(1)

Accesul la materii prime este esențial pentru economia Uniunii , pentru tranziția verde și cea digitală, pentru securitate și apărare, precum și pentru funcționarea pieței interne. Există un set de materii prime neenergetice, neagricole, care, pe fondul importanței economice ridicate și a expunerii lor la un risc ridicat în materie de aprovizionare, cauzat adesea de o concentrare ridicată a aprovizionării din câteva țări terțe, sunt considerate esențiale. Având în vedere rolul esențial al unui număr mare de astfel de materii prime critice în realizarea dublei tranziții verzi și digitale , în conformitate cu Pactul verde european, și având în vedere utilizarea lor pentru aplicații în domeniul apărării și aerospațial , cererea va crește exponențial în deceniile următoare și, prin urmare, trebuie puse în aplicare măsuri pentru a o gestiona și a proteja Uniunea față de decalajul tot mai mare dintre cerere și ofertă la nivel mondial . Alte materii prime utilizate în alte sectoare, cum ar fi agricultura, sănătatea sau construcțiile, ar putea fi expuse în viitor la riscuri mari în materie de aprovizionare. În același timp, riscul de întreruperi ale aprovizionării este în creștere, pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice și a concurenței în materie de resurse. În plus, dacă nu este gestionată în mod corespunzător, creșterea cererii de materii prime critice ar putea genera efecte sociale și de mediu negative. În lumina acestor tendințe, se impune luarea unor măsuri pentru a asigura accesul la o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice , atenuând creșterea cererii și stimulând substituția și creșterea eficienței pentru a reduce caracterul critic al creșterii exponențiale preconizate a cererii în Uniune, în scopul de a proteja reziliența economică a Uniunii și autonomia strategică deschisă.

(1a)

Pe lângă cererea în creștere de materii prime primare și secundare, există o cerere tot mai mare de specialiști. Deficitul de specialiști în Uniune se află deja într-o etapă critică, inclusiv în sectorul materiilor prime, care va necesita încă 1,2 milioane de specialiști până în 2030 numai în sectorul electromobilității și al surselor regenerabile de energie. Prin urmare, Uniunea ar trebui să sprijine statele membre în furnizarea de formare și competențe și să aibă în vedere acțiuni concrete la nivelul Uniunii, cum ar fi instituirea unei Academii europene a materiilor prime pentru a furniza talente sectoarelor materiilor prime și materiilor prime avansate și pentru a recalifica și a perfecționa forța de muncă existentă.

(1b)

Situația securității din Europa și din întreaga lume impune o reflecție urgentă asupra metodelor de a consolida reziliența lanțului de aprovizionare, inclusiv în sectorul apărării.

(2)

Având în vedere complexitatea și caracterul transnațional al lanțurilor valorice ale materiilor prime critice, măsurile naționale necoordonate menite să asigure o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice au un potențial ridicat de denaturare a concurenței și de fragmentare a pieței interne. Prin urmare, pentru a garanta funcționarea pieței interne, ar trebui creat un cadru comun al Uniunii pentru a aborda această principală provocare la nivel colectiv , în mod echitabil și corect, respectând totodată pe deplin normele aplicabile ale Uniunii privind concurența și ajutoarele de stat .

(3)

În primul rând, pentru a asigura în mod eficace accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice, cadrul respectiv ar trebui să includă măsuri de reducere a riscurilor tot mai mari în materie de aprovizionare ale Uniunii prin consolidarea capacităților Uniunii de-a lungul tuturor etapelor lanțului valoric al materiilor prime strategice, inclusiv extracția, prelucrarea și reciclarea, în vederea atingerii unor indici de referință definiți pentru fiecare materie primă strategică. În ceea ce privește reciclarea, scopul ar trebui să fie îmbunătățirea capacității de reciclare a fiecărei materii prime strategice, ținând cont de fezabilitatea tehnică și economică. În al doilea rând, întrucât Uniunea va continua să se bazeze pe importuri, cadrul ar trebui să includă măsuri de creștere a diversificării aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice, în special cu scopul de a reduce dependențele directe și indirecte față de parteneri care nu sunt de încredere, stimulând totodată utilizarea de soluții alternative și de substituție la aceste materii prime critice, pentru a obține o amprentă de mediu mai scăzută și pentru a reduce sau a atenua cererea de aceste materii prime . În al treilea rând, este necesar să fie prevăzute măsuri de consolidare a capacității Uniunii de a identifica, de a monitoriza și de a reduce riscurile existente și viitoare în materie de aprovizionare și de a reacționa rapid în consecință . În al patrulea rând, cadrul ar trebui să cuprindă măsuri de creștere a circularității și a sustenabilității optimizate a materiilor prime critice consumate în Uniune și de stimulare a cercetării și dezvoltării de materii prime și metode de producție inovatoare alternative, pentru a înlocui materiile prime consumate în Uniune . În cele din urmă, ar trebui luate măsuri pentru limitarea cererii tot mai mari de materii prime critice prin creșterea eficienței și recurgerea la substituția materiilor prime în întregul lanț valoric.

(4)

Pentru a se asigura că măsurile prevăzute în regulament se concentrează asupra celor mai relevante materii, ar trebui să se întocmească o listă a materiilor prime strategice și o listă a materiilor prime critice. Listele respective ar trebui, de asemenea, să fie utile în ceea ce privește orientarea și coordonarea eforturilor statelor membre de a contribui la realizarea obiectivelor prezentului regulament. Lista materiilor prime strategice ar trebui să conțină materii prime de mare importanță strategică, ținând seama de utilizarea lor în cadrul tehnologiilor strategice care stau la baza dublei tranziții verzi și digitale sau pentru aplicații din domeniul apărării sau aerospațial , care sunt caracterizate de un decalaj potențial semnificativ între oferta globală și cererea preconizată și pentru care o creștere a producției este relativ dificilă, de exemplu din cauza termenelor lungi de execuție pentru noile proiecte care sporesc capacitatea de aprovizionare. Pentru a ține seama de posibilele schimbări de natură tehnologică și economică, dar și de riscuri ad-hoc, precum cele care rezultă din conflictele geopolitice sau în urma dezastrelor naturale, lista materiilor strategice ar trebui revizuită periodic și, dacă este necesar, actualizată. Pentru a se asigura că eforturile de creștere a capacităților Uniunii de-a lungul lanțului valoric, de consolidare a capacității Uniunii de a monitoriza și de a reduce riscurile în materie de aprovizionare și de creștere a diversificării aprovizionării se concentrează asupra materiilor pentru care sunt cele mai necesare, măsurile relevante ar trebui să se aplice numai în cazul listei de materii prime strategice.

(5)

Lista materiilor prime critice ar trebui să conțină toate materiile prime strategice, precum și orice alte materii prime de mare importanță pentru economia Uniunii în ansamblu și pentru care există un risc ridicat de întrerupere a aprovizionării. Pentru a ține seama de posibilele schimbări de natură tehnologică și economică, Comisia ar trebui, în continuarea practicii actuale, să efectueze periodic o evaluare bazată pe date privind producția, comerțul, aplicațiile, reciclarea și substituirea unei game largi de materii prime, pentru a actualiza listele de materii prime critice și strategice care reflectă evoluția importanței economice și a riscului în materie de aprovizionare asociat acestor materii prime. Lista materiilor prime critice ar trebui să includă materiile prime care ating sau depășesc pragurile atât în ceea ce privește importanța economică, cât și riscul în materie de aprovizionare, fără a clasifica materiile prime relevante din punctul de vedere al caracterului critic. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe o medie a celor mai recente date disponibile pe o perioadă de 5 ani. Măsurile prevăzute în prezentul regulament referitoare la ghișeul unic pentru autorizare, planificare, explorare, monitorizare, circularitate și durabilitate ar trebui să se aplice tuturor materiilor prime critice.  Se preconizează că cererea globală de materii prime critice va depăși în curând oferta, astfel încât crearea unor condiții de concurență echitabile pentru alternative inovatoare și sustenabile este vitală pentru Uniune. Pentru aceasta este nevoie nu numai de investiții în cercetare, ci și de crearea unor condiții de piață care să permită materialelor de substituție din surse regenerabile să concureze cu materiile prime fosile tradiționale. Prin urmare, Uniunea ar trebui să ia măsuri preventive pentru a combate creșterea preconizată a consumului de materii prime critice comparativ cu previziunile, fără a-și compromite baza industrială. Lista materiilor prime critice și prioritățile aferente ar trebui să fie luate în considerare în întregul drept european și național relevant care afectează, în mod direct sau indirect, aceste materii prime.

