Impozitarea produselor energetice și a energiei electrice în Uniune este reglementată de Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității 1 („Directiva privind impozitarea energiei” sau „directiva”).

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din directivă, pe lângă dispozițiile prevăzute în special la articolele 5, 15 și 17, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă alte scutiri sau reduceri ale nivelului de impozitare din motive de politică specifice.

Țările de Jos au solicitat autorizarea de a aplica, pentru o perioadă de șase ani, o rată redusă de impozitare pentru energia electrică furnizată instalațiilor electrice terestre care alimentează cu energie electrică navele aflate la dană, altele decât ambarcațiunile private de agrement. Obiectivul prezentei propuneri este de a acorda autorizația respectivă printr-o derogare valabilă, conform solicitării, până la 30 iunie 2027.

Prin scrisoarea din 10 august 2020, autoritățile neerlandeze au informat Comisia cu privire la intenția lor de a aplica măsura respectivă.

Țările de Jos solicită autorizarea de a aplica o rată redusă de impozitare de 0,50 EUR/MWh, egală cu rata minimă de impozitare pentru furnizarea de energie electrică instalațiilor care alimentează cu energie electrică integral sau aproape integral (în proporție de cel puțin 90 %) navele care nu sunt ambarcațiuni private de agrement. Rata redusă se va aplica numai în cazul în care instalația are o conexiune directă la rețeaua electrică, pentru a asigura aplicarea corectă a ratei reduse.

Perioada de valabilitate solicitată este cuprinsă între 1 iulie 2021 și 30 iunie 2027, încadrându-se în intervalul maxim permis de articolul 19 din Directiva privind impozitarea energiei.

Această reducere urmărește să ofere un stimulent economic pentru introducerea și utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră, pentru a contribui la sustenabilitatea porturilor și a transportului și pentru a reduce poluarea aerului în orașele portuare, a îmbunătăți calitatea aerului la nivel local și a reduce zgomotul, în beneficiul sănătății locuitorilor.

Un al obiectiv al măsurii care urmează să fie aplicată de Țările de Jos este reducerea impactului global al transportului naval asupra mediului.

Prin intermediul măsurii propuse, Țările de Jos doresc să acorde un stimulent pentru utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră, care este considerată a fi o alternativă mai puțin poluantă la producerea de energie electrică la bordul navelor aflate la dană într-un port. După cum se indică în cerere, rata redusă pentru beneficiari va fi de 0,50 EUR/MWh. Aceasta este rata minimă pentru energia electrică, astfel cum se specifică la articolul 10 alineatul (1) și în tabelul C din anexa I la directivă. Datorită structurii degresive a taxei pe energie, avantajul relativ va fi mai mare pentru operatorii (și utilizatorii) de instalații cu un consum relativ scăzut.

Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva privind impozitarea energiei, statele membre trebuie să scutească produsele energetice utilizate pentru producția de energie electrică la bordul navelor aflate la dană în porturi, precum și energia electrică produsă. Scutirea se poate aplica și în cazul produselor energetice utilizate pentru producția de energie electrică la bordul navelor pe căile navigabile interioare, precum și al energiei electrice produse, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (f) din directivă, care a fost transpusă în legislația neerlandeză.

Autoritățile neerlandeze au indicat că reducerea fiscală se aplică tuturor navelor, altele decât ambarcațiunile private de agrement, în sensul că toate navele implicate în navigația comercială, indiferent de dimensiune sau de pavilion, pot beneficia de reducerea fiscală. În anumite porturi este interzisă utilizarea generatoarelor pentru transportul pe căi navigabile interioare.

După cum se indică în cerere, în sectorul navigației interioare, majoritatea celor aproximativ 12 500 de nave de transport pe căile navigabile interioare, naționale și internaționale, utilizează energia electrică furnizată din rețeaua terestră, care este disponibilă în majoritatea danelor de-a lungul coridoarelor principale. În prezent, în sectorul maritim există foarte puține instalații electrice terestre, utilizarea energiei electrice furnizate de acestea de către navele maritime mai mari fiind limitată la o singură navă RoRo și la navele de pescuit (traulere) din porturile Scheveningen și IJmuiden. Cu toate acestea, autoritățile neerlandeze intenționează să sporească disponibilitatea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră pentru navele maritime.

Țările de Jos au solicitat acordarea autorizației până la 30 iunie 2027, începând cu 1 iulie 2021, în termenul maxim prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din directivă.

