This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52020PC0197
Proposal for a COUNCIL DIRECTIVE amending Directive 2011/16/EU to address the urgent need for deferring certain time limits for the filing and exchange of information in the field of taxation due to the COVID-19 pandemic
Propunere de DIRECTIVĂ A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2011/16/UE în vederea soluționării nevoii urgente de amânare a anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în domeniul fiscal ca urmare a pandemiei de COVID-19
Propunere de DIRECTIVĂ A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2011/16/UE în vederea soluționării nevoii urgente de amânare a anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în domeniul fiscal ca urmare a pandemiei de COVID-19
COM/2020/197 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 8.5.2020
COM(2020) 197 final
2020/0081(CNS)
Propunere de
DIRECTIVĂ A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2011/16/UE în vederea soluționării nevoii urgente de amânare a anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în domeniul fiscal ca urmare a pandemiei de COVID-19
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Temeiurile și obiectivele propunerii
Pandemia de COVID-19 este o criză gravă a sănătății publice, care a afectat toate statele membre și care reprezintă o provocare majoră pentru sistemele publice de sănătate și poate avea implicații grave pentru economiile Uniunii pe termen lung. Această situație are un puternic efect destabilizator asupra vieții cetățenilor și asupra întreprinderilor, care întâmpină dificultăți în desfășurarea activităților, în special din cauza constrângerilor legate de limitarea mișcării persoanelor care sunt în vigoare în multe state membre.
Având în vedere aceste circumstanțe fără precedent, o serie de state membre și persoane responsabile cu raportarea informațiilor în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal 1 au solicitat amânarea anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în temeiul prezentei directive. Mai precis, cererile de amânare se referă la schimburile automate de informații cu privire la conturile financiare ale căror beneficiari sunt rezidenți fiscali în alt stat membru 2 și la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării 3 care figurează în anexa IV la Directiva 2011/16/UE a Consiliului. Perturbările grave cauzate de pandemia de COVID-19 împiedică conformarea la timp a instituțiilor financiare și a persoanelor responsabile cu raportarea modalităților transfrontaliere și afectează negativ capacitatea administrațiilor fiscale ale statelor membre de a colecta și prelucra datele.
Această situație necesită un răspuns urgent și coordonat la nivelul Uniunii și, după caz, la nivel mondial. În acest sens, ar fi util să se ia în considerare inițiativa Grupului de coordonare al Forumului mondial în ceea ce privește standardul comun de raportare (SCR) pentru instituțiile financiare raportoare, acest standard fiind transpus în dreptul Uniunii prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului.
Prin urmare, este necesar să se amâne termenul pentru schimbul de informații privind conturile financiare deținute de beneficiari care sunt rezidenți fiscali în alt stat membru. În consecință, acest lucru ar permite statelor membre să își adapteze termenele naționale de depunere a acestor informații de către instituțiile financiare raportoare. În aceeași ordine de idei, termenele pentru depunerea și schimbul de informații privind modalitățile transfrontaliere în temeiul anexei IV la Directiva 2011/16/UE a Consiliului ar trebui, de asemenea, prelungite.
Între timp, trebuie să fie reamintit, de asemenea, faptul că schimbul de informații cu privire la conturile financiare deținute de beneficiari care sunt rezidenți fiscali în alt stat membru și la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării în temeiul anexei IV la Directiva 2011/16/UE a Consiliului este esențial în combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale în Uniune. Statele membre vor avea nevoie de venituri fiscale pentru a finanța eforturile lor considerabile de limitare a impactului economic negativ al măsurilor împotriva pandemiei de COVID-19. Asigurarea echității fiscale prin prevenirea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale devine mai importantă ca niciodată. Deși criza actuală impune ajustarea calendarului de depunere și transmitere a unor date fiscale, acest lucru nu trebuie să conducă la abandonarea eforturilor depuse de administrațiile naționale pentru a asigura o impozitare echitabilă.
Perioada amânării nu trebuie să perturbe structura și funcționarea stabilite ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului. Mai degrabă, această perioadă trebuie să fie limitată, durata ei trebuind să fie proporțională cu dificultățile de ordin practic cauzate de măsurile temporare de limitare a mișcării persoanelor destinate stopării pandemiei.