(6)

Pentru a consolida capacitățile Uniunii de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime strategice, ar trebui stabiliți indici de referință pentru a direcționa eforturile și a urmări progresele înregistrate. Obiectivul ar trebui să fie creșterea capacităților pentru fiecare materie primă strategică în fiecare etapă a lanțului valoric, urmărind, în același timp, atingerea indicilor de referință privind capacitatea globală de extracție, prelucrare și reciclare a materiilor prime strategice. În primul rând, Uniunea ar trebui să sporească gradul de utilizare a propriilor resurse geologice de materii prime strategice și să își consolideze capacitatea pentru a-i permite să extragă materiile necesare pentru a produce cel puțin 10 % din consumul de materii prime strategice al Uniunii. Ținând seama de faptul că, în mare măsură, capacitatea de extracție depinde de disponibilitatea resurselor geologice ale Uniunii, atingerea acestui indice de referință depinde de respectiva disponibilitate. În al doilea rând, pentru a construi un lanț valoric complet și pentru a preveni orice blocaje în etape intermediare, Uniunea ar trebui, în plus, să își sporească capacitatea de prelucrare de-a lungul lanțului valoric și să poată produce cel puțin 40 % din consumul său anual de materii prime strategice. În plus, o parte din noua capacitate de prelucrare a Uniunii ar putea fi dezvoltată în cadrul parteneriatelor strategice coordonate de Uniune pentru proiecte strategice cu beneficii reciproce în țările terțe, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare și pe piețele emergente. În al treilea rând, se preconizează că, în deceniile următoare, consumul în Uniune de materii prime strategice poate fi acoperit într-o pondere din ce în ce mai mare de materii prime secundare, ceea ce ar îmbunătăți atât securitatea, cât și sustenabilitatea aprovizionării cu materii prime a Uniunii. Prin urmare, capacitatea de reciclare a Uniunii ar trebui să poată produce cel puțin 10 % din capacitatea de reciclare, pornind de la nivelul de referință pentru fiecare materie primă strategică pentru perioada 2020-2022, pentru a colecta, sorta și prelucra cel puțin 45 % din fiecare materie primă strategică conținută în deșeurile din Uniune, ținând cont de fezabilitatea tehnică și economică . Acești indici de referință se referă la orizontul de timp pentru 2030, în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă și energie stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și cu obiectivele digitale din cadrul deceniului digital (4), pe care se întemeiază. În plus, locurile de muncă de calitate, inclusiv dezvoltarea competențelor și tranzițiile de la un loc de muncă la altul, vor aborda riscurile de pe piața sectorială a forței de muncă și vor contribui la asigurarea competitivității UE. În cadrul acestei evaluări, este nevoie de flexibilitate pentru a lua în considerare specificațiile unice ale materiei prime în cauză, inclusiv proprietățile materiei prime și provocările de-a lungul lanțului valoric. De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere sprijinirea capacităților existente.

(7)

Pentru unele materii prime, aprovizionarea Uniunii depinde aproape în totalitate de o singură țară. Astfel de dependențe creează un risc ridicat de întreruperi ale aprovizionării și, în cazul Republicii Populare Chineze, amplifică vulnerabilitatea și riscurile pentru securitatea Uniunii . Pentru a limita acest risc potențial și pentru a spori reziliența economică a Uniunii, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că, până în 2030, aceasta nu va depinde de o singură țară terță pentru mai mult de 65 % din volumul său de aprovizionare cu materii prime strategice, neprelucrate și în orice etapă a prelucrării, acordând totuși o atenție deosebită țărilor cu care Uniunea a stabilit un parteneriat strategic privind materiile prime, oferind niveluri mai ridicate de asigurare cu privire la riscurile în materie de aprovizionare.

(8)

Este necesar să se instituie măsuri adecvate pentru a sprijini proiectele strategice care vizează extracția, prelucrarea sau reciclarea materiilor prime strategice în Uniune, care, împreună cu eforturile statelor membre, ar trebui să contribuie la creșterea capacităților în vederea atingerii indicilor de referință. Alte măsuri, în special cele privind explorarea sau circularitatea, sunt la fel de importante pentru consolidarea diferitelor etape ale lanțului valoric, contribuind astfel la atingerea indicilor de referință. Pentru a se asigura că indicii de referință sunt îndepliniți la timp, Comisia, cu ajutorul Comitetului european pentru materii prime critice („comitetul”), ar trebui să urmărească și să raporteze progresele înregistrate în direcția îndeplinirii indicilor de referință. În cazul în care progresele raportate în vederea atingerii indicilor de referință sunt, în general, insuficiente, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea și proporționalitatea măsurilor suplimentare. Lipsa progreselor doar în ceea ce privește o singură materie primă sau un set restrâns de materii prime strategice nu ar trebui, în principiu, să atragă după sine necesitatea depunerii de către Uniune a unor eforturi suplimentare.

(9)

Pentru a consolida capacitățile în Uniune, Comisia, cu sprijinul comitetului, ar trebui să identifice proiecte strategice în Uniune care intenționează să devină active în ceea ce privește extracția, prelucrarea sau reciclarea materiilor prime strategice sau în ceea ce privește dezvoltarea și extinderea adoptării materiilor utilizate ca substitut . Proiectele strategice ar trebui să fie proiecte emblematice din punctul de vedere al inovării tehnologice și al sustenabilității. Sprijinul eficace pentru proiectele strategice are potențialul de a îmbunătăți accesul la materii pentru sectoarele din aval, de a crea oportunități economice de-a lungul lanțului valoric, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii ( IMM-uri ) și pentru comunitățile locale , precum și de a contribui la crearea de locuri de muncă. Prin urmare, pentru a asigura dezvoltarea proiectelor strategice în întreaga Uniune, astfel de proiecte ar trebui să beneficieze de proceduri de autorizare simplificate și previzibile, precum și de sprijin pentru obținerea accesului la finanțare , ceea ce ar putea, dacă se dovedește a avea succes, să fie un model de urmat pentru procedurile de autorizare și accesul la finanțare pentru materii prime critice sau de altă natură . Pentru a concentra sprijinul și a asigura valoarea lor adăugată, ar trebui ca proiectele să fie evaluate pe baza unui set de criterii, înainte de a primi un astfel de sprijin. Proiectele strategice din Uniune ar trebui să consolideze securitatea aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice, să demonstreze un nivel suficient de fezabilitate tehnică și să fie puse în aplicare într-un mod sustenabil din punct de vedere social și al mediului. De asemenea, acestea ar trebui să ofere beneficii transfrontaliere în afara statului membru în cauză. În cazul în care evaluează aceste criterii ca fiind îndeplinite, Comisia ar trebui să publice recunoașterea ca proiect strategic într-o decizie. Întrucât recunoașterea rapidă este esențială pentru a sprijini în mod eficace securitatea aprovizionării Uniunii, procesul de evaluare ar trebui să rămână simplu și să nu fie excesiv de împovărător. Atenuarea creșterii cererii de materii prime critice este una dintre pârghiile care consolidează autonomia strategică a Uniunii și reduce amprenta sa de mediu globală. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze un indicator pentru a monitoriza evoluția nivelului de criticitate și a eficienței produselor intermediare și finite care conțin materii prime critice.

(10)

Pentru a diversifica aprovizionarea Uniunii cu materii prime strategice, Comisia, cu sprijinul comitetului și în cooperare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune , ar trebui să identifice proiecte strategice în țări terțe și în țările și teritoriile de peste mări menționate în anexa II la TFUE, care intenționează să devină active în ceea ce privește extracția, prelucrarea sau reciclarea materiilor prime strategice. Astfel de proiecte ar trebui să respecte standardele și convențiile internaționale legate de protecția mediului și de drepturile omului și să încurajeze utilizarea unor modele de afaceri incluzive, în care comunitățile locale să participe la procesul decizional. Pentru a se asigura că astfel de proiecte strategice sunt puse în aplicare în mod eficace, acestea ar trebui să beneficieze de un acces îmbunătățit la finanțare și de mecanisme de reducere a riscurilor pentru investiții . Pentru a asigura valoarea lor adăugată și beneficii reciproce pentru Uniune și pentru țările terțe în cauză, inclusiv pentru țările terțe în care sunt situate , proiectele ar trebui evaluate pe baza unui set de criterii. Asemenea proiectelor din Uniune, proiectele strategice din țări terțe ar trebui să contribuie la consolidarea securității aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice, să demonstreze un nivel suficient de fezabilitate tehnică și să fie puse în aplicare într-un mod sustenabil , utilizând cadrul unui sistem de certificare a sustenabilității materiilor prime recunoscut de Comisie . Proiectul ar trebui să fie reciproc avantajos pentru Uniune și pentru țara terță implicată. Dacă este necesar, Uniunea va sprijini țările terțe în ceea ce privește consolidarea cadrului lor juridic, a capacității de bună guvernanță și a transparenței în sectorul materiilor prime, cu scopul de a face din parteneriatul privind materiile prime o situație reciproc avantajoasă, inclusiv pentru populația locală. Un proiect ar trebui să aducă valoare adăugată în țara respectivă, iar în cazul țărilor în curs de dezvoltare și emergente, să îi permită să avanseze în lanțul valoric, ținând seama totodată de coerența sa cu principiile consacrate în tratatele UE, cu politica comercială comună a Uniunii și cu prioritățile sale strategice, precum și cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, astfel cum este prevăzut la articolul 208 din TFUE . O astfel de valoare poate fi derivată din contribuția proiectului la mai multe etape ale lanțului valoric al materiilor prime , precum și din crearea, prin intermediul proiectului, de beneficii economice și sociale mai ample, inclusiv crearea de locuri de muncă în conformitate cu standardele internaționale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) . În cazul în care evaluează aceste criterii ca fiind îndeplinite, Comisia ar trebui să publice recunoașterea ca proiect strategic într-o decizie.

