COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 5.9.2023

COM(2023) 516 final

2023/0315(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind asociațiile transfrontaliere europene

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2023) 306 final} - {SWD(2023) 292 final} - {SWD(2023) 293 final} - {SWD(2023) 294 final}

EXPUNERE DE MOTIVE 

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere derivă din rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022, care vizează promovarea asociațiilor și a altor organizații non-profit din UE în ceea ce privește realizarea pieței interne, protejarea drepturilor lor fundamentale și promovarea unui spațiu democratic al UE. Mai precis, rezoluția solicita Comisiei, în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), să prezinte două noi propuneri legislative: un regulament (în temeiul articolului 352 din TFUE), care creează forma juridică a „asociațiilor europene”, și o directivă de armonizare a standardelor minime comune pentru organizațiile non-profit (în temeiul articolului 114 din TFUE). Comisia Europeană a răspuns pozitiv apelului Parlamentului European, împărtășind necesitatea de a crea un mediu favorabil pentru sectorul non-profit, din cadrul căruia asociațiile sunt forma juridică cea mai prezentă.

Propunerea vizează îmbunătățirea funcționării pieței interne a asociațiilor non-profit prin stabilirea de măsuri de coordonare a condițiilor de înființare și funcționare a asociațiilor transfrontaliere europene (ECBA), cu scopul de a facilita exercitarea efectivă a libertății de circulație a asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea pe piața internă.

Asociațiile non-profit reprezintă forma juridică predominantă în rândul organizațiilor non-profit din Uniunea Europeană, cu un număr estimat de 3,8 milioane de asociații prezente în statele membre ale UE. Asociațiile non-profit sunt, de asemenea, cele mai numeroase dintre cele patru forme juridice cuprinse în mod tradițional în economia socială 1 . Dintre acestea, 310 000 de asociații non-profit sunt active în mai multe state membre, în timp ce alte 185 000 ar putea, teoretic, să se implice în activități transfrontaliere, dacă barierele ar fi eliminate. Asociațiile non-profit sunt organizații bazate pe principiile-cheie ale economiei sociale: întâietatea oamenilor, precum și a obiectivului social și de mediu în raport cu profitul, reinvestirea majorității profiturilor și a surplusurilor pentru a desfășura activități în interesul membrilor/utilizatorilor („interesul colectiv”) sau al societății în general („interesul general”) și guvernanța democratică sau participativă.

Asociațiile non-profit își desfășoară activitatea în sectoare cu impact societal, cum ar fi serviciile de sănătate, serviciile sociale, incluziunea socială, cultura, sportul, cercetarea și dezvoltarea, educația și formarea, contribuind cu 2,9 % la PIB-ul UE. Prin structura lor bazată pe afiliere de membri, acestea au, de asemenea, un efect de pârghie direct asupra cetățenilor care sunt membri, donatori sau beneficiari ai activităților lor. Atunci când sunt realizate în schimbul unei remunerații, activitățile asociațiilor non-profit constituie un serviciu în sensul articolului 57 din TFUE.

Asociațiile non-profit au un impact pozitiv asupra asigurării echității sociale și a prosperității pentru cetățenii UE și joacă un rol important în creșterea economică în cadrul pieței interne. Cu toate acestea, potențialul lor socioeconomic nu este exploatat pe deplin. Întregul potențial al pieței interne poate fi valorificat numai dacă toți participanții se bucură de drepturile conferite de aceasta. În acest scop, asociațiile non-profit au nevoie de un cadru juridic previzibil care să le permită să își desfășoare fără probleme activitățile, inclusiv atunci când le desfășoară la nivel transfrontalier în cadrul pieței interne.

În prezent, asociațiile non-profit și activitățile acestora sunt reglementate de o legislație specifică în 24 de state membre 2 în mod diferit, ceea ce creează insecuritate juridică și dă naștere la proceduri și cerințe administrative diferite. Normele privind constituirea, componența și guvernanța impun cerințe diferite. De exemplu, numărul de persoane fizice sau juridice care trebuie să constituie o asociație non-profit variază între 3 și 20, în funcție de statul membru. Se aplică cerințe diferite atunci când este vorba de a deveni membru sau de a avea un rol executiv în cadrul asociației non-profit, în unele cazuri, în ceea ce privește naționalitatea sau reședința legală. Deși toate asociațiile non-profit au un organ executiv și un organ de decizie, normele referitoare la guvernanța acestora variază de la un stat membru la altul. În plus, dobândirea personalității juridice a asociațiilor non-profit respectă norme diferite, unele state membre acordând personalitate juridică la înregistrare, altele la recunoașterea de către autoritățile naționale sau la simpla constituire. Posibilitățile de a desfășura activități economice variază, de asemenea. În plus, marea majoritate a statelor membre nu recunosc asociațiile din alte state membre care doresc să se implice în activități transfrontaliere. Acest lucru obligă asociațiile non-profit care doresc să desfășoare activități economice într-un alt stat membru să se constituie și să înregistreze o asociație non-profit complet nouă în statul membru respectiv, ceea ce implică costuri și formalități administrative suplimentare. Acest lucru are, de asemenea, consecințe în ceea ce privește canalizarea capitalului între asociațiile non-profit, împiedicând un flux de capital neîntrerupt și subminând capacitatea asociațiilor non-profit de a-și desfășura activitățile în alt stat membru. Normele diferă, de asemenea, în ceea ce privește accesul la capital și există dificultăți în ceea ce privește accesul la împrumuturi financiare, credite și garanții în cadrul instituțiilor de credit. Caracterul non-profit al asociațiilor face ca aceste obstacole să fie deosebit de acute și sporește povara financiară pe care trebuie să o suporte acestea atunci când desfășoară activități transfrontaliere în Uniune.

După cum s-a identificat în contextul evaluării impactului care sprijină prezenta propunere, aceste divergențe impun costuri de conformitate nejustificate pentru asociațiile non-profit care doresc să desfășoare activități în mai multe state membre, creează incertitudine în ceea ce privește obligațiile aplicabile și pot descuraja furnizarea și dezvoltarea în continuare de servicii cu impact societal pe piața internă. Nu numai că această eterogenitate subminează buna funcționare a pieței interne, dar are, de asemenea, un impact negativ asupra libertății de asociere, precum și asupra libertății de exprimare și de informare și, în cele din urmă, împiedică asociațiile non-profit să își valorifice întregul potențial de a genera valoare economică și societală în UE.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Propunerea este inclusă în programul de lucru al Comisiei pe 2023, ca parte a cadrului economiei sociale, în contextul ambiției principale a Comisiei, „O economie în serviciul cetățenilor” 3 , contribuind la obiectivul „unei economii care poate răspunde pe deplin nevoilor cetățenilor UE, asigurând astfel echitatea socială și prosperitatea”. În acest sens, el este interconectat cu măsurile anunțate în Planul de acțiune pentru economia socială 4 și formează împreună cu acestea „cadrul economiei sociale”, respectiv: propunerea de recomandare a Consiliului privind „dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale în statele membre” 5 și două documente de lucru ale serviciilor Comisiei care stabilesc „cadrele de impozitare relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale” 6 și „impozitarea nediscriminatorie a organizațiilor caritabile și a donatorilor acestora: principii extrase din jurisprudența UE” 7 . În special, recomandarea Consiliului promovează un mediu favorabil pentru entitățile din sectorul economiei sociale, inclusiv pentru asociații, iar documentele de lucru ale serviciilor Comisiei privind aspectele fiscale aduc claritate și îmbunătățesc înțelegerea normelor fiscale relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale și donațiile transfrontaliere pentru organizațiile non-profit. Prin urmare, aceste texte completează prezenta propunere legislativă, deoarece definesc strategii cuprinzătoare pentru entitățile din sectorul economiei sociale, inclusiv asociațiile non-profit, și abordează domeniul fiscal, pe care propunerea nu îl reglementează.

Prezenta propunere urmează parțial unele soluții adoptate în cadrul normelor UE privind dreptul societăților comerciale 8 și serviciile pe piața internă. Normele UE privind dreptul societăților comerciale [Directiva (UE) 2017/1132] 9 armonizează, printre altele, cerințele și operațiunile privind constituirea, capitalul și publicitatea (fuziuni și divizări la nivel național, transformări transfrontaliere, fuziuni și divizări ale societăților comerciale pe acțiuni), permițând întreprinderilor să fie înființate și să desfășoare operațiuni oriunde în UE. Directiva privind serviciile 10 facilitează exercitarea libertății de stabilire pentru prestatorii de servicii și a liberei circulații a serviciilor, menținând totodată un nivel ridicat al calității serviciilor. În mod similar, prezenta propunere urmărește să abordeze restricțiile cu care se confruntă asociațiile non-profit în exercitarea libertăților pe piața internă și să le permită să desfășoare operațiuni oriunde în UE, prin intermediul noii forme a asociațiilor transfrontaliere europene.

Având în vedere cele de mai sus, directiva acoperă o lacună legislativă, deoarece nu există o legislație specifică la nivelul UE care să reglementeze condițiile de funcționare la nivel transfrontalier a asociațiilor non-profit pe piața internă 11 . În acest sens, abordarea specifică a prezentei propuneri este destul de diferită de cea generală urmată de propunerea Comisiei din 1992 de creare a unei forme juridice europene pentru asociații (și anume asociația europeană) 12 , deoarece nu intenționează să creeze un statut european pentru asociații, ci creează în schimb o nouă formă juridică națională care să faciliteze activitățile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit și mobilitatea acestora, respectând totodată tradițiile naționale.

În plus, prezenta propunere este legată de normele UE privind alte forme juridice europene existente, concepute în general pentru a facilita și a consolida activitățile transfrontaliere între statele membre și, în general, în întreaga Uniune, în special Grupul European de Interes Economic (GEIE) 13 , gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) 14 , consorțiul pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) 15 și consorțiile pentru o infrastructură digitală europeană (EDIC) 16 . Deși bazate pe afiliere de membri, aceste forme juridice nu sunt comparabile cu asociațiile non-profit în contextul prezentei propuneri. Acestea fie sunt concepute pentru îndeplinirea unor sarcini foarte specifice și limitate 17 (ERIC și EDIC), fie au un tip foarte limitat de membri 18 (GECT și ERIC), fie nu au răspundere limitată (GEIE și GECT), fie nu au un scop lucrativ și o constrângere de nedistribuire a profiturilor (GEIE).

În cele din urmă, prezenta directivă nu urmărește să reglementeze anumite domenii de drept relevante pentru ECBA pe piața internă, în special fiscalitatea, dreptul muncii, concurența, proprietatea intelectuală, combaterea spălării banilor și insolvența.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere este integrată în obiectivele politice mai ample ale Pactului verde european (inclusiv principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”) și este relevantă pentru alte politici ale UE puse în aplicare în domenii precum democrația și drepturile fundamentale.

Propunerea este, de asemenea, integrată în prioritatea Comisiei „O Europă pregătită pentru era digitală” 19 și sprijină obiectivul politic al deceniului digital 2030 prin consolidarea și încurajarea utilizării mijloacelor digitale pentru a reduce sarcina administrativă legată de activitățile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit. Acest lucru este relevant, în ultimă instanță, pentru consolidarea libertăților de exprimare și de informare în societatea civilă, precum și pentru stimularea angajamentului civic.

Abordând activitățile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit, propunerea este în concordanță cu concluziile Raportului anual pe 2022 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE 20 , care subliniază că organizațiile societății civile pot susține politici și legislație dincolo de frontierele statelor membre și că rolul lor este deosebit de relevant în contextul provocărilor actuale cu care se confruntă UE. În acest sens, Conferința privind viitorul Europei 21 a recunoscut rolul important al societății civile și a menționat necesitatea unui statut pentru asociațiile transfrontaliere europene și organizațiile non-profit. Propunerea ar putea avea un efect pozitiv asupra alianțelor universităților europene, cu scopul de a facilita o cooperare transfrontalieră mai profundă, pe termen lung și flexibilă 22 . De asemenea, propunerea este elaborată împreună cu pachetul anunțat, intitulat „Apărarea democrației” 23 .

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Propunerea se întemeiază pe articolul 50 din TFUE și pe articolul 114 din TFUE.

Articolul 50 alineatele (1) și (2) din TFUE, care împuternicește Parlamentul European și Consiliul să adopte dispoziții în vederea realizării libertății de stabilire, servește drept temei juridic pentru măsurile care facilitează exercitarea dreptului de stabilire al asociațiilor care desfășoară activități economice și mobilitatea acestora, de exemplu transfer de sediu social.

Articolul 114 din TFUE conferă Parlamentului European și Consiliului competența de a adopta măsuri privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne.

Scopul propunerii este de a facilita exercitarea dreptului de stabilire și exercitarea efectivă a dreptului la liberă circulație prin stabilirea de măsuri de coordonare a condițiilor de înființare și funcționare a asociațiilor transfrontaliere europene, asigurând astfel, printre altele, recunoașterea automată a personalității juridice a acestora de către statele membre, asigurându-se că acestea fac obiectul unei obligații de înregistrare unice și prevăzând norme armonizate privind mobilitatea (și anume transfer de sediu social). Prin crearea, în cadrul ordinii juridice naționale a statelor membre, a unei noi forme juridice pentru asociații non-profit dedicate activităților transfrontaliere și prin stabilirea condițiilor pentru operațiunile și mobilitatea sa în întreaga Uniune, prezenta propunere are ca rezultat apropierea acțiunilor juridice și administrative din statele membre în ceea ce privește asociațiile non-profit și, prin urmare, contribuie la funcționarea pieței interne.

În acest context, articolul 50 din TFUE constituie temeiul juridic adecvat pentru măsurile care vizează în mod direct îmbunătățirea dreptului de stabilire a asociațiilor și a mobilității acestora în cadrul pieței interne.

Articolul 50 din TFUE este coroborat cu articolul 114 din TFUE. Într-adevăr, pe lângă facilitarea libertății de stabilire, directiva propusă urmărește să asigure faptul că asociațiile non-profit se pot bucura pe deplin de libera circulație a mărfurilor, pot exercita o activitate economică și pot beneficia de servicii și își pot exercita libertatea de a primi capital. Acest lucru se realizează prin eliminarea restricțiilor privind aceste libertăți, în special a celor legate de reglementarea activităților economice și de canalizarea capitalului. Prin urmare, articolul 114 din TFUE constituie un temei juridic suplimentar pentru o intervenție care vizează asociațiile non-profit care desfășoară activități economice pe piața internă, prin armonizarea dispozițiilor restrictive divergente ale statelor membre în ceea ce privește exercitarea de către acestea a unei activități economice și libertatea lor de a primi capital, care au un efect direct asupra funcționării pieței interne.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Obiectivul general al propunerii este de a elimina barierele din calea activităților transfrontaliere și a mobilității transfrontaliere a asociațiilor non-profit pe piața internă.

