13.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 345/25

Raportor:

domnul Antonello PEZZINI

Coraportor:

domnul Hannes LEO

1.1.

Economia europeană se bazează tot mai mult pe creativitate și inovare. 39 % din PIB-ul Uniunii și 26 % din locurile de muncă din UE sunt generate de industriile care utilizează intens drepturi de proprietate intelectuală (1). CESE consideră că întreprinderile trebuie să beneficieze de o serie de condiții care să faciliteze inovarea, investițiile și ocuparea forței de muncă.

1.2.

Conform estimărilor ONU (2) și OCDE, produsele contrafăcute reprezintă între 5 și 7 % (date ONU) sau până la 2,5 % (date OCDE) din comerțul mondial. Majoritatea produselor contrafăcute din Europa sunt produse în afara UE, însă producția este în creștere în statele membre. Internetul a simplificat și sporit considerabil posibilitatea de a vinde online produse contrafăcute, în timp ce riscul unei acțiuni în justiție rămâne foarte scăzut.

1.3.

Industria contrafacerilor profită atât de diferențele de eficiență a controalelor vamale la punctele-cheie de intrare pe piața unică, cât și de caracterul fragmentat și variabil al punerii în aplicare la nivel național a normelor și a standardelor UE, ceea ce facilitează pătrunderea în UE a produselor care pun în pericol sănătatea consumatorilor, siguranța și securitatea publică și competitivitatea întreprinderilor.

1.4.

În consecință, o uniune vamală pe deplin funcțională și interoperativă trebuie să asigure funcționarea eficientă a noului sistem introdus de codul vamal, protejând întreprinderile de concurența neloială, în special de industria globală a produselor contrafăcute și piratate – nu numai în interesul întreprinderilor, ci și pentru că are implicații directe asupra sănătății, siguranței și securității la nivel global, precum și asupra creșterii economice.

1.5.

În opinia CESE, având în vedere că trebuie să se facă distincție între două tipuri de contrafacere [contrafacerea ca încălcare a DPI, adică doar concurență neloială fără nicio amenințare la adresa siguranței și sănătății publice și contrafacerea infracțională, astfel cum este definită prin Convenția Medicrime (3)], eradicarea contrafacerii și pirateriei ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE nu numai în vederea asigurării creșterii sănătoase a comerțului mondial liber fără protecționism, ci și din perspectiva creșterii gradului de profesionalism al criminalității organizate în comerțul cu produse contrafăcute și piratate și a riscurilor pentru consumatori. Acest lucru ar putea implica procese penale adecvate pentru a descuraja astfel de activități de contrafacere infracțională.

1.6.

Pentru a reduce impactul negativ al volumului tot mai mare de mărfuri contrafăcute și piratate de pe piață, trebuie luate măsuri la nivel sectorial, național, european și multilateral pentru a contracara:

1.7.

CESE este convins că trebuie un efort comun din partea tuturor actorilor publici și privați pentru a identifica și a pune în aplicare o strategie comună de măsuri coordonate destinate prevenirii, detectării și combaterii acestui fenomen, susținute de un cadru tehnic și legislativ comun adecvat.

1.8.

CESE consideră totuși că această inițiativă este în primul rând o problemă a sectorului privat al UE, care cuprinde industriile și prestatorii de servicii cei mai afectați, precum și tot lanțul valoric, cu implicarea titularilor de drepturi și a IMM-urilor, iar Comisia trebuie să actualizeze cadrul de reglementare a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), în vederea modernizării normelor existente și a adaptării opțiunilor de drept penal disponibile în prezent în UE și în statele sale membre. Împreună, aceștia ar trebui să creeze un impuls comun puternic, de la sursă, de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, identificând mecanisme interoperative de cooperare internațională și de monitorizare a furnizorilor/clienților, pentru a minimiza riscul de contrafacere în lanțul de aprovizionare.

1.9.

În opinia CESE, o acțiune comună mai puternică din partea sectorului privat este esențială pentru a asigura parteneriate eficiente cu furnizorii de site-uri internet, producătorii de conținut, deținătorii de mărci, operatorii de plăți electronice, agenții de publicitate/rețelele de publicitate și registrele de domenii internet, și înțelegeri voluntare de acțiune comună, care pot genera ajustări rapide pentru schimbările bruște ale pieței.

1.10.