(11)

Pentru a asigura sustenabilitatea creșterii producției de materii prime, ar trebui puse în aplicare în mod durabil noi proiecte privind materiile prime. În acest scop, proiectele strategice care beneficiază de sprijin în temeiul prezentului regulament ar trebui evaluate ținând seama de instrumentele internaționale care acoperă toate aspectele legate de durabilitate evidențiate în principiile UE privind materiile prime durabile (5), printre care asigurarea protecției mediului, inclusiv a mediului marin și costier, practicile responsabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului, cum ar fi drepturile femeilor și ale copiilor , și practicile comerciale transparente. Proiectele ar trebui, de asemenea, să asigure implicarea cu bună credință, precum și consultări largi și utile cu comunitățile locale, inclusiv cu popoarele indigene. Pentru a oferi promotorilor de proiecte o modalitate clară și eficientă de respectare a acestui criteriu, respectarea legislației relevante a Uniunii, a standardelor, orientărilor și principiilor internaționale relevante sau participarea la un sistem de certificare de mediu recunoscut în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie considerate suficiente. În plus, Comisia ar trebui să se angajeze în continuare într-un dialog strâns cu statele membre, cu țările terțe, cu industria, cu organismele de standardizare și cu alte părți interesate relevante, în discuții despre elaborarea de standarde europene privind extracția, prelucrarea și reciclarea materiilor prime critice. Proiectele miniere durabile și ecologice, care încorporează procese inovatoare și desfășoară activități de prelucrare a mineralelor și metalelor în apropierea locurilor de extracție, ar putea fi considerate proiecte importante de interes european comun. Astfel de proiecte trebuie să contribuie în mod semnificativ la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la tranziția verde și digitală și să sporească competitivitatea pentru industria și economia Uniunii. În plus, pentru a se alinia la valorile și obiectivele Uniunii, astfel de proiecte ar trebui să manifeste un angajament neclintit față de transparență, educație și implicare comunitară, evitând utilizarea combustibililor fosili prin integrarea surselor de energie regenerabilă, reducând deșeurile și utilizând practici durabile de utilizare a apei. Materiile prime strategice sunt, în cele mai multe cazuri, extrase ca produse secundare ale unui mineral colector. Pentru ca Uniunea să îndeplinească obiectivele prezentului regulament, natura de subprodus a materiilor prime strategice nu afectează natura strategică a unor astfel de proiecte de extracție. Prin urmare, proiectele care au ca scop extracția pot fi considerate strategice, atât dacă mineralul strategic este extras ca produs principal, cât și dacă este extras ca produs secundar.

(12)

Orice promotor al unui proiect privind materiile prime strategice ar trebui să poată solicita Comisiei recunoașterea proiectului său ca proiect strategic. Cererea ar trebui să cuprindă documente relevante și dovezi referitoare la criterii. Pentru o mai bună evaluare a viabilității sociale, de mediu și economice, a fezabilității proiectului, precum și a nivelului de încredere în estimări, promotorul proiectului ar trebui, de asemenea, să furnizeze o clasificare a proiectului în conformitate cu Clasificarea cadru a resurselor elaborată de Organizația Națiunilor Unite și, pentru a permite validarea obiectivă, ar trebui să sprijine această clasificare cu dovezi relevante. Un calendar al proiectului ar trebui, de asemenea, anexat la o cerere, pentru a estima momentul în care proiectul ar putea contribui la indicii de referință pentru capacitatea internă sau pentru diversificare. Întrucât acceptarea de către public a proiectelor miniere este esențială pentru punerea lor efectivă în aplicare, promotorul ar trebui, de asemenea, să prezinte un plan care să conțină măsuri de facilitare a acceptării de către public. Acest lucru este valabil și pentru proiectele derulate în țări terțe. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită partenerilor sociali, societății civile și altor actori în materie de supraveghere. Promotorul ar trebui, de asemenea, să furnizeze un plan de afaceri care să ofere informații cu privire la viabilitatea financiară a proiectului și o imagine de ansamblu a finanțării, inclusiv privind structura de proprietate, pentru a se asigura că finanțarea proiectelor nu este contrară obiectivului de intensificare a cooperării cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune, mai ales în ceea ce privește proiectele derulate în țări terțe sau finanțate de parteneri din țări terțe . În plus, ar trebui furnizate informații privind acordurile de preluare deja garantate, precum și estimări privind potențialul de creare de locuri de muncă și nevoile proiectului în ceea ce privește forța de muncă calificată, inclusiv perfecționarea și recalificarea și inițiativele avute în vedere pentru îmbunătățirea participării femeilor, precum și privind condițiile generale de muncă .

(13)

Pentru a asigura gestionarea eficace și eficientă a cererilor, Comisia ar trebui să fie în măsură să acorde prioritate prelucrării cererilor pentru proiecte legate de anumite etape ale lanțului valoric subreprezentate sau de materii prime strategice, pentru a putea asigura progresul echilibrat al Uniunii către toți indicatorii de referință pentru capacitatea Uniunii incluși în prezentul regulament. Comisia ar trebui să poată prioritiza proiectele strategice care contribuie la circularitatea materiilor prime sau care sunt depuse de IMM-uri, cu condiția să se mențină un echilibru al proiectelor între diferitele etape ale lanțului valoric. De asemenea, Comisia ar trebui să caute în mod proactiv țări partenere pentru a promova colaborări strategice.

(14)

Întrucât cooperarea statului membru pe teritoriul căruia va fi pus în aplicare un proiect strategic este necesară pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a acestuia, statul membru respectiv ar trebui să aibă dreptul la opoziție și, astfel, să împiedice acordarea statutului de proiect strategic unui proiect strategic împotriva voinței sale. În acest caz, statul membru în cauză ar trebui să furnizeze o justificare motivată pentru refuzul său, făcând trimitere la criteriile aplicabile. În mod similar, Uniunea nu ar trebui să acorde statutul de proiect strategic proiectelor care vor fi puse în aplicare de o țară terță împotriva voinței guvernului său și, prin urmare, ar trebui să evite orice acțiune în acest sens în cazul în care guvernul unei țări terțe se opune.

(15)

Pentru a preveni utilizarea abuzivă a recunoașterii ca proiect strategic, Comisia ar trebui să poată abroga decizia sa inițială de a recunoaște un proiect ca fiind strategic dacă acesta nu mai îndeplinește condițiile sau dacă recunoașterea s-a bazat pe o cerere care conține informații incorecte. Înainte de a acționa în acest sens, Comisia ar trebui să consulte comitetul și să audieze promotorul proiectului. Promotorii proiectelor ar trebui să rămână pe deplin răspunzători pentru orice inducere în eroare intenționată și pot fi supuși procedurilor judiciare corespunzătoare.

(16)

Având în vedere importanța lor pentru asigurarea securității aprovizionării cu materii prime strategice, proiectele strategice ar trebui să fie considerate de interes public sau legate de siguranța publică . Asigurarea securității aprovizionării cu materii prime strategice este de o importanță crucială pentru succesul dublei tranziții verzi și digitale, precum și pentru reziliența sectorului apărării și a celui aerospațial . Pentru a contribui la securitatea aprovizionării cu materii prime strategice în Uniune, statele membre pot prevedea sprijin în cadrul procedurilor naționale de autorizare pentru a accelera realizarea proiectelor strategice în conformitate cu dreptul Uniunii.

(17)

Procedurile naționale de autorizare asigură faptul că proiectele privind materiile prime sunt sigure, fiabile și respectă cerințele de mediu, sociale și de siguranță. Legislația Uniunii în domeniul mediului stabilește condiții comune pentru procesul și conținutul procedurilor naționale de autorizare, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului și permițând exploatarea durabilă a potențialului Uniunii de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime. Prin urmare, acordarea statutului de proiect strategic nu ar trebui să aducă atingere niciunei condiții de autorizare aplicabile proiectelor relevante, inclusiv celor prevăzute în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (7), în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), în Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9) și în Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și în Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12).

(18)

În același timp, imprevizibilitatea, complexitatea și, uneori, durata excesivă a procedurilor naționale de autorizare subminează securitatea investițiilor necesare dezvoltării eficace a proiectelor privind materiile prime strategice. Prin urmare, pentru a asigura și a accelera punerea lor efectivă în aplicare, statele membre ar trebui să aplice o procedură de autorizare simplificată și previzibilă în cazul proiectelor strategice. În acest scop, proiectele strategice ar trebui să beneficieze de un „statut prioritar” la nivel național pentru a se asigura un tratament administrativ rapid și un tratament în regim de urgență în toate procedurile judiciare și litigioase aferente. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să simplifice autorizarea altor proiecte privind lanțul valoric al materiilor prime critice care nu sunt proiecte strategice.

(19)

Având în vedere rolul lor în asigurarea securității aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice și contribuția lor la autonomia strategică deschisă a Uniunii și la tranziția verde și digitală, proiectele strategice ar trebui să fie considerate de către autoritatea de autorizare responsabilă ca fiind de interes public și legate de siguranța publică . Proiectele strategice care au un impact negativ asupra mediului, în măsura în care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/60/CE, al Directivei 92/43/CEE a Consiliului și al Directivei 2009/147/CE (13), pot fi autorizate în cazul în care autoritatea de autorizare responsabilă concluzionează, pe baza evaluării sale de la caz la caz, că interesul public deservit de proiect prevalează asupra efectelor respective, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor relevante prevăzute în directivele respective. Evaluarea de la caz la caz ar trebui să țină seama în mod corespunzător de specificitatea geologică a siturilor de extracție, care limitează deciziile privind amplasarea , având în vedere lipsa unor soluții alternative la siturile de extracție .

