This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52021DC0960
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Speeding up European climate action towards a green, fair and prosperous future EU Climate Action Progress Report 2021
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Accelerarea acțiunilor europene în domeniul climei către un viitor verde, echitabil și prosper Raport intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei pentru anul 2021
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Accelerarea acțiunilor europene în domeniul climei către un viitor verde, echitabil și prosper Raport intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei pentru anul 2021
COM/2021/960 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 26.10.2021
COM(2021) 960 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Accelerarea acțiunilor europene în domeniul climei către un viitor verde, echitabil și prosper
Raport intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei pentru anul 2021
{COM(2021) 950 final} - {SWD(2021) 298 final}
„Acesta este un deceniu decisiv în lupta împotriva crizei climatice și a celei legate de biodiversitate. 9 din 10 europeni sunt de acord că ar trebui luate măsuri pentru a ne reduce emisiile și pentru ca Uniunea Europeană să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. UE a stabilit obiective ambițioase, iar propunerile Comisiei arată cum le putem atinge. Pentru a asigura un viitor verde și sănătos pentru toți, vor fi necesare eforturi considerabile în fiecare sector și în fiecare stat membru. Tranziția Europei va fi echitabilă, verde și competitivă.”
Frans Timmermans, vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european
1.ÎNDEPLINIREA ANGAJAMENTELOR INTERNAȚIONALE ALE UE
UE și-a depășit obiectivul pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, remarcându-se în anul respectiv o scădere record cauzată de pandemia de COVID19.
În 2020, emisiile interne de gaze cu efect de seră (GES) ale UE-27, inclusiv cele generate de aviația internațională 1 , au scăzut cu 31 % 2 comparativ cu nivelurile din 1990 și au atins cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Dacă se includ emisiile și absorbțiile provenite din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF), rezultă o reducere netă de 34 % a emisiilor 3 . Prin urmare, UE și-a depășit în mod substanțial obiectivul de reducere a emisiilor de GES cu 20 % până în 2020 (comparativ cu 1990) 4 , asumat în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Datorită eforturilor susținute de decarbonizare din ultimul deceniu, aceasta era deja situația dinainte de declanșarea pandemiei de COVID-19. De la introducerea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în 2005, emisiile din sectoarele vizate [producția de energie electrică, cea mai mare parte a producției industriale și zborurile în interiorul Spațiului Economic European (SEE)] au fost reduse cu aproximativ 43 %. Acest lucru a contribuit în mod semnificativ la atingerea obiectivului global al UE pentru 2020. În sectoarele care nu fac obiectul ETS (precum sectoarele industriei, transporturilor, construcțiilor, agriculturii și deșeurilor care nu fac obiectul ETS), emisiile au fost cu 16 % mai scăzute decât în 2005, ceea ce înseamnă că obiectivul de partajare a eforturilor pentru 2020 (- 10 %) a fost, de asemenea, depășit. În conformitate cu contabilizarea preliminară simulată în temeiul Protocolului de la Kyoto, creditele nete anuale contabilizate din LULUCF au scăzut în perioada 2013-2019.
Din 1990, PIB-ul combinat al UE a crescut cu peste 50 %, în timp ce intensitatea emisiilor de GES a economiei, definită ca raportul dintre emisii și PIB 5 , a scăzut, în 2020, la 271 g echivalent CO2/EUR2015, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din nivelul din 1990. Acest lucru arată că decarbonizarea și creșterea economică pot merge mână în mână, astfel cum se subliniază în noua strategie de creștere a UE, Pactul verde european 6 .
În comparație cu 2019, emisiile de GES au scăzut cu aproape 10 % în 2020, ceea ce reprezintă o scădere temporară fără precedent a emisiilor cauzată de pandemie. Emisiile provenite de la instalațiile staționare care fac obiectul EU ETS au scăzut drastic, cu 11,4 %, iar emisiile care nu fac obiectul ETS, cu 5,6 %. Sectorul aviației a înregistrat o scădere record (-63,5 %) a emisiilor generate de zborurile în interiorul SEE și la nivel mondial (-54 %) din aviația internațională 7 . Cu toate acestea, un studiu recent 8 arată că emisiile generate de aviație, altele decât cele de CO2, reprezintă mai mult de jumătate (66 %) din forțarea radiativă efectivă a sectorului aviației (în 2018). Prin urmare, este necesar să se examineze cele mai bune modalități de abordare în continuare a efectelor care nu sunt legate de CO2, pentru a contribui la obiectivele UE în materie de climă și la Acordul de la Paris, în completarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice care au fost deja întreprinse.
Deși este unul dintre cele mai eficiente moduri de transport din punct de vedere energetic, sectorul transportului maritim a emis aproximativ 3-4 % din totalul emisiilor de CO2 ale UE în perioada 2018-2019, aproximativ 60 % din emisiile de CO2 fiind raportate ca provenind din călătorii către sau dinspre un port din afara SEE 9 . În 2020, sectorul a fost, de asemenea, grav afectat de pandemie (-15 % din emisiile de CO2 de la un an la altul) 10 . În ciuda rezultatelor obținute până în prezent, este esențial să se reamintească faptul că o redresare economică rapidă poate duce la o creștere puternică și rapidă a emisiilor, cu excepția cazului în care măsurile de stimulare sunt orientate către tranziția verde. În cele din urmă, având în vedere impactul schimbărilor climatice fără precedent 11 , trebuie să acționăm mai rapid ca niciodată pentru a asigura un viitor verde, echitabil și prosper.
Figura 1: Emisiile totale de GES ale UE-27 (inclusiv cele generate de aviația internațională) și absorbțiile aferente perioadei 1990-2020, obiectivele, nivelul prognozat pe bază de modele al emisiilor și al absorbțiilor pentru perioada 2020-2050 12
Intensificarea majoră a acțiunilor europene în domeniul climei
În conformitate cu Acordul de la Paris, UE a stabilit, în decembrie 2019, obiectivul neutralității climatice până în 2050. De asemenea, UE a adoptat Pactul verde european, precum și foaia sa de parcurs multisectorială pentru o tranziție verde și justă, în care tehnologiile digitale joacă un rol din ce în ce mai important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. În decembrie 2020, Consiliul European a aprobat un obiectiv mai ambițios pentru 2030 de reducere cu cel puțin -55 % a emisiilor nete (anterior -40 % GES), în urma publicării Planului Comisiei privind obiectivul climatic 13 pentru 2030, care propune o traiectorie mai echilibrată către neutralitatea climatică. Acest lucru a determinat UE și statele sale membre să transmită CCONUSC, în decembrie 2020, contribuții stabilite la nivel național (CSN) actualizate. Până în octombrie 2021, 20 de state membre 14 au prezentat UE strategiile lor pe termen lung 15 , dar statele membre sunt încurajate să aibă în vedere actualizarea și, acolo unde este posibil, creșterea nivelului lor de ambiție.
Odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Legii europene a climei 16 în iunie 2021, atât obiectivele pentru 2030, cât și cele pentru 2050 au devenit obligatorii din punct de vedere juridic în UE. Legea limitează, de asemenea, contribuția pe care o poate aduce eliminarea carbonului la reducerea emisiilor în 2030, pentru a se asigura că există suficiente eforturi de reducere. Acesta invită sectoarele să pregătească foi de parcurs în vederea îndeplinirii obiectivului privind neutralitatea climatică și instituie un Consiliu științific consultativ european privind schimbările climatice.