Promovarea puternică din partea sectorului privat ar trebui să fie însoțită de măsuri publice precum:

1.11.

CESE consideră că ar trebui finanțată o campanie europeană de combatere a contrafacerii, care să includă o zi europeană de combatere a contrafacerii și o linie telefonică specială – subliniind:

1.12.

CESE consideră că este esențială coordonarea mai strânsă a diferitelor servicii ale Comisiei Europene cu agențiile europene implicate în această problemă și cu omologii acestora din statele membre. Acest lucru se poate realiza prin furnizarea de resurse suficiente pentru cooperarea în întreaga Europă și prin eforturi de a stabili o adevărată cultură a cooperării. Înființarea unui grup operativ central de combatere a contrafacerii pentru o perioadă adecvată de timp ar putea contribui în mod efectiv la atingerea acestui obiectiv.

1.13.

CESE îndeamnă Consiliul și Parlamentul European să convingă de urgență Comisia:

2.1.

Pentru delimitarea obiectului prezentului aviz, se face referire la contrafacere în accepțiunea Regulamentului (UE) nr. 608/2013. „Pirateria electronică și digitală”, comerțul și diseminarea software-ului IT sau fișierelor ilegale, cu încălcarea legislației relevante referitoare la proprietatea intelectuală, nu intră în domeniul de aplicare al prezentului aviz, deoarece acestea sunt strâns legate de Agenda digitală, pentru care CESE a înființat anume un grup de studiu permanent.

2.2.

Cuantificarea fenomenului contrafacerii este o sarcină complexă deoarece, la fel ca în toate domeniile activității ilegale, datele disponibile se bazează prea mult pe estimări și aproximări, având în vedere că, în majoritatea cazurilor, filierele de contrafacere sunt controlate de grupuri infracționale organizate, care au identificat în mod abil potențialul imens al acestui tip de activitate ilegală, cu riscuri minime de a fi prinse.

2.3.

În ultimii ani, tipurile de mărfuri vizate de contrafacere s-au înmulțit, în măsura în care în prezent nu există produse care să nu poată fi imitate și vândute: totul este copiat, de la accesorii de îmbrăcăminte la piese de schimb mecanice și instrumente, materiale de construcție și echipamente, bijuterii, încălțăminte, obiecte de design, jucării, cosmetice și medicamente; în prezent, s-ar părea că mărfurile falsificate constituie un sector paralel în sine, un adevărat concurent cu care întreprinderile trebuie să concureze și față de care trebuie să-și apere cota de piață.

2.4.

Dată fiind ușurința de a cumpăra, consumatorii aleg adesea produse contrafăcute (cu serioase repercusiuni asupra întreprinderilor, în special a IMM-urilor); comerțul electronic și licitațiile online insuficient reglementate și dificil de controlat reprezintă o modalitate eficientă și sigură de a stabili o bază largă de clienți și de a tranzacționa mărfuri contrafăcute la costuri reduse.

2.5.

Contrafacerile au devenit una dintre principalele căi de facilitare și finanțare a crimei organizate. Implicarea grupurilor infracționale organizate a dus la o creștere drastică a nivelului de profesionalism în industria contrafacerii: membrii acestora au dezvoltat rețelele necesare pentru a le permite să își optimizeze rezultatele la scară globală.

2.6.

Producția de mărfuri contrafăcute este, în general, considerată un fenomen extern: statisticile vamale arată clar că majoritatea țărilor din care provin produsele contrafăcute nu sunt membre ale UE. China, deși și-a luat un angajament important de a stopa contrafacerea, rămâne unul dintre principalii actori-cheie din acest sector.

2.7.

Dezvoltarea internetului a creat noi canale de distribuție pentru produsele contrafăcute cu un nivel scăzut de risc pentru vânzător, ca urmare a dificultății de a introduce o acțiune în justiție împotriva intermediarilor din lanțul valoric. Este necesară o intensificare a cooperării de-a lungul lanțului valoric, pentru a combate în mod eficace comerțul cu bunuri contrafăcute pe internet.

2.8.