(20)

Pentru a reduce complexitatea și a spori eficiența și transparența procesului de autorizare, promotorii de proiecte privind materiile prime critice ar trebui să poată interacționa cu o singură autoritate națională, care să fie responsabilă de facilitarea, coordonarea și simplificarea întregului proces de autorizare, iar în cazul proiectelor strategice, să emită o decizie exhaustivă în termenul aplicabil. În acest scop, statele membre ar trebui să desemneze o singură autoritate națională competentă. Ar trebui atribuit un ofițer de decizie care să asigure un punct de contact ușor accesibil. Ofițerul de decizie desemnat ar putea să aparțină și altei autorități în ceea ce privește diferitele structuri naționale ale ghișeului unic. Atunci când este necesar, având în vedere organizarea internă a unui stat membru, sarcinile autorității naționale competente ar trebui să poată fi delegate unei alte autorități, în aceleași condiții. Fără a afecta rapiditatea procedurilor, autoritatea competentă desemnată ar trebui să poată să solicite avizul și implicarea altor ministere competente. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a responsabilităților care îi revin, statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorității lor naționale competente sau a oricărei autorități care acționează în numele acesteia personal și resurse suficiente.

(21)

În scopul de a asigura claritatea cu privire la statutul de autorizare al proiectelor strategice și pentru a limita eficacitatea potențialelor litigii abuzive, fără a submina controlul jurisdicțional efectiv, statele membre ar trebui să se asigure că orice litigiu privind procedura de autorizare a proiectelor strategice este soluționat în timp util. În acest scop, autoritățile naționale competente ar trebui să se asigure că solicitanții și promotorii de proiecte au acces la o procedură simplă de soluționare a litigiilor și că proiectele strategice beneficiază de un tratament de urgență în ceea ce privește toate procedurile judiciare și de soluționare a litigiilor legate de proiecte.  În plus, prezentul regulament ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici pentru soluționarea litigiilor, de exemplu prin grupuri de lucru ad-hoc conduse de arbitri neutri, pentru rezolvarea problemelor nesoluționate.

(22)

Pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta o sarcină administrativă suplimentară inutilă, Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (14), prin care a fost instituit portalul digital unic, prevede norme generale privind furnizarea de informații online, procedurile și serviciile de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Cerințele și procedurile de informare reglementate de prezentul regulament ar trebui să fie în concordanță cu cerințele Regulamentului (UE) 2018/1724. În special, ar trebui să se asigure faptul că promotorii de proiecte strategice pot să acceseze și să finalizeze, în întregime online, orice procedură legată de procesul de autorizare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și cu anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1724.

(23)

Pentru a oferi promotorilor de proiecte și altor investitori securitatea și claritatea necesare pentru a intensifica dezvoltarea proiectelor strategice, statele membre ar trebui să se asigure că procedura de autorizare pentru astfel de proiecte nu depășește termenul prestabilit. În cazul proiectelor strategice care implică numai prelucrarea sau reciclarea, durata procedurii de autorizare nu ar trebui să depășească un an. Cu toate acestea, în cazul proiectelor strategice care implică extracția, durata procedurii de autorizare nu ar trebui să depășească doi ani, având în vedere complexitatea și amploarea impactului potențial implicat. Pentru a respecta în mod eficace aceste termene, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile responsabile dispun de personal și de resurse suficiente. Prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic, Comisia sprijină statele membre, la cererea acestora, în ceea ce privește conceperea, elaborarea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv consolidarea capacității administrative în legătură cu procedurile naționale de autorizare.

(24)

Evaluările și autorizațiile de mediu necesare în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv în ceea ce privește apa, habitatele și păsările, fac parte integrantă din procedura de autorizare a unui proiect privind materiile prime și reprezintă o garanție esențială pentru a asigura prevenirea sau reducerea la minimum a efectelor negative asupra mediului. Cu toate acestea, pentru a se asigura că procedurile de autorizare în ceea ce privește proiectele strategice sunt previzibile și oportune și nu depășesc termenul prestabilit pentru o anumită etapă a procesului de autorizare , ar trebui eficientizate evaluările și autorizațiile necesare, fără ca nivelul de protecție a mediului să fie diminuat. În această privință, ar trebui să se asigure faptul că evaluările necesare sunt grupate pentru a preveni suprapunerile inutile și că promotorii de proiecte și autoritățile responsabile convin în mod explicit asupra domeniului de aplicare al evaluărilor grupate înainte ca acestea să fie puse în aplicare pentru a preveni monitorizarea inutilă , fără a se aduce atingere calității respectivelor evaluări .

(25)

Conflictele legate de exploatarea terenurilor pot crea obstacole în calea implementării proiectelor privind materiile prime critice , în special în țările în curs de dezvoltare, unde evacuarea forțată este o caracteristică comună a operațiunilor miniere . Planurile bine concepute , bazate pe o cooperare strânsă și justificată între autoritățile competente vizate de la nivel național, regional și local , inclusiv planurile de amenajare a teritoriului și zonarea, care iau în considerare potențialul de punere în aplicare a proiectelor privind materiile prime critice și ale căror posibile efecte asupra mediului sunt evaluate, pot contribui la echilibrarea bunurilor și intereselor publice, reducând riscul de conflict și accelerând implementarea durabilă a proiectelor privind materiile prime în Uniune și în țările terțe . Prin urmare, în contextul elaborării planurilor relevante, autoritățile naționale, regionale și locale responsabile ar trebui să ia în considerare includerea unor dispoziții pentru proiectele privind materiile prime.

(26)

La nivelul Uniunii, proiectele privind materiile prime critice se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare. Piețele materiilor prime critice sunt adesea caracterizate de o volatilitate ridicată a prețurilor, de perioade lungi de execuție, de un nivel ridicat de concentrare și de opacitate. În plus, finanțarea sectorului necesită un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate și de instrumente financiare destinate reducerii riscurilor investițiilor, precum fonduri pentru materiile prime, facilități fiscale, garanții fiscale, granturi sau alte măsuri financiare de combatere a riscurilor , care adesea lipsesc la nivelul instituțiilor financiare. Pentru a depăși acești factori și a contribui la asigurarea aprovizionării stabile și fiabile cu materii prime strategice, statele membre și Comisia ar trebui să abordeze obstacolele din punctul de vedere al politicilor și să contribuie la accesul la finanțare și la sprijin administrativ. Atunci când iau decizii privind sprijinul financiar, statele membre ar trebui să țină seama de angajamentele de mediu, sociale și de muncă asumate de promotorii de proiecte vizați. Pentru a se asigura competitivitatea, inovarea și reziliența, dar și pentru a se putea intensifica producția, prelucrarea și reciclarea acestora, precum și capacitatea de substituție, sectorul privind materiile prime critice trebuie să prevadă accesarea finanțării publice, dar și a celei private. Deși este urgent să se ia măsuri și trebuie atinse nivelurile de referință prevăzute în prezentul regulament, este la fel de important să se garanteze că alte politici orizontale, precum inițiativele referitoare la finanțarea durabilă, rămân consecvente cu eforturile Uniunii de a facilita accesul suficient al industriei materiilor prime critice din Uniune la finanțare și la investiții.

(27)

Un lanț valoric puternic în Europa poate fi construit numai cu mijloace financiare adecvate. Comisia va colabora cu partenerii de implementare ai InvestEU pentru a căuta modalități de intensificare a sprijinului pentru investiții, în conformitate cu obiectivele comune prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/523 (15) și în prezentul regulament. Platforma de consiliere InvestEU poate contribui la crearea unei rezerve de proiecte viabile.

(27a)

Prezentul regulament ar trebui să crească sinergiile cu acțiunile sprijinite în prezent de Uniune și de statele membre prin programe și acțiuni de cercetare și inovare (C&I) în legătură cu materiile prime critice și pentru dezvoltarea unei părți a lanțului de aprovizionare, în special programul-cadru Orizont Europa instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (Orizont Europa)  (16) și prin Decizia (UE) 2021/764 a Consiliului  (17).

(28)

Pentru a depăși limitările eforturilor actuale adesea fragmentate de investiții publice și private, pentru a facilita integrarea și randamentul investițiilor, Comisia, statele membre și băncile de promovare ar trebui să îmbunătățească coordonarea și crearea de sinergii între programele de finanțare existente la nivelul Uniunii și la nivel național, precum și să asigure o mai bună coordonare și colaborare cu industria și principalele părți interesate din sectorul privat. În acest scop, ar trebui înființat un subgrup special al comitetului, care să reunească experți din statele membre și din partea Comisiei, precum și instituții financiare publice relevante. Acest subgrup ar trebui să pună în discuție nevoile individuale de finanțare ale proiectelor strategice și posibilitățile de finanțare existente aferente acestora, pentru a oferi promotorilor de proiecte o sugestie cu privire la modul optim de accesare a posibilităților de finanțare existente. Atunci când discută și formulează recomandări pentru finanțarea proiectelor strategice în țări terțe, inclusiv pe piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare, Comisia și comitetul , în cooperare cu potențialele țări partenere, ar trebui să facă din proiectele strategice o prioritate în cadrul strategiei „Global Gateway” și să se coordoneze cu instituțiile naționale și internaționale de finanțare pentru dezvoltare  (18).

(28a)

Sunt necesare eforturi continue la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a încuraja și sprijini cercetarea și inovarea în ceea ce privește materiile prime critice, deoarece cercetarea științifică fundamentală va fi cheia descoperirii de noi materii și materii utilizate ca substitut.