Având în vedere incertitudinea actuală cu privire la evoluția pandemiei de COVID-19, este util să se prevadă posibilitatea unei noi prelungiri a perioadei de amânare pentru depunerea și schimbul de informații. Acest lucru ar fi necesar dacă, pe parcursul unei părți a perioadei de amânare sau al totalității acestei perioade, ar persista circumstanțele excepționale privind riscurile grave pentru sănătatea publică cauzate de pandemia de COVID-19 și, prin urmare, statele membre ar trebui fie să pună în aplicare noi măsuri de limitare a mișcării persoanelor, fie să continue să aplice măsurile de limitare existente. Această prelungire nu trebuie să perturbe structura și funcționarea stabilite ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului. Dimpotrivă, prelungirea trebuie să aibă o durată limitată și stabilită în prealabil în funcție de dificultățile de ordin practic cauzate de limitarea temporară a mișcării persoanelor. Prelungirea nu trebuie să afecteze elementele esențiale ale obligației de raportare și de schimb de informații în temeiul prezentei directive. Aceasta poate doar să extindă amânarea termenului pentru respectarea obligațiilor respective, garantând, în același timp, faptul că toate informațiile vor face obiectul schimbului de informații.
•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat
De la începutul pandemiei de COVID-19, Comisia a primit un număr considerabil de întrebări și solicitări și a lansat o serie de inițiative pentru a atenua impactul crizei. În acest context, DG TAXUD a luat deja mai multe decizii, în special în domeniul vamal și al TVA, pentru a rezolva de urgență problemele sau, cel puțin, pentru a oferi garanții. Acestea sunt sintetizate pe site-ul web al DG TAXUD ( răspunsul TAXUD la pandemia de COVID-19 4 ).
Inițiativa propusă este în concordanță cu măsurile adoptate de Comisie pentru a ține seama de dificultățile cu care se confruntă în mod excepțional întreprinderile și administrațiile fiscale naționale în prezent și răspunde solicitărilor mai multor persoane responsabile cu depunerea de informații în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului și a statelor membre de a amâna termenele de depunere și de schimb de informații în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului.
Inițiativa propusă este, de asemenea, în concordanță cu cea a Grupului de coordonare al Forumului mondial privind standardul comun de raportare pentru instituțiile financiare raportoare, în ceea ce privește prelungirea termenului pentru schimbul de informații de la sfârșitul lunii septembrie 2020 până la sfârșitul lunii decembrie 2020.
La 29 aprilie 2020, Consiliul a organizat, de asemenea, o reuniune informală cu statele membre, în cadrul căreia toate statele membre au fost de acord cu necesitatea de a amâna termenele cerințelor privind depunerea și schimbul de informații în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Articolele 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) constituie temeiul juridic al acestei inițiative legislative. Majoritatea inițiativelor legate de armonizarea sau coordonarea cadrului juridic în domeniul impozitării directe se bazează pe articolul 115 din TFUE, iar impozitarea indirectă este reglementată de articolul 113 din TFUE. Normele propuse vizează modificarea termenelor specifice pentru depunerea și schimbul de anumite informații (informațiile privind conturile financiare și modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării), pentru a ține seama de actualele dificultăți legate de respectarea obligațiilor prevăzute de Directiva 2011/16/UE a Consiliului, apărute ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19. Având în vedere că modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării pot fi legate atât de sistemele fiscale directe, cât și de cele indirecte, ambele temeiuri juridice sunt relevante pentru normele propuse.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Propunerea respectă pe deplin principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TFUE. Aceasta abordează cooperarea administrativă în domeniul fiscal. Securitatea și claritatea juridice în ceea ce privește aplicarea amânării anumitor termene în temeiul directivei pot fi asigurate numai dacă există o abordare coordonată a problemei identificate în statele membre.
•Proporționalitate
Propunerea constă în ajustarea dispozițiilor existente ale directivei în ceea ce privește termenele aplicabile pentru depunerea și schimbul anumitor informații, pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă persoanele responsabile cu raportarea informațiilor și administrațiile fiscale din cauza actualei pandemii de COVID-19. Ajustările nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de cooperare administrativă între statele membre. Acestea prevăd o amânare, care ia în considerare durata măsurilor de limitare a mișcării persoanelor, și garantează faptul că nicio informație care devine raportabilă în perioada de amânare nu va rămâne neraportată sau netransmisă.
•Alegerea instrumentului
Temeiul juridic al prezentei propuneri (articolul 115 din TFUE) prevede în mod explicit că legislația în acest domeniu poate fi adoptată doar sub forma juridică a unei directive.
Directiva propusă constituie, de asemenea, a șasea modificare a Directivei 2011/16/UE a Consiliului și urmează Directivelor 2014/107/UE, (UE) 2015/2376, (UE) 2016/881, (UE) 2016/2258 și (UE) 2018/822 ale Consiliului.
3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX-POST, CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUĂRII IMPACTULUI
•Drepturile fundamentale
Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
4.EXPLICAȚIA DETALIATĂ A DISPOZIȚIILOR SPECIFICE ALE PROPUNERII
Directiva propune modificări ale anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului, în special în ceea ce privește informațiile privind conturile financiare prevăzute de Directiva 2014/107/UE a Consiliului și modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării, prevăzute de Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului.