Prin reducerea taxei, Țările de Jos doresc să acorde operatorilor relevanți un stimulent în vederea dezvoltării și utilizării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră, în scopul reducerii emisiilor atmosferice și a zgomotului produse de arderea combustibililor de către navele aflate la dană, precum și a emisiilor de CO2. Aplicarea unei rate reduse a taxei ar consolida competitivitatea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră în raport cu arderea păcurii grele la bord, care este scutită de taxe.

Impozitarea energiei electrice este reglementată prin Directiva 2003/96/CE privind impozitarea energiei, în special de articolul 10. Articolul 14 alineatul (1) litera (c) prevede o scutire fiscală obligatorie pentru produsele energetice utilizate pentru navigație și pentru energia electrică produsă la bordul unei ambarcațiuni. Articolele 5, 15 și 17 prevăd posibilitatea statelor membre de a aplica diferențieri fiscale, inclusiv scutiri și reduceri, pentru anumite utilizări ale energiei electrice. Aceste dispoziții nu prevăd însă, ca atare, reducerea impozitării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră.

Măsura constituie ajutor de stat și intră în domeniul de aplicare al legislației UE privind acest aspect, în special al Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei 2 .

Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf din directivă are următorul conținut:

Pe lângă dispozițiile prevăzute în articolele anterioare, în special articolele 5, 15 și 17, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă alte scutiri sau reduceri din motive de politică specifice.

Prin intermediul acestei reduceri fiscale, autoritățile neerlandeze urmăresc obiectivul de a promova o modalitate mai puțin dăunătoare pentru mediu de satisfacere a necesităților de energie electrică a navelor pe durata în care se află la dană în port și implicit de a îmbunătăți calitatea aerului la nivel local și de a reduce zgomotul. Comisia a recomandat deja utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră ca alternativă la producerea de energie electrică la bordul navelor aflate la dană, recunoscând astfel avantajele pentru mediu ale măsurii 3 . Beneficiarilor li s-ar aplica, în temeiul Directivei privind impozitarea energiei, rata minimă de impozitare a energiei electrice la nivelul UE, de 0,50 EUR/MWh, care poate contribui la realizarea obiectivelor de politică declarate.

Posibilitatea de a introduce un tratament fiscal favorabil pentru energia electrică furnizată din rețeaua terestră poate fi avută în vedere conform articolului 19 din directivă, deoarece scopul său este acela de a permite statelor membre să introducă noi scutiri sau reduceri din motive de politică specifice.

Țările de Jos au solicitat ca măsura să se aplice pentru perioada maximă permisă de articolul 19 alineatul (2) din directivă, și anume 6 ani. În principiu, perioada de aplicare a derogării trebuie să fie suficient de lungă astfel încât operatorii portuari și furnizorii de energie electrică să nu fie descurajați să demareze sau să continue să efectueze investițiile necesare în instalații de energie electrică furnizată din rețeaua terestră. Această perioadă va oferi securitatea juridică maximă posibilă și operatorilor navelor, care trebuie să își planifice investițiile în echipamentele de la bord.

Norme privind ajutoarele de stat

Rata redusă de impozitare, de 0,50 EUR/MWh, avută în vedere de autoritățile neerlandeze corespunde nivelului minim de impozitare a energiei electrice pentru uz comercial la nivelul UE în temeiul articolului 10 din Directiva 2003/96/CE.

Astfel, măsura pare să intre sub incidența articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (RGECA), care prevede condițiile în care ajutoarele sub formă de reduceri ale taxelor de mediu în temeiul Directivei 2003/96/CE pot fi exceptate de la obligațiile de notificare a ajutoarelor de stat. Cu toate acestea, nu se poate stabili în acest stadiu dacă toate condițiile prevăzute în regulamentul respectiv sunt îndeplinite și propunerea de decizie de punere în aplicare a Consiliului nu aduce atingere obligației statului membru de a asigura respectarea normelor privind ajutoarele de stat, în special în cazul ajutoarelor exceptate, care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei.

După cum indică în cererea lor, autoritățile neerlandeze vor informa Comisia cu privire la măsură în termen de 20 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acesteia.