Pentru a asigura adecvarea cadrului de politică al UE pentru noul obiectiv climatic al acesteia pentru 2030, Comisia a propus în iulie 2021 cel mai cuprinzător pachet legislativ privind clima și energia 17 din istorie. Pachetul urmărește să introducă treptat schimbări și să propună o serie de instrumente pentru a sprijini o tranziție acceptabilă din punct de vedere social. În ceea ce privește emisiile de GES, pachetul propune înăsprirea sistemului EU ETS existent și extinderea sistemului de tarifare a carbonului la sectorul transportului maritim. Aceasta propune, de asemenea, modalități de stimulare a utilizării combustibililor alternativi durabili în sectorul maritim și în cel al aviației. În plus, pachetul propune eliminarea treptată a certificatelor de emisii gratuite în sectorul aviației și punerea în aplicare, după caz, a Schemei globale de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) pentru zborurile din afara SEE. În plus, pachetul propune un sistem separat de comercializare a certificatelor de emisii pentru combustibilii utilizați în sectoarele transportului rutier și clădirilor, un obiectiv mai ambițios de reducere a emisiilor de CO2 ale autoturismelor și camionetelor noi și o introducere mai rapidă a infrastructurii pentru combustibili alternativi. Pentru sectoarele care nu fac în prezent obiectul EU ETS (sectoarele construcțiilor, transportului rutier și maritim intern, agriculturii, deșeurilor și micii industrii), pachetul consolidează obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor de GES pentru fiecare stat membru. De asemenea, sunt stabilite obiective specifice pentru conservarea și sporirea absorbanților naturali de carbon. Pachetul include, de asemenea, obiective mai ambițioase pentru utilizarea surselor regenerabile de energie și măsuri de accelerare a implementării acestora în toate sectoarele de utilizare finală și de promovare a integrării sistemului energetic. De asemenea, aceasta stabilește obiective mai ambițioase în materie de eficiență energetică și solicită măsuri mai ample de economisire a energiei, inclusiv rate mai ridicate de renovare a clădirilor publice, propune impozitarea surselor de energie în conformitate cu obiectivele climatice și propune măsuri de prevenire a relocării emisiilor de dioxid de carbon. În iulie 2021, Comisia a adoptat, de asemenea, o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030 18 . Aceasta recunoaște rolul central al pădurilor și al întregului lanț valoric forestier pentru realizarea obiectivelor UE în materie de biodiversitate și a noului obiectiv de reducere a emisiilor de GES și a neutralității climatice până în 2050.
Având în vedere că statele membre au puncte de plecare diferite și vor fi afectate în mod diferit de tranziția verde, este esențial ca această tranziție să fie justă. Obiectivele consolidate de reducere a emisiilor pentru fiecare stat membru se bazează pe PIB-ul lor pe cap de locuitor, cu ajustări pentru a ține seama de rentabilitate și de circumstanțele naționale specifice. Pentru a aborda efectele distributive și sociale ale tranziției între statele membre și în interiorul acestora, pachetul propune, de asemenea, extinderea Fondului pentru modernizare și direcționarea unei părți din veniturile generate de noul ETS pentru sectoarele transportului rutier și construcțiilor prin intermediul noului Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice către gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderi și utilizatorii transporturilor.
Pentru a se adapta la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice și pentru a deveni o societate rezilientă la schimbările climatice până în 2050, Comisia a adoptat noua sa strategie privind adaptarea la schimbările climatice 19 în 2021. Aceasta îndeamnă la o adaptare mai inteligentă, mai rapidă și mai sistematică pentru a consolida capacitatea de adaptare și a reduce la minimum vulnerabilitatea statelor membre și a UE în ansamblu la consecințele schimbărilor climatice, precum și pentru a intensifica cooperarea cu țările partenere din întreaga lume. În octombrie 2021, UE a prezentat CCONUSC comunicarea sa privind adaptarea, care stabilește ambițiile UE, astfel cum sunt definite în strategia UE privind adaptarea, precum și prin exemple de bune practici ale statelor membre 20 .
Finanțarea tranziției către o economie verde
Tranziția către o economie verde va necesita investiții fără precedent în inovare și în noile tehnologii în anii următori. UE va avea nevoie de investiții suplimentare estimate la 390 de miliarde EUR pe an 21 , 22 comparativ cu perioada 2011-2020, pentru a-și îndeplini obiectivul de reducere a emisiilor până în 2030, alături de cele 130 de miliarde EUR pe an 23 pentru alte obiective de mediu. În acest scop, este necesară alinierea tuturor surselor de finanțare: publice și private, naționale și multilaterale. Noul cadru financiar multianual (CFM), Next Generation EU (NGEU), inițiativele de reglementare și de tip public-privat, precum și pachetul din iulie 2021 propun creșteri substanțiale ale finanțării în domeniul climei.
Pentru a contribui la deblocarea investițiilor private 24 , în 2021 a fost adoptată strategia reînnoită privind finanțarea durabilă 25 . Pentru a reorienta capitalul privat, Comisia a adoptat Regulamentul privind taxonomia finanțării durabile 26 , care stabilește un cadru pentru taxonomia UE – o clasificare a activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului pentru întreprinderi, investitori și factorii de decizie. Prima parte a acestuia se axează pe atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în anumite sectoare 27 . Alte dimensiuni sociale și de mediu vor fi finalizate în 2022. Până la sfârșitul anului 2021, Comisia va publica un raport în care va descrie dispozițiile necesare cu privire la activitățile economice care nu au un efect semnificativ asupra durabilității mediului și la activitățile economice care prejudiciază în mod semnificativ durabilitatea mediului 28 . UE continuă să colaboreze cu principalii săi parteneri în cadrul Platformei internaționale privind finanțarea durabilă 29 cu privire la modalitățile de facilitare a investițiilor transfrontaliere durabile, în special prin intermediul unei potențiale taxonomii comune. În plus, Comisia a prezentat o propunere de directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea („Corporate Sustainability Reporting Directive” – CSRD) 30 , care ar modifica cerințele existente de raportare de informații nefinanciare, ar extinde domeniul de aplicare al raportării la toate societățile mari și toate societățile cotate pe piețele reglementate, cu excepția microîntreprinderilor cotate, și prevede auditul informațiilor raportate. Acest lucru ar îmbunătăți în mod semnificativ transparența.
În UE, alianțele industriale fac parte din setul de instrumente de politică pentru mobilizarea investițiilor în sectoarele-cheie. Printre acestea se numără Alianța europeană pentru baterii, Alianța pentru hidrogen curat și Alianța europeană pentru materiile prime.
Către o redresare verde și justă
De la izbucnirea pandemiei în 2020, Pactul verde european s-a aflat în centrul eforturilor UE la elaborarea pachetului de redresare și a bugetului pe termen lung al UE (2021-2027). În urma acordului de anul trecut al Consiliului European, cel puțin 30 % din suma de 1,8 mii de miliarde EUR atât din instrumentul temporar de redresare NGEU, cât și din bugetul pentru perioada 2021-2027 vor fi utilizate pentru politici și programe legate de climă, ridicându-se la 540 de miliarde EUR. Comisia va finanța 30 % din NGEU prin emiterea de obligațiuni ecologice, pe baza cheltuielilor legate de climă din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR). Pentru a primi sprijin din partea MRR, 31 , un element central al NGEU, statele membre au trebuit în 2021 să elaboreze planuri naționale de redresare și reziliență (PNRR) cu privire la modul în care intenționează să își cheltuiască alocările naționale. Aceste planuri trebuie să fie în conformitate cu planurile naționale privind clima și energia, să îndeplinească un obiectiv specific de 37 % privind cheltuielile în domeniul climei și să respecte principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, pentru a evita orice impact negativ asupra obiectivelor climatice și de mediu 32 . Statele membre ale căror planuri de redresare și reziliență au fost evaluate de Comisie au depășit obiectivul de mai sus, alocând aproximativ 40 % pentru climă 33 .
Mecanismul pentru o tranziție justă a fost instituit pentru a se asigura faptul că tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic are loc în mod echitabil și că nimeni nu este lăsat în urmă. Se preconizează că acest nou instrument va mobiliza aproximativ 55 de miliarde EUR pentru a atenua impactul socioeconomic al tranziției climatice în regiunile și sectoarele cele mai afectate. Statele membre pregătesc planuri teritoriale pentru o tranziție justă, în care se identifică teritoriile cele mai afectate și se descrie procesul lor de tranziție. Pentru a atinge obiectivele privind energia și clima, este esențial ca investițiile să sprijine recalificarea și perfecționarea lucrătorilor din sectoarele afectate în mod negativ de tranziție și să faciliteze tranzițiile de pe piața forței de muncă 34 . În plus, a fost creată o Platformă pentru o tranziție justă 35 pentru a sprijini regiunile care se bazează pe combustibili fosili solizi și pe industrii cu emisii ridicate de dioxid de carbon și pentru a asigura un spațiu pentru un dialog deschis și schimburi.
Orașele și cetățenii au intensificat acțiunile în domeniul climei
Lupta împotriva schimbărilor climatice este o responsabilitate colectivă. Cetățenii și orașele din întreaga UE acționează din ce în ce mai mult. În decembrie 2020, Comisia a lansat Pactul climatic european 36 pentru a le oferi cetățenilor un rol mai important în conceperea atât a acțiunilor de atenuare, cât și a acțiunilor de adaptare, precum și o platformă eficace în acest sens. Până în iulie 2021, existau peste 1 000 de cereri de înscriere în cadrul acestuia, iar peste 500 de cetățeni sunt deja ambasadori pe deplin activi 37 .