Acțiunea la nivelul UE aduce o valoare adăugată clară, deoarece problemele pe care le abordează prezenta propunere au o puternică dimensiune transfrontalieră. În prezent, între statele membre există un grad redus de coordonare pentru a facilita activitățile economice transfrontaliere ale asociațiilor non-profit, mobilitatea acestora și capacitatea lor de a se bucura de libertățile pieței interne. O astfel de coordonare, deși teoretic posibilă, pare puțin probabilă în viitorul apropiat. De exemplu, în urma retragerii de către Comisie, în 2005, a propunerii sale de creare a statutului asociației europene, numai trei state membre au legiferat în sensul facilitării activităților transfrontaliere ale asociațiilor non-profit prin intermediul taxelor de înregistrare. În special, acțiunea individuală sau lipsa de acțiune a statelor membre se axează în principal pe reglementarea asociațiilor non-profit în contextul lor național specific și nu abordează dimensiunea transfrontalieră, cu excepția câtorva state membre. Directiva are un accent exclusiv transfrontalier, deoarece instituie o formă juridică care vizează asociațiile non-profit interesate să își desfășoare activitatea în mai multe state membre (asociație transfrontalieră europeană) și prevede condițiile de funcționare a acestora, iar obiectivul său este de a ajuta aceste asociații non-profit să beneficieze pe deplin de libertățile pieței interne prin recunoașterea personalității lor juridice în întreaga Uniune și de o mai mare claritate în ceea ce privește procedurile administrative aplicabile atunci când desfășoară activități transfrontaliere. Dacă ne bazăm doar pe acțiunea statelor membre, este probabil ca barierele juridice și administrative cu care se confruntă asociațiile non-profit atunci când se angajează în activități transfrontaliere să persiste, ceea ce ar duce la continuarea insecurității juridice și a birocrației și nu ar permite condiții de concurență echitabile pentru asociațiile non-profit pe piața internă.

•Proporționalitatea

Propunerea se adresează asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea sau doresc să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier și nu va determina neapărat statele membre să își modifice normele naționale existente privind asociațiile non-profit și nici nu va avea implicații directe asupra asociațiilor non-profit care nu sunt interesate de activități transfrontaliere. Prin urmare, conținutul și forma propunerii sunt proporționale cu amploarea și domeniul de aplicare al problemelor identificate cu care se confruntă asociațiile non-profit atunci când se angajează în activități transfrontaliere sau în mobilitate.

Noua formă juridică special concepută și introdusă la nivel național, care constituie elementul central al prezentei propuneri, va permite statelor membre să o adapteze în mod flexibil la contextul lor. Dispozițiile prevăzute în propunerea de directivă nu vor necesita modificarea legislației statelor membre care reglementează formele existente de asociații non-profit stabilite pe teritoriul lor.

Analiza opțiunilor de politică efectuată în cadrul evaluării impactului, care a luat în considerare eficacitatea, eficiența, coerența și proporționalitatea acestora, a demonstrat că toate opțiunile ar putea avea un impact pozitiv și că opțiunea din propunerea prezentată s-a clasat pe primul loc în această privință.

•Alegerea instrumentului

Prezenta propunere ia forma unei directive și a unui regulament.

Utilizarea unei directive este prevăzută la articolul 50 din TFUE. În plus, o directivă este considerată a fi instrumentul juridic cel mai adecvat și mai proporționat, el lăsând loc pentru adaptarea măsurilor de transpunere la contextul național și având astfel potențialul de a facilita adoptarea noii forme juridice de către asociații.

Regulamentul este de natură tehnică și modifică Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 24 , care a instituit Sistemul de informare al pieței interne (IMI) pentru a asigura faptul că autoritățile competente ale statelor membre cooperează și fac schimb de informații prin intermediul IMI atunci când aplică normele naționale puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile propunerii. Acesta modifică, de asemenea, Regulamentul (UE) 2018/1724 25 , prin care s-a înființat portalul digital unic (gateway), pentru a se asigura că statele membre oferă acces online la informații relevante asociațiilor transfrontaliere europene (ECBA) și asociațiilor non-profit și facilitează schimbul de elemente justificative între autoritățile competente în cursul procedurilor privind ECBA-urile, astfel cum se prevede în directiva propusă. Regulamentul este instrumentul adecvat, având în vedere principiul paralelismului de formă.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările cu părțile interesate

Prezenta propunere este rezultatul unor ample activități de consultare cu părțile interesate, și anume asociații non-profit, organizații non-profit, cetățeni ai UE care se implică în asociații non-profit și în alte activități ale organizațiilor non-profit, state membre și autorități publice, întreprinderi, experți și cercetători în domeniul dreptului asociațiilor non-profit.

O consultare publică deschisă și o cerere de contribuții au fost publicate la 5 august 2022 și s-au desfășurat până la 3 noiembrie 2022 26 . Opiniile și contribuțiile părților interesate au alimentat procesul de determinare și definire a amplorii problemei și a opțiunilor de politică. 

Comisia a contractat un studiu extern pentru a sprijini pregătirea prezentei propuneri. În acest context, au avut loc consultări specifice suplimentare ale părților interesate.

Evaluarea impactului care sprijină propunerea Comisiei se bazează pe rezultatele următoarelor activități de consultare:

–o cerere de contribuții, la care s-au primit 50 de răspunsuri;

–o consultare publică, la care s-au primit 64 de răspunsuri;

–în contextul studiului extern, o consultare specifică prin intermediul unui sondaj online, cu răspunsuri din partea asociațiilor naționale și transfrontaliere (88 în total, inclusiv organizațiile-umbrelă), a furnizorilor de servicii (în total 12), a mediului academic/institutelor de cercetare (în total 14) și a autorităților responsabile (în total 11);

–în contextul studiului extern, 64 de interviuri cu asociații și organizații-umbrelă care regrupează asociații naționale.

Deși numărul absolut de răspunsuri per ansamblul activităților de consultare ar putea fi perceput ca fiind în general limitat, reprezentativitatea contribuțiilor este consolidată prin contribuțiile a 29 de organizații-umbrelă, care au reprezentat vocea a 3 026 de asociații.

În general, activitățile de consultare au arătat că, în rândul părților interesate, există atât o largă recunoaștere a necesității de a consolida activitățile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit, cât și un sprijin pentru acțiunile UE de facilitare a activităților transfrontaliere ale asociațiilor non-profit pe piața internă 27 . 

Majoritatea respondenților au raportat provocări și obstacole recurente în desfășurarea activităților transfrontaliere. În cererea de contribuții, părțile interesate au subliniat barierele existente în domenii precum furnizarea de servicii într-un alt stat membru fără înregistrare, probleme legate de recunoașterea într-un alt stat membru, accesul la finanțare, precum și diferitele regimuri și abordări în materie de TVA în diferite țări ale UE. În cadrul consultării publice, cele mai recurente probleme au fost cele legate de fiscalitate, procesele de înregistrare și formalitățile administrative. Răspunsurile obținute în urma consultărilor specifice ale părților interesate au fost similare, evidențiind probleme precum seturi diferite de norme naționale pentru înființarea asociațiilor non-profit, urmate de dificultăți în fuzionarea asociațiilor non-profit în diferite state membre și alte probleme fiscale.

În ceea ce privește opțiunea de politică preferată, 36 % (22 din 64) din totalul respondenților la consultarea publică (dintre care 67 %, și anume 43 din 64, fac parte din sectorul non-profit) s-au declarat în favoarea „unei noi forme juridice pentru asociații”. 16 dintre cei 38 de respondenți care s-au identificat ca fiind constituiți sub formă juridică de asociație (și anume 42 % dintre respondenți) s-au declarat, de asemenea, în favoarea acesteia. „Armonizarea standardelor minime comune” (opțiunea de politică 2) a fost opțiunea preferată de 42 % (26 din 64) din totalul respondenților și de 32 % (12 din 38) dintre respondenții constituiți sub formă juridică de asociație.

În contextul sondajului specific (la care s-au primit 140 de răspunsuri), asociațiile non-profit respondente au susținut o intervenție a UE, care ar putea favoriza crearea unor noi forme juridice în ceea ce privește eficacitatea facilitării operațiunilor asociațiilor într-un alt stat membru, în timp ce alte opțiuni de politică au beneficiat, de asemenea, de o largă susținere.

Informații detaliate privind strategia de consultare, rezultatele și concluziile consultărilor cu părțile interesate pot fi găsite în anexa 2 la raportul de evaluare a impactului și pe site-ul Exprimați-vă părerea (europa.eu) .

•Obținerea și utilizarea expertizei

Pentru a sprijini analiza care stă la baza evaluării impactului, Comisia a utilizat rezultatele unui studiu extern contractat pentru a colecta dovezi suplimentare privind activitățile transfrontaliere ale asociațiilor. Acesta a inclus o analiză juridică comparativă a legislației și a regimurilor asociațiilor din UE, sondaje specifice și evaluarea calitativă și cantitativă a impactului măsurilor potențiale.

În plus, evaluarea impactului a fost susținută de dovezi rezultate din studiul „Comparative legal analysis of associations laws and regimes in the EU” (Analiza juridică comparativă a legislației și a regimurilor asociațiilor din UE), publicat în septembrie 2022, și din studiul „Comparative legal analysis of merger rules concerning associations in the EU” (Analiza juridică comparativă a normelor privind fuziunile referitoare la asociațiile din UE), publicat în iulie 2023.

În plus față de aceste studii de sprijin, a fost identificată expertiză suplimentară prin cercetarea literaturii de specialitate și prin răspunsurile primite în urma consultării cu părțile interesate.

În acest context, Comisia a informat și a discutat în iunie și în noiembrie 2022 cu grupul de experți al Comisiei privind economia socială și întreprinderile sociale (GECES) cu privire la inițiativa privind activitățile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit.

Pe lângă studiile de sprijin și consultările părților interesate, Comisia a acordat o atenție deosebită Rezoluției Parlamentului European din 17 februarie 2022, care a oferit recomandări Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene, precum și studiului Parlamentului European care stă la baza rezoluției acestuia 28 .

•Evaluarea impactului

Evaluarea impactului elaborată pentru prezenta propunere a fost examinată de Comitetul de control normativ la data de 2 martie 2023. În urma avizului negativ primit la 31 martie, comitetului i-a fost prezentată o evaluare revizuită a impactului la 8 mai 2023. În urma avizului pozitiv cu rezerve al Comitetului de control normativ din 8 iunie 2023, evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere a fost revizuită pentru a răspunde în mod corespunzător recomandărilor comitetului, de exemplu prin explicarea mai detaliată a alegerii temeiului juridic, prin clarificarea diferitelor impacturi dintre opțiunile de politică, inclusiv în ceea ce privește subsidiaritatea și proporționalitatea, și prin prezentarea metodologiei de punctare a opțiunilor de politică într-un mod mai detaliat.

Evaluarea impactului a analizat opțiunile de politică pe baza analizei obstacolelor identificate în patru domenii principale ale pieței interne: în ceea ce privește dreptul de stabilire al asociațiilor non-profit atunci când acestea își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, capacitatea acestora de a furniza servicii și bunuri și de a trimite și primi capital; posibilitățile de apartenență și de participare transfrontalieră la organismele de guvernanță ale asociațiilor non-profit atunci când acestea își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier; mobilitatea transfrontalieră a asociațiilor non-profit.

Conform scenariului bazat pe lipsa unei intervenții politice la nivelul UE, asociațiile non-profit vor continua să fie reglementate exclusiv de dreptul intern. În acest scenariu de referință, evaluarea impactului a arătat că barierele existente vor rămâne, cel mai probabil, sau, în unele cazuri, se vor agrava, având în vedere provocările societale și evoluțiile pieței. În prezent, cu excepția câtorva țări, statele membre nu dispun de o legislație care să abordeze în mod specific activitățile transfrontaliere și mobilitatea asociațiilor non-profit. În plus, nu există indicii potrivit cărora statele membre intenționează să elaboreze o legislație în acest domeniu. Fără o modalitate adecvată de a obține recunoașterea și de a facilita mobilitatea, măsurile luate la nivelul statelor membre ar avea beneficii limitate.

Prin urmare, au fost evaluate trei opțiuni de politică pentru reducerea barierelor identificate cu care se confruntă asociațiile non-profit atunci când își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier pe piața internă.

Prima opțiune de politică a fost analizată prin intermediul a două subopțiuni care propun introducerea: a) unei forme juridice europene denumite „asociație europeană”, care ar reglementa toate aspectele legate de funcționarea acestei noi forme juridice și ar coexista cu formele juridice naționale, fără a le înlocui. Forma de asociație europeană ar fi benefică pentru asociațiile non-profit interesate să își desfășoare activitatea în mai multe state membre, dar este posibil să fi fost mai puțin adecvată pentru asociațiile non-profit mici cu activități transfrontaliere ocazionale; b) instituirea unei forme juridice la nivelul UE denumite „asociație europeană transfrontalieră”, care să acopere în mod specific aspectele transfrontaliere. Spre deosebire de subopțiunea de la litera (a), această subopțiune nu prevede pe deplin forma juridică, ci prevede doar în mod exhaustiv aspectele transfrontaliere. Ambele subopțiuni s-ar baza pe articolul 352 din TFUE și, prin urmare, noua formă juridică ar fi creată printr-un regulament.

