(1)

Transformarea rapidă a economiei mondiale în urma digitalizării exercită noi presiuni asupra sistemelor de impozitare a societăților, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional, și pune sub semnul întrebării posibilitatea de a stabili locul unde companiile digitale ar trebui să își plătească impozitele și cât ar trebui să plătească. Cu toate că necesitatea de a adapta normele de impozitare a societăților la economia digitală este recunoscută la nivel internațional de către organisme precum G20, va fi probabil dificil să se ajungă la un acord la nivel global.

(1)

Transformarea rapidă a economiei mondiale în urma digitalizării exercită noi presiuni asupra sistemelor de impozitare a societăților, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional, și pune sub semnul întrebării posibilitatea de a stabili locul unde companiile digitale ar trebui să își plătească impozitele și cât ar trebui să plătească. Cu toate că necesitatea de a adapta normele de impozitare a societăților la economia digitală este recunoscută la nivel internațional de către organisme precum G20, va fi probabil dificil să se ajungă la un acord la nivel global , iar acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat .

(1a)

În era digitală, acum că datele au devenit o nouă resursă economică, pe lângă forța de muncă și resursele tradiționale din trecut, și cum mult prea des societățile multinaționale bazate în mare măsură pe activități digitale iau măsuri care să le permită evitarea sau eludarea impozitelor, se impune dezvoltarea unei noi abordări, pentru a avea un sistem echitabil și sustenabil de impozitare a economiei digitale, care să asigure faptul că companiile digitale își plătesc impozitele acolo unde își desfășoară în mod efectiv activitatea economică.

(2)

Raportul privind acțiunea 1 a proiectului BEPS (erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), intitulat „Addressing the Tax Challenges of the Digital Economy” și publicat de OCDE în octombrie 2015, prezenta mai multe abordări diferite pentru impozitarea economiei digitale, care au fost examinate mai amănunțit în raportul OCDE intitulat „Tax challenges Arising from Digitalisation – Interim Report 2018”. Pe măsură ce transformarea digitală a economiei se accelerează, crește și necesitatea găsirii unor soluții care să asigure o impozitare echitabilă și eficace a companiilor digitale.

(2)

Raportul privind acțiunea 1 a proiectului BEPS (erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), intitulat „Addressing the Tax Challenges of the Digital Economy” și publicat de OCDE în octombrie 2015, prezenta mai multe abordări diferite pentru impozitarea economiei digitale, care au fost examinate mai amănunțit în raportul OCDE intitulat „Tax challenges Arising from Digitalisation – Interim Report 2018”. Pe măsură ce transformarea digitală a economiei se accelerează, crește și devine urgentă și necesitatea găsirii unor soluții care să asigure o impozitare echitabilă și eficace a companiilor digitale. Cu toate acestea, activitatea OCDE privind impozitarea economiei digitale nu a dus la progrese suficiente până acum, ceea ce reflectă nevoia de a evolua în această privință la nivelul Uniunii. În pofida dificultăților de a ajunge la un acord global și a acțiunilor întreprinse de Uniune prin prezenta directivă, ar trebui să se depună în continuare eforturi intense pentru a ajunge la un astfel de acord. În lipsa unei abordări comune a Uniunii, statele membre vor adopta însă soluții unilaterale, care vor conduce la incertitudine în materie de reglementare și va fi o situație dificilă pentru societățile care operează la nivel transfrontalier și pentru autoritățile fiscale. Astfel cum s-a solicitat în cadrul Comisiei de anchetă pentru spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală a Parlamentului European și în cadrul Comisiei sale speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (TAXE2), ar trebui să se instituie un organism fiscal al ONU împuternicit, care să servească drept forum pentru dezbateri și discuții cu privire la acordurile globale și la alte aspecte legate de sistemul fiscal internațional.

(3a)

În rapoartele sale finale ale Comisiei de anchetă pentru spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală și ale Comisiilor speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, Parlamentul European a concluzionat că este nevoie să se abordeze provocările fiscale legate de economia digitală.