Până la sfârșitul anului 2020, aproximativ 9 900 de orașe europene s-au alăturat Convenției primarilor din UE 38 , cu un angajament colectiv de reducere a emisiilor de GES cu 30 % până în 2020 și cu 47 % până în 2030 comparativ cu 2005. În cadrul programului Orizont Europa pentru cercetare și inovare, Comisia lansează, de asemenea, misiunea „Orașe inteligente și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei” pentru ca cel puțin 100 de orașe să devină neutre din punct de vedere climatic până în 2030 și pentru a stimula experimentarea și inovarea, în timp ce alte misiuni (privind adaptarea la schimbările climatice, privind oceanele și apele interioare și privind sănătatea solului) vor promova acțiuni în domeniul climei prin implicarea pe scară largă a cetățenilor.
2.SISTEMUL UE DE COMERCIALIZARE A CERTIFICATELOR DE EMISII
Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) 39 acoperă în prezent aproximativ 36 % din emisiile totale de GES ale UE generate de aproape 9 500 de centrale electrice și fabrici (și anume instalații staționare), precum și de zboruri în interiorul SEE 40 . În total, până în 2020, emisiile din cadrul EU ETS provenite de la instalațiile staționare au scăzut deja cu 43 % față de 2005 41 . Această scădere a fost determinată în principal de sectoarele producției de energie electrică și termică (-15 %), reflectând atât tendințele în materie de decarbonizare identificate anterior (cum ar fi trecerea de la producția de energie pe bază de cărbuni la cea pe bază de gaze naturale și înlocuirea combustibililor fosili cu surse regenerabile de energie, determinate de politicile UE și ale statelor membre privind energia din surse regenerabile), cât și, în 2020, reducerea consumului de energie electrică cauzată de pandemie. În 2020, se estimează că, din cauza efectelor pandemiei, emisiile provenite de la instalațiile staționare au scăzut cu 11,4 %, în timp ce emisiile din industrie au înregistrat cea mai mare scădere (-7 %) de la începutul etapei 3 a EU ETS din 2013, iar sectorul aviației a înregistrat o scădere record (-63,5 %).
Figura 2: Emisiile din cadrul ETS verificate (istorice) în perioada 2005-2020 în Mt echivalent CO2 42 , proiecțiile statelor membre în condițiile menținerii măsurilor existente pentru perioada 2021-2030, plafonul pentru emisiile din cadrul ETS pentru etapele 2, 3 și 4, precum și excedentul acumulat de certificate ETS în perioada 2008-2020, incluzând Regatul Unit (Irlanda de Nord), Norvegia și Islanda
Ultimii doi ani ai etapei 3 au fost marcați de un semnal consolidat privind prețul carbonului. Aceasta a fost situația și în anii 2020 și 2021, când, în pofida situației economice dificile din industrie și aviație cauzate de pandemie, prețul carbonului a rămas puternic datorită prețurilor ridicate ale gazelor și anticipării de către piață a creșterii nivelului de ambiție în materie de climă pentru 2030. Prețurile carbonului au crescut în anul 2021, ceea ce a contribuit la creșterea prețurilor angro ale energiei electrice, dar într-o măsură mult mai mică decât creșterea prețului gazelor.
În fiecare an, Comisia publică excedentul de certificate pentru anul precedent. În mai 2021, excedentul din 2020 era de aproximativ 1,58 miliarde 43 , ceva mai mare decât în 2019 (1,39 miliarde), deoarece emisiile au continuat să scadă din cauza pandemiei. Având în vedere excedentul actual, volumele de certificate licitate din septembrie 2021 până în august 2022 vor fi reduse cu 378 de milioane de certificate. Prima revizuire a Rezervei pentru stabilitatea pieței 44 , care este operațională din 2019, a arătat că aceasta și-a îndeplinit obiectivul de a reduce excedentul istoric și de a stabiliza piața, chiar și în contextul reducerii emisiilor cauzate de pandemia de COVID-19. Mai precis, aceasta a condus până în prezent la intrarea a aproape 1,1 miliarde de certificate (volume reduse de certificate licitate), iar acest lucru se preconizează că va continua în următorii ani.
În ceea ce privește creditele internaționale, la începutul etapei 3, analiștii de piață au estimat că drepturile la credite internaționale utilizate în etapele 2 și 3 (2008-2020) s-ar ridica la aproximativ 1,6 miliarde de credite. În mai 2021 45 , numărul total de credite internaționale utilizate sau schimbate era de aproximativ 1 565 de miliarde, reprezentând aproape 98 % din valoarea maximă estimată. Doar în etapa 3 (2013-2020), au fost schimbate 506,3 milioane de credite internaționale. În conformitate cu prevederile Directivei EU ETS, creditele internaționale nu vor mai pot fi utilizate pentru asigurarea conformității cu EU ETS în a patra perioadă de comercializare a sistemului (2021-2030).
Veniturile din licitarea certificatelor pe piața europeană a carbonului au continuat să crească în 2020 din cauza creșterii prețului carbonului. Veniturile totale generate de statele membre, Regatul Unit și țările SEE din licitațiile care avut loc în perioada cuprinsă între 2012 și 30 iunie 2021 au fost de aproape 83,5 miliarde EUR. Doar în 2020, veniturile totale generate au fost de 16,5 miliarde EUR (UE-27 plus SEE) sau de 19 miliarde EUR dacă se include Regatul Unit. În primele șase luni ale anului 2021, veniturile (UE-27 plus SEE) au fost de aproape 14 miliarde EUR 46 .
Acțiuni în sectoarele aviației și transportului maritim
Emisiile generate de aviația din afara Europei, și anume generate de zborurile de sosire către SEE și de zborurile cu plecare către alte țări, cu excepția zborurilor de plecare către Regatul Unit și Elveția, nu fac, în prezent, obiectul EU ETS, în conformitate cu derogarea prevăzută în Directiva EU ETS.
În cursul anului 2021, UE a continuat să sprijine punerea în aplicare a strategiei inițiale a Organizației Maritime Internaționale de reducere a GES, cu accent pe măsuri pe termen scurt. De asemenea, Comisia a semnat un memorandum de înțelegere pentru un nou parteneriat în cadrul programului Orizont Europa, prin care se vor investi până la 3,8 miliarde EUR în cercetare și inovare pentru a dezvolta și a demonstra soluții cu emisii zero care pot fi implementate pentru toate tipurile de nave și serviciile principale până în 2030. În iulie 2021, Comisia a propus extinderea EU ETS pentru a include emisiile generate de transportul maritim și pentru a stimula utilizarea combustibililor alternativi durabili în sectorul respectiv.
3.EMISIILE CARE FAC OBIECTUL LEGISLAȚIEI PRIVIND PARTAJAREA EFORTURILOR
Emisiile din sectoarele care nu sunt incluse în ETS, cum ar fi sectoarele transporturilor, industriei care nu face obiectul ETS, construcțiilor, agriculturii și deșeurilor, fac obiectul legislației UE privind partajarea eforturilor. Decizia privind partajarea eforturilor (ESD) stabilește obiective naționale de reducere a emisiilor până în 2020, exprimate ca variații procentuale față de nivelurile din 2005. Aceasta stabilește, de asemenea, nivelul anual de emisii alocate (AEA) pe care statele membre 47 trebuie să îl respecte. În mod similar, Regulamentul succesor privind partajarea eforturilor 48 (ESR) stabilește obiective naționale de reducere a emisiilor pentru 2030 și AEA pentru perioada 2021-2030, inclusiv pentru Islanda și Norvegia 49 . Islanda și Norvegia au luat măsuri suplimentare pentru punerea în aplicare a ESR și, până în prezent, ambele țări au prezentat Comisiei planurile lor naționale 50 , 51
De la lansarea sistemului de partajare a eforturilor în 2013, emisiile la nivelul UE s-au situat în fiecare an sub limita totală. Emisiile UE-27 care fac obiectul ESD au fost cu aproape 11 % mai mici în 2019, comparativ cu 2005. Astfel, obiectivul pentru 2020 (-10 %) a fost depășit deja dinainte de criza provocată de pandemia de COVID-19 (figura 3).
