—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Tunisia și rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la deschiderea negocierilor pentru un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Tunisia (1),

—

având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor prezidențiale și parlamentare din Tunisia organizate la 15 septembrie și 6 octombrie 2019,

—

având în vedere Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Tunisia, precum și diferitele reuniuni tematice desfășurate în cadrul său în 2019 și 2020,

—

având în vedere concluziile Consiliului director al Fondului Monetar Internațional (FMI) din 26 februarie 2021 în cadrul consultării în temeiul articolului IV cu Tunisia,

—

având în vedere comunicatul comun din 4 iunie 2021 privind relațiile UE-Tunisia, intitulat „Pentru un parteneriat reînnoit”,

—

având în vedere Decretul prezidențial tunisian nr. 2021-69 din 26 iulie 2021, prin care încetează funcțiile șefului guvernului și membrilor guvernului, Decretul prezidențial tunisian nr. 2021-80 din 29 iulie 2021 privind suspendarea atribuțiilor Adunării Reprezentanților Poporului, Decretul prezidențial tunisian nr. 2021-109 din 24 august 2021 privind prelungirea măsurilor excepționale legate de suspendarea competențelor Adunării Reprezentanților Poporului, precum și Decretul prezidențial tunisian nr. 2021-117 din 22 septembrie 2021 privind măsurile excepționale,

—

având în vedere declarația din 27 iulie 2021 a Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în numele Uniunii Europene, precum și declarațiile sale susținute în fața reprezentanților mass-mediei la Tunis, la 10 septembrie 2021,

—

având în vedere Constituția Tunisiei din 2014,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Tunisia este parte,

—

având în vedere Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), pe care Tunisia a ratificat-o în 1985 și față de care și-a ridicat rezervele în 2014,

—

având în vedere Planul național de acțiune privind femeile, pacea și securitatea pentru 2018-2022, adoptat în 2018,

—

având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Tunisia este un partener privilegiat al UE, iar ajutorul și sprijinul continuu au reprezentat o prioritate, misiunile de observare a alegerilor din 2011, 2014, 2018 și 2019 confirmând angajamentul ferm al UE pentru democrație în Tunisia; întrucât, anul acesta, cea de-a 10-a aniversare a revoluției tunisiene marchează un moment important în dezvoltarea democratică a Tunisiei;

B.

întrucât situația socioeconomică a fost caracterizată de o stagnare economică generalizată, legată de contextul politic intern, și de o criză sanitară cu a doua rată a mortalității cauzate de COVID-19 din lume; întrucât pandemia de COVID-19, absența turiștilor, nivelurile ridicate ale șomajului în rândul tinerilor și ale inflației au exacerbat fragilitatea economiei tunisiene; întrucât corupția endemică, justiția de tranziție incompletă și provocările economice și de securitate grave rămân obstacole substanțiale în calea consolidării democratice depline a Tunisiei;

C.

întrucât, în acest context, la 25 iulie 2021, președintele Kais Saied a invocat articolul 80 din Constituția Tunisiei, care îl împuternicește să adopte măsuri excepționale pentru a face față unui pericol iminent pentru stat, și a anunțat demiterea prim-ministrului, Hichem Mechichi, suspendarea Adunării Reprezentanților Poporului pentru o perioadă de 30 de zile care poate fi prelungită, precum și ridicarea imunității parlamentare a tuturor deputaților; întrucât, la 24 august 2021, președintele a prelungit suspendarea parlamentului;

D.

întrucât guvernele EAU, Arabiei Saudite și Egiptului au salutat imediat inițiativa președintelui Saied, exprimându-și sprijinul pentru aceasta;

E.

întrucât neinstituirea Curții Constituționale și așadar incapacitatea parlamentarilor de a introduce o cale de atac împotriva oricărei prelungiri unilaterale a situației de urgență de către președinte, astfel cum se prevede la articolul corespunzător din Constituție, au generat îngrijorări serioase cu privire la tranziția democratică a Tunisiei și la drepturile fundamentale din această țară;

F.

întrucât la 22 septembrie 2021, președintele a emis Decretul prezidențial nr. 2021-117, care conține dispoziții ce afirmă supremația sa și întâietatea decretului asupra Constituției, subminând astfel Constituția, și în urma căruia toate puterile statului sunt concentrate în mâinile președintelui Kais Saied; întrucât dispozițiile Constituției privind drepturile și libertățile vor fi respectate și garantate numai atunci când nu contravin legislației bazate pe decrete-legi prezidențiale și pe măsuri excepționale; întrucât Decretul prezidențial nr. 117 nu permite contestarea deciziilor prezidențiale în fața unei instanțe judecătorești, inclusiv în fața celei mai înalte instanțe administrative din Tunisia și a Curții de Casație a acesteia;

G.