A doua opțiune de politică propune armonizarea standardelor minime comune pentru activitățile transfrontaliere și mobilitatea asociațiilor non-profit între statele membre. Această opțiune ar necesita eliminarea sau modificarea dispozițiilor existente și introducerea unor dispoziții noi în legislația statelor membre pentru a atinge aceste obiective. Această opțiune ar încuraja înregistrarea integral online, registrele digitale și procedurile standardizate pentru a facilita înregistrarea asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier și schimbul de informații între statele membre și la nivelul UE. Asociațiile non-profit ar beneficia în mod automat de aceste măsuri de armonizare și, în funcție de domeniul de aplicare al armonizării, este posibil ca toate asociațiile non-profit să fi fost afectate de noile norme. Armonizarea parțială a legislațiilor naționale ar simplifica normele aplicabile asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea în contexte transfrontaliere, oferind drepturi și garanții pentru mobilitatea și activitățile lor transfrontaliere. Instrumentul juridic pentru această opțiune ar fi o directivă, iar temeiul juridic ar fi articolul 114 sau 50 din TFUE sau o combinație a acestora, având în vedere domeniul de aplicare material al inițiativei.

În al treilea rând, a fost evaluată o opțiune de politică prin care se creează la nivel național o formă juridică suplimentară de asociație non-profit concepută în scopuri transfrontaliere și recunoscută de statele membre. Această opțiune de politică ar presupune ca fiecare stat membru să introducă în sistemul său juridic național o formă juridică de asociație non-profit adaptată în scopuri transfrontaliere. La nivelul UE, aceasta ar include prevederea doar a cerințelor și a garanțiilor necesare pentru facilitarea scopurilor transfrontaliere menționate și ar coexista cu formele juridice existente pentru asociațiile non-profit în dreptul intern, respectând în același timp diferitele tradiții naționale în materie de drept al asociațiilor. „Asociațiile transfrontaliere” nu ar trebui neapărat să se înregistreze în fiecare stat membru separat, deoarece personalitatea și capacitatea lor juridică ar fi recunoscute automat și, chiar și atunci când sunt justificate formalități suplimentare, „asociațiile transfrontaliere” nu ar trebui să fie obligate să furnizeze informații deja transmise unei autorități competente dintr-un stat membru. În schimb, schimbul de informații între autoritățile statelor membre se va efectua pe cale digitală.

A treia opțiune de politică oferă o combinație de aspecte din prima și a doua opțiune de politică, prin faptul că creează o nouă formă juridică suplimentară de asociații non-profit (similară primei opțiuni de politică), dar numai cu dispoziții relevante pentru aspectele transfrontaliere, pe care statele membre le pot adapta la cadrul lor național prin transpunere (similar cu opțiunea de politică 2), evitând în același timp necesitatea de a modifica în mod necesar normele privind formele juridice existente la nivel național.

Deși toate opțiunile de politică ar contribui la realizarea obiectivelor de politică ale inițiativei (deși într-o manieră și într-o măsură diferite), principalele diferențe dintre acestea se referă la nivelul lor de conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității și la nivelul lor de fezabilitate juridică în raport cu problema identificată. În acest context, a treia opțiune s-a dovedit a fi opțiunea preferată, deoarece contribuie la soluționarea problemei identificate și abordează obiectivele specifice, fiind în același timp țintită și echilibrată din punctul de vedere al costurilor și al beneficiilor 29 .

În plus, studiul care stă la baza evaluării impactului a examinat și impactul economic, social și de mediu al opțiunii de politică preferate și a concluzionat că, în general, se preconizează că opțiunea de politică 3 va avea un impact pozitiv asupra autorităților competente, pe termen lung, fără costuri de adaptare semnificative.

Din punct de vedere economic, propunerea nu impune niciun cost. Asociațiile non-profit care adoptă această nouă formă juridică pot suporta anumite costuri, care vor depinde de măsura în care dispozițiile armonizate vor fi diferite de normele naționale, dar aceste costuri nu vor fi semnificative. Ar putea apărea costuri nesemnificative pentru administrațiile publice în cazul în care va trebui dezvoltat sau adaptat un registru online. Asociațiile care nu doresc să adopte această formă juridică nu ar suporta costuri administrative și de ajustare. Această opțiune de politică va reduce atât costurile unice de lansare a operațiunilor, cât și costurile recurente ale asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, în comparație cu opțiunea de politică de bază. Mai exact, reducerea costurilor suplimentare de lansare (de exemplu, costurile de informare și taxele directe) este estimată la 2 150 EUR pentru fiecare lansare. În intervalul de timp de 15 ani evaluat, reducerile de costuri suplimentare ar putea ajunge până la o valoare cuprinsă între 338 de milioane EUR și 378 de milioane EUR în scenariul celei mai bune estimări (358 de milioane EUR pentru estimarea centrală de 166 500 de noi asociații transfrontaliere în intervalul de timp de 15 ani evaluat). Reducerea costurilor suplimentare ale operațiunilor (costuri recurente, de exemplu, costuri administrative și de conformitate) pentru asociațiile non-profit care desfășoară în prezent activități transfrontaliere este estimată la 770 de milioane EUR pe an. În intervalul de timp de 15 ani evaluat, economiile de costuri ar putea ajunge până la 8,5 miliarde EUR, ceea ce ar contribui la reducerea generală a sarcinii de reglementare. Evaluarea impactului realizează, de asemenea, cea mai bună estimare a potențialelor beneficii economice indirecte generate: încă 157 000-176 000 de asociații care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, creând 64 000-71 000 de locuri de muncă și o valoare adăugată de 3,57-4 miliarde EUR, ceea ce corespunde nivelului potențial maxim de adoptare pe o perioadă de 15 ani 30 . 

În ceea ce privește impactul social, s-a dovedit dificil de stabilit o relație cauzală între o directivă de simplificare a normelor administrative și de reglementare privind operațiunile transfrontaliere ale asociațiilor non-profit și impactul social potențial. Cu toate acestea, evaluarea impactului a determinat efecte pozitive indirecte, dar nemăsurabile. În special, se consideră că directiva va îmbunătăți accesul cetățenilor în sectoarele care oferă servicii sociale în toate statele membre (de exemplu, servicii de sănătate și servicii sociale, asistență socială în folosul comunității, educație și formare, servicii de ocupare a forței de muncă etc.). Aceasta va promova în continuare convergența între diferitele modele oferite în statele membre, ceea ce va duce la o calitate generală sporită a acestor servicii în UE. În ceea ce privește drepturile fundamentale, prezenta directivă ar putea, de asemenea, să consolideze dreptul la libertatea de întrunire și de asociere în mod nediscriminatoriu, întrucât asociațiile non-profit care utilizează noile forme juridice ar fi tratate în mod egal cu asociațiile non-profit care există deja în temeiul legislației naționale. Potrivit cercetării documentare și rezultatelor consultării publice, prin îmbunătățirea condițiilor pentru ca asociațiile non-profit să își desfășoare activitatea pe piața internă, se consideră că a treia opțiune de politică are un impact pozitiv puternic asupra protejării drepturilor la libertatea de întrunire și de asociere și la libertatea de exprimare și de informare ale asociațiilor non-profit și ale membrilor acestora din UE.

În principiu, nu se așteaptă ca natura și obiectivele inițiativei să genereze un impact direct măsurabil asupra mediului. Atunci când se analizează potențialele beneficii indirecte, se preconizează că opțiunea preferată va genera un impact pozitiv prin îmbunătățirea poziției și a prezenței asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier și în domeniul mediului și al schimbărilor climatice, cum ar fi promovarea biodiversității, conservarea naturii și combaterea schimbărilor climatice.

Inițiativa ar avea, de asemenea, un impact economic indirect asupra inovării și concurenței în sectoare critice de mare relevanță pentru societate (de exemplu, serviciile de sănătate și serviciile sociale, asistența socială, integrarea în muncă, serviciile de formare și educație, serviciile de ocupare a forței de muncă și cercetarea și dezvoltarea). Cu mai puține bariere pentru asociațiile non-profit în cadrul pieței interne, vor exista mai multe servicii și produse oferite pe piețele naționale, precum și o cooperare și o concurență sporite. Acest lucru va stimula inovarea și calitatea prețurilor pentru servicii și bunuri.

În cele din urmă, inițiativa contribuie la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și sprijină în special ODD 8 ( Promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile, a unei ocupări integrale și productive a forței de muncă și a unor condiții de muncă decente pentru toți ), prin promovarea creării de locuri de muncă și îmbunătățirea accesului egal și incluziv la oportunități economice. Aceasta contribuie, de asemenea, la ODD 16 ( Pace, justiție și instituții puternice ), prin consolidarea societății civile prin protejarea asociațiilor printre alte entități.

•Drepturile fundamentale

Deși propunerea se axează pe funcționarea pieței interne pentru asociațiile non-profit care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, ea va avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra protecției și promovării drepturilor fundamentale. De exemplu, îmbunătățirea condițiilor în care asociațiile non-profit își desfășoară activitatea pe piața internă va consolida exercitarea libertăților de exprimare și de informare (articolul 11 din cartă) și a libertății de întrunire și de asociere (articolul 12 din cartă) în UE. De fapt, acest lucru va permite asociațiilor non-profit cu ambiții transfrontaliere să se extindă în mod eficace, contribuind astfel la exercitarea, de asemenea, pe scară mai largă, a drepturilor fundamentale pe care le implică, beneficiind de un cadru juridic mai armonizat, care nu ar neglija specificul național.

Din acest punct de vedere, prezenta inițiativă va avea efecte de propagare pozitive asupra consolidării societății civile în UE și asupra atenuării tendinței generale de restrângere a spațiului civic observate în Europa, prin facilitarea activităților transfrontaliere și a mobilității asociațiilor non-profit și prin faptul că le va permite să mobilizeze membri, voluntari și grupuri de interese care își desfășoară activitatea pe piața internă. Aceasta ar facilita implicarea asociațiilor non-profit în activități în toate statele membre și le-ar permite, în primul rând, să își valorifice potențialul economic și, în al doilea rând, potențialul de a reduce pragul de implicare a cetățenilor în asociațiile non-profit în întreaga Uniune (astfel cum se indică în raportul de evaluare a impactului, secțiunea 4 privind obiectivele generale). În cele din urmă, inițiativa va avea un impact pozitiv indirect asupra spațiului democratic al UE.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Fișa financiară legislativă anexată la prezenta propunere stabilește implicațiile în ceea ce privește resursele bugetare, umane și administrative.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de implementare și mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va monitoriza punerea în aplicare a directivei și va prezenta un raport Consiliului și Parlamentului European o dată la șapte ani. În scopul monitorizării și al raportării, Comisia va solicita feedback din partea principalelor părți interesate cu privire la impactul propunerii, inclusiv avantajele, dezavantajele și oricare provocări practice legate de punerea în aplicare pentru statele membre și asociațiile non-profit. Un circuit de răspuns periodic va permite, de asemenea, colectarea de date de la statele membre cu privire la asociațiile transfrontaliere europene (ECBA) înregistrate pe teritoriul lor.

•Documente explicative (pentru directive)

Pentru a asigura punerea în aplicare corectă a prezentei propuneri, sunt necesare documente explicative care să explice relația dintre componentele sale și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Propunerea de directivă stabilește măsuri de coordonare a condițiilor de înființare și de funcționare a „asociațiilor transfrontaliere europene” (ECBA), cu scopul de a facilita exercitarea efectivă de către asociațiile non-profit a drepturilor lor legate de libertatea de stabilire, libera circulație a capitalurilor, libertatea de a presta și de a primi servicii și libera circulație a mărfurilor pe piața internă.

Aceasta conține următoarele dispoziții:

Capitolul 1 conține, în primul rând, dispozițiile generale precum obiectul și domeniul de aplicare (articolul 1) și definițiile (articolul 2). În al doilea rând, propunerea detaliază caracteristicile unei ECBA (articolul 3) și normele aplicabile acesteia (articolul 4). În al treilea rând, aceasta le conferă ECBA-urilor personalitate juridică și capacitate juridică, precum și recunoașterea automată a acestora în toate statele membre (articolul 5). În al patrulea rând, ea stabilește norme comune pentru ECBA în ceea ce privește statutul (articolul 6), guvernanța (articolul 7) și componența (articolul 8).

Capitolul 2 enumeră drepturile și restricțiile interzise ale ECBA-urilor. O ECBA beneficiază de principiile egalității de tratament (articolul 9) și nediscriminării (articolul 10). Toate deciziile privind o ECBA luate de autoritățile administrative din statele membre ar trebui să facă obiectul unui control judiciar (articolul 11). O ECBA ar trebui să se înregistreze într-un singur stat membru pentru a obține personalitate juridică și capacitate juridică și, numai din motive imperative de interes general, atât statul membru de origine, cât și statul membru gazdă pot solicita formalități suplimentare (articolul 12). O ECBA ar trebui să poată solicita finanțare în statul membru (statele membre) în care își desfășoară activitatea și nu ar trebui să fie limitată în ceea ce privește capacitatea sa de a furniza sau de a primi finanțare, cu excepția cazului în care astfel de restricții sunt prevăzute de lege, justificate de motive imperative de interes general, de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. (articolul 13). În plus, o ECBA ar trebui să fie în măsură să furnizeze și să primească servicii și să efectueze comerț cu mărfuri (articolul 14). Pe lângă aceasta, o ECBA nu ar trebui să facă obiectul anumitor restricții bazate, de exemplu, pe cetățenia membrilor săi (articolul 15).

Capitolul 3 se referă la normele de constituire și de înregistrare a unei ECBA și este alcătuit din două secțiuni. Statele membre ar trebui să se asigure că o ECBA este înființată prin înregistrarea sa și că are cel puțin trei membri fondatori (articolul 16). Acest capitol prevede, de asemenea, normele privind transformarea internă a unei asociații non-profit într-o ECBA (articolul 17). Capitolul stabilește normele privind cererea de înregistrare (articolul 18), precum și procedura de înregistrare (articolul 19). Acesta precizează că statele membre ar trebui să instituie un registru în scopul înregistrării ECBA (articolul 20) și al conținutului certificatului ECBA (articolul 21).

Capitolul 4 stabilește normele privind drepturile de mobilitate ale ECBA. Aceasta se referă în mod specific la posibilitatea ca o ECBA să își transfere sediul social fără ca un astfel de transfer să conducă la dizolvarea ECBA în cauză (articolul 22) și la procedura de transfer al sediului social al ECBA (articolul 23).

Capitolul 5 conține dispoziții privind dizolvarea unei ECBA. Mai exact, acesta stabilește normele referitoare la dizolvarea voluntară (articolul 24) și la dizolvarea involuntară (articolul 27). În plus, se asigură faptul că dizolvarea unei ECBA implică lichidarea acesteia, care trebuie să fie în conformitate cu constrângerea legată de nedistribuirea profitului legată de faptul că nu are scop lucrativ (articolul 25).