Figura 3: Emisiile în sectoarele care fac obiectul legislației privind partajarea eforturilor pentru perioada 2005-2030 și nivelul anual de emisii alocate (AEA), UE-27 și Islanda și Norvegia (Mt echivalent CO2) 52
Respectarea de către statele membre a obligațiilor de partajare a eforturilor în perioada 2013-2020
În perioada 2013-2018, toate statele membre și-au îndeplinit obligațiile de partajare a eforturilor. Malta și-a depășit AEA în fiecare din anii respectivi, însă a compensat acest deficit prin achiziționarea de AEA de la Bulgaria. În 2018, Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Luxemburg și Polonia și-au depășit, de asemenea, AEA, dar au putut utiliza excedente economisite din anii precedenți. Suedia și Regatul Unit au anulat excedentele de AEA în 2018 pentru a spori integritatea ecologică a sistemului 53 . Toate celelalte state membre și-au plasat în rezervă excedentul de emisii alocate, pentru o eventuală utilizare ulterioară. Pentru îndeplinirea obligațiilor de partajare a eforturilor, nu s-au utilizat credite internaționale alocate pentru proiecte rezultate din mecanismul de dezvoltare nepoluantă sau din implementarea în comun.
Ciclul de conformitate pentru 2019 este în desfășurare. Pe baza revizuirii inventarului anual în temeiul ESD, emisiile Maltei au depășit AEA cu 22 % și, prin urmare, va trebui din nou să achiziționeze AEA. Emisiile din alte nouă state membre 54 au depășit AEA din 2019 cu până la 18 %. Cu excepția Irlandei și a Germaniei, aceste țări și-au plasat în rezervă un excedent suficient de AEA din anii precedenți. Datele de inventar indirecte pentru 2020 arată că Bulgaria, Cipru, Finlanda, Germania, Irlanda și Malta și-au depășit AEA, cu valori variind între 0,4 % (Finlanda) și 14 % (Irlanda). Statele membre care nu și-au plasat în rezervă excedente de AEA (Irlanda, Germania și Malta) pot utiliza mecanismele de flexibilitate din ESD (în afară de reportare și împrumutul de AEA).
Figura 4: Excedentul cumulativ de AEA exprimat ca procent din emisiile din anul de referință 2005, din perioada 2013-2019, pentru UE-27 și UK
Progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de partajare a eforturilor pentru 2030
Statele membre planifică, adoptă și pun în aplicare politici și măsuri pentru a-și atinge obiectivele actuale în materie de partajare a eforturilor pentru 2030 în temeiul ESR. Dacă politicile naționale puse în aplicare în prezent sunt agregate, UE-27 ar reduce, până în 2030, emisiile care fac obiectul legislației privind partajarea eforturilor cu 22 % comparativ cu 2005. Acest procent se situează cu mult sub obiectivul actual global de reducere a emisiilor cu 30 % și obiectivul mai ambițios de 40 % propus în iulie 2021. Chiar dacă toate politicile suplimentare raportate de statele membre ar fi puse în aplicare, procentul de 30 % ar fi aproape atins. Acest lucru stă la baza nevoii imperioase și iminente ca statele membre să planifice și să pună în aplicare acțiuni suplimentare în domeniul climei în sectoarele care fac obiectul partajării eforturilor.
Figura 5 55 : Decalajul dintre obiectivele ESR pentru 2030 și nivelul prognozat al emisiilor 56 în condițiile menținerii măsurilor existente și în condițiile aplicării măsurilor suplimentare, exprimat în procente din emisiile din anul de referință 2005, pentru UE-27 și pentru Islanda și Norvegia. Valorile pozitive indică depășirea preconizată a obiectivelor; valorile negative indică faptul că obiectivele preconizate nu vor fi îndeplinite.
Politici în sectoare-cheie
În 2019, în sectorul transportului rutier, a doua sursă ca mărime din UE, emisiile au atins din nou nivelul din 2005, după o scădere în urma crizei financiare. Se preconizează că acestea vor crește din nou după pandemie și este puțin probabil să scadă fără măsuri suplimentare. Standardele privind emisiile de CO2 pentru autovehiculele, camionetele și vehiculele grele noi reprezintă, prin urmare, factori esențiali pentru reducerea emisiilor provenite din transporturile rutiere. Nivelul mediu de emisii generate de autovehiculele noi a scăzut de la 122,3 g CO2/km în 2019 la 107,8 g CO2/km în 2020 57 . Aceasta este, de departe, cea mai mare scădere anuală de la introducerea în 2010 a standardelor privind emisiile de CO2, datorită introducerii treptate a unui obiectiv al UE mai strict privind reducerea emisiilor de CO2 la nivelul întregii flote în 2020. În plus, această scădere arată efectul măsurilor de redresare specifice instituite de statele membre, care au stimulat utilizarea vehiculelor cu emisii zero și cu emisii scăzute și investițiile în infrastructura de reîncărcare. În 2020, înmatriculările de automobile electrice s-au triplat în comparație cu 2019 (de la 3,5 % la peste 11 %, din care 6 % sunt vehicule pur electrice și 5 % vehicule electrice hibride reîncărcabile). În 2020, nivelul mediu de emisii pentru camionetele noi a scăzut, de asemenea, la 155,7 g CO2/km, datorită unor standarde mai stricte (figura 6). Vehiculele grele, cum ar fi camioanele, camionetele grele, autobuzele și autocarele, contribuie cu aproximativ 30 % la emisiile totale de CO2. Legislația existentă impune ca nivelul mediu de emisii de CO2 al flotei de camioane grele noi ale unui producător să se reducă cu 15 % și cu 30 % începând cu anii 2025 și, respectiv, 2030, comparativ cu nivelul de referință din 2019.
Figura 6: Nivelul mediu de emisii (g CO2/km) pentru autoturismele și camionetele nou vândute și obiectivele la nivelul întregii flote 58
Un alt instrument utilizat în sectorul transporturilor pentru reducerea emisiilor este Directiva privind calitatea carburanților, care impune reducerea intensității emisiilor de GES pe durata ciclului de viață a combustibililor cu 6 % până în 2020, comparativ cu 2010. Intensitatea medie a GES aferente combustibililor furnizați în 2019 a fost cu 4,3 % mai mică decât în 2010 (figura 7). Progresele înregistrate variază foarte mult de la o țară raportoare la alta și aproape toate statele membre trebuie să ia rapid măsuri suplimentare pentru a atinge obiectivul pentru 2020. În iulie, revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile a propus un obiectiv de reducere a intensității GES cu 13 % pentru toți combustibilii utilizați în transporturi până în 2030. În plus, statele membre trebuie să îndeplinească obiectivele secundare privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică (2,6 %) și biocarburanții avansați (2,2 %).
Figura 7: Reduceri ale intensității GES aferente combustibililor, realizate de furnizorii de carburanți din UE în 27 de state membre și în Regatul Unit, în perioada 2010-2019
Gazele fluorurate cu efect de seră sunt GES foarte puternice, iar emisiile lor sunt contabilizate în temeiul ESD. Începând din 2019, UE trebuie, de asemenea, să respecte limitele de consum pentru hidrofluorocarburi (HFC) în temeiul Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon. Actualul Regulament privind gazele fluorurate cu efect de seră 59 vizează reducerea emisiilor prin promovarea trecerii de la gaze fluorurate cu efect de seră cu un potențial ridicat de încălzire la gaze cu un potențial mai scăzut de încălzire globală. În 2020, cantitatea de gaze fluorurate cu efect de seră furnizate pe piața UE era deja cu 40 % mai mică comparativ cu 2015, în cazul în care este măsurată în funcție de potențialul său efect asupra climei. De asemenea, UE s-a situat cu mult sub limita din 2020 de consum de HFC în temeiul protocolului. În 2021, Comisia a continuat să își extindă sistemul de monitorizare în timp real, și anume Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi, pentru a ajuta autoritățile competente din statul membru să prevină importurile ilegale de HFC care nu fac obiectul sistemului cotelor.
În multe cazuri, gazele fluorurate cu efect de seră au înlocuit substanțele care epuizează stratul de ozon (ODS), care sunt adesea și GES foarte puternice. Până în prezent, UE a eliminat treptat ODS și și-a îndeplinit cu succes obligațiile care îi revin în temeiul Protocolului de la Montreal. Cu toate acestea, întrucât ODS pot fi utilizate în continuare pentru anumite activități exceptate, este esențial să se continue punerea în aplicare a politicilor conexe.