(4)

Concluziile Consiliului European din 19 octombrie 2017 subliniau că este nevoie de un sistem de impozitare eficace și echitabil, adecvat pentru era digitală, și că se așteaptă cu interes propuneri adecvate din partea Comisiei până la începutul anului 2018 (15). Concluziile Consiliului ECOFIN din 5 decembrie 2017 au subliniat că o definiție acceptată la nivel mondial a sediului permanent și normele aferente privind stabilirea prețurilor de transfer și atribuirea profitului ar trebui să rămână esențiale și atunci când sunt abordate provocările impozitării profiturilor din economia digitală și încurajează o strânsă cooperare între UE, OCDE și alți parteneri internaționali pentru a se răspunde provocărilor legate de impozitarea profiturilor din economia digitală (16). În acest sens, statele membre ar trebui să aibă obligația de a include în sistemele lor naționale de impozitare a societăților norme care să le permită să își exercite drepturile de impozitare. Prin urmare, diversele impozite pe profit aplicabile în statele membre ar trebui clarificate. Aceste norme ar trebui să extindă definiția unui sediu permanent și să stabilească o prezență impozabilă pentru o prezență digitală semnificativă în jurisdicțiile lor respective. În plus, ar trebui stabilite principii generale de repartizare a profiturilor impozabile către o astfel de prezență digitală. În principiu, aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contribuabililor persoane juridice, indiferent de locul în care își au rezidența fiscală – în Uniune sau în altă parte.

(4)

Concluziile Consiliului European din 19 octombrie 2017 subliniau că este nevoie de un sistem de impozitare eficace și echitabil, adecvat pentru era digitală, și că se așteaptă cu interes propuneri adecvate din partea Comisiei până la începutul anului 2018 (15). Concluziile Consiliului ECOFIN din 5 decembrie 2017 au subliniat că o definiție acceptată la nivel mondial a sediului permanent și normele aferente privind stabilirea prețurilor de transfer și atribuirea profitului ar trebui să rămână esențiale și atunci când sunt abordate provocările impozitării profiturilor din economia digitală și încurajează o strânsă cooperare între UE, OCDE și alți parteneri internaționali pentru a se răspunde provocărilor legate de impozitarea profiturilor din economia digitală (16). În acest sens, statele membre ar trebui să aibă obligația de a include în sistemele lor naționale de impozitare a societăților norme care să le permită să își exercite drepturile de impozitare. Prin urmare, diversele impozite pe profit aplicabile în statele membre ar trebui clarificate. Aceste norme ar trebui să extindă definiția unui sediu permanent și să stabilească o prezență impozabilă pentru o prezență digitală semnificativă în jurisdicțiile lor respective. În plus, ar trebui stabilite principii generale de repartizare a profiturilor impozabile către o astfel de prezență digitală. În principiu, aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contribuabililor persoane juridice, indiferent de dimensiunea lor și de locul în care își au rezidența fiscală – în Uniune sau în altă parte. Mai mult, normele comune prevăzute în prezenta directivă necesită o armonizare mai amplă a bazei fiscale a societăților în Uniune pentru toate societățile. Acesta este motivul pentru care prezenta directivă nu ar trebui să împiedice sau să întârzie lucrările referitoare la propunerea privind o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(5)

Cu toate acestea, normele nu ar trebui să se aplice entităților care își au rezidența fiscală într-o jurisdicție din afara Uniunii cu care statul membru în care este identificată prezența digitală substanțială are încheiată și în vigoare o convenție de evitare a dublei impuneri, cu excepția cazului în care convenția respectivă cuprinde dispoziții privind o prezență digitală substanțială care creează drepturi și obligații similare în raport cu respectiva jurisdicție din afara Uniunii ca cele create de prezenta directivă. Acest lucru este necesar pentru a evita orice conflict cu convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate cu jurisdicții din afara Uniunii, dat fiind că aceste jurisdicții nu intră în general sub incidența dreptului Uniunii.