Capitolul 6 include dispoziții privind asigurarea respectării normelor, cooperarea și monitorizarea normelor cuprinse în propunere. Acesta se referă la desemnarea autorității competente responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezenta propunere (articolul 27), cooperarea administrativă între autoritățile competente din statele membre și monitorizarea de către Comisie a utilizării Sistemului de informare al pieței interne (IMI) în contextul acestei cooperări (articolul 28), normele privind monitorizarea și raportarea cu privire la prezenta propunere de directivă (articolul 29).

Capitolul 7 stabilește dispozițiile finale care permit Comisiei să adopte acte de punere în aplicare (articolul 30) privind transpunerea prezentei propuneri (articolul 31) și intrarea în vigoare (articolul 32), precum și destinatarii propunerii (articolul 33).

Directiva este însoțită de un regulament care este de natură tehnică și modifică Regulamentul (UE) nr. 1024/2012, prin care a fost instituit Sistemul de informare al pieței interne (IMI), pentru a se asigura că autoritățile competente ale statelor membre cooperează și fac schimb de informații prin intermediul IMI atunci când aplică normele naționale puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile propunerii (articolul 1). Acesta modifică, de asemenea, Regulamentul (UE) 2018/1724 31 , prin care a fost înființat portalul digital unic (gateway), pentru a se asigura că statele membre oferă acces online la informații despre ECBA și asociațiile non-profit și facilitează schimbul de elemente justificative între autoritățile competente în cursul procedurilor privind ECBA-urile, astfel cum se prevede în directiva propusă (articolul 2).

2023/0315 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind asociațiile transfrontaliere europene

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 50 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 32 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în cadrul căreia se asigură libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului. Pentru realizarea acestui obiectiv, articolul 50 din TFUE prevede ca Parlamentul European și Consiliul să acționeze prin intermediul directivelor în vederea realizării libertății de stabilire în ceea ce privește o anumită activitate. În plus, articolul 114 din TFUE prevede că Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne în UE.

(2)Eliminarea barierelor din calea dezvoltării activităților asociațiilor non-profit între statele membre este esențială pentru realizarea libertății de stabilire a acestora, precum și a altor libertăți fundamentale, cum ar fi libertatea de a furniza și de a primi capital și libertatea de a presta și de a beneficia de servicii în cadrul pieței interne. Prin apropierea dispozițiilor de drept intern care afectează exercitarea acestor libertăți, prezenta directivă servește obiectivului de îmbunătățire a funcționării pieței interne. În acest sens, prezenta directivă va contribui, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor de consolidare a integrării europene, de promovare a echității sociale și a prosperității pentru cetățenii UE și de facilitare a exercitării efective a libertății de întrunire și de asociere în întreaga Uniune.

(3)La 17 februarie 2022, Parlamentul European a adoptat o rezoluție conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene 33 .

(4)La 9 decembrie 2021, Comisia Europeană a adoptat un plan de acțiune pentru economia socială 34 . În cadrul planului de acțiune, Comisia a propus măsuri specifice pentru a crea oportunități pentru ca entitățile din sectorul economiei sociale să se înființeze și să se extindă, precum și pentru a asigura o mai mare vizibilitate a economiei sociale și a potențialului acesteia. Parlamentul European a salutat planul de acțiune în rezoluția sa din 6 iulie 2022 35 .

(5)Ca urmare a planului de acțiune pentru economia socială, Comisia a recomandat măsuri concrete de sprijinire a economiei sociale, care acordă prioritate oamenilor, cauzelor sociale și de mediu în detrimentul profitului. Propunerea de recomandare a Consiliului din 13 iunie 2023 privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale 36 include recomandări adresate statelor membre în vederea dezvoltării și a punerii în aplicare a strategiilor privind economia socială. În aceeași zi, Comisia a publicat, de asemenea, două documente de lucru ale serviciilor Comisiei pentru a ameliora înțelegerea normelor fiscale relevante în ceea ce privește entitățile din sectorul economiei sociale 37 și donațiile transfrontaliere de interes public 38 .

(6)Dintre formele juridice disponibile în sectorul non-profit și în economia socială, forma juridică de asociație non-profit reprezintă alegerea marii majorități. Pe lângă contribuția la obiectivele Uniunii și la atingerea scopurilor de interes general, asociațiile non-profit aduc o contribuție importantă la piața internă, implicându-se în mod regulat într-o gamă largă de activități economice, de exemplu prin oferirea de servicii în sectoare precum serviciile sociale și sănătatea, comunicarea și informarea, susținerea și promovarea, cultura, protecția mediului, educația, activitățile recreative, sportul și promovarea progreselor științifice și tehnologice. Acest lucru este valabil atunci când desfășurarea de activități economice reprezintă activitatea sau obiectivul principal al asociației non-profit, precum și în alte cazuri.

(7)O piață internă pe deplin funcțională pentru activitățile asociațiilor non-profit este esențială pentru promovarea creșterii economice și sociale în rândul statelor membre. În prezent, barierele de pe piața internă împiedică asociațiile non-profit să își extindă activitățile dincolo de frontierele lor naționale, împiedicând astfel funcționarea eficace a pieței interne. Pentru realizarea unei piețe interne pe deplin eficace este necesar să existe libertate deplină de stabilire pentru toate activitățile care contribuie la obiectivele Uniunii.

(8)Pentru a stabili o adevărată piață internă pentru activitățile economice ale asociațiilor non-profit, este necesar să se elimine toate restricțiile nejustificate privind libertatea de stabilire, libera circulație a serviciilor, libera circulație a mărfurilor și libera circulație a capitalurilor care se aplică încă în legislațiile anumitor state membre. Aceste restricții împiedică asociațiile non-profit să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier, nu în ultimul rând deoarece le impun o nevoie specifică de a aloca resurse pentru activități administrative sau de asigurare a conformității inutile, ceea ce are un efect deosebit de disuasiv, având în vedere caracterul lor non-profit.

(9)Aceste bariere apar din cauza inconsecvențelor din cadrele juridice naționale ale statelor membre. Cadrul juridic în temeiul căruia asociațiile non-profit își desfășoară activitățile pe teritoriul Uniunii se bazează pe dreptul intern, fără o armonizare la nivelul Uniunii. În prezent, asociațiile non-profit nu beneficiază de o recunoaștere uniformă a personalității și capacității lor juridice în întreaga Uniune și adesea trebuie să se înregistreze pentru a doua oară sau chiar să formeze o nouă entitate juridică pentru a desfășura activități într-un alt stat membru decât cel în care sunt stabilite. Elementele fundamentale privind mobilitatea asociațiilor non-profit în cadrul Uniunii rămân insuficient reglementate, ceea ce duce la ambiguitate juridică pentru toate asociațiile non-profit care desfășoară activități transfrontaliere. De exemplu, atunci când asociațiile non-profit intenționează să își mute sediul social într-un nou stat membru, persistă incertitudini privind mutarea sediului. În special, lipsa posibilității de a transfera sediul social fără a trece printr-o lichidare împiedică asociațiile non-profit să acționeze, să se mute și să se restructureze dincolo de frontierele din interiorul Uniunii. Normele naționale diferă și, adesea, nu oferă soluții și proceduri clare pentru exercitarea mobilității transfrontaliere și a activităților economice ale asociațiilor non-profit.

(10)Capacitatea de a accesa și de a canaliza în mod eficient fonduri și capitaluri la nivel transfrontalier este necesară pentru a facilita activitățile asociațiilor non-profit pe piața internă. Aceasta include remunerarea activităților economice, dar și donațiile, moștenirile sau alte forme de finanțare. Cadrele de reglementare diferite și restricțiile existente în statele membre în ceea ce privește primirea și solicitarea donațiilor și a contribuțiilor similare, indiferent de formă, conduc la fragmentarea pieței interne și constituie o barieră în calea funcționării acesteia.

(11)În plus, legislațiile anumitor state membre impun cerințe privind cetățenia sau reședința legală membrilor asociațiilor non-profit sau a membrilor organelor executive ale acestor asociații non-profit. Aceste cerințe ar trebui eliminate pentru a proteja exercitarea libertății de stabilire și a libertății de asociere a cetățenilor UE.

(12)Libertatea de asociere este crucială pentru funcționarea democrației, deoarece constituie o condiție esențială pentru exercitarea altor drepturi fundamentale de către persoane, inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare și de informare. Astfel cum se recunoaște în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), libertatea de asociere este un drept fundamental.

(13)Prin urmare, este necesar să se instituie norme armonizate care să faciliteze desfășurarea activităților transfrontaliere ale asociațiilor non-profit. Normele naționale existente privind asociațiile transfrontaliere ar trebui armonizate, astfel încât să permită acestor asociații non-profit să adopte o formă juridică concepută special pentru a facilita operațiunile transfrontaliere. Forma juridică respectivă ar trebui să fie prevăzută în ordinea juridică internă a statelor membre prin adaptarea normelor acestora în materie de asociații non-profit. Această formă juridică, care urmează să fie denumită „asociație transfrontalieră europeană” („ECBA”), ar trebui să fie recunoscută automat de toate statele membre și va permite asociațiilor non-profit să depășească obstacolele cu care se confruntă pe piața internă, respectând în același timp tradițiile statelor membre privind asociațiile non-profit.

(14)În plus, faptul de a permite asociațiilor non-profit să beneficieze pe deplin de libertatea de stabilire în Uniune, prin intermediul unei înregistrări unice care ar urma să fie valabilă în întreaga Uniune și al unei recunoașteri automate a personalității lor juridice, este necesară și direct legată de funcționarea pieței interne și de posibilitatea de a beneficia efectiv de drepturile care decurg din această libertate.

(15)Sindicatelor și asociațiilor sindicale nu ar trebui să li se permită să înființeze ECBA, deoarece acestea au un statut special în dreptul intern.

(16)Nici partidelor politice și nici asociațiilor de partide politice nu ar trebui să li se permită să înființeze o ECBA, deoarece acestea se bucură de un statut special în dreptul intern și în dreptul Uniunii, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 39 .

(17)De asemenea, bisericilor și altor organizații religioase și organizații filosofice sau neconfesionale în sensul articolului 17 din TFUE, precum și asociațiilor de astfel de entități, nu ar trebui să li se permită să înființeze o ECBA, ca urmare a lipsei de competențe ale Uniunii de a reglementa statutul acestora și a faptului că ele au un statut special în cadrul dreptului intern.

(18)Înființarea unei ECBA ar trebui să fie rezultatul unui acord între persoane fizice care sunt cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai unor țări terțe aflați în situație de ședere legală sau entități juridice stabilite în Uniune, cu excepția persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni privind spălarea banilor, infracțiuni premisă asociate 40 sau finanțarea terorismului sau care fac obiectul unor măsuri care le interzic activitățile într-un stat membru din aceleași motive. Având în vedere scopul non-profit al ECBA, în cazul în care o ECBA este formată din entități juridice, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, un scop non-profit.

(19)Scopul non-profit al unei ECBA ar trebui să însemne că, atunci când se generează un profit prin intermediul activităților economice, acesta ar trebui utilizat numai în vederea atingerii obiectivelor ECBA, astfel cum sunt definite în statutul său, și nu poate fi redistribuit. Prin urmare, ar trebui să existe o blocare a activelor care impune că nu are loc nicio distribuire a activelor către membri, nici măcar în caz de dizolvare. În acest din urmă caz, activele reziduale ar trebui transferate în mod dezinteresat, cum ar fi către alte asociații non-profit care au același scop.

(20)Într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați, ECBA ar trebui să urmărească obiective compatibile cu valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), cum ar fi respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. În plus, nu ar trebui să fie posibilă utilizarea ECBA pentru finanțarea terorismului, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale, spălarea banilor sau infracțiuni sau scopuri ilegale.

(21)Elementul transfrontalier al unei ECBA este esențial. Prin urmare, o ECBA ar trebui să desfășoare sau să aibă în statut obiectivul de a desfășura cel puțin o parte din activitățile sale transfrontaliere în Uniune, în cel puțin două state membre, și să aibă membri fondatori cu legături cu cel puțin două state membre, fie pe baza cetățeniei sau a reședinței, în cazul persoanelor fizice, fie pe baza locului în care își au sediul social, în cazul entităților juridice.

(22)Pentru a se asigura faptul că ECBA îndeplinesc obiectivele care stau la baza creării lor, gradul de armonizare a caracteristicilor și a drepturilor unei ECBA ar trebui să fie proporțional cu amploarea și domeniul problemelor identificate cu care se confruntă asociațiile non-profit atunci când se implică în activități transfrontaliere.

(23)Armonizarea în întreaga Uniune a caracteristicilor esențiale ale personalității și capacității juridice a unei ECBA și a recunoașterii automate a acesteia în toate statele membre, precum și a procedurii de înregistrare, fără ca statele membre să stabilească norme divergente cu privire la aceste aspecte, reprezintă o condiție esențială pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate ECBA-urile. Aspectele activităților ECBA care nu sunt armonizate prin prezenta directivă ar trebui să fie reglementate de normele naționale care se aplică celui mai similar tip de asociație non-profit din dreptul intern. Astfel de entități, indiferent de denumirea lor în ordinea juridică internă, ar trebui, în toate cazurile, să se bazeze pe afilierea de membri, să aibă un scop non-profit și să aibă personalitate juridică. Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, statele membre ar trebui să notifice Comisiei respectivele norme.

(24)Cu scopul de a se asigura faptul că statele membre dispun de instrumentele adecvate pentru a combate finanțarea terorismului și a asigura transparența anumitor mișcări de capital, normele aplicabile ECBA-urilor în temeiul prezentei directive ar trebui să nu aducă atingere măsurilor adoptate de statele membre cu scopul de a preveni utilizarea abuzivă a asociațiilor non-profit pentru motive de ordine publică și de siguranță publică și de a asigura transparența anumitor mișcări de capital, atunci când acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii sau de dreptul intern în conformitate cu dreptul Uniunii.

(25)Pentru a elimina barierele juridice și administrative din calea asociațiilor non-profit care își desfășoară activitatea în mai multe state membre și pentru a asigura funcționarea pieței interne, toate statele membre ar trebui să recunoască automat personalitatea juridică și capacitatea juridică ale ECBA. Această personalitate juridică și această capacitate juridică ar trebui să fie acordate la înregistrarea ECBA într-un stat membru.