4.EXPLOATAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA DESTINAȚIEI TERENURILOR ȘI SILVICULTURA (LULUCF)
LULUCF poate genera emisii de GES în atmosferă, dar poate și să elimine CO2 din aceasta. În perioada 2013-2020, statele membre s-au angajat să se asigure că emisiile de GES și absorbțiile de CO2 din acțiunile suplimentare sunt luate în considerare pentru obiectivul de reducere asumat în temeiul Protocolului de la Kyoto. Din 2021, cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 al UE integrează emisiile și absorbțiile din sectorul funciar, utilizând un set de norme de contabilizare adaptate din Protocolul de la Kyoto.
Regulamentul privind LULUCF 60 impune fiecărui stat membru să se asigure că emisiile de GES contabilizate provenite din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură sunt echilibrate prin absorbții contabilizate cel puțin echivalente de CO2 din atmosferă în perioada 2021-2030 (angajament privind bilanțul neutru sau pozitiv). Nivelurile de referință pentru păduri ale statelor membre pentru perioada 2021-2025 au fost, de asemenea, stabilite 61 . Autoritatea AELS de Supraveghere (AES) a adoptat aceste niveluri pentru Islanda și Norvegia 62 în urma unui proces similar.
Figura 8: Emisiile și absorbțiile raportate (R) și emisiile și absorbțiile preliminare contabilizate (A) în temeiul Protocolului de la Kyoto, a doua perioadă de angajament, UE-27. 63
Figura 8 prezintă, pentru perioada 2013-2019, o diminuare a emisiilor și absorbțiilor „raportate” per activitate pentru UE, absorbțiile nete medii fiind de -344,9 Mt echivalent CO2. Aplicând normele de contabilizare specifice Protocolului de la Kyoto, soldul „declarat” a produs o absorbție medie (sau un credit mediu) de -115,0 Mt echivalent CO2. Creditele nete contabilizate au scăzut de la -153,3 la - 85,3 Mt echivalent CO2 64 . Aceste cantități includ atât activități „obligatorii”, și anume împădurirea/reîmpădurirea, despădurirea și managementul forestier, cât și activități „alese” în cadrul Protocolului de la Kyoto 65 .
Principalul factor determinant pentru declinul absorbanților din LULUCF din UE este scăderea absorbțiilor nete raportate și a creditelor nete contabilizate la nivelul managementului forestier în perioada 2013-2019 66 . Scăderea absorbțiilor de carbon se datorează unei combinații de factori, inclusiv unei creșteri a cererii de lemn (de exemplu, 2018 în Finlanda), creșterii ponderii pădurilor care ajung la maturitate din punctul de vedere al recoltării (Estonia, Letonia) și creșterii perturbărilor naturale, cum ar fi infestările cu insecte (Cehia din 2015), furtunile (2019 în Polonia), secetele și incendiile forestiere (de exemplu, 2017 în Italia și Portugalia) 67 . Conform estimărilor preliminare care utilizează normele de contabilizare pentru a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto, Cipru, Finlanda și Țările de Jos au debite nete provenind din LULUCF mai mici de 1 Mt echivalent CO2 pe an. Sunt preconizate niveluri mai ridicate de debite pentru Cehia, Letonia și Slovenia (2,6, 2,4 și respectiv 3,9 Mt echivalent CO2 pe an).
Pentru a inversa declinul absorbțiilor nete aferente LULUCF, Comisia a propus un nou obiectiv de -310 Mt echivalent CO2 în 2030 pentru absorbantul de carbon și pentru un sector funciar neutru din punct de vedere climatic, care combină absorbțiile nete aferente LULUCF și emisiile generate de efectivele de animale și de îngrășăminte din 2035 68 .
5.ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Adaptarea la schimbările climatice este integrată în prezent în politicile UE și în bugetul UE pe termen lung. Până în 2020, toate statele membre au pus în aplicare o strategie sau un plan național(ă) de adaptare la schimbările climatice. Platforma Climate-ADAPT a devenit o referință pentru cunoștințele în materie de adaptare. În 2021, Comisia a adoptat noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice 69 , care stabilește calea de urmat în vederea pregătirii pentru efectele inevitabile ale schimbărilor climatice și pentru ca UE să devină rezilientă la schimbările climatice până în 2050. Acest lucru se realizează prin îmbunătățirea și schimbul de cunoștințe (de exemplu, prin intermediul platformelor și observatoarelor UE) și prin colectarea unor date mai numeroase și mai bune privind riscurile și pierderile legate de climă. Strategia subliniază că ar trebui sprijinită elaborarea politicilor la toate nivelurile și în toate sectoarele, în special reziliența locală și justă. Aceasta analizează relevanța macrobugetară a schimbărilor climatice și a riscurilor de dezastre naturale și subliniază importanța integrării rezilienței la schimbările climatice în cadrele bugetare naționale. De asemenea, strategia subliniază soluțiile bazate pe natură.
Soluțiile de adaptare mai rapide vor fi testate și aplicate la scară largă prin intermediul misiunii privind adaptarea la schimbările climatice din cadrul programului Orizont Europa. Scopul este de a sprijini cel puțin 150 de regiuni și comunități și de a testa cel puțin 75 de demonstrații aprofundate. Misiunile din cadrul programului Orizont Europa privind sănătatea solului, privind orașele neutre din punct de vedere climatic și privind oceanele și apele interioare sunt, de asemenea, direct relevante pentru acțiunile de adaptare.
Prima evaluare a raportării cu privire la politicile naționale de adaptare
Începând din 2021, statele membre au obligația de a raporta cu privire la politicile lor naționale de adaptare 70 . Toate statele membre au finalizat această raportare. Deși este încă prea devreme să se evalueze progresele reale în ceea ce privește punerea în aplicare, se poate realiza o imagine a principalelor pericole observate și a riscurilor viitoare, în raport cu care progresele pot fi măsurate în 2023 71 .
Cele mai frecvente pericole acute observate în statele membre sunt valurile de căldură și seceta (în toate țările), precipitațiile abundente (care duc la inundații), furtunile, alunecările de teren și incendiile de pădure (un număr mare de țări din fiecare zonă climatică 72 ). Cele mai frecvente pericole cronice sunt schimbarea temperaturilor, schimbarea regimului precipitaților și a tipurilor de precipitații (precum și creșterea variabilității) și eroziunea costieră. Există, de asemenea, unele pericole care ies în evidență, dar care sunt raportate numai în anumite zone climatice: deficitul de apă, degradarea solului și eroziunea par a fi aproape absente în nord; s-a raportat că schimbarea regimului vântului afectează în principal nordul și estul; intruziunea salină este deosebit de problematică în sud. În ansamblu, Finlanda, Franța și Spania au raportat cel mai mare număr de pericole, iar Irlanda, Italia și Luxemburg, cel mai mic. Peste 60 % dintre statele membre au menționat sectoarele sănătății, agriculturii și alimentației, silviculturii, biodiversității, gestionării apei, turismului și energiei ca fiind sectoare care sunt în cea mai mare parte afectate de viitoarele riscuri generate de schimbările climatice. Portugalia, Spania și Suedia au raportat cel mai mare număr de sectoare expuse riscurilor viitoare.
6.FINANȚAREA ACȚIUNILOR ÎN DOMENIUL CLIMEI
Integrarea politicilor în domeniul climei în bugetul UE
Astfel cum s-a arătat în capitolul 1, tranziția către neutralitatea climatică și reziliența la schimbările climatice necesită investiții substanțiale. Astfel, cel puțin 30 % (cea mai mare pondere înregistrată vreodată) din următorul buget pe termen lung al UE (2021-2027) este alocat acțiunilor în domeniul climei (de la 20 % în perioada 2014-2020). Aceasta pondere reprezintă aproximativ 625 de miliarde EUR, comparativ cu aproximativ 210 miliarde EUR în perioada precedentă. Programele de cheltuieli specifice au obiective climatice mai ambițioase [Orizont Europa – 35 %, Fondul de coeziune – 37 %, PAC – 40 %, Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) – 60 %, programul LIFE – 61 %, Fondul pentru o tranziție justă 73 – 100 %], care contribuie cu o pondere și mai mare la ambiția bugetului global.