(5)

Cu toate acestea, normele nu ar trebui să se aplice entităților care își au rezidența fiscală într-o jurisdicție din afara Uniunii cu care statul membru în care este identificată prezența digitală substanțială are încheiată și în vigoare o convenție de evitare a dublei impuneri, cu excepția cazului în care convenția respectivă cuprinde dispoziții privind o prezență digitală substanțială care creează drepturi și obligații similare în raport cu respectiva jurisdicție din afara Uniunii ca cele create de prezenta directivă. Acest lucru este necesar pentru a evita orice conflict cu convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate cu jurisdicții din afara Uniunii, dat fiind că aceste jurisdicții nu intră în general sub incidența dreptului Uniunii. Însă pentru ca dispozițiile conținute în prezenta directivă să fie pe deplin eficace, statele membre ar trebui îndemnate să își adapteze, atunci când este necesar, convențiile de evitare a dublei impuneri în vigoare, pentru a include dispoziții privind o prezență digitală substanțială care creează drepturi și obligații similare în privința jurisdicțiilor din afara Uniunii ca cele create de prezenta directivă. Comisia poate să prezinte o propunere pentru a stabili un model al Uniunii de modificare a convenției fiscale, care să fie folosit pentru a adapta miile de convenții bilaterale încheiate de fiecare stat membru.

(8)

Un obiectiv esențial al prezentei directive este acela de a îmbunătăți reziliența pieței interne, în ansamblul său, pentru a aborda provocările pe care le implică impozitarea economiei digitale. Acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual, deoarece companiile digitale își pot desfășura activitatea la nivel transfrontalier fără a avea vreo prezență fizică într-o jurisdicție; prin urmare, sunt necesare norme care să asigure faptul că acestea plătesc impozite în jurisdicțiile în care realizează profituri. Dată fiind această dimensiune transfrontalieră, o inițiativă la nivelul UE aduce valoare adăugată în comparație cu ceea ce s-ar putea realiza printr-o multitudine de măsuri naționale. Pentru a se asigura o aplicare armonizată a normelor privind o prezență digitală substanțială în cadrul Uniunii este necesară o inițiativă comună la nivelul întregii piețe interne. Utilizarea unor abordări unilaterale și divergente de către fiecare stat membru s-ar putea dovedi ineficace și ar putea fragmenta piața unică prin crearea în Uniune a unor conflicte între politicile naționale, a unor denaturări și a unor obstacole fiscale pentru companii. Întrucât obiectivele prezentei directive pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(8)

Un obiectiv esențial al prezentei directive este acela de a îmbunătăți reziliența pieței interne, în ansamblul său, pentru a aborda provocările pe care le implică impozitarea economiei digitale , respectând, în același timp, principiul neutralității fiscale, dar și libera circulație a serviciilor în cadrul pieței unice europene și fără a face discriminări între întreprinderile din Uniune și cele din afara Uniunii . Acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând individual, deoarece companiile digitale își pot desfășura activitatea la nivel transfrontalier fără a avea vreo prezență fizică sau având doar o prezență fizică redusă într-o jurisdicție; prin urmare, sunt necesare norme care să asigure faptul că acestea plătesc impozite în jurisdicțiile în care realizează profituri. Dată fiind această dimensiune transfrontalieră, o inițiativă la nivelul UE aduce valoare adăugată în comparație cu ceea ce s-ar putea realiza printr-o multitudine de măsuri naționale. Pentru a se asigura o aplicare armonizată a normelor privind o prezență digitală substanțială în cadrul Uniunii este necesară o inițiativă comună la nivelul întregii piețe interne. Utilizarea unor abordări unilaterale și divergente de către fiecare stat membru s-ar putea dovedi ineficace și ar putea fragmenta piața unică prin crearea în Uniune a unor conflicte între politicile naționale, a unor denaturări și a unor obstacole fiscale pentru companii. În consecință, ar trebui să se acorde o atenție specială asigurării faptului că abordarea Uniunii este echitabilă și nu discriminează niciun stat membru anume. Întrucât obiectivele prezentei directive pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, stabilit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(8a)

Pentru a se institui un cadru coerent și consistent privind baza fiscală pentru toate societățile, conceptul de prezență digitală substanțială și soluțiile prezentate în prezenta directivă ar trebui să devină, de asemenea, parte integrantă din directivele Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților și o bază fiscală consolidată comună a societăților.