(26)ECBA-urile ar trebui să poată decide în mod liber cu privire la regulamentul lor de funcționare. Orice limitare a acestei libertăți impusă de un stat membru ar trebui să se aplice în mod general și nediscriminatoriu, să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un motiv imperativ de interes general și să fie de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

(27)Articolele 52, 62 și 65 din TFUE și jurisprudența relevantă se aplică, de asemenea, ECBA. Aceste articole din TFUE prevăd justificarea măsurilor care restrâng libertatea de stabilire, libertatea de a presta servicii și libera circulație a capitalurilor pentru motive precum ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică. În plus, conceptul de „motive imperative de interes general” la care se face referire în anumite dispoziții din prezenta directivă a fost elaborat de către Curtea de Justiție în jurisprudența sa. Măsurile luate de statele membre care sunt susceptibile să împiedice sau să facă mai puțin atractivă exercitarea acestor libertăți prevăzute în tratat ar trebui să fie admise numai în cazul în care pot fi justificate de obiectivele enumerate în tratat sau de motive imperative de interes general recunoscute de dreptul Uniunii. Deși nu există o definiție exhaustivă, Curtea de Justiție a recunoscut că justificările sunt posibile din diverse motive, cum ar fi ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, menținerea ordinii în societate, obiectivele de politică socială, protecția beneficiarilor serviciilor, protecția consumatorilor, protecția lucrătorilor, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții. În orice caz, astfel de măsuri trebuie să fie de natură să asigure realizarea obiectivului în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

(28)Pentru a asigura o abordare comună și adecvată a guvernanței în întreaga Uniune, ECBA-urile ar trebui să cuprindă un organ de decizie, însemnând organismul care reunește toți membrii, denumit în mod tradițional, în unele state membre, reuniunea generală sau adunarea generală. De asemenea, ECBA-urile ar trebui să cuprindă un organ executiv, care, în unele state membre, este denumit în mod tradițional comitet executiv sau consiliu de administrație; organul executiv ar trebui să fie responsabil de administrarea, gestionarea și conducerea ECBA. Acesta ar trebui, de asemenea, să asigure respectarea statutului unei ECBA și a obligațiilor legale, precum și să reprezinte ECBA în relațiile cu părțile terțe și în procedurile judiciare. Organul executiv al ECBA ar trebui să fie compus din cel puțin trei persoane, fie că este vorba despre persoane fizice sau entități juridice, prin intermediul reprezentanților lor.

(29)Pentru a se asigura că ECBA-urile sunt în măsură să își desfășoare în mod eficace activitățile și pentru a asigura egalitatea de tratament față de asociațiile non-profit din dreptul intern, ECBA-urile nu ar trebui să fie tratate mai puțin favorabil decât asociația non-profit cea mai similară din ordinea juridică internă a statului membru de origine în care își desfășoară activitatea.

(30)Conform principiului nediscriminării și pentru a asigura libertatea de asociere, punerea în aplicare și aplicarea prezentei directive nu ar trebui să discrimineze niciun grup sau persoană din niciun motiv, cum ar fi origine, vârstă, culoare, sex și gen, orientare sexuală, identitate de gen, probleme de sănătate, statut în materie de imigrație sau rezidență, caracteristici genetice, limbă, origine națională, etnică sau socială, opinii politice sau de altă natură, apartenența la o minoritate națională, handicap fizic sau psihic, proprietate, rasă, religie, convingeri sau alt statut.

(31)Pentru a facilita cooperarea dintre statele membre și dintre statele membre și Comisie, statele membre ar trebui să desemneze o autoritate competentă responsabilă cu aplicarea normei de transpunere a prezentei directive („autoritatea competentă”). Comisia ar trebui să publice lista autorităților competente. Pentru a avea o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra tratamentului juridic al ECBA-urilor în statele membre, statele membre ar trebui să notifice Comisiei denumirile și sarcinile autorităților relevante, altele decât autoritățile competente, înființate sau desemnate în sensul normelor naționale aplicabile celor mai similare asociații non-profit din dreptul intern, după caz.

(32)În conformitate cu dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, deciziile luate de autoritățile competente în aplicarea dispozițiilor de drept intern de punere în aplicare a prezentei directive ar trebui să facă obiectul unui control judiciar. Un astfel de control judiciar ar trebui să fie pus la dispoziția ECBA-urilor, precum și a altor persoane fizice sau juridice, în ceea ce privește deciziile luate de autoritățile competente cu privire la ECBA, inclusiv în cazurile de abținere de a acționa. Dreptul la o cale de atac include dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, instituite anterior prin lege, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(33)Având în vedere scopul lor non-profit, ECBA-urile ar trebui să poată solicita finanțare din surse publice sau private în statul membru (statele membre) în care își desfășoară activitatea în mod nediscriminatoriu. Nu ar trebui să existe nicio restricție privind dreptul ECBA-urilor de a primi și de a furniza finanțare, cu excepția cazului în care o restricție este prevăzută de lege, justificată de un motiv imperativ de interes general, este de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia și este conformă cu dreptul Uniunii.

(34)Pentru a se asigura că ECBA-urile beneficiază pe deplin de piața internă, ECBA-urile ar trebui să fie în măsură să furnizeze și să primească servicii, precum și să efectueze comerț cu mărfuri fără intervenție din partea statelor membre. Restricțiile ar trebui permise numai dacă sunt prevăzute de lege, sunt justificate de motive imperative de interes general și sunt de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor altor acte ale Uniunii. Acestea ar trebui să includă dispozițiile actelor Uniunii care consolidează libertățile fundamentale, cum ar fi cele prevăzute în Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului 41 , care garantează libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, precum și dispozițiile altor acte ale Uniunii care reglementează activitățile economice specifice pe care le desfășoară ECBA-urile.

(35)Pentru a stabili o adevărată piață internă pentru asociațiile non-profit, este necesar să se elimine anumite restricții privind libertatea de stabilire, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor care se aplică încă în legislațiile anumitor state membre. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să impună nicio cerință discriminatorie bazată pe cetățenia membrilor unei ECBA sau a organului său executiv, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta directivă. De asemenea, statele membre nu ar trebui să prevadă nicio cerință privind prezența fizică a membrilor pentru valabilitatea unei reuniuni. Pentru a permite ECBA-urilor să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne, statele membre nu ar trebui să impună ca sediul social al unei ECBA să se afle în același stat membru cu administrația sa centrală sau cu locul principal de desfășurare a activității. De asemenea, statele membre nu ar trebui să impună interdicții generale ECBA-urilor care desfășoară activități economice și nici să le permită să se implice în activități economice numai dacă sunt legate de un obiectiv prevăzut în statutul ECBA.

(36)Înregistrarea unei ECBA ar trebui să determine constituirea ECBA. Pentru a se înregistra, ECBA ar trebui să aibă cel puțin trei membri fondatori. Atât entitățile juridice fără scop lucrativ stabilite în Uniune, cât și persoanele fizice care sunt cetățeni ai Uniunii sau care își au reședința legală pe teritoriul Uniunii ar trebui să poată fi membri fondatori ai unei ECBA. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea ca asociațiile non-profit să se transforme în ECBA în cadrul aceluiași stat membru.

(37)Pentru a se asigura că ECBA-urile își pot desfășura activitatea la nivel transfrontalier și în conformitate cu principiul proporționalității, acestea ar trebui să aibă obligația de a se înregistra o singură dată, în statul membru de origine, pentru a-și dobândi personalitatea juridică și capacitatea juridică. Pentru a asigura recunoașterea automată a acestei înregistrări în întreaga Uniune, este necesară armonizarea procedurii de înregistrare. Aceasta se referă în special la documentele și informațiile necesare pentru o cerere de înregistrare a unei ECBA, precum și la controalele care trebuie efectuate.

(38)Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a impune unei ECBA înregistrate să dea o declarație, să furnizeze informații, să solicite sau să obțină autorizații pentru a desfășura anumite activități numai în cazul în care aceste cerințe sunt (i) aplicate în mod general și nediscriminatoriu, (ii) prevăzute de lege, (iii) justificate de motive imperative de interes general, (iv) de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Astfel de cerințe pot avea legătură, de exemplu, cu particularitățile anumitor sectoare, cum ar fi asistența medicală. În cazul în care statele membre prevăd astfel de proceduri suplimentare, aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția publicului pentru a se asigura că ECBA poate respecta aceste cerințe.

(39)Pentru a preveni frauda, este important ca statele membre să verifice identitatea membrilor fondatori și a reprezentanților legali ai ECBA. Verificarea identității este deosebit de importantă dacă cererea de înregistrare se efectuează pe cale electronică. Având în vedere diversitatea practicilor din statele membre, metodele specifice de verificare a identității ar trebui să rămână prerogativa statului membru în cauză.

(40)Cu respectarea libertății de stabilire și de asociere, înregistrarea unei ECBA ar trebui să fie refuzată în cazul nerespectării cerințelor formale de înregistrare, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă, în cazul în care cererea nu este completă sau dacă obiectivele descrise în statut contravin dreptului Uniunii sau dreptului intern conform cu dreptul Uniunii. În plus, înregistrarea trebuie respinsă dacă cererea nu respectă cerințele de bază prevăzute în prezenta directivă pentru constituirea unei ECBA, și anume scopul non-profit, numărul minim de membri fondatori și elementul transfrontalier în ceea ce privește activitățile desfășurate în cel puțin două state membre și membrii fondatori care au legături cu cel puțin două state membre. Orice refuz de înregistrare a unei ECBA ar trebui făcut în scris și motivat în mod corespunzător de către autoritatea competentă.

(41)Statele membre ar trebui să aibă obligația de a institui un registru în scopul înregistrării și al păstrării și publicării informațiilor referitoare la ECBA-uri. Acest registru ar trebui să conțină informații despre ECBA-uri și despre documentele depuse. Întrucât informațiile păstrate în registru pot deveni depășite, statele membre ar trebui să se asigure că ECBA notifică orice modificare privind informațiile referitoare la ECBA-uri autorității competente și că informațiile păstrate în registru sunt actualizate. Statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze registrele lor naționale existente în sensul prezentei directive. Pentru a asigura transparența, în special pentru membrii unei ECBA și, după caz, pentru creditorii acesteia, certificatul ECBA, lichidarea și dizolvarea unei ECBA sunt informații care ar trebui puse la dispoziția publicului timp de cel mult șase luni de la dizolvarea unei ECBA. Soluțiile de interoperabilitate dezvoltate ca parte a punerii în aplicare a propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri pentru un nivel ridicat de interoperabilitate a sectorului public în întreaga Uniune 42 pot sprijini, de asemenea, statele membre să treacă la interoperabilitatea transfrontalieră a registrelor lor. Pentru a se asigura că informațiile privind existența unei ECBA sunt încă disponibile chiar și după dizolvare, toate datele păstrate și stocate în registru ar trebui păstrate timp de doi ani de la dizolvare.

(42)Regulamentele (UE) 2016/679 43 și (UE) 2018/1725 44 ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în contextul prezentei directive – inclusiv prelucrării datelor cu caracter personal pentru a întreține registrul sau registrele naționale ale ECBA-urilor și ale reprezentanților legali ai acestora, pentru a accesa datele cu caracter personal din aceste registre și pentru a face schimb de date cu caracter personal în contextul cooperării administrative și al asistenței reciproce între statele membre în temeiul prezentei directive, acolo unde este cazul prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (IMI) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului 45 – precum și păstrării evidențelor în conformitate cu prezenta directivă.

(43)Pentru ca ECBA-urile să poată beneficia pe deplin de avantajele pieței interne și având în vedere că drepturile la mobilitate sunt direct legate de funcționarea pieței interne și necesare pentru funcționarea acesteia, ECBA-urile ar trebui să fie în măsură să își transfere sediul social dintr-un stat membru în altul. Acest transfer al sediului social nu ar trebui să conducă la dizolvarea unei ECBA în statul membru de origine sau la crearea unei entități juridice noi în noul stat membru de origine și nu ar trebui să afecteze activele sau pasivele, inclusiv condițiile incluse în contracte, sau creditele, drepturile sau obligațiile unei ECBA existente anterior transferului. În caz de mobilitate, statele membre ar trebui să asigure protecția intereselor creditorilor ECBA, dacă este cazul. Pentru a asigura protecția angajaților ECBA-urilor, ECBA-urile ar trebui să aibă obligația de a-i informa în timp util cu privire la orice transfer propus și de a le permite acestora să analizeze proiectul de transfer. Alte dispoziții din dreptul Uniunii și din dreptul intern privind protecția angajaților, cum ar fi Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului 46 , pot fi și ele aplicabile.

(44)Pentru a armoniza procedura de transfer al sediului social al unei ECBA, statele membre ar trebui să se asigure că transferul sediului social este decis de organul de decizie al ECBA în cauză. ECBA ar trebui să transmită cererea împreună cu documentele relevante autorității competente a statului membru în care urmează să se efectueze transferul și să informeze în paralel autoritatea competentă din statul său membru de origine atunci când depune cererea de transfer. După caz, statutul propus al ECBA ar trebui modificat în conformitate cu cerințele dreptului intern al statului membru în care ECBA solicită transferul. La transferul sediului social, ECBA devine o ECBA în temeiul dreptului intern al noului stat membru de origine. Această modificare a legislației aplicabile care rezultă din transferul sediului social nu ar trebui să conducă, pentru a evita suprapunerile, la verificarea de către autoritatea competentă a noului stat membru de origine a unui element deja verificat în cursul înregistrării în statul membru anterior și armonizat prin prezenta directivă. Autoritatea competentă din statul membru în care ECBA intenționează să își transfere sediul social ar trebui să respingă cererea de transfer numai în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în dreptul intern de transpunere a prezentei directive și nu ar trebui să o refuze din alte motive. În special, autoritatea competentă nu ar trebui să respingă cererea pe motiv de nerespectare a cerințelor prevăzute în dreptul său intern care nu ar fi putut constitui un motiv pentru respingerea înregistrării în conformitate cu articolul 19. Pentru a facilita transferul sediului social al unei ECBA pe piața internă, autoritatea competentă din noul stat membru de origine ar trebui să emită un certificat actualizat în conformitate cu articolul 21 alineatul (2), adaptând atât numărul de înregistrare unic și codul de țară din două litere al statului membru în care este transferat sediul ECBA, cât și adresa poștală a sediului social, precum și orice alte elemente, după caz.