Pentru a putea beneficia de împrumuturi și granturi în valoare de 723,8 miliarde EUR în cadrul MRR, statele membre au elaborat planuri de redresare și reziliență (PNRR) în 2021. Respectivele planuri includ investiții și inițiative de reformă care au o valoare adăugată pentru UE în ansamblu, cum ar fi dezvoltarea și utilizarea surselor regenerabile de energie, inclusiv a hidrogenului, renovarea clădirilor și eficiența energetică, precum și instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi sau transportul feroviar. Obiectivul specific de 37 % privind cheltuielile în domeniul climei a fost depășit, deoarece investițiile combinate în domeniul climei aferente celor 22 de planuri de redresare și reziliență evaluate și aprobate de Comisie 74 s-au ridicat la 177 de miliarde EUR, adică aproximativ 40 % din totalul fondurilor alocate din cadrul MRR. Aproximativ 43 % din suma alocată pentru măsurile în domeniul climei va viza energia din surse regenerabile, rețelele și eficacitatea energetică, iar 35 % va viza mobilitatea durabilă. Astfel, PNRR pot ajuta deja statele membre să atingă obiectivele mai ambițioase pentru 2030. Comisia a integrat criteriile tehnice de examinare din taxonomia UE, acolo unde este fezabil, pentru a urmări cheltuielile legate de climă în cadrul MRR și al fondurilor structurale. Cadrul pentru obligațiunile ecologice al NGEU 75 , adoptat în septembrie 2021, oferă garanțiile necesare că sumele vor finanța investițiile verzi și în domeniul climei în cadrul MRR.
Mecanismul pentru o tranziție justă, despre care se preconizează că va mobiliza investiții în valoare de aproximativ 55 de miliarde EUR (2021-2027), constă în trei piloni:
1.Fondul pentru o tranziție justă de cel puțin 25 de miliarde EUR;
2.schema pentru o tranziție justă din cadrul InvestEU – o garanție bugetară în cadrul programului InvestEU care va mobiliza investiții în sectorul privat;
3.O facilitate de împrumut pentru sectorul public, care va combina granturi în valoare de 1,5 miliarde EUR din bugetul UE cu împrumuturi în valoare de 10 miliarde EUR de la Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a mobiliza investiții publice în valoare de aproximativ 18 de miliarde EUR.
Începând din 2021, părți ale diferitelor programe UE care contribuie la Pactul verde european, cum ar fi MIE, programul „Orizont Europa”, Fondul pentru inovare, programul „LIFE”, mecanismul de împrumut din cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă etc. vor fi gestionate de o singură entitate – Agenția Executivă europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA).
Utilizarea de către statul membru a veniturilor obținute în urma licitării certificatelor ETS
Odată cu creșterea semnificativă a prețului carbonului în etapa 3, veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii au crescut în consecință – de la 3,1 miliarde EUR în 2013 la 14,4 miliarde EUR în 2020 în UE-27. Pe baza raportării anuale, se estimează că 75 % din veniturile totale (56,5 miliarde EUR) au fost utilizate în scopuri energetice și climatice în etapa 3 și 72 % în 2020. În practică, statele membre au cheltuieli legate de schimbările climatice și de energie mai mari decât veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii 76 .
Figura 9: Veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii și utilizarea raportată (miliarde EUR), 2013-2020, UE-27
În cursul etapei 3, veniturile anuale suplimentare provenite din creșterea prețurilor carbonului au fost cheltuite în principal pe plan intern, în timp ce cheltuielile anuale la nivel internațional raportate au fost destul de stabile (aproximativ 100-200 de milioane EUR/an). Acestea din urmă au fost în mare parte canalizate către țările în curs de dezvoltare prin intermediul unor fonduri și instituții multilaterale. Figura 10 prezintă modul în care veniturile raportate au fost cheltuite începând cu 2013.
Figura 10: Ponderea pe plan intern și internațional raportată a veniturilor cheltuite pentru schimbările climatice și energie, 2013-2020, UE-27
În cele din urmă, în 2020 77 , statele membre au cheltuit cea mai mare parte a veniturilor raportate pentru sprijin direct, și anume pentru instalarea de tehnologii care reduc emisiile (de exemplu, surse regenerabile de energie).
Figura 11: Ponderea per tip de sprijin raportată, cheltuită pentru schimbările climatice și energie pe plan intern (inclusiv cea planificată) în 2020, UE-27
Programul NER 300
NER 300 este un program de finanțare la scară largă în UE pentru proiecte demonstrative inovatoare din domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon, legate de tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile și de captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) în condiții de siguranță pentru mediu la scară comercială. Programul este finanțat prin monetizarea a 300 de milioane de certificate de emisii din rezerva pentru instalațiile nou-intrate în etapa 3 a ETS. În total, 39 de proiecte au primit o finanțare în valoare de 2,1 miliarde EUR în 20 de state membre. Proiectele se află în stadii diferite, dar 23 au fost retrase din cauza dificultăților de a obține capital propriu suficient și/sau de a atrage sprijin financiar suplimentar.
Aceste retrageri au condus la eliberarea a aproape 1,5 miliarde EUR. Modificarea deciziei privind NER 300 a permis reinvestirea unor fonduri neutilizate în valoare de 708,7 milioane EUR prin intermediul instrumentelor financiare existente. În temeiul proiectelor demonstrative InnovFin în domeniul energiei (PDE InnovFin) și al Instrumentului de datorie din cadrul MIE, ambele gestionate de BEI, alte trei proiecte inovatoare privind încărcarea și stocarea energiei, precum și producția și distribuția de hidrogen, au beneficiat de finanțare. Fondurile rămase necheltuite vor fi direcționate către Fondul pentru inovare, suma de 746,6 milioane EUR fiind deja transferată. Acest lucru arată că mecanismul de combinare instituit funcționează în mod eficient, în vederea alocării integrale a fondurilor neutilizate până la sfârșitul anului 2022.
Fondul pentru inovare
Fondul este finanțat prin licitarea a 450 de milioane de certificate în perioada 2020-2030 și prin oricare fonduri necheltuite din programul NER 300. Acesta reunește aproximativ 25 de miliarde EUR (la un preț al carbonului de 50 EUR/tonă) până în 2030 și este unul dintre cele mai mari programe la nivel mondial pentru demonstrarea la nivel comercial a tehnologiilor inovatoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon în industriile mari consumatoare de energie, în sursele regenerabile de energie inovatoare, în stocarea energiei și în CUSC.
În 2020, primele cereri de propuneri au atras un interes semnificativ din partea întreprinderilor de toate dimensiunile și din diferite sectoare din UE-27, Islanda și Norvegia. Au fost selectate 32 de proiecte la scară mică, care au fost invitate la pregătirea granturilor pentru un volum total de 118 milioane EUR. În cadrul cererii de propuneri la scară largă, cele 66 de proiecte cel mai bine clasate (din 311 candidaturi) au depus propuneri complete în valoare de 6 miliarde EUR (față de un volum al cererilor de propuneri de 1 miliarde EUR). Dintre acestea, au fost selectate 15 proiecte la scară mare pentru asistență pentru dezvoltarea de proiecte (4 milioane EUR).
Fondul pentru modernizare
Fondul pentru modernizare, care este operațional din 2021, este unul dintre principalele instrumente de finanțare care sprijină decarbonizarea în 10 state membre cu venituri mai mici, inclusiv tranziția justă. Acesta este finanțat prin licitarea a peste 640 de milioane de certificate ETS (2020-2030), incluzând transferuri voluntare din partea statelor membre beneficiare, și reunește aproximativ 31 de miliarde EUR (la un preț al carbonului de 50 EUR/tonă) până în 2030.
În primul ciclu bianual de plată, sunt finanțate șase scheme multianuale în valoare de 304 milioane EUR în Cehia, Ungaria și Polonia, vizând sursele regenerabile de energie, eficiența energetică, rețelele inteligente și dezvoltarea rețelei electrice, precum și comunitățile energetice.
Programul LIFE
Programul LIFE este instrumentul de finanțare al UE pentru mediu și politici climatice și cofinanțează proiecte cu valoare adăugată europeană. Pentru perioada 2021-2027, bugetul a fost majorat substanțial, ajungând la 5,43 miliarde EUR, și a fost alocat pentru patru subprograme:
Figura 12: Alocare bugetară pentru programul LIFE în perioada 2021-2027 (miliarde EUR)
Numărul de propuneri depuse în cadrul cererilor organizate în 2020 de programului LIFE cu privire la acțiunile în domeniul climei a fost considerabil mai mare decât în anii precedenți. În plus, noul subprogram Tranziția către energia curată contribuie în mod direct la atenuarea schimbărilor climatice, iar majoritatea proiectelor din domeniul mediului aduc, de asemenea, beneficii conexe în domeniul climei.
