—

având în vedere articolele 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 1-2 octombrie 2020 (1) și din 21 iulie 2020 (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 27 noiembrie 2020 (3),

—

având în vedere propunerile Comisiei în curs de adoptare, în special privind baza fiscală comună a societăților (CCTB), baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (4) și pachetul privind impozitarea economiei digitale (5), precum și pozițiile Parlamentului referitoare la aceste propuneri,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 ianuarie 2019 intitulată „Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE” (COM(2019)0008),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 privind un plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare (COM(2020)0312),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (6), propusă de Comisia specială pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (Comisia TAXE),

—

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (7), propusă de cea de a doua Comisie specială pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (Comisia TAXE2),

—

având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, propusă de Comisia sa de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a normelor de drept sau a administrării defectuoase în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (Comisia PANA) (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (9), propusă de Comisia specială privind infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (TAX3),

—

având în vedere acțiunile întreprinse de Comisie ca urmare a fiecăreia dintre rezoluțiile Parlamentului menționate mai sus (10),

—

având în vedere studiul său intitulat „Impact of Digitalisation on International Tax Matters: Challenges and Remedies” (Impactul digitalizării asupra chestiunilor fiscale internaționale: provocări și remedii) (11),

—

având în vedere Cadrul incluziv (CI) al G20/OCDE referitor la Planul de acțiune privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS) din octombrie 2015, în special acțiunea 1 privind provocările fiscale generate de digitalizare,

—

având în vedere raportul intermediar al CI al G20/OCDE intitulat „Tax Challenges Arising from Digitalisation” (Provocările fiscale generate de digitalizare), adoptat în 2018, și programul său de lucru vizând formularea unei soluții de consens la provocările fiscale generate de digitalizarea economiei, adoptat în mai 2019,

—

având în vedere declarația însoțitoare și rapoartele privind planurile din cadrul primului și celui de al doilea pilon, adoptate de CI al G20/OCDE în octombrie 2020, precum și rezultatele analizei economice și evaluării impactului efectuate de Secretariatul OCDE, anexate la acestea,

—

având în vedere rezultatele diferitelor summituri G7, G8 și G20 pe probleme fiscale internaționale,

—

având în vedere activitatea în curs a Comitetului de experți al ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal privind provocările fiscale legate de digitalizarea economiei,

—

având în vedere evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie cu privire la o taxă digitală, din 14 ianuarie 2021 (Ares(2021)312667),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 intitulată „Echitatea fiscală într-o economie digitalizată și globalizată: BEPS 2.0” (12),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru bugete,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0103/2021),

A.

întrucât normele internaționale actuale privind impozitul pe profit se bazează pe principii elaborate la începutul secolului 20 și nu mai sunt adecvate pentru o economie din ce în ce mai globalizată și digitalizată, permițând astfel numeroase practici fiscale dăunătoare care subminează finanțele publice și concurența loială;

B.

întrucât proporționalitatea și aplicabilitatea acestor norme fiscale internaționale fac în prezent obiectul unei reexaminări în contextul negocierilor din cadrul OCDE, în vederea asigurării competitivității întreprinderilor europene într-o economie din ce în ce mai globalizată și digitalizată;

C.

întrucât economia digitală a exacerbat problemele existente cauzate de dependența excesivă a întreprinderilor multinaționale de active necorporale, cum ar fi proprietatea intelectuală;

D.

întrucât în urma crizei financiare din perioada 2008-2009 și a unei serii de dezvăluiri cu privire la diferite practici de evaziune fiscală, de planificare fiscală agresivă, de evitare a obligațiilor fiscale și de spălare a banilor, țările G20 au convenit să abordeze aceste chestiuni global, la nivelul OCDE, prin proiectul privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS), care a dus la Planul de acțiune BEPS;

E.

întrucât Planul de acțiune BEPS a reușit să stabilească un consens global cu privire la numeroase aspecte, pentru a combate evaziunea fiscală, planificarea fiscală agresivă și evitarea obligațiilor fiscale; întrucât, cu toate acestea, nu s-a ajuns la un acord în ceea ce privește abordarea provocărilor fiscale cauzate de digitalizarea economiei, astfel că, în 2015, a fost adoptat un raport final separat referitor la Acțiunea 1 a proiectului BEPS;

F.

întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat o reformă a sistemului internațional de impozitare a întreprinderilor pentru combaterea evaziunii fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a provocărilor legate de impozitarea economiei digitale;

G.