(45)În conformitate cu libertatea de întrunire și de asociere, o ECBA ar trebui să fie dizolvată numai prin decizia membrilor săi sau printr-o decizie a autorității competente din statul membru de origine. În cazul în care dizolvarea unei ECBA este rezultatul unei decizii a membrilor săi, aceasta ar trebui să fie luată cu două treimi din voturile care reprezintă cel puțin jumătate din totalul membrilor în cadrul unei reuniuni extraordinare. Dizolvarea unei ECBA poate fi involuntară, printr-o decizie a autorității competente a statului membru de origine al ECBA luată în ultimă instanță, numai dacă o ECBA nu își respectă scopul non-profit, dacă activitățile sale constituie o amenințare la adresa ordinii publice sau dacă membrii organului executiv al ECBA au fost condamnați pentru o infracțiune deosebit de gravă sau dacă ECBA însăși a fost condamnată pentru o infracțiune penală, în cazul în care dreptul intern permite această posibilitate. În acest caz, autoritatea competentă ar trebui să comunice preocupările sale către ECBA, printr-o scrisoare de punere în întârziere, și să audieze ECBA pentru a-i oferi posibilitatea de a răspunde.

(46)Dizolvarea ECBA ar trebui să conducă la lichidarea acesteia. Lichidarea ECBA-urilor ar trebui să fie conformă cu Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (EIR 2105) 47 , care prevede că legea aplicabilă procedurilor de insolvență și efectelor acestora este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura. În conformitate cu scopul non-profit al ECBA-urilor, toate activele unei ECBA dizolvate ar trebui să fie transferate unei entități non-profit care desfășoară o activitate similară celei desfășurate de ECBA dizolvată sau transferate unei autorități locale care ar trebui să le utilizeze pentru o activitate similară celei desfășurate de ECBA dizolvată.

(47)Pentru a permite ECBA să dovedească faptul că s-a înregistrat într-un stat membru și pentru a facilita și mai mult procedurile transfrontaliere și pentru a simplifica și reduce formalitățile, autoritățile competente ar trebui, ca etapă finală a procesului de înregistrare, să elibereze un certificat („certificat ECBA”) care să conțină informațiile esențiale de înregistrare, inclusiv numele unei ECBA, adresa sediului său social și numele reprezentanților legali. Pentru a facilita utilizarea acestui certificat în diferite state membre fără adaptări suplimentare sau costuri de conformare, Comisia ar trebui să stabilească un model standardizat disponibil în toate limbile Uniunii. Prin urmare, în vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului act, Comisia ar trebui învestită cu competențe de executare pentru a elabora un model standardizat, inclusiv în ceea ce privește specificațiile tehnice ale modelului. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 48 . Respectivele acte de punere în aplicare ar trebui să se adopte în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(48)Noțiunea de „infracțiune deosebit de gravă” ar trebui definită de statele membre și poate include terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, infracțiunile informatice și criminalitatea organizată.

(49)Pentru a permite statelor membre să pună în aplicare în mod eficient dispozițiile legale ale prezentei directive privind cooperarea administrativă și să faciliteze cooperarea, statele membre ar trebui să utilizeze Sistemul de informare al pieței interne (IMI). În special, autoritățile competente ar trebui să utilizeze IMI pentru a notifica autoritățile competente din celelalte state membre atunci când se constituie o nouă ECBA, inclusiv atunci când o asociație non-profit se transformă într-o ECBA. Atunci când o autoritate competentă primește o cerere de înregistrare, aceasta ar trebui să comunice prin intermediul IMI cu autoritățile competente din statul membru (statele membre) în care au fost eliberate aceste documente pentru a verifica, de exemplu, legalitatea lor. În caz de transfer al sediului social al unei ECBA, autoritatea competentă din noul stat membru de origine ar trebui să notifice acest transfer autorităților competente din celelalte state membre și să actualizeze IMI cu informațiile relevante. În cazul unei dizolvări, atât voluntară, cât și involuntară, autoritatea competentă ar trebui, de asemenea, să notifice autoritățile competente ale celorlalte state membre pentru a le informa cu privire la dizolvare și pentru a actualiza IMI cu informațiile relevante.

(50)Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin eliminarea barierelor juridice și administrative pentru asociațiile non-profit care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(51)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 27 iunie 2023,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește măsuri de coordonare a condițiilor de înființare și de funcționare a „asociațiilor transfrontaliere europene” (ECBA), pentru a facilita exercitarea efectivă de către asociațiile non-profit a drepturilor lor legate de libertatea de stabilire, libera circulație a capitalurilor, libertatea de a presta și de a primi servicii și libera circulație a mărfurilor pe piața internă.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care ECBA își stabilește sau își transferă sediul social;

(b)„stat membru gazdă” înseamnă un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care ECBA își desfășoară activitatea;

(c)„scop non-profit” înseamnă că, indiferent dacă activitățile asociației sunt sau nu de natură economică, orice profit generat este utilizat numai pentru atingerea obiectivelor ECBA, astfel cum sunt definite în statutul său, și nu pentru a fi distribuit membrilor săi;

(d)„asociație non-profit” înseamnă o entitate juridică constituită în temeiul dreptului intern, care are caracter asociativ, un scop non-profit și personalitate juridică;

(e)„certificat ECBA” înseamnă un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine, care servește drept dovadă a înregistrării unei ECBA.

Articolul 3

Asociație transfrontalieră europeană (ECBA)

1.Fiecare stat membru stabilește în sistemul său juridic forma juridică de asociație transfrontalieră europeană (ECBA). Statele membre se asigură că o ECBA este o entitate juridică cu caracter asociativ, constituită prin acord voluntar de către persoane fizice care sunt cetățeni ai Uniunii sau care își au reședința legală în UE sau de către entități juridice cu scop non-profit stabilite în mod legal în Uniune, cu excepția:

(a)sindicatelor, a partidelor politice, a organizațiilor religioase și a asociațiilor alcătuite din astfel de entități;

(b)a persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor, infracțiuni premisă asociate sau finanțarea terorismului;

(c)a persoanelor care fac obiectul unor măsuri ce le interzic activitățile într-un stat membru, legate de spălarea banilor, infracțiuni premisă asociate sau finanțarea terorismului.

2.Statele membre se asigură că ECBA-urile au un scop non-profit și că orice profit al unei ECBA este utilizat exclusiv pentru îndeplinirea obiectivelor sale, astfel cum sunt descrise în statutul său, fără a fi distribuit membrilor acesteia.

3.Statele membre se asigură că o ECBA desfășoară sau are în statutul său obiectivul de a desfășura activități în cel puțin două state membre și că are membri fondatori cu legături cu cel puțin două state membre, fie pe baza cetățeniei sau a reședinței legale, în cazul persoanelor fizice, fie pe baza locului în care își au sediul social, în cazul entităților juridice.

4.Statele membre se asigură că denumirea ECBA este precedată sau urmată de acronimul „ECBA”.

5.Statele membre se asigură că sediul social al unei ECBA se află în Uniune.

Articolul 4

Reglementări aplicabile ECBA-urilor

1.Pentru toate aspectele armonizate prin prezenta directivă, statele membre se asigură că ECBA-urile sunt reglementate de măsurile de transpunere a prezentei directive în statul membru în care sunt înregistrate sau funcționează.

2.În ceea ce privește aspectele suplimentare care se referă la instituirea sau funcționarea ECBA-urilor, fiecare stat membru se asigură că normele naționale aplicabile în dreptul intern celor mai similare asociații non-profit se aplică ECBA-urilor.

3.Normele aplicabile ECBA-urilor în temeiul prezentei directive nu trebuie să afecteze măsurile adoptate de statele membre din motive de ordine publică și de siguranță publică pentru a preveni riscul de utilizare abuzivă a asociațiilor non-profit și pentru a asigura transparența anumitor mișcări de capital, atunci când acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii sau de dreptul intern în conformitate cu dreptul Uniunii.

4.În termen de [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], fiecare stat membru identifică în ordinea sa juridică internă cea mai similară formă juridică de asociație non-profit astfel cum se menționează la alineatul (2) și notifică Comisiei acest lucru, precum și normele naționale care se aplică respectivei forme juridice. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei orice modificare referitoare la formele juridice identificate și orice modificare a normelor care le sunt aplicabile. Statele membre și Comisia pun la dispoziția publicului informațiile notificate menționate la prezentul alineat.

Articolul 5

Personalitate juridică și capacitate juridică

1.Statele membre se asigură că o ECBA dobândește personalitate juridică și capacitate juridică la momentul înregistrării sale în conformitate cu articolul 19. Statele membre recunosc personalitatea juridică și capacitatea juridică a ECBA-urilor înregistrate într-un alt stat membru, fără a solicita o nouă înregistrare.

2.Statele membre se asigură că ECBA-urile au dreptul de a încheia contracte și acte juridice, de a fi parte la proceduri judiciare, de a deține bunuri mobile și imobile, de a desfășura activități economice, de a angaja personal, de a primi, a solicita și a dispune de donații și de alte fonduri de orice fel din orice sursă legală, de a participa la licitații publice și de a solicita finanțare publică.

Articolul 6

Statut

1.Cu excepția normelor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și la articolele 3, 7 și 8, statul membru de origine nu stabilește norme care să restrângă dreptul unei ECBA de a își stabili regulamentul de funcționare, inclusiv normele privind structurile interne de conducere și de guvernanță, cu excepția cazului în care aceste norme restrictive sunt:

(a)prevăzute de lege;

(b)justificate de motive imperative de interes general;

(c)de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

2.Statele membre se asigură că statutul unei ECBA include următoarele informații:

(a)denumirea ECBA;

(b)o descriere detaliată a obiectivelor sale și o declarație privind scopul său non-profit;

(c)numele și adresa membrilor fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane fizice, precum și denumirea, numele reprezentanților legali și sediul social al membrilor fondatori, în cazul în care aceștia sunt entități juridice;

(d)în cazul în care un membru fondator este o entitate juridică, o descriere detaliată a statutului său și o descriere detaliată a scopului său non-profit;

(e)adresa sediului social al ECBA;

(f)activele ECBA deținute la momentul înregistrării;

(g)condițiile și procedurile aplicabile în cazul admiterii, excluderii și demisiei membrilor;

(h)drepturile și obligațiile membrilor;

(i)dispoziții care reglementează componența, funcționarea, competențele și responsabilitățile organului decizional și ale organului executiv;

(j)dispozițiile care reglementează numirea, demiterea, competențele și responsabilitățile membrilor organului executiv;

(k)cerințele privind întrunirea majorității și a cvorumului aplicabile organului de decizie;

(l)procedura de modificare a statutului;

(m)durata existenței ECBA, atunci când aceasta este limitată;

(n)metoda de cedare a activelor ECBA în caz de dizolvare.

Articolul 7

Factori de guvernanță

1.Statele membre se asigură că ECBA-urile au în alcătuire un organ de decizie și un organ executiv.

2.Statele membre se asigură că numai persoanele fizice care sunt cetățeni ai Uniunii sau care își au reședința legală în Uniune și entitățile juridice fără scop lucrativ stabilite în Uniune, prin intermediul reprezentanților lor, pot fi membre ale organului executiv al unei ECBA. Organul executiv al unei ECBA se compune din cel puțin trei persoane.

3.Statele membre se asigură că persoanele fizice care au fost condamnate pentru o infracțiune deosebit de gravă nu sunt membri ai organului executiv sau reprezentanți ai unei entități juridice care este membră a organului executiv.

Articolul 8

Afiliere

1.Statele membre se asigură că fiecare membru al unei ECBA dispune de un vot.

2.Statele membre se asigură că membrii unei ECBA nu sunt personal răspunzători pentru actele sau omisiunile ECBA.

Capitolul 2

Drepturi și restricții interzise

Articolul 9

Egalitatea de tratament

Fiecare stat membru se asigură că, în niciun aspect al operațiunilor lor, ECBA-urile nu sunt tratate mai puțin favorabil decât asociația non-profit din dreptul intern identificată în conformitate cu articolul 4 alineatul (4).

Articolul 10

Nediscriminare

Statele membre se asigură că, în contextul aplicării prezentei directive, autoritățile publice nu discriminează niciun grup sau nicio persoană din niciun motiv, cum ar fi originea, vârsta, culoarea, sexul și genul, orientarea sexuală, identitatea de gen, starea de sănătate, statutul în materie de imigrație sau de rezidență, caracteristicile genetice, limba, originea națională, etnică sau socială, opiniile politice sau de altă natură, handicapul fizic sau psihic, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, rasa, religia sau convingerile, sau un alt statut.

Articolul 11

Controlul judiciar

Statele membre se asigură că toate deciziile autorităților competente de pe teritoriul lor, care afectează drepturile și obligațiile ECBA-urilor sau drepturile și obligațiile altor persoane în legătură cu operațiunile ECBA-urilor, fac obiectul unui control judiciar efectiv, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Articolul 12

Înregistrare unică

1.Statele membre se asigură că o ECBA este obligată să se înregistreze doar o singură dată. Înregistrarea trebuie efectuată în conformitate cu articolele 18 și 19.

2.Statele membre nu impun ECBA-urilor înregistrate să dea o declarație, să furnizeze informații, să solicite sau să obțină autorizații pentru desfășurarea anumitor activități, cu excepția cazului în care aceste cerințe sunt:

(a)prevăzute de lege;

(b)justificate de motive imperative de interes general;

(c)de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

3.Alineatul (1) nu aduce atingere cerințelor de a face o declarație, de a furniza informații, de a solicita sau de a obține autorizații pentru desfășurarea anumitor activități prevăzute de dreptul Uniunii sau de dispozițiile naționale de punere în aplicare a dreptului Uniunii.

Articolul 13

Finanțare

1.Statele membre se asigură că, indiferent de statul membru de înregistrare, o ECBA are acces liber și nediscriminatoriu la finanțarea din surse publice, în conformitate cu principiile generale ale dreptului UE.

