a deciziei unor state membre de a extinde protecția împotriva practicilor comerciale neloiale la marii furnizori. Sectorul comerțului cu amănuntul a considerat că acest lucru ar putea transfera în mod inutil echilibrul de putere către marii furnizori, cauzând prejudicii deosebite cumpărătorilor mai mici.
În același timp, alte părți interesate au apreciat diferențele dintre statele membre într-un mod mai pozitiv și au considerat că, permițând astfel de diferențe, statele membre ar putea aborda mai bine circumstanțele naționale specifice și ar putea răspunde mai rapid la problemele emergente.
În urma studiului de sprijin s-a constatat că cerințele minime armonizate ale directivei au contribuit în general la valoarea adăugată europeană, o opinie care a fost împărtășită în mare măsură de furnizori și de autoritățile de aplicare a legii, dar mai puțin de cumpărători 29 , care și-au exprimat preocupările cu privire la menținerea sau introducerea de către statele membre a unor norme naționale mai stricte sau foarte diverse în temeiul articolului 9 din directivă, pe care unii le-au considerat problematice pentru libertățile pieței unice.
3.4. COERENȚA
Evaluarea a arătat că directiva este complementară cu alte instrumente juridice ale UE, inclusiv cu Regulamentul privind OCP 30 și cu echivalentul acestuia din sectorul pescuitului 31 . Ca parte a acestui cadru de politică mai larg, directiva sprijină abordarea structurală a OCP, care vizează consolidarea puterii de negociere a fermierilor prin promovarea acțiunilor colective și stabilirea unui cadru contractual general. Cu toate acestea, directiva abordează aspecte care nu sunt reglementate de Regulamentul privind OCP, asigurând protecție la nivelul relațiilor comerciale individuale și al operațiunilor comerciale și oferind un cadru juridic specific care protejează fermierii și furnizorii mai mici împotriva comportamentului abuziv specific al cumpărătorilor mai puternici.
În mod similar, evaluarea a evidențiat funcția complementară a directivei în ceea ce privește normele UE privind întârzierea în efectuarea plăților 32 , inclusiv propunerea recentă de Regulament privind întârzierea în efectuarea plăților 33 , subliniind funcția sa distinctă și relevanța continuă pentru sectorul agricol.
Nu au fost identificate conflicte sau neconcordanțe cu alte instrumente juridice. Dimpotrivă, au fost identificate sinergii importante între directivă și alte acțiuni sau inițiative, cum ar fi normele UE în materie de concurență și Codul de conduită al UE pentru afaceri și practici comerciale responsabile în industria alimentară, cunoscut sub denumirea de „Codul agroalimentar” de la jumătatea anului 2025 34 .
3.5. RELEVANȚĂ CONTINUĂ
În ansamblu, evaluarea a arătat că directiva este, în linii mari, proporțională și echilibrată în ceea ce privește abordarea nevoilor existente. În același timp, Comisia a identificat posibilitatea unor acțiuni suplimentare, în special în ceea ce privește contribuția directivei la viabilitatea economică, reziliența și competitivitatea sectorului agricol și apariția unor practici comerciale neloiale noi sau în schimbare. Deși s-a constatat că directiva oferă un cadru solid și adecvat, trebuie să se răspundă în continuare provocărilor în schimbare, cum ar fi asigurarea unei remunerații echitabile pentru fermieri și eliminarea noilor practici comerciale neloiale. Feedbackul părților interesate a confirmat această constatare, deși opiniile au fost divergente cu privire la capacitatea directivei de a aborda cauzele profunde ale practicilor comerciale neloiale și de a influența mecanismele de stabilire a prețurilor 35 .
Multe dintre domeniile potențiale de îmbunătățire identificate de părțile interesate au fost, de asemenea, abordate în cadrul discuțiilor care au avut loc la momentul adoptării directivei, evidențiind existența în continuare a unei divergențe de opinii. Unii furnizori au solicitat măsuri precum extinderea domeniului de aplicare al directivei în ceea ce privește pragurile cifrei de afaceri sau introducerea unei interdicții la nivelul UE asupra vânzărilor la prețuri inferioare costurilor, astfel cum este deja în vigoare în unele state membre 36 . Cumpărătorii s-au opus extinderii domeniului de aplicare în acest mod și au solicitat o protecție bidirecțională împotriva practicilor comerciale neloiale, pentru a permite cumpărătorilor mai mici să fie protejați și împotriva furnizorilor mai mari.