întrucât Comisia a prezentat două propuneri privind impozitarea economiei digitale în 2018, inclusiv o soluție temporară pe termen scurt ce introduce un impozit pe servicii digitale (ISD) și o soluție pe termen lung ce definește prezența digitală substanțială drept prezență impozabilă a întreprinderilor, care ar trebui să înlocuiască ISD; întrucât Comisia a prezentat la 25 octombrie 2016 o propunere de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2016)0683); întrucât Parlamentul a sprijinit toate aceste propuneri, dar ele nu au fost adoptate în Consiliu, ceea ce a forțat unele state membre să introducă în mod unilateral un ISD;

H.

întrucât introducerea unor impozite necoordonate și distincte pe servicii digitale de către statele membre, cu diferite norme și criterii de impozitare, amplifică fragmentarea pe piața unică, creează mai multă incertitudine fiscală și este mai puțin eficientă decât o soluție comună la nivel european;

I.

întrucât măsurile adoptate în mod unilateral de statele membre riscă să amplifice diferendele comerciale internaționale, care pot afecta atât întreprinderile digitale, cât și pe cele nedigitale de pe piața unică europeană;

J.

întrucât, în conformitate cu mandatul acordat de miniștrii de finanțe ai G20 în martie 2017 și în urma adoptării unui program de lucru în mai 2019, CI al OCDE/G20 privind BEPS, prin intermediul Grupului său operativ pentru economia digitală, a elaborat o soluție globală bazată pe consens, cu doi piloni: primul pilon se referă la repartizarea drepturilor de impozitare prin intermediul unor noi norme privind alocarea profitului și prezența impozabilă, iar al doilea pilon abordează celelalte aspecte ale BEPS, introducând măsuri menite să asigure un nivel minim de impozitare;

K.

întrucât, la 12 octombrie 2020, CI al G20/OCDE a publicat un pachet constând într-o declarație însoțitoare și în rapoarte privind planurile din cadrul primului și celui de al doilea pilon, care reflectă opinii convergente despre o serie de caracteristici, principii și parametri de politică din ambii piloni, identificând în același timp aspectele politice și tehnice care mai trebuie abordate;

L.

întrucât profiturile principalelor companii multinaționale din domeniul digital au crescut semnificativ în ultimii ani; întrucât măsurile de limitare a mișcării persoanelor ca răspuns la pandemia de COVID-19 au accelerat și mai mult această tendință a tranziției către o economie bazată pe servicii digitale, creând un dezavantaj suplimentar pentru întreprinderile fizice, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri); întrucât este imperativ să se acționeze rapid, ținând seama de obiectivul CI al G20/OCDE de a-și încheia negocierile în iulie 2021, ca primă etapă valoroasă înspre o distribuție mai echitabilă a sarcinilor fiscale;

M.

întrucât o legislație fiscală internațională adecvată este esențială pentru a preveni evaziunea fiscală și practicile de evitare a obligațiilor fiscale și pentru a elabora un sistem de impozitare echitabil și eficient care să abordeze inegalitatea și să asigure securitatea și stabilitatea, acestea fiind condiții prealabile pentru competitivitate, precum și pentru condiții de concurență echitabile între întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

N.

întrucât digitalizarea economiei a permis întreprinderilor mici în general și din diferite sectoare să devină mai competitive și să aibă acces la clienți noi; întrucât întreprinderile nou-înființate mai mici și întreprinderile de mai mici dimensiuni cu creștere rapidă ar trebui să rămână scutite de presiunile măsurilor UE pentru impozitarea economiei digitale;

O.

întrucât întreprinderile digitale se bazează în mare măsură pe active necorporale pentru crearea de conținut, în special prin utilizarea și monetizarea datelor utilizatorilor, iar această creare de valoare nu este captată de sistemele fiscale actuale; întrucât aceste fenomene determină o nepotrivire între locul creării de valoare și locul impozitării;

P.

întrucât lipsa unui acord internațional sau a unui regulament la nivelul UE privind impozitarea economiei digitale constituie un obstacol pentru un mediu de afaceri mai competitiv și favorabil creșterii pe piața unică digitală;

Q.

întrucât criza economică severă cu care se confruntă Uniunea necesită politici fiscale moderne, care să permită statelor membre să colecteze, într-o manieră mai eficientă și mai eficace, impozitele datorate pentru activitățile desfășurate pe piața unică;

R.

întrucât statele membre ar trebui să colaboreze îndeaproape și să adopte o poziție unită, puternică și ambițioasă în cadrul negocierilor fiscale internaționale;

S.

întrucât în concluziile Consiliului din 27 noiembrie 2020 se afirmă că Consiliul European va „evalua situația lucrărilor referitoare la impozitarea digitală, care reprezintă o chestiune importantă” în martie 2021;

T.

întrucât miniștrii finanțelor din G20 se vor reuni în perioadele 7-8 aprilie 2021 și 9-10 iulie 2021 și vor face bilanțul negocierilor pentru cadrul incluziv cu privire la ambii piloni ai negocierilor internaționale,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.