(28b)

Sunt necesare instrumente financiare și de sprijin și fonduri de cercetare și inovare specifice pentru a îmbunătăți eficiența, procesele de substituire și reciclare și ciclurile închise ale materialelor, la nivelul Uniunii și la nivel național, prin programe de cercetare și inovare și alte instrumente, pentru a stimula inovarea, îndeosebi în ceea ce privește prelucrarea deșeurilor, materialele avansate și substituirea, precum și pentru dezvoltarea de tehnologii noi și inovatoare în domeniul exploatării durabile a materiilor prime critice în Uniune.

(29)

Investițiile private realizate de întreprinderi, investitori financiari și achizitori sunt esențiale. În cazul în care nu sunt suficiente doar investițiile private, implementarea efectivă a proiectelor de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime critice poate necesita sprijin public, de exemplu sub formă de garanții, împrumuturi sau investiții de capital sau cvasicapital. Acest sprijin public poate constitui ajutor de stat. Ajutorul respectiv trebuie să aibă un efect stimulativ și să fie necesar, adecvat și proporțional. Orientările existente privind ajutoarele de stat, care au făcut recent obiectul unei revizuiri aprofundate în conformitate cu obiectivele dublei tranziții, oferă posibilități ample de sprijinire a investițiilor de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime critice și de sprijinire a altor obiective ale Pactului verde european , sub rezerva anumitor condiții. Comisia ar trebui să ia în considerare în continuare posibilitatea creării unui fond specific la nivelul Uniunii, de exemplu sub forma unui fond european pentru materii prime strategice, inclusiv instrumente de creditare reînnoibilă sau alocarea de sprijin financiar prin reprioritizarea fondurilor în cadrul financiar multianual. În acest context, ar trebui utilizate cunoștințele, platformele de investiții și rezervele deja existente privind proiectele pentru materii prime critice.

(30)

Sprijinul public este utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile specifice identificate ale pieței sau situațiile de investiții insuficiente, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă, să împiedice cooperarea între întreprinderi din state membre diferite ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să fie țintite și eficiente și să aibă o valoare adăugată clară pentru Uniune.

(31)

Prețurile volatile ale mai multor materii prime strategice, exacerbate de mijloace limitate de acoperire a acestora pe piețele la termen, creează un obstacol atât pentru promotorii de proiecte în ceea ce privește asigurarea finanțării pentru proiectele privind materiile prime strategice, cât și pentru consumatorii din aval care doresc să asigure prețuri stabile și previzibile pentru factorii de producție esențiali. În contextul eforturilor de a reduce incertitudinea cu privire la prețurile viitoare ale materiilor prime strategice, este necesar să se prevadă instituirea unui sistem care să permită atât achizitorilor interesați, cât și promotorilor de proiecte strategice să își prezinte ofertele de cumpărare sau de vânzare și să îi contacteze în cazul în care ofertele respective sunt potențial compatibile. Un astfel de sistem este esențial pentru a încuraja participarea IMM-urilor la lanțurile valorice ale materiilor prime strategice. De asemenea, ar trebui să se acorde sprijin pentru a permite consorțiilor de întreprinderi să aibă acces la piețele care nu fac încă obiectul unui parteneriat strategic sau al unui acord de liber schimb.

(31a)

Banca Europeană de Investiții ar trebui, de comun acord cu comitetul, cu Comisia și cu statele membre, să analizeze posibilitatea creării unei facilități a UE de credit la export care să permită întreprinderilor din Uniune să investească în proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor stabilite în prezentul regulament.

(32)

Cunoștințele existente și punerea în corespondență a ocurențelor de materii prime din Uniune au fost dezvoltate într-un moment în care asigurarea aprovizionării cu materii prime critice pentru dezvoltarea tehnologiilor strategice nu a reprezentat o prioritate. Pentru a obține și a actualiza informațiile privind ocurențele de materii prime critice, inclusiv potențialul de extracție geotermală, statele membre ar trebui să elaboreze programe naționale pentru explorarea generală a materiilor prime critice și a metalelor colectoare care pot conține materii prime critice , care ar trebui să includă măsuri precum cartografierea mineralelor, campanii geochimice, studii geoștiințifice, precum și reprelucrarea seturilor de date geoștiințifice existente. Identificarea ocurențelor de minerale și evaluarea viabilității tehnice și economice a extragerii acestora implică un risc financiar ridicat. Pentru a reduce acest risc și a facilita dezvoltarea proiectelor de extracție, statele membre ar trebui să pună la dispoziția publicului informațiile obținute în cursul programului lor național de explorare respectiv, utilizând, după caz, cadrul infrastructurii pentru informații spațiale instituit prin Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19).

(32a)

Pentru a permite atingerea obiectivelor în materie de extracție, prelucrare și reciclare, statele membre ar trebui să promoveze acțiuni prin care să facă față deficitului la nivelul Uniunii de studenți și absolvenți în domeniul geoștiințelor.

(33)

Datele și serviciile spațiale derivate din sistemul de observare a Pământului și din sistemul GNSS, în special cele derivate din Programul spațial al UE, Copernicus, Galileo și EGNOS, ar trebui să fie utilizate în cea mai mare măsură posibilă pentru a sprijini eforturile în direcția unor lanțuri valorice durabile ale materiilor prime critice prin asigurarea unui flux continuu de informații, care ar putea fi utile pentru activități precum monitorizarea și gestionarea zonelor miniere, evaluarea impactului socioeconomic și asupra mediului sau explorarea resurselor minerale. Întrucât datele și serviciile spațiale sunt , de asemenea, în măsură să furnizeze date cu privire la zonele îndepărtate și inaccesibile, statele membre ar trebui să aibă în vedere acest aspect atunci când elaborează și pun în aplicare, în măsura posibilului, programele lor naționale de explorare.

(34)

Deși consolidarea lanțului valoric al materiilor prime critice din Uniune este necesară pentru a asigura o securitate sporită a aprovizionării, lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice vor avea în continuare caracter global și vor fi expuse unor factori externi. Evenimentele recente sau în curs, de la criza provocată de pandemia de COVID-19 la agresiunea militară neprovocată și nejustificată împotriva Ucrainei, precum și impactul asupra țărilor terțe al inițiativei „O centură, un drum” promovate de China au evidențiat vulnerabilitatea unora dintre lanțurile de aprovizionare ale Uniunii la perturbări și caracterul urgent al identificării de pârghii pentru reducerea cererii, mai ales pentru materiile prime strategice . Pentru a se asigura că statele membre și industriile europene sunt în măsură să anticipeze întreruperile aprovizionării și sunt pregătite să facă față consecințelor acestora, ar trebui elaborate măsuri de creștere a capacității de monitorizare, inclusiv schimbul de informații pentru coordonarea stocurilor strategice și , dacă este necesar, de consolidare a gradului de pregătire a întreprinderilor.

(35)

Statele membre nu dispun de aceeași capacitate în ceea ce privește conștientizarea riscurilor și anticiparea acestora și nu toate statele membre au creat structuri specifice care monitorizează lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice și pot informa întreprinderile cu privire la riscurile potențiale de întreruperi ale aprovizionării. În mod similar, deși unele întreprinderi investesc în monitorizarea propriilor lanțuri de aprovizionare, altele nu au capacitatea de a acționa în acest sens. Prin urmare, având în vedere dimensiunea globală a lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice, precum și complexitatea acestora, Comisia ar trebui să elaboreze un tablou de bord de monitorizare dedicat care să evalueze riscurile în materie de aprovizionare cu materii prime critice și să asigure disponibilitatea informațiilor colectate pentru autoritățile publice și actorii privați, sporind astfel sinergiile dintre statele membre. Pentru a se asigura că lanțurile valorice ale Uniunii sunt suficient de pregătite pentru a face față potențialelor întreruperi ale aprovizionării, Comisia ar trebui să efectueze teste de rezistență prin care să evalueze vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare cu materii prime strategice și expunerea acestora la riscurile în materie de aprovizionare. Statele membre ar trebui să contribuie la acest exercițiu, atunci când este posibil, efectuând astfel de teste de rezistență prin intermediul agențiilor lor naționale de furnizare și informare care vizează materiile prime critice. Comitetul ar trebui să asigure coordonarea punerii în aplicare a testelor de rezistență de către Comisie și statele membre. În cazul în care niciun stat membru nu are capacitatea de a efectua un test de rezistență care se impune cu privire la o anumită materie primă strategică, acesta ar trebui efectuat chiar de către Comisie. Comisia ar trebui, de asemenea, să sugereze posibile strategii care pot fi adoptate de autoritățile publice și de actorii privați pentru a reduce riscurile în materie de aprovizionare pe termen scurt și mediu , cum ar fi punerea în aplicare a unor măsuri de politică suplimentare care să reducă nevoia de materii prime strategice, constituirea de stocuri strategice sau diversificarea în continuare a surselor acestora de aprovizionare. În scopul colectării informațiilor necesare pentru desfășurarea măsurilor în materie de monitorizare și teste de rezistență, Comisia ar trebui să se coordoneze cu subgrupul permanent relevant al comitetului, iar statele membre ar trebui să identifice și să monitorizeze marile întreprinderi care au un rol important în funcționarea lanțului valoric. În cazul în care niciun membru al subgrupului permanent nu are capacitatea de a efectua un test de rezistență care se impune cu privire la o anumită materie primă strategică, acesta ar trebui efectuat chiar de către Comisie.