Pe lângă aceste probleme de lungă durată, părțile interesate au subliniat, de asemenea, preocupări mai recente cu privire la potențiale practici comerciale neloiale emergente. În special, acestea se refereau la practici care ar putea eluda prevederile directivei și ar putea transfera riscuri sau costurile disproporționate asupra furnizorilor, incluzând acorduri mai complexe legate de servicii, cum ar fi plata la momentul scanării produsului la casă („pay-on-scan”) 37 sau cereri referitoare la angajamentele legate de durabilitate ale cumpărătorilor (de exemplu, transferul angajamentelor cumpărătorilor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor către furnizori).
4. CONCLUZII, ÎNVĂȚĂMINTE DESPRINSE ȘI ETAPELE URMĂTOARE
Deși directiva a fost pusă în aplicare integral doar de puțin timp și în ciuda diferențelor semnificative dintre abordările statelor membre și opiniile părților interesate, primele experiențe legate de aplicarea directivei arată semne încurajatoare în ceea ce privește prevenirea și combaterea practicilor comerciale neloiale, încrederea sporită în lanțul de aprovizionare fiind un factor care a contribuit la o cultură comercială mai responsabilă.
În același timp, evaluarea directivei a identificat o serie de deficiențe și de provocări. Următoarele învățăminte desprinse evidențiază domeniile în care cadrul privind practicile comerciale neloiale și aplicarea sa ar putea fi consolidate în continuare, inclusiv printr-o posibilă revizuire a directivei:
-Sensibilizarea fermierilor și a furnizorilor cu privire la drepturile lor. Acesta este un domeniu-cheie pentru acțiuni suplimentare care ar putea fi abordate prin îmbunătățirea accesului la informații, inclusiv pentru furnizorii implicați în tranzacții transfrontaliere sau din țări terțe, sau prin încurajarea activităților de informare sau de formare specifice.
-Luarea de măsuri pentru a consolida punerea în aplicare și abordarea „factorului teamă” în rândul furnizorilor. Teama de represalii rămâne o barieră care descurajează furnizorii să raporteze practicile comerciale neloiale, în special în sectoarele cu un grad ridicat de concentrare a cumpărătorilor și cu dependență de cumpărători. Pentru a aborda această problemă și a reduce dependența de plângerile individuale, autoritățile de aplicare a legii ar putea deja să se folosească într-o mai mare măsură de investigațiile din oficiu, al căror potențial nu a fost valorificat pe deplin în unele state membre. În același timp, OP și alte organizații de furnizori, inclusiv cele din țări terțe, ar putea avea un rol mai important în sprijinirea furnizorilor și depunerea plângerilor în numele acestora.
-Îmbunătățirea cooperării transfrontaliere. Obstacolele procedurale continuă să împiedice schimbul de informații confidențiale între autoritățile de aplicare a legii în cazurile transfrontaliere. În decembrie 2024, Comisia a publicat o propunere care abordează această chestiune și care se preconizează că va oferi un cadru solid de cooperare și va soluționa deficiențele identificate în ceea ce privește lista armonizată a practicilor comerciale neloiale stabilită prin directivă 38 .
-Consolidarea monitorizării în sprijinul elaborării de politici bazate pe date concrete. Deși s-au înregistrat progrese în ceea ce privește colectarea datelor prin intermediul rapoartelor și al sondajelor anuale, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura o monitorizare coerentă, comparabilă și solidă a practicilor comerciale neloiale în întreaga UE. Posibilele măsuri în acest sens ar putea include colectarea de date mai standardizate, mai fiabile și mai cuantificabile sau efectuarea unor evaluări mai cuprinzătoare la nivelul statelor membre cu privire la efectele legislației naționale de transpunere.