2.Statele membre nu impun nicio restricție asupra capacității unei ECBA de a furniza sau de a primi finanțare, inclusiv donații, din nicio sursă legală, cu excepția cazului în care aceste restricții sunt:

(a)prevăzute de lege;

(b)justificate de motive imperative de interes general;

(c)de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

Articolul 14

Prestare de servicii și comerț cu mărfuri

1.Statele membre se asigură că ECBA-urile sunt libere să instituie, să furnizeze și să primească servicii și să exercite libera circulație a mărfurilor pe piața internă în conformitate cu legislația UE.

2.Fără a aduce atingere dispozițiilor altor acte din dreptul Uniunii, statele membre nu impun restricții asupra activităților menționate la alineatul (1), cu excepția cazului în care aceste restricții sunt:

(a)prevăzute de lege;

(b)justificate de motive imperative de interes general;

(c)de natură să asigure atingerea obiectivului urmărit și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

Articolul 15

Restricții interzise

Statele membre se asigură că ECBA-urile nu face obiectul niciuneia dintre următoarele cerințe:

(a)cerințe bazate direct sau indirect pe cetățenia sau reședința persoanelor fizice care sunt membre ale ECBA sau ale organului său executiv, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta directivă;

(b)cerința prezenței fizice a membrilor ECBA sau ai organului său executiv sau ai organului său de decizie pentru valabilitatea oricărei reuniuni;

(c)cerința de a avea administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în același stat membru în care își are sediul social;

(d)cerința prin care un stat membru gazdă supune recunoașterea unei ECBA înregistrate într-un alt stat membru unei condiții de reciprocitate în ceea ce privește recunoașterea propriilor ECBA-uri în celălalt stat membru;

(e)cerința ca ECBA să fi fost înregistrată în statul membru de origine pentru o anumită perioadă de timp pentru a își desfășura activitatea în statul membru gazdă;

(f)cerința unei autorizări sau aprobări din partea autorității unui stat membru ca o condiție pentru primirea de donații dintr-o sursă de pe teritoriul Uniunii;

(g)următoarele restricții privind exercitarea de activități economice în mod regulat sau ocazional:

–(i) interdicții generale de a desfășura activități economice;

–(ii) autorizarea ECBA-urilor să desfășoare activități economice numai dacă aceste activități sunt legate de obiectivele descrise în statutul lor;

–(iii) cerința ca desfășurarea unei activități economice să nu fie obiectivul primar sau activitatea principală a ECBA.

Capitolul 3

Constituire și înregistrare

Articolul 16

Constituire

1.Statele membre se asigură că ECBA-urile sunt constituite în momentul înregistrării.

2.Statele membre se asigură că o ECBA are cel puțin trei membri fondatori.

3.Statele membre se asigură că membrii fondatori își exprimă intenția de a constitui o ECBA fie printr-un acord scris încheiat între ei, fie printr-un acord încheiat cu ocazia ședinței constitutive a ECBA, care este consemnat în procesul-verbal scris; în acest scop, membrii fondatori trebuie să semneze aceste acorduri sau procese-verbale în mod corespunzător.

Articolul 17

Transformarea asociațiilor non-profit într-o ECBA

1.Statele membre se asigură că asociațiile non-profit stabilite în Uniune se pot transforma într-o ECBA în același stat membru.

2.Statele membre se asigură că orice transformare este aprobată de organul de decizie al entității care face obiectul transformării.

3.Statele membre se asigură că transformarea nu conduce la dizolvarea asociației non-profit care face obiectul transformării sau la pierderea sau întreruperea personalității sale juridice.

4.Statele membre se asigură că toate activele și pasivele sunt transferate către ECBA nou-constituită.

5.Statele membre se asigură că transformarea intră în vigoare la înregistrarea ECBA nou-constituite, în conformitate cu articolul 19.

6.Statele membre se asigură că mențiunea referitoare la asociația non-profit care a fost transformată este eliminată din orice registru.

Articolul 18

Cererea de înregistrare

1.Statele membre se asigură că o cerere de înregistrare a unei ECBA este depusă la autoritatea competentă din statul membru în care ECBA intenționează să își aibă sediul social. Cererea trebuie să fie însoțită de următoarele documente și informații, furnizate într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice altă limbă permisă de legislația statului membru respectiv:

(a)denumirea ECBA;

(b)statutul ECBA;

(c)adresa poștală a sediului social prevăzut și adresa de poștă electronică;

(d)numele și adresele persoanelor autorizate să reprezinte ECBA în relațiile cu terții și în cadrul procedurilor judiciare, precum și orice alte informații necesare în conformitate cu dreptul intern aplicabil pentru identificarea acestora, cu precizarea dacă persoanele respective pot face acest lucru în mod individual sau sunt obligate să acționeze în comun;

(e)acordul scris al membrilor fondatori sau procesul-verbal al ședinței constitutive a ECBA care conține un astfel de acord, semnat în mod corespunzător de către membrii fondatori, sau decizia de transformare menționată la articolul 17;

(f)o declarație a membrilor organului executiv din care să reiasă că nu au fost decăzuți din dreptul de a fi membri ai consiliului de administrație în cadrul structurilor de administrație comparabile ale asociațiilor non-profit sau ale societăților comerciale.

Statele membre nu solicită alte documente sau informații decât cele enumerate la prezentul alineat.

2.Fără a aduce atingere alineatului (3), statele membre se asigură că, în scopul înregistrării, o cerere este completă atunci când conține documentele și informațiile prevăzute la alineatul (1).

3.Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot adopta norme care să permită autorității competente să solicite documente sau informații suplimentare față de cele menționate la alineatul (1), printr-o decizie scrisă adresată persoanei autorizate să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d), prezentând o suspiciune justificată în mod corespunzător cu privire la faptul că obiectivele descrise în statutul ECBA ar contraveni dreptului Uniunii sau dispozițiilor de drept intern conforme cu dreptul Uniunii, în cazul în care documentele sau informațiile respective sunt necesare.

4.Statele membre se asigură că cererea de înregistrare a unei ECBA poate fi depusă online.

Articolul 19

Procedura de înregistrare

1.Statele membre se asigură că înregistrarea unei ECBA se efectuează în termen de 30 de zile de la depunerea unei cereri complete și este valabilă în întreaga Uniune.

2.Statele membre se asigură că autoritatea competentă din statul membru de origine notifică, fără întârziere, autoritățile competente din toate celelalte state membre cu privire la orice nouă înregistrare a unei ECBA.

3.În cazul în care informațiile furnizate în scopul înregistrării sunt incomplete sau conțin erori evidente, autoritatea competentă solicită ECBA să completeze sau să rectifice informațiile transmise într-un termen rezonabil, care nu poate fi mai scurt de 15 zile de la data la care autoritatea competentă contactează persoana autorizată să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d).

4.Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că, la primirea unei cereri complete în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă verifică cererea de înregistrare a unei ECBA și o respinge numai în cazul în care:

(a)cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3;

(b)cererea nu este completată sau rectificată în termenul prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol;

(c)identitatea reprezentanților legali ai ECBA nu a putut fi verificată sau s-a stabilit că este falsificată;

(d)autoritatea competentă stabilește, după ce a luat decizia prevăzută la articolul 18 alineatul (3) și a evaluat toate documentele și informațiile furnizate ca răspuns la decizia respectivă, că obiectivele descrise în statutul ECBA ar contraveni dreptului Uniunii sau dispozițiilor de drept intern conforme cu dreptul Uniunii;

(e)orice persoană autorizată să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) sau orice membru al organului executiv a fost condamnat pentru o infracțiune deosebit de gravă.

Decizia de refuz al înregistrării se motivează în scris în mod corespunzător și se adresează persoanei autorizate să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d).

5.În cazul în care autoritatea competentă decide să respingă cererea sau nu a ajuns la o decizie în termen de 30 de zile de la depunerea cererii complete, statele membre se asigură că decizia sau lipsa acestei decizii face obiectul unui control judiciar efectiv.

Articolul 20

Registru

1.Fiecare stat membru instituie un registru în scopul înregistrării ECBA-urilor în temeiul articolului 19.

2.Statele membre se asigură că următoarele documente și informații sunt păstrate în registru și actualizate:

(a)statutul unei ECBA;

(b)o copie a certificatului ECBA în temeiul articolului 21;

(c)numele și adresele persoanelor autorizate să reprezinte ECBA în relațiile cu terții și în cadrul procedurilor judiciare, precum și orice alte informații necesare în conformitate cu dreptul intern aplicabil pentru identificarea acestora, cu precizarea dacă persoanele respective pot face acest lucru în mod individual sau sunt obligate să acționeze în comun;

(d)lichidarea și dizolvarea unei ECBA.

3.Statele membre se asigură că ECBA-urile înregistrate notifică autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la modificările aduse informațiilor păstrate în registru în termen de 30 de zile de la efectuarea acestor modificări.

4.Statele membre se asigură că următoarele informații sunt puse la dispoziția publicului într-o versiune online a registrului:

(a)certificatul ECBA în temeiul articolului 21;

(b)lichidarea unei ECBA;

(c)dizolvarea unei ECBA.

5.Statele membre se asigură că documentele și informațiile menționate la alineatul (4) nu sunt puse la dispoziția publicului timp de mai mult de șase luni de la dizolvarea ECBA.

6.Statele membre se asigură că datele cu caracter personal nu sunt păstrate în registru pentru o perioadă mai mare de doi ani după dizolvarea unei ECBA.

Articolul 21

Conținutul certificatului ECBA

1.Statul membru se asigură că autoritățile competente eliberează certificatul ECBA, atât în format digital, cât și pe suport de hârtie, în termen de cinci zile de la înregistrarea unei ECBA. Statele membre se asigură că certificatul ECBA este recunoscut ca dovadă a înregistrării ECBA. Certificatul ECBA trebuie să conțină următoarele informații:

(a)codul unic de înregistrare al ECBA și codul de țară din două litere al statului membru de origine;

(b)data înregistrării ECBA;

(c)data oricărui transfer al sediului social al ECBA;

(d)denumirea ECBA;

(e)adresa poștală a sediului social și adresa de poștă electronică a ECBA;

(f)obiectivele ECBA, astfel cum sunt prevăzute în statutul acesteia.

2.În urma notificării efectuate de persoana autorizată să reprezinte ECBA, menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d), cu privire la faptul că informațiile enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol s-au modificat, statele membre emit un certificat ECBA actualizat, atât în format digital, cât și pe suport de hârtie, în termen de cinci zile de la notificarea modificărilor respective.

(2)Cu scopul de a facilita utilizarea certificatului ECBA în toate statele membre, de a armoniza formatul acestuia și de a reduce sarcina administrativă atât pentru autoritățile competente ale statelor membre, cât și pentru ECBA-uri, Comisia stabilește modelul pentru certificatul ECBA și specificațiile tehnice ale acestuia prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Capitolul 4

Mobilitate

Articolul 22

Transferul sediului social

1.Statele membre se asigură că o ECBA are dreptul de a își transfera sediul social dintr-un stat membru în altul.

2.Statele membre se asigură că transferul menționat la alineatul (1) nu conduce la dizolvarea ECBA sau la crearea unei noi persoane juridice în statul membru în care este transferat sediul acesteia. Statele membre se asigură că transferul sediului social nu afectează activele sau pasivele ECBA existente înainte de transfer, inclusiv clauzele cuprinse în contracte sau în credite, drepturile și obligațiile.

3.Statele membre se asigură că transferul produce efecte de la data înregistrării ECBA în statul membru de origine în care este transferat sediul social.

4.Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că autoritatea competentă a statului membru în care ECBA intenționează să își transfere sediul social nu permite transferul în niciunul dintre următoarele cazuri:

(a)în cazul în care ECBA nu respectă cerințele de la articolul 3 alineatul (1), (2) sau (3);

(b)în cazul în care a fost luată o decizie menționată la articolul 24 alineatul (2) sau în cazul în care a fost emis un aviz motivat menționat la articolul 25 alineatul (3);

(c)în cazul în care este în curs o procedură de insolvență;

(d)în cazul în care persoanele autorizate să reprezinte ECBA menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (d), orice membru al organului executiv sau ECBA însăși, atunci când dreptul intern prevede această posibilitate, fac obiectul unor proceduri pentru o infracțiune deosebit de gravă în statul membru de origine anterior.

Articolul 23

Procedura de transfer al sediului social

1.Fără a aduce atingere dispozițiilor în vigoare mai favorabile lucrătorilor în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii, statele membre se asigură că angajații unei ECBA care dorește să își transfere sediul social sunt informați cu privire la potențialul transfer și au dreptul, în timp util și cu cel puțin o lună înainte de reuniunea extraordinară menționată la alineatul (2), să examineze proiectul de decizie de aprobare a transferului sediului social menționat la alineatul (2).

2.Statele membre se asigură că există obligația ca transferul sediului social să fie adoptat de organul de decizie al ECBA în cadrul unei reuniuni extraordinare. Această decizie trebuie luată de două treimi din voturi, reprezentând cel puțin jumătate din totalul membrilor.

3.Statele membre se asigură că organul de decizie al ECBA depune o cerere de transfer al sediului social la autoritatea competentă a statului membru în care dorește să își transfere sediul social și informează autoritatea competentă din statul său membru de origine cu privire la cererea respectivă. Cererea trebuie să includă următoarele elemente:

(a)decizia organului de decizie al ECBA prin care se aprobă transferul;

(b)certificatul ECBA;

(c)adresa propusă a sediului social al ECBA în statul membru în care este transferat;

(d)statutul ECBA, specificând, dacă este cazul, noua sa denumire;

(e)data propusă pentru transfer;

(f)un raport în care se explică garanțiile pentru creditori și angajați, dacă este cazul în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

4.Statele membre pot adopta norme care să permită autorității competente a statului membru în care ECBA dorește să își transfere sediul social să solicite documente sau informații suplimentare față de cele prevăzute la alineatul (3), printr-o decizie scrisă adresată persoanei autorizate să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d), prezentând o suspiciune motivată corespunzător cu privire la faptul că obiectivele descrise în statutul ECBA ar contraveni dispozițiilor de drept intern ale statului membru respectiv, atunci când documentele sau informațiile respective sunt necesare pentru a evalua chestiunea respectivă.