(36)

Stocurile strategice reprezintă un instrument important de diminuare a întreruperilor aprovizionării, în special în ceea ce privește materiile prime. Deși instrumentul propus pentru situații de urgență pe piața unică permite posibila dezvoltare a unor stocuri strategice în cazul activării regimului de vigilență al pieței unice, statele membre și întreprinderile nu au obligația de a-și constitui sau de a-și coordona stocurile strategice înainte de o întrerupere a aprovizionării. În plus, nu există niciun mecanism de coordonare la nivelul Uniunii Europene care să permită elaborarea unei evaluări comune și a unei analize a potențialelor suprapuneri și sinergii. Prin urmare, ca un prim pas și ținând seama de lipsa actuală de informații relevante, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații cu privire la stocurile lor strategice, indiferent dacă acestea sunt operate de autorități publice sau de operatori economici în numele statelor membre. Aceste informații ar trebui să includă nivelul stocurilor disponibile pentru fiecare materie primă strategică, perspectivele nivelurilor stocurilor și normele și procedurile aplicabile acestor stocuri. Orice cerere ar trebui să fie proporțională, să țină seama de costurile și eforturile necesare pentru punerea la dispoziție a datelor, precum și de impactul acestora asupra securității naționale, precum și să stabilească termene adecvate pentru furnizarea informațiilor solicitate. La analiză pot fi adăugate informații privind stocurile operatorilor economici, deși acest fapt nu constituie o solicitare de informații în acest sens. Comisia ar trebui să gestioneze datele în mod securizat și să publice doar informații la nivel agregat. Într-o a doua etapă, pe baza informațiilor obținute, comitetul ar trebui să indice un nivel sigur al stocurilor Uniunii, ținând seama de consumul anual total la nivelul Uniunii de materii prime strategice în cauză. Pe baza unei comparații între stocurile existente și nivelurile globale ale stocurilor strategice de materii prime strategice din întreaga Uniune, comitetul, acționând în acord cu Comisia, ar trebui să poată emite avize fără caracter obligatoriu adresate statelor membre cu privire la modalitățile de creștere a convergenței și de încurajare a acestora să își constituie stocurile strategice , evitând totodată denaturarea pieței, inclusiv în detrimentul piețelor emergente și al țărilor în curs de dezvoltare . În acest sens, comitetul ar trebui să aibă în vedere necesitatea de a menține stimulentele pentru dezvoltarea stocurilor strategice de către operatorii privați care utilizează materii prime strategice.

(37)

Pentru a asigura coordonarea ulterioară, Comisia ar trebui să asigure consultarea necesară înainte de participarea statelor membre la forurile internaționale în cadrul cărora astfel de stocuri strategice pot face obiectul discuțiilor, în special prin intermediul subgrupului permanent dedicat din cadrul comitetului. În mod similar, pentru a spori complementaritatea dintre prezenta propunere și alte instrumente orizontale sau specifice unui anumit subiect, Comisia ar trebui să se asigure că informațiile colectate și agregate sunt transmise mecanismelor de guvernanță în regimul de vigilență sau în situații de criză, cum ar fi grupul consultativ pentru instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică propus, Consiliul european pentru semiconductori prevăzut în propunerea Actului european privind cipurile, Consiliul HERA sau Consiliul de criză sanitară.

(38)

Pentru a se asigura că sunt suficient de pregătite pentru a face față întreruperilor aprovizionării, întreprinderile mari care produc tehnologii strategice în Uniune utilizând materii prime strategice ar trebui să asigure un management adecvat al riscurilor la nivel intern . Acest aspect va asigura luarea în considerare a riscurilor în materie de aprovizionare cu materii prime strategice și elaborarea unor strategii de atenuare adecvate, pentru a fi mai bine pregătite în cazul unei întreruperi a aprovizionării. În mod similar, întreprinderile mari care intră în acest domeniu de aplicare ar trebui să efectueze periodic teste de rezistență în ceea ce privește lanțurile lor de aprovizionare cu materii prime strategice pentru a se asigura că iau în considerare toate scenariile diferite care le pot afecta aprovizionarea în cazul unei întreruperi. Aceste măsuri vor determina analize suplimentare ale costurilor potențialelor riscuri în materie de aprovizionare.

(39)

Numeroase piețe pentru materiile prime strategice nu sunt pe deplin transparente și sunt concentrate pe partea de ofertă, ceea ce sporește puterea de negociere a vânzătorilor și crește prețurile pentru cumpărători , fiind o provocare pentru piață . Pentru a contribui la asigurarea disponibilității materiilor prime pentru întreprinderile stabilite în Uniune, Comisia ar trebui să instituie un sistem care să poată agrega cererea cumpărătorilor interesați. În contextul elaborării unui astfel de sistem, Comisia ar trebui să țină seama de experiența dobândită în cadrul unor eforturi similare, în special în ceea ce privește achiziționarea în comun de gaze, astfel cum s-a stabilit anterior ca răspuns la criza gazelor, în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2576 al Consiliului (20). Autoritățile statelor membre ar trebui, de asemenea, să poată participa la acest sistem pentru a-și constitui stocurile strategice. Toate măsurile adoptate ca parte a acestui mecanism ar trebui să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul național în materie de concurență.

(39a)

Un sector al materiilor prime rezilient și competitiv are o mare importanță economică și strategică pentru Uniune. Având în vedere obiectivele prezentului regulament de a consolida capacitatea Uniunii de extracție, prelucrare și reciclare a materiilor prime strategice, este important să se asigure un context al pieței echitabil și previzibil pentru întreprinderile din întregul lanț valoric al materiilor prime. Orice sistem menit să agrege cererea pentru a întări poziția pe piață a întreprinderilor din Uniune pe partea cererii trebuie deci să analizeze atent și efectele pieței asupra întreprinderilor din Uniune pe partea ofertei.

(40)

Dispozițiile privind monitorizarea și stocurile strategice incluse în prezentul regulament nu implică armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative naționale și nu înlocuiesc mecanismele existente. Măsurile în materie de monitorizare și de pregătire pentru riscuri ar trebui să fie în conformitate cu instrumentele europene. Prin urmare, instrumente precum propunerea privind instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică, ce vizează anticiparea, atenuarea și răspunsul la criza care afectează funcționarea pieței unice sau Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului (21) privind un cadru de măsuri pentru asigurarea furnizării contramăsurilor medicale necesare în situații de criză în cazul unei urgențe de sănătate publică la nivelul Uniunii, s-ar putea aplica în continuare materiilor prime critice și strategice în cazul unei crize sau al unei amenințări, în măsura în care materiile respective intră în domeniul de aplicare al unor astfel de instrumente. Complementaritatea și coerența dintre prezentul regulament și instrumentele de criză ar trebui să fie asigurate de Comisie printr-un schimb atent de informații între organele consultative și de guvernanță respective instituite prin aceste instrumente de criză .

(41)

Majoritatea materiilor prime critice sunt metalele, care pot fi, în principiu, reciclate la nesfârșit, deși calitatea acestora poate avea de suferit uneori. Acest aspect oferă potențialul de a trece la o economie cu adevărat circulară în contextul tranziției verzi. După o fază inițială de creștere rapidă a cererii de materii prime critice pentru noile tehnologii, în care extracția primară și prelucrarea vor constitui în continuare sursa predominantă, reciclarea și reutilizarea ar trebui să capete un caracter din ce în ce mai important și să reducă nevoia de extracție primară și impactul acesteia. Cu toate acestea, în prezent, ratele de reciclare și reutilizare în raport cu majoritatea materiilor prime critice sunt scăzute, inclusiv din cauză că posibilitatea de reciclare nu este luată în considerare în faza de proiectare a produselor, iar sistemele și tehnologiile de reciclare adesea nu sunt adaptate la particularitățile acestor materii prime. Prin urmare, sunt necesare acțiuni care să abordeze diferiții factori care stau în calea potențialului circularității. Indiferent de cantitatea de materii prime strategice consumate în 2030, Uniunea ar trebui să vizeze circularitatea acestor materii prime.

(41a)

Europa trebuie să își consolideze suveranitatea strategică deschisă și să își îmbunătățească reziliența în vederea pregătirii pentru potențiale perturbări ale aprovizionării din cauza crizelor sanitare sau a altor tipuri de crize. Consolidarea circularității și a utilizării eficiente a resurselor, cu un nivel mai ridicat de reciclare și de valorificare a materiilor prime critice, va contribui la atingerea acestui obiectiv.

(42)

Statele membre dețin în continuare competențe importante în domeniul circularității, de exemplu în domeniul sistemelor de colectare și tratare a deșeurilor. Acestea ar trebui utilizate pentru a crește ratele de colectare și reciclare în cazul fluxurilor de deșeuri cu un potențial ridicat de valorificare a materiilor prime critice, utilizând, de exemplu, stimulente financiare, cum ar fi reduceri, recompense monetare sau sisteme de returnare a garanției , menținând în același timp integritatea pieței interne . Autoritățile statelor membre ar trebui, de asemenea, să facă diferența în calitate de cumpărători între materiile prime critice și produsele care le conțin, iar programele naționale de cercetare și inovare furnizează resurse semnificative pentru a spori nivelul cunoștințelor și al tehnologiei pentru circularitatea materiilor prime critice, precum și eficiența lor și nivelul de utilizare a strategiilor de substituire . În cele din urmă, statele membre ar trebui să promoveze valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive prin îmbunătățirea disponibilității informațiilor și prin abordarea barierelor juridice, economice și tehnice. O soluție posibilă pe care statele membre ar trebui să o analizeze este reprezentată de mecanismele de partajare a riscurilor între operatori și statele membre pentru a promova valorificarea de la instalațiile închise de gestionare a deșeurilor.  Comisia ar trebui să monitorizeze acțiunile statelor membre, să evalueze și să disemineze cele mai bune practici și să ofere statelor membre recomandări pentru acțiuni suplimentare, după caz.