Politica privind mediul și schimbările climatice

Măsura solicitată vizează în principal politica UE privind mediul și schimbările climatice. În măsura în care va ajuta la reducerea arderii de combustibili de rezervor la bordul navelor aflate în port, aceasta va contribui la obiectivul de îmbunătățire a calității aerului la nivel local și de reducere a zgomotului. La articolul 13, Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător 6 impune statelor membre obligația de a se asigura că nivelurile mai multor poluanți atmosferici sunt menținute sub valorile-limită, iar valorile-țintă și alte standarde de calitate a aerului stabilite în directivă sunt respectate. În temeiul acestor obligații, statele membre trebuie să găsească soluții la probleme precum emisiile navelor aflate la dană în porturi, în cazul în care acest lucru este relevant, și se preconizează că în porturile care se confruntă cu aceste probleme utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră este încurajată ca parte a strategiei globale în domeniul calității aerului. Utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră este, de asemenea, încurajată prin Directiva (UE) 2016/802 7 , care reglementează conținutul de sulf din combustibilii marini. Acest lucru ar contribui totodată la respectarea cerințelor privind depunerile de azot în temeiul Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. În această privință, autoritățile neerlandeze se așteaptă ca emisiile locale de poluanți atmosferici (NOx, SOx, PM10, PM2.5) provenind din generarea de energie electrică la bord să poată fi reduse cu 95 % prin utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră.

Măsura ar încuraja utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră pentru a contribui la asigurarea unor activități sustenabile în porturi și în transportul maritim. Ea este în concordanță cu ambițiile politice ale UE. Utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră în porturile europene este una dintre măsurile propuse pentru atingerea obiectivelor ambițioase stabilite în Pactul verde european.

De asemenea, este probabil ca măsura să conducă la reducerea emisiilor de CO2 în măsura în care mixul energetic al rețelei terestre generează, datorită unei eficiențe mai ridicate a sistemului și a diferenței dintre combustibilii utilizați, mai puțin dioxid de carbon decât energia electrică produsă la bord prin arderea de păcură grea. În această privință, autoritățile neerlandeze au subliniat că, în timp ce economiile reale de emisii de CO2 depind de calitatea energiei electrice utilizate, ținând cont de mixul energetic din Țările de Jos, economiile estimate s-ar situa între 28% și 67%, în funcție de sarcina generatorului, această proporție urmând să crească în viitor.

Politica energetică

Măsura este conformă cu Directiva 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi 8 , care abordează problema implantării de instalații pentru furnizare de energie electrică din rețeaua terestră în porturi, în cazul în care există cerere pentru astfel de instalații, iar costurile nu sunt disproporționate în raport cu beneficiile, inclusiv cu beneficiile pentru mediu. Acesta a fost, de asemenea, recunoscut ca fiind un obiectiv de interes comun pentru acordarea ajutoarelor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE 9 .

Trebuie reamintit faptul că un motiv important pentru care energia electrică furnizată din rețeaua terestră se află pe o poziție nefavorabilă din punct de vedere competitiv este acela că soluția alternativă, adică energia electrică produsă la bordul navelor acostate în porturile maritime, se bucură în prezent de o scutire totală netă de taxe: nu doar păcura grea arsă pentru producerea de energie electrică este scutită de impozitare, fapt care corespunde situației normale prevăzute la articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE, ci și energia electrică produsă la bordul navelor [a se vedea articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/96/CE]. Deși această din urmă scutire ar putea fi considerată, în sine, dificil de reconciliat cu obiectivele de mediu ale Uniunii, ea reprezintă rezultatul unor considerații de ordin practic. De fapt, impozitarea energiei electrice produse la bord ar impune declararea de către proprietarul navei – adesea stabilit într-o țară terță – sau de către operator a cantității de energie consumate. Totodată, declarația ar trebui să stabilească proporția de energie electrică consumată în apele teritoriale ale statului membru în care trebuie plătită taxa. Pentru proprietarii de nave, obligația de a face astfel de declarații, pentru fiecare stat membru ale cărui ape teritoriale sunt vizate, ar însemna o sarcină administrativă enormă. Considerații analoge se aplică navigației interioare și tratamentului fiscal facultativ prevăzut la articolul 15 alineatul (1) litera (f) din directivă (pus în aplicare de Țările de Jos). În aceste condiții, poate fi justificat să nu se penalizeze alternativa mai puțin poluantă a utilizării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră, permițându-se Țărilor de Jos să aplice o rată de impozitare redusă.

Politica în domeniul transporturilor

Măsura este conformă cu Recomandarea 2006/339/CE a Comisiei privind promovarea utilizării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră de către nave aflate la dană în porturile Uniunii 10 și cu Comunicarea Comisiei privind obiectivele strategice și recomandările pentru politica UE în domeniul transportului maritim 11 .