5.Statele membre se asigură că autoritatea competentă a statului membru în care ECBA intenționează să își transfere sediul social este autorizată să decidă cu privire la cererea de transfer. Autoritatea competentă respectivă are dreptul de a respinge cererea numai în cazul în care:

(a)cerințele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite;

(b)cererea nu include toate elementele prevăzute la alineatul (3);

(c)apare una dintre situațiile prevăzute la articolul 22 alineatul (4);

(d)autoritatea competentă stabilește, după ce a luat o decizie în conformitate cu prezentul alineat și a evaluat toate documentele și informațiile furnizate ca răspuns la decizia respectivă, că obiectivele descrise în statutul ECBA ar contraveni dreptului intern conform cu dreptul Uniunii.

6.Autoritatea competentă adoptă decizia menționată la alineatul (5) de la prezentul articol în termen de 30 de zile de la primirea cererii de transfer al sediului social menționate la alineatul (3).

7.Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre se asigură că transferul are loc în termen de 30 de zile de la depunerea unei cereri complete.

8.În cazul în care informațiile furnizate în scopul transferului sunt incomplete sau conțin erori evidente, autoritatea competentă solicită ECBA să completeze sau să rectifice informațiile transmise într-un termen rezonabil, care nu poate fi mai scurt de 15 zile de la data la care autoritatea competentă contactează persoana autorizată să reprezinte ECBA menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d).

9.Statele membre se asigură că autoritatea competentă a noului stat membru de origine înregistrează ECBA și actualizează certificatul ECBA în ceea ce privește elementele enumerate la articolul 21 alineatul (1).

10.Statele membre se asigură că, în urma transferului sediului social, autoritatea competentă a statului membru de origine notifică fără întârziere autorităților competente ale altor state membre transferul sediului social. La primirea acestei notificări, autoritatea competentă din statul membru de origine anterior elimină ECBA din registru după primirea notificării respective.

Capitolul 5

Dizolvare

Articolul 24

Dizolvare voluntară

1.Statele membre se asigură că o ECBA este dizolvată numai prin decizia membrilor săi și numai în următoarele cazuri:

(a)obiectivul ECBA a fost atins;

(b)a expirat perioada pentru care a fost constituită asociația;

(c)din orice motiv, în conformitate cu statutul său.

2.Statele membre se asigură că organul de decizie al ECBA are dreptul să dizolve o ECBA numai printr-o decizie luată cu două treimi din voturi, reprezentând cel puțin jumătate din totalul membrilor, în cadrul unei reuniuni extraordinare.

Statele membre se asigură că, în momentul lichidării ECBA, astfel cum se prevede la articolul 28, autoritatea competentă radiază ECBA din registru numai după finalizarea lichidării și că informațiile relevante din IMI sunt actualizate în consecință.

Articolul 25

Dizolvare involuntară

1.Prin derogare de la articolul 26 alineatul (1), statele membre se asigură că o ECBA poate fi dizolvată în mod involuntar de către autoritatea competentă a statului membru de origine numai în circumstanțele și în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Statele membre pot prevedea dizolvarea involuntară a unei ECBA numai pe baza unuia dintre următoarele motive:

(a)nerespectarea de către ECBA a scopului non-profit;

(b)o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranței publice cauzată de activitățile ECBA-urilor;

(c)o condamnare pentru o infracțiune gravă a ECBA sau a membrilor organului său executiv.

3.În cazul în care autoritatea competentă are îndoieli cu privire la existența unuia dintre motivele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, aceasta transmite ECBA o notificare motivată în scris cu privire la preocupările sale și acordă ECBA un termen rezonabil pentru a oferi răspunsuri cu privire la preocupările respective.

4.Statele membre se asigură că, în cazul în care, după examinarea corespunzătoare a răspunsurilor ECBA în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, autoritatea competentă stabilește că ECBA trebuie dizolvată deoarece se aplică unul dintre motivele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, aceasta adoptă o decizie scrisă în acest sens. Decizia de a dizolva o ECBA poate fi luată numai dacă nu există măsuri mai puțin restrictive capabile să răspundă preocupărilor exprimate de autoritatea competentă.

5.Statele membre se asigură că decizia menționată la alineatul (4) de la prezentul articol este motivată, face obiectul unui control judiciar efectiv și nu produce efecte atât timp cât controlul judiciar este în desfășurare.

6.Statele membre se asigură că autoritatea competentă informează ECBA cu privire la decizia sa și radiază ECBA din registru în timp util numai după ce a intrat în vigoare decizia menționată la alineatul (4) și după finalizarea lichidării ECBA, astfel cum se prevede la articolul 26. Autoritatea competentă informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la informațiile relevante.

Articolul 26

Lichidarea în caz de dizolvare

1.Statele membre se asigură că dizolvarea unei ECBA, astfel cum se prevede la articolele 24 și 25, atrage după sine lichidarea acesteia.

2.Statele membre se asigură că toate activele ECBA dizolvate, rămase după ce sunt decontate interesele financiare ale eventualilor creditori, sunt transferate unei entități non-profit care desfășoară o activitate similară celei desfășurate de ECBA dizolvată sau că activele sunt transferate unei autorități locale, care este obligată să le utilizeze pentru o activitate similară celei desfășurate de ECBA dizolvată.

Capitolul 6

Aplicare și cooperare administrativă

Articolul 27

Autorități competente

1.Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă („autoritatea competentă”) responsabilă cu aplicarea prezentei directive.

2.Statele membre notifică Comisiei denumirea autorității competente desemnate în temeiul alineatului (1). Comisia publică lista autorităților competente desemnate.

3.Statele membre notifică Comisiei denumirile și sarcinile altor autorități competente înființate sau desemnate în sensul normelor naționale din ordinea lor juridică internă, aplicabile celor mai similare asociații non-profit, astfel cum sunt identificate în temeiul articolului 4 alineatul (4), după caz.

Articolul 28

Cooperare administrativă

1.Autoritățile competente ale statelor membre cooperează și își acordă reciproc asistență în mod eficace și eficient în scopul aplicării dispozițiilor prezentei directive.

2.Cooperarea administrativă și schimburile de informații dintre autoritățile competente – efectuate în temeiul articolelor 17 și 18, al articolului 19 alineatele (2) și (4), al articolului 23 alineatele (5), (6) și (7), al articolului 24 alineatul (3), al articolului 25 alineatul (6) și al articolului 27 – trebuie să aibă loc în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

3.Statele membre se asigură că informațiile înregistrate în IMI sunt actualizate și se informează reciproc cu privire la modificările informațiilor anterioare comunicate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

Articolul 29

Raportare

Până cel târziu la [șapte ani de la termenul de transpunere] și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind transpunerea și aplicarea prezentei directive. În acest scop, Comisia poate solicita statelor membre, în măsura în care acest lucru este posibil prin intermediul instrumentelor digitale, să facă schimb de date agregate privind ECBA-urile înregistrate pe teritoriul lor.

Capitolul 7

Dispoziții finale

Articolul 30

Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

2.Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 31

Transpunere

1.Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

2.Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea trebuie să conțină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și de formulare a respectivei mențiuni.

3.Statele membre au obligația să comunice Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 33

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre. 

Adoptată la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.Indicatori de performanță

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei 

x o acțiune nouă 

¨ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 49  

¨ prelungirea unei acțiuni existente 

¨ o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

¨ durată limitată

–¨    în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–¨    din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

x durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din [ZZ/LL]AAAA până în [ZZ/LL]AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda sau metodele de execuție a bugetului planificate 50

x Gestiune directă asigurată de către Comisie

–x prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–¨    prin intermediul agențiilor executive

¨ Gestiune partajată cu statele membre

¨ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–¨ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–¨ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–¨ BEI și Fondului european de investiții;

–¨ organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–¨ organismelor de drept public;

–¨ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

–¨ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate;

–¨ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

–¨    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–¨    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Această secțiune ar trebui completată utilizând „datele bugetare cu caracter administrativ” care trebuie introduse mai întâi în anexa la fișa financiară legislativă (anexa 5 la Decizia Comisiei privind normele interne de execuție a secțiunii „Comisia” din bugetul general al Uniunii Europene), încărcată în DECIDE pentru consultarea interservicii.

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale 

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–¨    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–X    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–¨    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–X Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–X    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM)

–¨    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–¨    necesită revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–X    nu prevede cofinanțare din partea terților

– prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–X    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

¨    asupra resurselor proprii

¨    asupra altor venituri

vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli ¨

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1)    Celelalte entități juridice prezente în economia socială sunt cooperativele, societățile de ajutor reciproc (și anume societățile mutuale) și fundațiile.

(2)    În Irlanda, Danemarca și Suedia, asociațiile sunt reglementate de principii dezvoltate prin doctrină și jurisprudență.

(3)     O economie în serviciul cetățenilor (europa.eu) .

(4)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială”, COM(2021) 778 final.

(5)    Recomandarea Consiliului privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale, COM(2023) 316 final din 13.6.2023.

(6)    Documentul de lucru al serviciilor Comisiei: Cadrele de impozitare relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale, SWD(2023) 211 final din 13.6.2023.

(7)     Documentul de lucru al serviciilor Comisiei: Impozitarea nediscriminatorie a organizațiilor caritabile și a donatorilor acestora: principii extrase din jurisprudența UE, SWD(2023) 212 final din 13.6.2023.

(8)    Normele UE în domeniul dreptului societăților comerciale urmăresc să ofere protecție acționarilor și altor părți care au un interes deosebit în cadrul întreprinderilor, cum ar fi angajații și creditorii, să crească eficiența, competitivitatea și sustenabilitatea întreprinderilor pe termen lung și să încurajeze întreprinderile cu sediul în diferite țări ale UE să coopereze între ele. Normele UE privind raportarea, auditul și transparența întreprinderilor completează acest cadru juridic.

(9)    Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(10)    Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(11)    Evaluarea impactului a identificat faptul că asociațiile fac obiectul unei reglementări specifice în majoritatea statelor membre. În general, este vorba despre legi cuprinzătoare, care reglementează în detaliu asociațiile. Cu toate acestea, aspectele transfrontaliere esențiale pentru mobilitatea și activitățile asociațiilor nu sunt reglementate în mod cuprinzător în niciun stat membru.

(12)    Propunere de regulament al Consiliului privind statutul asociației europene (91/273). În temeiul articolului 114 din TFUE, propunerea preciza normele privind formarea, înregistrarea, constituirea, funcționarea, finanțarea, dizolvarea, lichidarea și insolvența asociației. Propunerea a fost retrasă în 2005.

(13)    Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (JO L 199, 31.7.1985, p. 1).

(14)    Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).

(15)    Regulamentul (CE) nr. 723/2009 al Consiliului din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) (JO L 206, 8.8.2009, p. 1).

(16)    Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de instituire a programului de politică pentru 2030 privind deceniul digital (JO L 323, 19.12.2022, p. 4).

(17)    Domeniile potențiale de activitate și scopul acestora sunt limitate de regulamentul respectiv.

(18)    Acestea sunt deschise numai țărilor, organizațiilor interguvernamentale (ERIC) sau autorităților statelor membre (GECT).

(19)     O Europă pregătită pentru era digitală (europa.eu) .

(20)    https://commission.europa.eu/aid-development-cooperation-fundamental-rights/your-rights-eu/eu-charter-fundamental-rights/application-charter/annual-reports-application-charter_en#ref-2022-report

(21)     Conferința privind viitorul Europei, Raport privind rezultatele finale , mai 2022.

(22)    A se vedea Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană pentru universități din 18.1.2022, COM(2022) 16 final și „inițiativa privind universitățile europene” .

(23)    A se vedea cererea de contribuții din 16 februarie 2023.

(24)    Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei (JO L 316, 14.11.2012, p. 1).

(25)    Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(26)     Piața unică – Propunere de inițiativă legislativă privind activitățile transfrontaliere ale asociațiilor (europa.eu) .

(27)    De exemplu, în cadrul consultării publice (64 de răspunsuri), majoritatea respondenților (și anume 73 %; 47 din 64) susțin o acțiune a UE de facilitare a activităților transfrontaliere ale asociațiilor pe piața unică.

(28)     Un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene Beneficiile potențiale în situația actuală | Think Tank | Parlamentul European (europa.eu) .

(29)    Astfel cum se subliniază în secțiunile 6 și 7 din raportul de evaluare a impactului.

(30)    A se vedea raportul de evaluare a impactului, secțiunea 6.3 privind „PO3: Creation of an additional national legal form of association designed for a cross-border membership and/or cross-border purposes or activities” (OP3: Crearea unei forme juridice naționale suplimentare de asociație concepute pentru participarea transfrontalieră și/sau pentru scopuri sau activități transfrontaliere), p. 64-67. Clarificări și explicații suplimentare privind calculele cifrelor prezentate în secțiunea 6.3 (și alte cifre prezentate în contextul evaluării impactului care sprijină prezenta inițiativă legislativă) pot fi găsite în secțiunile 2, 6, 7 și 8 din raportul de evaluare a impactului și în anexele 3, 4 și 6 la raportul de evaluare a impactului.

(31)    Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(32)    Trimiterea la aviz

(33)    Un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene. Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene [2020/2026(INL)] (2022/C 342/17) (JO C 342, 6.9.2022, p. 225).

(34)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială”, COM(2021) 778 final.

(35)    Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2022 referitoare la Planul de acțiune al UE pentru economia socială [2021/2179 (INI)].

(36)    Propunere de recomandare a Consiliului privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale economiei sociale, COM(2023) 316 final.

(37)    Document de lucru al serviciilor Comisiei, Cadrele de impozitare relevante pentru entitățile din sectorul economiei sociale, SWD(2023) 211 final.

(38)    Document de lucru al serviciilor Comisiei, Impozitarea nediscriminatorie a organizațiilor caritabile și a donatorilor acestora: principii extrase din jurisprudența UE, SWD(2023) 212 final.

(39)    Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1).

(40)    Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (JO L 284, 12.11.2018, p. 22).

(41)    Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(42)    COM(2022) 720.

(43)    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(44)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(45)    Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei (JO L 316, 14.11.2012, p. 1).

(46)    Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană – Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reprezentarea lucrătorilor (JO L 80, 23.3.2002, p. 39).

(47)    Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (EIR 2105), JO L 141, 5.6.2015.

(48)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie, JO L 55, 28.2.2011.

(49)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(50)    Explicații detaliate privind metodele de execuție a bugetului, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BUDGpedia: https://myintracomm.ec.europa.eu/corp/budget/financial-rules/budget-implementation/Pages/implementation-methods.aspx .

(51)    Dif. = Credite diferențiate / Nedif. = Credite nediferențiate.

(52)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(53)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(54)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(55)    Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(56)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(57)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(58)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.