(42a)

Deșeurile electronice conțin concentrații de materii prime critice cu ordine de mărime mai mari decât cele găsite în minereurile de cea mai bună calitate din întreaga lume. Aceasta prezintă o oportunitate economică semnificativă pentru mineritul urban, cu un potențial ridicat de dezvoltare.

(43)

În multe dintre regiunile sale, Uniunea are o moștenire de extracție a materiilor prime și, prin urmare, de cantități substanțiale de deșeuri extractive în instalații închise, care, pe fondul creșterii recente a importanței lor economice, nu au fost, în general, analizate în ceea ce privește potențialul în domeniul materiilor prime critice. Valorificarea materiilor prime critice din instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive are potențialul de a evita și atenua efectele sociale și de mediu negative ale noilor activități extractive, de a crea valoare economică și locuri de muncă în regiunile miniere istorice, care sunt adesea afectate de dezindustrializare și declin, deși aceste regiuni ar putea juca un rol semnificativ în îmbunătățirea rezilienței Uniunii și în reducerea efectelor sociale și de mediu negative ale accesului la materiile prime . Lipsa de atenție și de informații cu privire la conținutul de materii prime critice, în special în ceea ce privește instalațiile închise de gestionare a deșeurilor, constituie un obstacol esențial în calea utilizării pe scară mai largă a potențialului deșeurilor extractive în domeniul materiilor prime critice.

(44)

Valorificarea materiilor prime critice din instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive ar trebui să facă parte din exploatarea instalațiilor de gestionare a deșeurilor relevante. Directiva 2006/21/CE prevede cerințe ridicate de protecție a mediului și a sănătății umane pentru gestionarea deșeurilor din industria extractivă. Deși aceste cerințe ridicate ar trebui menținute, este oportun să se stabilească măsuri suplimentare pentru a maximiza valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive.

(45)

Operatorii instalațiilor de gestionare a deșeurilor extractive, atât cei existenți, cât și cei noi, ar trebui să efectueze un studiu preliminar de evaluare economică privind valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive prezente la fața locului și în depozitele lor și din deșeurile generate. În conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22), ar trebui să se acorde prioritate prevenirii generării deșeurilor care conțin materii prime critice, prin extracția materiilor prime critice din volumul extras înainte să devină deșeuri. În contextul elaborării acestui studiu, operatorii ar trebui să colecteze informațiile necesare, inclusiv concentrațiile și cantitățile de materii prime critice din deșeurile extractive, și să efectueze o evaluare a numeroaselor opțiuni privind procesele, operațiunile sau acordurile comerciale care ar putea permite o valorificare fezabilă din punct de vedere tehnic și viabilă din punct de vedere economic a materiilor prime critice. Această obligație vine în completarea obligațiilor prevăzute în Directiva 2006/21/CE și în legislația națională de transpunere a acesteia și este direct aplicabilă. În contextul punerii sale în aplicare, operatorii și autoritățile competente ar trebui să încerce să reducă la minimum sarcina administrativă și să integreze procedurile în măsura posibilului.

(46)

Pentru a aborda lipsa actuală de informații privind potențialul instalațiilor închise de gestionare a deșeurilor extractive în domeniul materiilor prime critice, statele membre ar trebui să creeze o bază de date care să conțină toate informațiile relevante pentru promovarea valorificării, în special cantitățile și concentrațiile de materii prime critice la nivelul instalației de gestionare a deșeurilor extractive, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență. Informațiile ar trebui să fie puse la dispoziția publicului într-o formă digitală accesibilă, care să permită accesul la informații tehnice mai detaliate. Pentru a facilita accesul utilizatorilor la informații, statele membre ar trebui, de exemplu, să ofere un punct de contact pentru a permite schimburi mai aprofundate cu potențialii dezvoltatori de proiecte de valorificare a materiilor prime critice. Baza de date ar trebui să fie concepută astfel încât să permită potențialilor promotori de proiecte să identifice cu ușurință instalațiile cu un potențial ridicat de redresare viabilă din punct de vedere economic pe termen scurt, mediu și lung . Pentru a aloca resursele limitate, statele membre ar putea să urmeze o abordare etapizată în ceea ce privește colectarea de informații și să parcurgă etapele mai solicitante de colectare a informațiilor numai în cazul celor mai promițătoare instalații. Activitățile de colectare a informațiilor ar trebui să vizeze furnizarea de informații exacte și reprezentative cu privire la instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive și obținerea celor mai bune indicații posibile cu privire la potențialul de valorificare a materiilor prime critice.

(47)

Magneții permanenți sunt încorporați într-o gamă largă de produse, turbinele eoliene și vehiculele electrice constituind aplicațiile cele mai importante și având cea mai rapidă creștere, dar și alte produse, inclusiv dispozitive de imagistică prin rezonanță magnetică, roboți industriali, mijloace de transport ușoare, generatoare de răcire, pompe de căldură, motoare electrice, pompe electrice industriale, mașini automate de spălat rufe, uscătoare de rufe cu tambur, cuptoare cu microunde, aspiratoare și mașini de spălat vase conținând cantități semnificative care merită să fie valorificate. Majoritatea magneților permanenți, în special tipurile cele mai performante, conțin materii prime critice, cum ar fi neodim, praseodim, disprosiu și terbiu, bor, samariu, nichel sau cobalt. Reciclarea lor este posibilă, dar în prezent se realizează în Uniune numai la scară mică sau în contextul proiectelor de cercetare. Prin urmare, magneții permanenți ar trebui să constituie un produs prioritar pentru creșterea circularității.

(48)

O condiție prealabilă pentru creșterea circularității magneților este ca reciclatorii , restauratorii și reparatorii să aibă acces la informațiile necesare privind cantitatea, tipul și compoziția chimică a magneților dintr-un produs, amplasarea acestora și învelișul, cleiurile și aditivii utilizați, precum și informații privind modul de îndepărtare a magneților permanenți din produs. În plus, pentru a asigura o justificare economică pentru reciclarea magneților, magneții permanenți încorporați în produsele introduse pe piața Uniunii ar trebui, în timp, să conțină o cantitate tot mai mare de materiale reciclate. În timp ce se asigură transparența cu privire la conținutul reciclat într-o primă etapă, ar trebui stabilit un conținut reciclat minim după o evaluare specifică a nivelului adecvat și a impacturilor probabile.

(49)

Materiile prime critice vândute pe piața Uniunii sunt adesea certificate în ceea ce privește sustenabilitatea lanțului lor de producție și de aprovizionare. Certificarea poate fi obținută în contextul unei game largi de sisteme de certificare publice și private disponibile, având diferite domenii de aplicare și condiții de strictețe, creând un potențial de confuzie în ceea ce privește natura și veridicitatea afirmațiilor referitoare la sustenabilitatea relativă a materiilor prime critice introduse pe piața Uniunii pe baza unei astfel de certificări. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care să recunoască sistemele de certificare care ar trebui considerate cuprinzătoare și de încredere, oferind autorităților și participanților la piață o bază comună pentru evaluarea durabilității materiilor prime critice. Recunoașterea ar trebui acordată numai sistemelor de certificare care acoperă o gamă largă de aspecte legate de durabilitate, printre care protecția mediului în ceea ce privește aerul, solul, apa și biodiversitatea , drepturile omului, inclusiv drepturile lucrătorilor , considerații legate de guvernanță, inclusiv transparența întreprinderilor și participarea comunităților locale, care garantează standarde ridicate în materie de durabilitate și care conțin dispoziții privind verificarea și monitorizarea conformității de către terți independenți. Pentru a asigura proceduri eficiente, promotorii proiectelor care solicită recunoașterea ca proiecte strategice ar trebui să aibă posibilitatea de a se baza pe participarea la un sistem recunoscut pentru a demonstra că proiectele lor sunt puse în aplicare în mod durabil.

(50)

Producția de materii prime critice în diferite etape ale lanțului valoric are efecte asupra climei și mediului, în special în ceea ce privește apa și biodiversitatea . Pentru a limita aceste daune și a stimula producția de materii prime critice mai durabile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să elaboreze un sistem de calculare a amprentei de mediu a materiilor prime critice, inclusiv un proces de verificare, pentru a se asigura că materiile prime critice introduse pe piața Uniunii afișează în mod public informații privind această amprentă. Sistemul ar trebui să se bazeze pe luarea în considerare a unor metode de evaluare solide din punct de vedere științific și a standardelor internaționale relevante în domeniul evaluării ciclului de viață. Cerința de a declara amprenta de mediu a unei materii ar trebui să se aplice numai în cazul în care s-a concluzionat, pe baza unei evaluări specifice, că aceasta ar contribui la obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii și că este proporțională cu costurile economice , prin facilitarea achiziționării de materii prime critice cu o amprentă de mediu mai scăzută și nu ar afecta în mod disproporționat fluxurile comerciale. După adoptarea metodelor de calcul relevante, Comisia ar trebui să elaboreze clase de performanță pentru materiile prime critice, permițând astfel cumpărătorilor potențiali să compare cu ușurință amprenta de mediu relativă a materiilor disponibile și orientând piața către materii mai durabile. Vânzătorii de materii prime critice ar trebui să se asigure că declarația privind amprenta de mediu este pusă la dispoziția clienților lor. Transparența privind amprenta relativă a materiilor prime critice introduse pe piața Uniunii poate facilita, de asemenea, adoptarea altor politici la nivelul Uniunii și la nivel național, precum stimulente sau criterii de achiziții publice verzi, care să încurajeze producția de materii prime critice cu impact redus asupra mediului. Se consideră că adâncul mării adăpostește cea mai mare biodiversitate de pe Pământ și că furnizează servicii de mediu critice, inclusiv sechestrarea carbonului pe termen lung. Este foarte probabil ca mineritul în adâncul mării să provoace pierderi permanente ale biodiversității și să afecteze ecosistemele. În conformitate cu principiul precauției, nu ar trebui să se desfășoare activități de minerit în adâncul mării atât timp cât efectele lor asupra mediului marin și a biodiversității nu au fost cercetate suficient și atât timp cât nu există un consens științific asupra faptului că mineritul în adâncul mării poate fi gestionat într-o manieră care să garanteze că nu există pierderi ale biodiversității și nu sunt afectate ecosistemele.

