|
Lipsa unei protecții efective a avertizorilor de nereguli în cadrul UE împiedică asigurarea respectării legislației UE. Dacă mecanismele de monitorizare și organismele de asigurare a respectării legii de la nivelul UE și de la nivel național sunt în curs de a fi consolidate prin acțiuni specifice ale UE (și anume, crearea de agenții ale UE, sprijinirea sistemelor judiciare naționale etc.), detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor legislației UE rămân o provocare. În anumite domenii, demascarea încălcărilor legislației UE care pot prejudicia interesul public este dificilă deoarece colectarea elementelor de probă este complicată. Raportările transmise de avertizorii care au acces la astfel de elemente de probă pot fi esențiale în aceste cazuri. Prin urmare, asigurarea faptului că avertizorul se simte în siguranță pentru a raporta încălcări poate contribui la acțiunile de asigurare a respectării legii și poate spori eficacitatea acestora. În ultimii ani, legiuitorul UE a recunoscut necesitatea protejării avertizorilor ca parte a asigurării respectării legislației UE și a introdus unele elemente de protecție și canale de raportare în câteva acte legislative sectoriale ale Uniunii. Cu toate acestea, protecția este încă foarte limitată și sectorială și nu acoperă toate domeniile-cheie în care o protecție insuficientă a avertizorilor conduce la o subraportare a cazurilor de încălcare a legislației UE care pot conduce la grave prejudicii aduse interesului public. În mod similar, majoritatea statelor membre oferă protecție doar în mod fragmentat, iar nivelul acesteia variază. Lipsa unei protecții suficiente și coerente la nivelul UE și la nivel național determină o subraportare de către avertizori, care, la rândul ei, înseamnă „oportunități ratate” în detectarea și prevenirea încălcărilor legislației UE și subminează eficacitatea asigurării respectării acesteia.
|
|
Obiectivul general este de a aborda subraportarea cazurilor de încălcare a legislației UE care duc la grave prejudicii aduse interesului public în domenii în care o protecție puternică a avertizorilor poate contribui în mod semnificativ la demascarea, prevenirea și descurajarea unor astfel de prejudicii.
Obiectivele specifice sunt: (i) consolidarea protecției avertizorilor și evitarea represaliilor împotriva acestora; (ii) asigurarea clarității și securității juridice și (iii) sprijinirea sensibilizării și combaterea factorilor socio-culturali care determină subraportarea.
|
|
Este necesară o acțiune la nivelul UE pentru a introduce protecția avertizorilor în acele domenii i) în care este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii, ii) în care subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și iii) în care încălcările legislației UE pot cauza prejudicii grave interesului public. Pe baza acestor criterii, protecția avertizorilor este necesară pentru a consolida asigurarea respectării normelor privind: (i) achizițiile publice; (ii) serviciile financiare, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului; (iii) siguranța produselor; (iv) siguranța transporturilor; (v) protecția mediului; (vi) securitatea nucleară; (vii) siguranța alimentelor și a hranei pentru animale și sănătatea și bunăstarea animală; (viii) sănătatea publică; (ix) protecția consumatorului; (x) protecția vieții private și a datelor cu caracter personal și securitatea rețelelor și a sistemelor informatice. Aceasta se aplică, de asemenea, încălcărilor normelor Uniunii în materie de concurență, încălcărilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE și, având în vedere impactul lor negativ asupra bunei funcționări a pieței interne, și evitării obligațiilor fiscale de către întreprinderi. Protejarea insuficientă a avertizorilor într-un anumit stat membru poate avea nu numai un impact negativ asupra funcționării politicilor UE în acel stat membru, ci și efecte de propagare în alte state membre și în UE în ansamblul său. Protecția inegală a avertizorilor pe teritoriul UE subminează condițiile de concurență echitabile necesare pentru ca piața unică să funcționeze în mod corespunzător și pentru ca întreprinderile să își desfășoare activitatea într-un mediu concurențial sănătos. Cu precădere cazurile de corupție și fraudă în domeniul achizițiilor publice rămase nedetectate sporesc costurile suportate pentru desfășurarea de activități economice, denaturează concurența și reduc atractivitatea pentru investiții. Schemele nedetectate de planificare fiscală agresivă ale societăților care reușesc să evite plata impozitelor care le revin denaturează condițiile de concurență echitabile și au drept rezultat pierderea de venituri fiscale pentru statele membre și pentru UE în ansamblul său (de exemplu, „Luxleaks”). Alte efecte de propagare sunt riscurile transfrontaliere rezultate din acțiuni care denaturează concurența, din produsele, alimentele și hrana pentru animale nesigure introduse pe piața unică și din poluarea mediului sau riscurile pentru securitatea nucleară, sănătatea publică, sănătatea și bunăstarea animalelor, protecția consumatorilor, protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, securitatea rețelelor și a sistemelor informatice și siguranța transporturilor dintr-un stat membru care se repercutează asupra altor state membre, precum și lacunele în materie de protecție a avertizorilor în situații transfrontaliere, care riscă să fie ignorați. Numai o acțiune la nivelul UE poate remedia dezechilibrul în ceea ce privește nivelul de protecție, asigurând o protecție ridicată și coerentă în întreaga UE, prin furnizarea unor standarde minime de armonizare. În plus, doar o acțiune la nivelul UE poate alinia normele existente privind protecția avertizorilor din actele legislative sectoriale ale Uniunii.
|