întrucât această concentrare a puterilor în mâinile președintelui nu are limită de timp; întrucât președintele și-a acordat puterea legislativă deplină, având capacitatea de a modifica prin decret legile privind partidele politice, alegerile, sistemul judiciar, sindicatele și asociațiile, libertatea presei și libertatea de informare, organizarea ministerului justiției, drepturile omului și libertățile, Codul statutului personal, forțele de securitate internă, vămile și bugetul de stat;

H.

întrucât, deși societatea civilă tunisiană și-a exprimat public îngrijorarea profundă cu privire la noile restricții, măsurile luate de președintele Kais Saied în luna iulie s-au bucurat de un sprijin public semnificativ, ceea ce demonstrează nemulțumirea publică față de situația socioeconomică gravă și disfuncțiile guvernamentale grave cu care se confruntă țara; întrucât 18 ONG-uri locale și internaționale au emis o declarație comună avertizând cu privire la situația democrației în Tunisia; întrucât grupul G7 a solicitat Tunisiei să revină la ordinea constituțională și să reia activitățile parlamentare;

I.

întrucât, la 26 iulie 2021, poliția tunisiană a închis birourile Al Jazeera din Tunis, fără a oferi nicio explicație;

J.

întrucât societatea civilă din Tunisia este bine dezvoltată și consolidată și a jucat un rol fundamental în modelarea și sprijinirea tranziției democratice a Tunisiei începând din 2011, numeroși activiști solicitând reforme urgente, inclusiv măsuri anticorupție, și întrucât dialogul național este una dintre trăsăturile specifice ale țării; întrucât libertatea presei și libertatea de publicare sunt componente esențiale ale unei societăți democratice deschise și libere; întrucât începând din 26 iulie 2021, societatea civilă nu a fost nici inclusă în dialogul național și nici consultată cu privire la măsurile luate de președintele Kais Saied;

K.

întrucât, la 10 septembrie 2021, Uniunea Generală a Muncitorilor Tunisieni (UGTT) și-a prezentat foaia de parcurs cerând înființarea unui comitet consultativ național, cu scopul de a asigura un cadru juridic care să permită realizarea de reforme sociale și politice incluzive în țară, în special a unei reforme a sistemului politic și a legii electorale, precum și modificarea Constituției;

L.

întrucât economia Tunisiei depinde în mare măsură de investițiile străine, de turism și de exporturile de produse către UE; întrucât potrivit Băncii Mondiale, conturile curente și deficitele fiscale ale Tunisiei necesită reforme structurale solide; întrucât UE este cel mai mare partener comercial al Tunisiei, 57,9 % din schimburile comerciale din 2020 ale acestei țări fiind cu UE, 70,9 % din exporturile sale mergând către UE și 48,3 % din importuri provenind din UE; întrucât economia poate prospera doar dacă se restabilește democrația și se asigură securitatea și stabilitatea;

M.

întrucât pandemia de COVID-19 a agravat situația deja fragilă din Tunisia; întrucât au existat deficite de aprovizionare cu oxigen și cu vaccinuri, necesare pentru un răspuns eficace la criza sanitară;

N.

întrucât tot mai mulți tunisieni își părăsesc țara, uneori riscându-și viața la traversarea Mării Mediterane; întrucât Tunisia suferă din cauza unuia dintre cele mai ridicate procente ale exodului creierelor din rândul țărilor arabe;

O.

întrucât, începând din 2011, UE a depus eforturi substanțiale și continue în sprijinul Tunisiei, oferind granturi în valoare de peste 2 miliarde EUR pentru a susține angajamentul declarat al Tunisiei de a realiza tranziția către democrație, inclusiv 260 de milioane EUR în 2020 și 200 de milioane EUR începând din iunie 2021, ca parte a asistenței sale macrofinanciare; întrucât, în mai 2021, a fost pusă la dispoziție o tranșă de 600 de milioane EUR în cadrul programului de asistență macrofinanciară pentru Tunisia, cu obiectivul specific de a atenua consecințele economice negative ale pandemiei de COVID-19 în această țară; întrucât pentru perioada 2021-2027, UE va înlocui diferitele instrumente cu noul Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – „Europa globală” și întrucât consolidarea, sprijinirea și promovarea democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului reprezintă unul dintre obiectivele principale ale asistenței externe a UE furnizate în cadrul instrumentului;

P.

întrucât angajamentul UE de a-și accelera eforturile pentru a promova democrația a fost reafirmat în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliu în noiembrie 2020;

Q.

întrucât Constituția Tunisiei din 2014 proclamă libertatea de credință și de conștiință,