(51)

Metodele privind amprenta de mediu constituie o bază relevantă pentru elaborarea normelor de calcul. Acestea se bazează pe metode de evaluare solide din punct de vedere științific, care iau în considerare obligațiile similare prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii și evoluțiile la nivel internațional și vizează impactul asupra mediului, inclusiv schimbările climatice și efectele legate de apă, aer, sol, resurse, utilizarea terenurilor și toxicitate.

(52)

Ar trebui să se asigure faptul că operatorii responsabili evaluează conformitatea produselor sau a materiilor lor cu cerințele de îmbunătățire a circularității magneților permanenți și cu privire la declararea amprentei de mediu a materiilor prime critice înainte de a le introduce pe piață și că aceste cerințe sunt aplicate în mod eficace de către autoritățile naționale competente. Dispozițiile privind conformitatea și supravegherea pieței stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020 și al Regulamentului (UE) 2023/xxx [OP: vă rugăm să introduceți trimiterea la ESPR], sunt concepute pentru a aborda această provocare și, prin urmare, ar trebui să se aplice și cerințelor respective. Pentru a asigura în continuare utilizarea optimă a cadrelor existente, ar trebui să se asigure faptul că, pentru produsele care fac obiectul omologării de tip în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858 sau al Regulamentului (UE) nr. 168/2013, conformitatea este asigurată prin intermediul sistemului existent de omologare de tip.

(53)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia ar trebui să solicite uneia sau mai multor organizații de standardizare europene elaborarea unor standarde europene în sprijinul obiectivelor prezentului regulament.

(54)

Uniunea a încheiat parteneriate strategice privind materiile prime cu țări terțe în vederea punerii în aplicare a Planului de acțiune din 2020 privind materiile prime critice. Pentru a diversifica oferta, aceste eforturi ar trebui să se intensifice și să conducă la implementarea de proiecte strategice . În scopul de a dezvolta și a asigura un cadru coerent pentru încheierea viitoarelor parteneriate și pentru a dezvolta o diplomație europeană în domeniul materiilor prime, în acord cu diplomația energetică și climatică a Uniunii . Statele membre și Comisia ar trebui, ca parte a interacțiunii lor în cadrul comitetului, să discute , să analizeze și să asigure coordonarea, printre altele, cu privire la măsura în care parteneriatele existente îndeplinesc obiectivele preconizate, la stabilirea de priorități pentru țările terțe în ceea ce privește noi parteneriate, la conținutul unor astfel de parteneriate și la coerența acestora, precum și la sinergiile potențiale dintre cooperarea bilaterală a statelor membre cu țările terțe relevante și la disponibilitatea unui acces suficient la finanțare . Uniunea ar trebui să construiască parteneriate reciproc avantajoase și sustenabile cu astfel de țări terțe, inclusiv cu piețele emergente și cu economiile în curs de dezvoltare, în concordanță cu strategia sa „Global Gateway”, cu abordarea „Echipa Europa”, cu politica comercială comună și cu politica sa externă și în materie de dezvoltare, care contribuie la diversificarea lanțului său de aprovizionare cu materii prime și adaugă valoare producției din aceste țări. De asemenea, ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a investi în cooperarea cu parteneri internaționali care împărtășesc aceeași viziune și care participă la piața internă, cu țările candidate sau țările terțe care împărtășesc aceeași viziune și care nu fac obiectul unui parteneriat strategic sau al unui acord de liber schimb. Aceste interese reciproce ar trebui să includă promovarea și protecția standardelor de mediu și protecția drepturilor omului și a celor sociale, în conformitate cu legislația internațională și națională, cu respectarea deplină a normelor privind cooperarea multilaterală.

(54a)

Prioritatea strategică a Uniunii de a-și diversifica aprovizionarea cu materii prime critice trebuie să devină o prioritate a acțiunii externe și a diplomației Uniunii, în cadrul abordării „Echipa Europa” și în conformitate cu politica sa externă în domeniul energiei și climei. Politica externă a UE în domeniul materiilor prime ar trebui să vizeze explicarea abordării UE în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, sustenabilitatea, circularitatea și substituția, precum și să urmărească cooperarea și, dacă este necesar, crearea de forumuri internaționale pentru o mai bună coordonare și transparență pe piețele globale de materii prime, precum și pentru platforme de achiziționare în comun.

(55)

Pentru a sprijini punerea în aplicare a sarcinilor legate de dezvoltarea proiectelor strategice și a finanțării acestora, a programelor de explorare, a capacităților de monitorizare sau a stocurilor strategice și pentru a consilia Comisia în mod corespunzător, ar trebui instituit un Comitet european pentru materii prime critice. Comitetul ar trebui să fie format din statele membre și din Comisie, fiind în același timp capabil să asigure participarea societății civile și a altor părți în calitate de observatori , cum ar fi mediul academic, organizațiile societății civile, alte instituții ale Uniunii și agențiile UE . Pentru a dezvolta expertiza necesară punerii în aplicare a anumitor sarcini, comitetul ar trebui să înființeze subgrupuri permanente privind finanțarea, explorarea, monitorizarea și stocurile strategice, precum și sustenabilitatea, care ar trebui să acționeze ca o rețea prin reunirea diferitelor autorități naționale relevante și, atunci când este necesar, să consulte industria, mediul academic, societatea civilă și alte părți interesate relevante. Recomandările și avizele comitetului nu ar trebui să aibă caracter obligatoriu, iar absența unor astfel de recomandări sau avize nu ar trebui să împiedice Comisia să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(56)

Absența progreselor în direcția îndeplinirii obiectivelor, inclusiv a indicilor de referință privind capacitatea și diversificarea, poate indica necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate în vederea atingerii acestor obiective.

(57)

Pentru a menține sarcina administrativă impusă statelor membre și întreprinderilor, în special IMM-urilor, la un nivel minim, diferitele obligații de raportare ar trebui simplificate, iar Comisia ar trebui să elaboreze un model care să le permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de raportare privind proiectele, explorarea și monitorizarea în cadrul unui document administrativ unic publicat periodic, care poate avea caracter confidențial sau restricționat.

(58)

Pentru a asigura o cooperare de încredere și constructivă a autorităților competente la nivelul Uniunii și la nivel național, toate părțile implicate în aplicarea prezentului regulament ar trebui să respecte confidențialitatea informațiilor și a datelor obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Comisia și autoritățile naționale competente, funcționarii publici, agenții și alte persoane care lucrează sub supravegherea acestor autorități, precum și funcționarii și agenții altor autorități ale statelor membre nu ar trebui să divulge informațiile obținute sau schimbate în temeiul prezentului regulament care, prin natura lor, fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional. Acesta ar trebui să se aplice și Comitetului european pentru materii prime critice. Datele ar trebui să fie prelucrate și stocate într-un mediu securizat.

(59)

Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (23). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(60)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei cu privire la următoarele: (a) specificarea modelelor care trebuie utilizate pentru cererile de recunoaștere a proiectelor strategice, rapoartele privind progresele înregistrate legate de proiectele strategice, programele naționale de explorare și raportarea statelor membre cu privire la explorare, monitorizare, stocuri strategice și circularitate; (b) specificarea produselor, componentelor și fluxurilor de deșeuri considerate ca având un potențial ridicat de valorificare a materiilor prime critice și (c) stabilirea criteriilor și aplicarea acestora pentru recunoașterea sistemelor legate de durabilitatea materiilor prime critice. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (24).

(61)

Pentru a se asigura respectarea obligațiilor impuse în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește faptul că respectă cerințele în materie de proiectare ecologică, întreprinderile care nu își respectă obligația, inclusiv în ceea ce privește pregătirea pentru riscuri, raportarea proiectelor și informațiile privind posibilitățile de reciclare, ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni. Prin urmare. este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.

(62)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a UE și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor sale, inclusiv indicii de referință privind capacitatea și diversificarea. De asemenea, pe baza punerii în aplicare a măsurilor legate de transparența amprentei de mediu a materiilor prime critice, raportul ar trebui să evalueze oportunitatea stabilirii unor praguri maxime legate de amprenta de mediu.

(63)

În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din tratat.

(64)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin instituirea unui cadru care să asigure accesul Uniunii la o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi îndeplinite numai la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,