Normele propuse:
·Amânarea cu trei luni a termenului pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare care fac obiectul raportării, și anume până la 31 decembrie 2020;
·Modificarea, de la 31 octombrie 2020 la 31 ianuarie 2021, a datei primului schimb de informații privind modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării menționate în anexa IV la Directiva 2011/16/UE a Consiliului;
·Modificarea, de la 1 iulie 2020 la 1 octombrie 2020, a datei de început a perioadei de 30 de zile alocate raportării modalităților transfrontaliere care sunt incluse în semnele distinctive enumerate în anexa IV la Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului;
·Modificarea, de la 31 august 2020 la 30 noiembrie 2020, a datei de raportare a modalităților transfrontaliere „istorice” (și anume, a modalităților care au devenit raportabile de la 25 iunie 2018 până la 30 iunie 2020).
Având în vedere incertitudinea actuală cu privire la evoluția pandemiei de COVID-19, inițiativa propusă prevede posibilitatea de a prelungi o dată perioada de amânare pentru depunerea și schimbul de informații. Comisia va fi împuternicită să acorde această prelungire prin intermediul unor acte delegate.
2020/0081 (CNS)
Propunere de
DIRECTIVĂ A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2011/16/UE în vederea soluționării nevoii urgente de amânare a anumitor termene pentru depunerea și schimbul de informații în domeniul fiscal ca urmare a pandemiei de COVID-19
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 113 și 115,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European 5 ,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 6 ,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Măsurile de limitare a mișcării persoanelor impuse de statele membre pentru a stopa pandemia de COVID-19 au un efect perturbator semnificativ asupra capacității întreprinderilor și a administrațiilor fiscale de a-și îndeplini unele dintre obligațiile care le revin în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului 7 .
(2)O serie de state membre și de persoane responsabile cu raportarea de informații către autoritățile competente din statele membre în temeiul Directivei 2011/16/UE au solicitat amânarea anumitor termene stabilite în directiva respectivă pentru schimburile automate de informații cu privire la conturile financiare deținute de beneficiari care sunt rezidenți fiscali ai unui alt stat membru, precum și cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării incluse în semnele distinctive enumerate în anexa IV la directiva menționată 8 .
(3)Perturbările grave provocate de pandemia de COVID-19 în activitatea instituțiilor financiare și a persoanelor responsabile cu raportarea modalităților transfrontaliere îngreunează respectarea la timp a obligațiilor de raportare care le revin acestora în temeiul Directivei 2011/16/UE. În prezent, instituțiile financiare se confruntă cu sarcini urgente legate de pandemia de COVID-19. În plus, instituțiile financiare și persoanele responsabile cu raportarea modalităților transfrontaliere incluse în semnele distinctive enumerate în anexa IV se confruntă cu diferite perturbări legate de muncă, cauzate în principal de condițiile de muncă la distanță, ca urmare a măsurilor de limitare a mișcării persoanelor din majoritatea statelor membre. În mod similar, capacitatea administrațiilor fiscale ale statelor membre de a colecta și de a prelucra datele este afectată în mod negativ.
(4)Această situație necesită un răspuns urgent și coordonat la nivelul Uniunii. În acest scop, este necesar să se amâne termenul pentru schimbul de informații privind conturile financiare deținute de beneficiari care sunt rezidenți fiscali în alt stat membru pentru a permite statelor membre să își adapteze termenele naționale stabilite pentru depunerea acestor informații de către instituțiile financiare raportoare. În aceeași ordine de idei, ar trebui prelungite, de asemenea, termenele de depunere și de schimb de informații cu privire la modalitățile transfrontaliere incluse în semnele distinctive enumerate în anexa IV la Directiva 2011/16/UE.
(5)Pentru a stabili durata amânării, este necesar să se ia în considerare faptul că scopul acesteia este de a gestiona o situație excepțională și că măsura nu ar trebui să perturbe structura și funcționarea stabilite ale Directivei 2011/16/UE. În consecință, ar fi oportun ca amânarea depunerii și schimbului de informații să fie limitată la o durată proporțională cu dificultățile cauzate de pandemia de COVID-19.
(6)Având în vedere incertitudinea actuală cu privire la evoluția pandemiei de COVID-19, ar fi de asemenea util să se prevadă posibilitatea unei noi prelungiri a perioadei de amânare pentru depunerea și schimbul de informații. Acest lucru ar fi necesar dacă, pe parcursul unei părți a perioadei de amânare sau a totalității acestei perioade, ar persista circumstanțele excepționale privind riscurile grave pentru sănătatea publică cauzate de pandemia de COVID-19 și, prin urmare, statele membre ar trebui fie să pună în aplicare noi măsuri de limitare a mișcării persoanelor, fie să continue să aplice măsurile de limitare existente. Această prelungire nu trebuie să perturbe structura și funcționarea stabilite ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului. Dimpotrivă, prelungirea trebuie să aibă o durată limitată și stabilită în prealabil în funcție de dificultățile de ordin practic cauzate de limitarea temporară a mișcării persoanelor. Prelungirea nu trebuie să afecteze elementele esențiale ale obligației de raportare și de schimb de informații în temeiul prezentei directive. Aceasta poate doar să extindă amânarea termenului pentru respectarea obligațiilor respective, garantând, în același timp, faptul că toate informațiile vor face obiectul schimbului de informații.