Instrumentul de sprijin tehnic (IST)
Sprijinul tehnic adaptat pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor în domeniul climei a continuat să se extindă, aproape unul din trei proiecte IST din 2021 sprijinind Pactul verde. Unele state membre au beneficiat de sprijin tehnic la elaborarea PNRR, în timp ce peste 60 % din proiectele din cadrul IST din 2021 sprijină punerea în aplicare a acestora, inclusiv principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ, și/sau componentele ecologice ale planurilor lor. În 2021 a avut loc o formare privind „înverzirea” bugetelor, iar 17 state membre au primit sprijin pentru a-și pregăti planurile teritoriale pentru o tranziție justă.
7.ACȚIUNI INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL CLIMEI
UE a continuat să conducă prin puterea exemplului cu privire la modul de realizare a neutralității climatice și a rezilienței la schimbările climatice până în 2050. În conformitate cu Acordul de la Paris, UE și-a ridicat nivelul de ambiție pentru obiectivul pentru 2030 și a prezentat CCONUSC CSN actualizate. În punerea în aplicare a Acordului de la Paris, UE cooperează cu partenerii internaționali, încurajează și sprijină realizarea celor mai ambițioase obiective și și-a demonstrat solidaritatea în abordarea impactului schimbărilor climatice. După UE, peste 50 de alte țări, reprezentând peste jumătate din economia mondială, s-au angajat să atingă obiectivul de zero emisii nete de gaze cu efect de seră la jumătatea secolului, inclusiv China, Statele Unite și Japonia. În ultimele luni, UE a inițiat noi dialoguri în materie de climă cu India și SUA, precum și o alianță verde cu Japonia.
Balcanii de Vest și vecinătatea europeană
UE a continuat să sprijine dezvoltarea unor strategii pe termen lung și a unor sisteme de monitorizare, raportare și verificare, pentru a contribui la îmbunătățirea guvernanței și la mobilizarea resurselor, atât în țările aflate în faza de preaderare, cât și în țările vizate de politica de vecinătate.
La sfârșitul anului 2020, liderii din Balcanii de Vest s-au angajat să realizeze neutralitatea climatică până în 2050 și să reducă subvențiile pentru combustibilii fosili. De asemenea, aceștia au aprobat un plan economic și de investiții în valoare de 9 miliarde EUR. Această finanțare poate fi utilizată pentru a mobiliza 20 de miliarde EUR prin intermediul noului mecanism de garantare pentru Balcanii de Vest. Comunitatea Energiei 78 și-a intensificat activitatea de adoptare a cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, a unei foi de parcurs privind decarbonizarea și a Regulamentului privind guvernanța 79 , a Directivei privind energia din surse regenerabile și a Directivei privind eficiența energetică.
S-au înregistrat progrese satisfăcătoare în ceea ce privește dialogul privind aspectele legate de climă în cadrul Uniunii pentru Mediterana, în special cu Marocul și Iordania. Țările Parteneriatului estic și-au confirmat angajamentul de a intensifica cooperarea și au adoptat un plan economic și de investiții în 2021. Pentru a-și alinia politicile și legislația la Pactul verde european, Ucraina a inițiat un dialog specific cu UE. De asemenea, UE a sprijinit actualizarea CSN pentru Moldova, Georgia și Armenia prin intermediul proiectului regional EU4Climate.
Sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare
UE și cele 27 de state membre ale sale sunt cei mai mari furnizori de finanțare publică internațională a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice la nivel mondial și aduc o contribuție substanțială la obiectivul colectiv al țărilor dezvoltate de a furniza 100 de miliarde USD pe an pentru a sprijini acțiunile în domeniul climei în țările în curs de dezvoltare. Această contribuție a crescut de peste două ori din 2013, ajungând la aproape 22 de miliarde EUR în 2019 80 . De exemplu, inițiativa Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice plus (AMSC+) a contribuit la finanțarea a 80 de proiecte privind reziliența climatică și de pregătire a CSN în Africa, Asia, zona Caraibilor și Pacific.
Strategia UE din 2021 privind adaptarea vizează sporirea finanțării internaționale pentru a consolida reziliența la schimbările climatice și pentru a promova schimbul de bune practici și de expertiză, promovând în același timp abordările subnaționale, naționale și regionale în țările partenere. Mecanismul global de asistență tehnică a fost lansat în 2020 pentru a contribui la consolidarea CSN, la formularea și punerea în aplicare a planurilor naționale de adaptare, a politicilor și practicilor funciare, a strategiilor de reducere a riscului de dezastre și a strategiilor de dezvoltare cu emisii scăzute de dioxid de carbon/neutre din punct de vedere climatic. În 2021, UE a prezentat acțiuni menite să integreze în continuare impactul schimbărilor climatice și factorii de mediu în politica și practicile în materie de ajutor umanitar 81 .
În sfârșit, în perioada 2021-2027, se preconizează că Europa globală va dedica aproximativ 28 de miliarde EUR acțiunilor în domeniul climei prin combinarea tuturor programelor de acțiune externă ale UE într-un singur instrument de finanțare. Activitățile de programare la nivel național, regional și tematic sunt în curs și acordă prioritate schimbărilor climatice, de exemplu în domeniul consolidării păcii și al răspunsului în situații de criză.
Toate plecările de pe aeroporturile UE.
Inventarul aproximativ al GES la nivelul UE pe baza informațiilor transmise de statele membre. Pentru BG s-a realizat o completare a datelor lipsă utilizând date din EUTL, Eurostat, Eurocontrol, proiecții pentru 2021 și date din anii anteriori.
Datele din proiecțiile statelor membre pentru 2021 au fost utilizate pentru a completa datele lipsă privind LULUCF pentru DK, EE, HR, HU, LV și SI.
Pe lângă obiectivul asumat în temeiul CCONUSC, UE-27, împreună cu IS și UK, s-au angajat, de asemenea, la o reducere obligatorie a emisiilor în a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (2013-2020). Obiectivul este reducerea emisiilor cu 20 %. A se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru detalii.
Raport cu titlu exemplificativ, imprecis din punct de vedere statistic, deoarece PIB-ul (contabilizarea națională) și emisiile (teritoriul) au domenii de aplicare diferite.
COM(2019) 640 final/3.
OACI, C-WP/15209, mai 2021.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 277 final.
Regulamentul (UE) 2015/757.
Estimări preliminare bazate pe date THETIS-MRV.
IPCC, prima parte a celui de-al șaselea raport de evaluare, 2021.
(1) Nivelurile istorice ale emisiilor și ale absorbțiilor de GES (1990-2020) se bazează pe inventarul GES din 2021 al Agenției Europene de Mediu. (2) Nivelul prognozat al emisiilor și al absorbțiilor (2021-2050) se bazează pe scenariul de referință pentru 2020 al UE („referință”; linii gri) și scenariul de politică MIX (linii portocalii) care sprijină inițiativele de politică privind „punerea în aplicare a Pactului verde european”. (3) Emisiile de GES și proiecțiile utilizează potențialul de încălzire globală din cel de al patrulea raport de evaluare al IPCC pentru a converti emisiile care nu sunt legate de CO2 în emisii echivalente cu cele de CO2. (4) Obiectivul pentru 2030 (Legea europeană a climei) este definit astfel: „emisiile nete de GES, și anume emisiile după deducerea absorbțiilor, sunt reduse la nivelul întregii economii și pe plan intern cu cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990”. Pentru comparabilitate, punctul „Obiectivul pentru 2030” este reprezentat la -55 % din nivelul emisiilor nete de GES din 1990.
COM(2020) 562 final și documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 176 final.
AT, BE, CZ, DE, DK, EE, EL, ES, FI, FR, HR, HU, IT, LV, LT, NL, PT, SE, SI, SK. Un tabel rezumativ de evaluare este furnizat în documentul de lucru al serviciilor Comisiei. În iulie 2021, LT a prezentat o actualizare a strategiei sale pe termen lung inițiale. În septembrie 2021, Ungaria a adoptat strategia sa națională pe termen lung finală, confirmând obiectivul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Strategia respectivă nu a fost încă prezentată oficial Comisiei. În iulie 2021, guvernul de la Luxemburg a adoptat un proiect de strategie națională pe termen lung. Înainte de adoptarea sa finală, se va desfășura o consultare publică.