(8b)

În cazul în care prezenta propunere nu conduce la un acord și, prin urmare, nu reușește să elimine denaturările concurenței și obstacolele fiscale pentru întreprinderile din Uniune, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere întemeiată pe articolul 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele necesare.

(9)

Este necesar ca orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentei directive să se facă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (17), ceea ce include obligația de a pune la dispoziție măsurile tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a se conforma obligațiilor impuse de regulamentul respectiv, în special cele referitoare la legalitatea prelucrării, la securitatea activităților de prelucrare, la comunicarea de informații și drepturile persoanelor vizate, la protecția datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit. Ori de câte ori este posibil, datele cu caracter personal ar trebui să fie anonimizate.

(9)

Este necesar ca orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată în contextul prezentei directive să se facă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (17), ceea ce include obligația de a pune la dispoziție măsurile tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a se conforma obligațiilor impuse de regulamentul respectiv, în special cele referitoare la legalitatea prelucrării, la securitatea activităților de prelucrare, la comunicarea de informații și drepturile persoanelor vizate, la protecția datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit , cu respectarea corespunzătoare a principiilor necesității și proporționalității . Ori de câte ori este posibil, datele cu caracter personal ar trebui să fie anonimizate. Datele care pot fi colectate de la utilizatori în scopul aplicării prezentei directive ar trebui să se limiteze strict la datele care indică statul membru în care sunt situați utilizatorii, fără a permite identificarea utilizatorului.

(10)

Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive la cinci ani de la intrarea în vigoare a  acesteia și să prezinte Consiliului un raport în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare. Ar trebui înființat un Comitet consultativ DigiTax care să examineze întrebările referitoare la aplicarea directivei.

(10)

Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive până la … [trei ani de la data intrării în vigoare a  prezentei directive] și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, în special privind sarcina administrativă și costurile suplimentare pentru societăți și îndeosebi întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), impactul sistemului de impozitare prevăzut de prezenta directivă asupra veniturilor statelor membre, impactul asupra datelor cu caracter personal ale utilizatorilor și impactul asupra pieței unice în ansamblu, având în vedere mai ales posibila denaturare a concurenței între societățile care fac obiectul noilor norme prevăzute în prezenta directivă. În cadrul revizuirii ar trebui să se examineze, de asemenea, dacă ar trebui modificate tipurile de servicii care intră sub incidența directivei sau definiția prezenței digitale substanțiale . Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare. Ar trebui înființat un Comitet consultativ DigiTax care să examineze întrebările referitoare la aplicarea directivei. Respectivul comitet ar trebui să își publice ordinile de zi și, înaintea selecției, ar trebui să se asigure că membrii comitetului nu se află într-o situație de conflict de interese. Un observator al Parlamentului European ar trebui invitat să participe la reuniunile comitetului.

(10a)

Având în vedere cheltuielile administrative pentru o prezență digitală substanțială, ar trebui să se asigure faptul că IMM-urile nu intră în mod neintenționat în domeniul de aplicare al prezentei directive. Comisia ar trebui, în cadrul procesului de revizuire, să examineze măsura în care prezenta directivă afectează în mod negativ IMM-urile.

(12a)

Întrucât dispozițiile prevăzute în prezenta directivă vizează să asigure o soluție permanentă și cuprinzătoare la problema impozitării economiei digitale, soluția temporară a unei impozitări a serviciilor digitale, astfel cum se prevede în Directiva privind un sistem comun de impozitare a serviciilor digitale pentru veniturile rezultate din furnizarea anumitor servicii digitale, încetează automat să se mai aplice odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor prezentei directive.

(a)

colectarea, stocarea, prelucrarea, analizarea, utilizarea și vânzarea de date de la nivel de utilizator;

(a)

colectarea, stocarea, prelucrarea, analizarea, exploatarea, transmiterea, utilizarea și vânzarea de date de la nivel de utilizator;