(7)Directiva 2011/16/UE trebuie, prin urmare, modificată în consecință.
(8)Având în vedere că măsurile prevăzute în prezenta directivă se referă la obligații stabilite în Directiva 2011/16/UE care, în caz contrar, ar deveni aplicabile într-o perioadă scurtă de timp, prezenta directivă trebuie să intre în vigoare în regim de urgență,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:
(1)Articolul 8ab se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (12) se înlocuiește cu următorul text:
„(12)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a impune intermediarilor și contribuabililor relevanți să depună informații cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării, a căror primă etapă a fost pusă în aplicare între 25 iunie 2018 și 30 iunie 2020. Intermediarii și contribuabilii relevanți, după caz, depun informațiile cu privire la respectivele modalități transfrontaliere care fac obiectul raportării până la 30 noiembrie 2020.”;
(b)alineatul (18) se înlocuiește cu următorul text:
„(18)Schimbul automat de informații are loc în termen de o lună de la sfârșitul trimestrului în care au fost depuse informațiile. Primele informații se comunică până la 31 ianuarie 2021.”.
(2)Se introduc următoarele articole:
„Articolul 27a
Amânarea termenelor ca urmare a pandemiei de COVID-19
(1)În pofida termenului prevăzut la articolul 8 alineatul (6) litera (b), comunicarea informațiilor prevăzută la articolul 8 alineatul (3a) care se referă la anul calendaristic 2019 sau la o altă perioadă de raportare corespunzătoare are loc în termen de 12 luni de la sfârșitul anului calendaristic 2019 sau al altei perioade de raportare adecvate.
(2)În cazul în care o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării este pusă la dispoziție în vederea punerii în aplicare sau este pregătită pentru a fi aplicată sau atunci când prima etapă a punerii sale în aplicare a fost efectuată între 1 iulie 2020 și 30 septembrie 2020 sau în cazul în care intermediarii menționați la articolul 3 punctul 21 al doilea paragraf au furnizat, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistență sau consultanță între 1 iulie 2020 și 30 septembrie 2020, termenul de 30 de zile pentru depunerea informațiilor prevăzut la articolul 8ab alineatele (1) și (7) începe la 1 octombrie 2020.
În cazul modalităților comerciabile, intermediarul întocmește primul raport periodic în conformitate cu articolul 8ab alineatul (2) până la 31 ianuarie 2021.
Articolul 27b
Prelungirea perioadei de amânare
Comisia este împuternicită să adopte un act delegat, în conformitate cu articolul 27c, pentru a prelungi, pentru o perioadă suplimentară de maximum trei luni, perioada de amânare destinată depunerii și schimbului de informații, astfel cum se prevede la articolul 8ab alineatele (12) și (18) și la articolul 27a.
Comisia poate adopta actul delegat menționat la primul paragraf numai dacă, pe parcursul unei părți a perioadei de amânare sau a totalității acestei perioade, persistă circumstanțele excepționale privind riscurile grave pentru sănătatea publică cauzate de pandemia de COVID-19 și dacă statele membre trebuie să pună în aplicare măsuri de limitare a mișcării persoanelor.
Articolul 27c
Exercitarea delegării de competențe
(1)Competența de a adopta actul delegat menționat la articolul 27b este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2)Competența de a adopta actul delegat menționat la articolul 27b este conferită Comisiei numai pentru perioada de amânare a termenelor pentru depunerea și schimbul de informații, astfel cum se prevede la articolul 8ab alineatele (12) și (18) și la articolul 27a.
(3)Delegarea de competențe menționată la articolul 27b poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actului delegat care este deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea actului delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.
(5)De îndată ce adoptă actul delegat, Comisia îl notifică Consiliului. În notificarea actului delegat transmisă Consiliului se prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(6)Actul delegat adoptat în temeiul articolului 27b intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât Consiliul nu formulează nicio obiecție. Consiliul poate formula obiecții cu privire la actul delegat în termen de cinci zile lucrătoare de la notificarea actului respectiv. Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat ce Consiliul notifică decizia de a formula obiecții.
(7)Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea unui act delegat de către Comisie, la orice obiecții formulate cu privire la acesta și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.”.
Articolul 2
(1)Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 mai 2020, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Statele membre aplică actele respective de la 1 iunie 2020.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu
Președintele