În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2018/1999, care prevede că SM trebuie să își prezinte strategiile pe termen lung până în ianuarie 2020.
Regulamentul (UE) 2021/1119.
COM(2021) 550 final. A se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru mai multe detalii.
COM(2021) 572 final.
COM(2021) 82 final.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2021) 621 final.
Aceste estimări nu includ investiții precum recalificarea și perfecționarea forței de muncă; sprijin pentru tranzițiile și restructurările de pe piața forței de muncă și sprijinul direct pentru venit acordat gospodăriilor vulnerabile.
COM(2020) 456 final.
„Finanțarea durabilă” se referă la luarea în calcul în mod corespunzător a considerentelor sociale și de mediu în procesul de luare a deciziilor de investiții, ceea ce antrenează investiții sporite în activități durabile și pe termen mai lung.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2021) 180 final.
Regulamentul (UE) 2020/852.
Regulamentul delegat al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă nu aduce prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte obiective de mediu (C/2021/2800 final).
Raport obligatoriu în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia.
Aceasta reunește 17 țări care sunt responsabile pentru peste 55 % din emisiile de GES la nivel mondial.
COM(2021) 189 final.
Regulamentul (UE) 2021/241.
De exemplu, investițiile în combustibili fosili și infrastructură, investițiile în drumuri noi sau incinerarea deșeurilor nu sunt permise.
Cheltuielile raportate pentru MRR sunt estimări prelucrate de Comisie, bazate pe informațiile privind urmărirea cheltuielilor legate de climă publicate în cadrul analizelor Comisiei cu privire la planurile de redresare și reziliență. Datele raportate acoperă cele 22 de planuri naționale de redresare și reziliență evaluate și aprobate de Comisie până la 5 octombrie, iar cuantumul va evolua pe măsură ce sunt evaluate mai multe planuri.
Analiza din 2020 privind situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa .
https://europa.eu/climate-pact/ambassadors/meet-our-ambassadors_ro .
https://www.conventiaprimarilor.eu/about-ro/cov-initative-ro/cov-figures-ro.html .
EU ETS acoperă UE-27, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Irlanda de Nord. Până în 2021, sistemul a acoperit Regatul Unit.
Acoperă numai emisiile de CO2 generate de zborurile în interiorul SEE, de zborurile de plecare către Elveția și de cele către Regatul Unit.
Emisii verificate din registrul Uniunii.
Ca urmare a modificărilor domeniului de aplicare al ETS, seriile temporale de dinainte de 2013 nu sunt coerente. Figura include toate țările participante la EU ETS în anii respectivi. Plafonul pentru emisii din etapa 4 cu obiectivul existent de 40 %. Plafonul pentru perioada 2021-2030 reflectă retragerea Regatului Unit.
C(2021) 3266 final.
Anexa 7 la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2021) 601 final.
Schimbul de credite internaționale a fost posibil până la sfârșitul lunii aprilie 2021, adică până la sfârșitul ciclului de conformitate din 2020.
Toate sumele includ certificatele licitate pentru Fondul pentru inovare și cel pentru modernizare.
În temeiul Acordului de retragere, Regatul Unit continuă să aplice dispozițiile esențiale din cadrul ESD.
Regulamentul (UE) 2018/842.
Decizia AES nr. 204/21/COL din 21 iulie 2021.
Decembrie 2019: Planul național al Norvegiei legat de Decizia nr. 269/2019 a Comitetului mixt al SEE din 25 octombrie 2019 .
Noiembrie 2020: Planul național al Islandei – emis în conformitate cu declarația referitoare la Decizia nr. 269/2019 a Comitetului mixt al SEE din 25 octombrie 2019 .
Cifră bazată pe proiecțiile raportate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119, compilate și verificate de Agenția Europeană de Mediu. Până în 2020, cifrele includ numai UE-27 și, începând din 2021, și Islanda și Norvegia.
Suedia a eliminat 5,8 Mt, iar Regatul Unit 27,4 Mt.
AT, BE CY, DE, EE, FI, IE, LU, PL.
AEA agregate pentru cele 27 de state membre nu corespund exact obiectivelor actuale de reducere care fac obiectul partajării eforturilor la nivelul UE, exprimate în procente. A se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru mai multe detalii.
Agenția Europeană de Mediu a eliminat lacuna privind „proiecțiile în condițiile unor măsuri suplimentare” și a completat-o cu „proiecțiile în condițiile menținerii măsurilor existente”. Datele originale au indicatori diferiți, fapt ce se corectează aproximativ printr-o conversie. Prin urmare, decalajul este furnizat aici doar în scop ilustrativ. A se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru mai multe detalii.
Date provizorii publicate de Agenția Europeană de Mediu.
Obiectivele pentru perioada 2020-2024 vor fi calculate în cadrul procedurii de testare a vehiculelor ușoare armonizate la nivel mondial (WLTP).
Regulamentul (UE) nr. 517/2014.
Regulamentul (UE) 2018/841.
Regulamentul delegat (UE) 2021/268, însoțit de Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD/2020/0236 final și analiza științifică [Vizzarri, M., Pilli, R., Korosuo, A. et al. „Setting the forest reference levels in the European Union: overview and challenges” („Stabilirea nivelurilor de referință pentru păduri în Uniunea Europeană: prezentare generală și provocări”). Carbon Balance Manage 16, 23 (2021)].
Decizia nr. 157/20/COL a AES din 16 decembrie 2020.
Emisiile și absorbțiile raportate provenind din LULUCF în temeiul Protocolului de la Kyoto ilustrate aici se bazează pe activități specifice și nu sunt aceleași cu emisiile și absorbțiile terestre raportate provenind din LULUCF în temeiul inventarului Convenției CCONUSC de la Figura 1.
Tiparul din seriile cronologice ale emisiilor și absorbțiilor raportate pentru UE diferă de contabilizare ca urmare a aplicării normelor de contabilizare, în special prin aplicarea unui plafon pentru creditele acordate la nivelul managementului forestier egal cu 3,5 % din totalul emisiilor de GES din anul de referință.
DK, DE, IE, ES, IT și PT au ales să includă în contabilizarea lor gestionarea terenurilor cultivate; DE, DK, IE, IT și PT au ales, de asemenea, gestionarea pășunilor; RO a ales refacerea vegetației.
Alte tendințe sau dinamici demne de remarcat: absorbțiile sau creditele nete la nivelul împăduririi/reîmpăduririi au scăzut cu 7 Mt echivalent CO2 în 2017; emisiile nete (creditele) la nivelul gestionării terenurilor cultivate au scăzut (au crescut) cu 5 Mt echivalent CO2 pe parcursul perioadei de 7 ani.
Grassi, G., Fiorese, G., Pilli, R., Jonsson, K., Blujdea, V., Korosuo, A. și Vizzarri, M., „Brief on the role of the forest-based bioeconomy in mitigating climate change through carbon storage and material substitution” („Sinteză privind rolul bioeconomiei forestiere în atenuarea schimbărilor climatice prin stocarea carbonului și înlocuirea materialelor”), Sanchez Lopez, J., Jasinevičius, G. și Avraamides, M. editor(i), Comisia Europeană, 2021, JRC124374 .
Acesta se bazează pe emisiile și absorbțiile terestre provenind din LULUCF raportate CCONUSC. Absorbțiile nete medii din UE în sectorul LULUCF au fost de -268 Mt echivalent CO2 în perioada 2016-2018.
COM(2021) 82.
Articolul 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
Detaliile pot fi consultate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei.
Grupare a țărilor în zone climatice în conformitate cu o nomenclatură utilizată frecvent în evaluările legate de climă ale Agenției Europene de Mediu și ale Comisiei: nord (DK, EE, FI, IE, LT, LV, SE), est (BG, CZ, HU, PL, RO, SK), sud (CY, EL, ES, HR, IT, MT, PT, SI) și vest (AT, BE, FR, DE, LU, NL).
Regulamentul (UE) 2021/1056.
A se vedea nota de subsol 33 pentru explicații privind metodologia utilizată.
SWD(2021)242.
A se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru o prezentare generală a veniturilor și a cheltuielilor raportate pe an.
În 2020, statele membre au raportat pentru prima dată cu privire la tipul de sprijin utilizat pe plan intern, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 .
Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Macedonia de Nord, Georgia, Moldova, Muntenegru, Serbia și Ucraina.
Regulamentul (UE) 2018/1999.
Datele din 2020 urmează să fie publicate.
COM(2021) 110 final.