Piața internă și concurența loială

Din punctul de vedere al pieței interne și al concurenței loiale, măsura nu face decât să reducă distorsiunea fiscală existentă între două surse concurente de energie electrică pentru nave aflate la dană, adică între producerea de energie la bord și utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră, distorsiune determinată de scutirea fiscală pentru păcura grea.

În ceea ce privește concurența dintre operatorii de nave, trebuie menționat în primul rând faptul că în prezent există puține nave care utilizează în scopuri comerciale energia electrică furnizată din rețeaua terestră. Prin urmare, ar putea apărea denaturări semnificative ale concurenței numai între navele care beneficiază de măsura solicitată prin trecerea la utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră și alte nave care continuă să utilizeze energia produsă la bord. Cu toate că proiecțiile precise de costuri depind în mod crucial de evoluțiile prețului petrolului și sunt, așadar, dificil de realizat, cele mai recente evaluări disponibile indică faptul că, în ansamblu, în cele mai multe cazuri, nici măcar scutirea fiscală totală nu ar reduce costurile operaționale ale utilizării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră sub nivelul costurilor producerii de energie la bord 12 . Prin urmare, aceasta nu ar reprezenta, în niciun caz, un avantaj concurențial semnificativ pentru operatorii de nave care utilizează energia electrică furnizată din rețeaua terestră față de cei care utilizează energia produsă la bord. În cazul de față, având în vedere că Țările de Jos vor respecta nivelul minim de impozitare prevăzut de Directiva 2003/96/CE pentru energia electrică pentru uz comercial, este cu atât mai puțin probabil să se producă o denaturare semnificativă de tipul celei menționate mai sus.

În plus, astfel cum s-a menționat deja, operatorii de nave care primesc energie electrică furnizată din rețeaua terestră impozitată la nivelul minim prevăzut în Directiva 2003/96/CE nu obțin, în principiu, un avantaj economic în raport cu operatorii care își generează propria energie electrică la bord, deoarece această energie electrică este scutită de impozit. O rată redusă pentru energia electrică furnizată din rețeaua terestră va diminua diferența de tratament fiscal între energia electrică furnizată din rețeaua terestră și produsele energetice (minerale) utilizate pentru a genera energie electrică la bord.

Furnizorii de energie electrică sunt supuși taxei pe energie și suprataxei pe energia durabilă (Opslag Duurzame Energie, ODE). În declarația lor fiscală privind energia, aceștia aplică direct rata redusă. Beneficiarii direcți sunt operatorii instalațiilor care furnizează energie electrică navelor aflate la dană. Se preconizează că operatorii vor transfera integral sau parțial avantajul financiar către utilizatorii de energie electrică furnizată din rețeaua terestră, care sunt proprietarii navelor de transport pe căile navigabile interioare și ai navelor maritime. Utilizatorii existenți și reprezentanții acestora vor insista ca autoritățile portuare să aibă interesul de a spori atractivitatea financiară a energiei electrice furnizate din rețeaua terestră pentru utilizatori.

În plus, accesul la energia electrică furnizată din rețeaua terestră va fi disponibil pentru navele în cauză indiferent de pavilionul lor, fără a conduce la un tratament fiscal mai avantajos al operatorilor economici naționali în raport cu concurenții lor din alte state membre ale UE.

În ceea ce privește concurența dintre porturi, se poate estima că orice potențial impact asupra comerțului dintre statele membre care ar putea rezulta din modificarea rutelor navelor cu scopul de a profita de posibilitatea de a consuma energie electrică furnizată din rețeaua terestră la o rată redusă a taxei va fi neglijabil. În situația în care, așa cum se arată mai sus, este foarte puțin probabil, cel puțin pe termen scurt, ca utilizarea energiei furnizate din rețeaua terestră să devină mai economică decât producerea de energie la bord în pofida reducerii fiscale, este, în același timp, foarte puțin probabil ca reducerea fiscală pentru energia electrică furnizată din rețeaua terestră să denatureze în mod semnificativ concurența dintre porturi prin faptul că determină navele să își schimbe itinerariul în funcție de disponibilitatea acestei opțiuni. Autoritățile neerlandeze susțin că alegerea portului depinde mai degrabă de destinația încărcăturii decât de costurile reduse de acostare la dană datorate reducerii taxei pentru energia electrică furnizată din rețeaua terestră.

Dat fiind intervalul de timp pentru care se propune autorizația de a aplica o rată redusă de impozitare, este puțin probabil ca analiza efectuată la punctele anterioare să evolueze înainte de data expirării măsurii, cu excepția cazului în care vor exista modificări semnificative ale cadrului și situației actuale.