-Abordarea aplicării neuniforme a directivei. Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește opțiunile de punere în aplicare și practicile de asigurare a respectării legii au condus la interpretări divergente ale dispozițiilor directivei sau la aplicarea unor norme naționale mai stricte. Diversitatea normelor naționale, inclusiv dincolo de domeniul de aplicare al directivei, poate crea variații în ceea ce privește asigurarea aplicării legii și supravegherea. Trebuie acordată o atenție sporită asigurării unei mai mari coerențe în ceea ce privește modul în care sunt combătute practicile comerciale neloiale.
-Facilitarea capacității de reacție la nevoile emergente. Deși au fost raportate doar un număr limitat de noi practici comerciale neloiale, este important să se urmărească în mod activ problemele emergente și să se anticipeze schimbările de pe piață. În plus, trebuie luate măsuri pentru a se evita ca fermierii să fie forțați să vândă în mod sistematic la un preț inferior costurilor de producție, astfel cum se menționează în viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar. Trebuie analizate în continuare noi instrumente specifice în acest scop, alături de posibila extindere a listei practicilor comerciale neloiale.
Deși revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale trebuie abordată cu prudență, deoarece directiva a fost pusă în aplicare integral pe parcursul unei perioade relativ scurte de timp, este evident că abordarea deficiențelor și a provocărilor rămase va necesita o analiză suplimentară pentru a stabili modul în care directiva și alte instrumente ar putea sprijini cel mai bine performanța economică a sectorului agricol și a lanțului în ansamblu și dacă ar putea fi necesare măsuri suplimentare, menținând în același timp orientarea către piață a politicii agricole comune. Pe baza constatărilor acestei evaluări și astfel cum s-a confirmat în discursul președintei von der Leyen din 2025 privind starea Uniunii Europene 39 , Comisia intenționează să examineze punerea în aplicare a legislației UE privind practicile comerciale neloiale. Propunerile sale de revizuire a directivei vor fi însoțite de o evaluare a impactului care va acoperi diferite opțiuni pentru abordarea provocărilor menționate mai sus și va examina cu atenție impactul acestor opțiuni asupra fermierilor și a altor actori din cadrul lanțului.
JO L 111, 25.4.2019, p. 59, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/633/oj .
Document de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind raportul de evaluare („SWD”).
Orientările politice pentru următoarea Comisie Europeană 2024-2029 – COM .
SWD(2018) 92 final , p. 20.
Articolul 13 alineatul (1) din directivă.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 3.
Studiu de sprijin pentru evaluare referitor la Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar ( DOI : 10.2762/2191333 ).
Articolul 10 alineatul (2) din directivă prevede obligația statelor membre de a transmite Comisiei un raport privind activitățile lor de asigurare a respectării normelor prevăzute în directivă până la data de 15 martie a fiecărui an.
Articolul 10 alineatul (1) din directivă prevede obligația autorităților de aplicare a legii de a publica un raport anual privind activitățile lor. Link către raportul respectiv: Practici comerciale neloiale – COM .
Acțiunile întreprinse de UE ca răspuns la preocupările fermierilor – COM .
Study on regulatory and voluntary schemes for fair agricultural remuneration (Studiu privind sistemele voluntare și de reglementare pentru o remunerație agricolă echitabilă) ( DOI : 10.2762/0016025 ).
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 4.1.
Studiu de sprijin, p. 20.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, anexa VI.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 3.
Studiu de sprijin, p. 135.
Studiu de sprijin, p. 63.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 3.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 4.2.
Studiu de sprijin, p. 91.
JO L 347, 20.12.2013, p. 671, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/1308/oj .
JO L 354, 28.12.2013, p. 1, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2013/1379/oj .
JO L 48, 23.2.2011, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2011/7/oj .
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 4.3.
A se vedea nota de subsol 19.
În cadrul acestui model, furnizorii sunt plătiți numai atunci când comerciantul cu amănuntul vinde produsul consumatorului final și nu la livrare. În acest mod, se pot prelungi efectiv termenele de plată permise în temeiul directivei.