Articolul 19 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului.

Domeniul fiscalității indirecte reglementat de articolul 113 din TFUE nu ține, în sine, de competența exclusivă a Uniunii Europene în sensul articolului 3 din TFUE.

Cu toate acestea, în temeiul articolului 19 din Directiva 2003/96/CE, Consiliul a primit competența exclusivă, în virtutea legislației secundare, de a autoriza un stat membru să introducă și alte scutiri sau reduceri în sensul dispoziției respective. Prin urmare, statele membre nu se pot substitui Consiliului. În consecință, principiul subsidiarității nu este aplicabil în cazul prezentei decizii de punere în aplicare. În orice caz, întrucât nu este un proiect de act legislativ, prezentul act nu trebuie transmis parlamentelor naționale în temeiul Protocolului nr. 2 la tratate, pentru verificarea conformității cu principiul subsidiarității.

Propunerea respectă principiul proporționalității. Reducerea fiscală nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

Instrumentul propus este o decizie de punere în aplicare a Consiliului. Articolul 19 din Directiva 2003/96/CE prevede numai acest tip de măsură.

Măsura nu impune o evaluare a legislației existente.

Prezenta propunere se bazează pe o cerere înaintată de Țările de jos și se referă doar la acest stat membru.

Nu a fost necesar să se recurgă la expertiză externă.

Prezenta propunere se referă la acordarea unei autorizări unui stat membru, la cererea acestuia, și nu necesită efectuarea unei evaluări a impactului.

Informațiile furnizate de Țările de Jos sugerează că măsura va avea un impact limitat asupra veniturilor fiscale, iar rata de impozitare pentru energia electrică furnizată din rețeaua terestră va fi în continuare superioară ratei minime de impozitare stabilite în Directiva 2003/96/CE. Țările de Jos se așteaptă ca această măsură să aibă un impact pozitiv asupra îndeplinirii obiectivelor de mediu, în special în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului la nivel local și reducerea zgomotului în orașele portuare.

Mai exact, pe baza unei estimări a cheltuielilor fiscale din cadrul măsurii, autoritățile neerlandeze preconizează, pentru anii următori, o pierdere de 1 milion EUR pe an.

În același timp, beneficiile pentru mediu pot fi semnificative. Autoritățile neerlandeze au subliniat că, deși economiile reale de emisii de CO2 depind de calitatea energiei electrice utilizate, economiile estimate s-ar situa între 28 și 67%, în funcție de sarcina generatorului, această proporție urmând să crească în viitor. În plus, autoritățile neerlandeze se așteaptă ca emisiile locale de poluanți atmosferici provenite din generarea de energie electrică la bord să fie reduse cu 95%; zgomotul, vibrațiile și depunerile de azot ar putea, de asemenea, să se reducă în mod semnificativ.

Măsura nu prevede o simplificare. Ea se bazează pe o cerere înaintată de Țările de Jos și se referă doar la acest stat membru.

Măsura nu privește drepturile fundamentale.

Această măsură nu impune Uniunii nicio sarcină financiară sau administrativă. Prin urmare, propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii Europene.

Nu este necesar un plan de punere în aplicare. Prezenta propunere se referă la o autorizație de reducere a unei taxe pentru un singur stat membru, la cererea acestuia. Autorizația este acordată pentru o perioadă limitată, până la data de 30 iunie 2027. Rata de impozitare aplicabilă va fi egală cu nivelul minim de impozitare stabilit prin Directiva privind impozitarea energiei. Măsura poate fi evaluată în cazul unei cereri de reînnoire după expirarea perioadei de valabilitate.

Propunerea nu necesită documente explicative privind transpunerea.

Articolul 1 prevede că Țărilor de Jos li se va permite să aplice o rată redusă a taxei la energia electrică furnizată în mod direct navelor, altele decât ambarcațiunile private de agrement, care sunt ancorate în porturi („energie electrică furnizată din rețeaua terestră”). Rata de impozitare nu trebuie să fie mai mică de 0,50 EUR/MWh, adică nivelul minim de impozitare a energiei electrice pentru utilizare comercială prevăzut în directivă. Nu va fi posibil să se furnizeze energie electrică la o rată redusă pentru ambarcațiunile private de agrement, astfel cum sunt definite la articolul 14 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf din Directiva 2003/96/CE.

Articolul 2 prevede că autorizația solicitată se acordă începând cu 1 iulie 2021, până la 30 iunie 2027, conform solicitării Țărilor de Jos, în limita perioadei maxime de șase ani permisă de directivă.