39 % din PIB-ul Uniunii și 26 % din locurile de muncă din UE sunt generate de industriile care utilizează intens DPI (5). Potrivit unor studii recente (6), mărfurile contrafăcute reprezintă între 5 și 7 % din comerțul mondial, adică aproximativ 600 de miliarde EUR pe an, în timp ce OCDE (7) a evaluat valoarea importurilor de mărfuri false la 2,5 % din comerțul internațional în 2013, echivalentul a 338 de miliarde EUR, estimându-se că până la 5 % sau 85 de miliarde EUR din mărfurile importate în UE sunt contrafăcute sau piratate (nefiind luate în considerare cele produse și vândute în cadrul unui singur stat membru și cele cumpărate de pe internet și prin activități economice indirecte).

2.9.

În conformitate cu alte statistici internaționale din 2017 (8), se estimează că comerțul mondial cu mărfuri contrafăcute și piratate generează anual între 923 de miliarde și 1 130 miliarde USD.

2.10.

Producția de marfă contrafăcută, inclusiv la scară largă, este în creștere în statele membre, deoarece falsificatorii de produse încearcă să eludeze controalele vamale la frontierele externe ale UE.

2.11.

Introducerea pe piață a produselor contrafăcute și piratate provoacă daune enorme economiei, facilitând astfel dezvoltarea unei „economii subterane”, care privează guvernele de veniturile (9) necesare pentru servicii publice esențiale și determină o sarcină fiscală mai mare pentru contribuabili, ceea ce duce la pierderea de locuri de muncă stabile.

2.12.

În UE, contrafacerea este responsabilă anual pentru pierderea unui număr de aproximativ 800 000 de locuri de muncă și a unor venituri fiscale în valoare de aproximativ 14,3 miliarde EUR, inclusiv TVA și accize (10).

2.13.

PE a adoptat o serie de rezoluții pe această temă, în special Rezoluția sa din 9 iunie 2015 (11), în care recomanda adoptarea unei abordări care să reunească toți actorii în lupta împotriva contrafacerii, sensibilizarea consumatorilor (oferindu-le mai multe informații), dezvoltarea de noi modele comerciale, îmbunătățirea mecanismelor de apărare ale IMM-urilor, promovarea convergenței intereselor între statele membre și țările terțe și utilizarea într-o mai mare măsură a datelor colectate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

2.14.

La 19 martie 2013, Consiliul a adoptat o rezoluție privind Planul de acțiune vamală al UE de combatere a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală pentru perioada 2013-2017, prin care stabilea obiective clare, aloca resursele adecvate și defininea indicatorii de rezultat și de performanță, în conformitate cu o foaie de parcurs clar definită:

2.15.

La 18 mai 2017, concluziile Consiliului privind stabilirea priorităților în lupta împotriva criminalității internaționale organizate și grave pentru perioada 2018-2021 subliniază că „piețele infracționale sunt tot mai complexe și mai dinamice […]. […] Ar trebui acordată o atenție deosebită comerțului online cu produse și cu servicii ilicite[…], inclusiv cu marfă contrafăcută”.

3.1.

Statisticile vamale arată în mod clar că majoritatea țărilor din care provin produsele contrafăcute nu sunt membre ale UE, având în vedere că principalii actori din industria contrafacerii nu includ numai China și Hong Kong, ci și alte țări asiatice specializate în sectoare specifice: India în produse farmaceutice, Egipt în produse alimentare și Turcia în parfumuri, cosmetice și articole de încălțăminte, împreună cu Malaysia, Belarus, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Thailanda și Filipine.

3.2.

Statisticile vamale ale UE din 2014 au arătat că peste 66 % din produsele textile și de îmbrăcăminte contrafăcute provin din afara UE.

3.3.

Punctele de trecere pentru transportul mărfurilor din Asia în Europa joacă un rol deosebit de important, deoarece acestea acționează ca zone centrale pentru transportul containerelor de mărfuri într-o rețea de 3 000 de zone libere situate în 135 de țări diferite. Aceste zone sunt utilizate ca locuri de schimb, documentare și reetichetare a conținutului containerelor.

3.4.

Un alt factor care trebuie luat în considerare este creșterea considerabilă a producției interne de mărfuri contrafăcute și piratate în UE, activitate care, potrivit Europol, devine din ce în ce mai profitabilă pentru membrii grupurilor infracționale organizate, prezintă riscuri mult mai mici și este legată de alte tipuri de infracțiuni, cum ar fi frauda, falsificarea documentelor, evaziunea fiscală și traficul de ființe umane.

3.5.

Odată cu relocarea instalațiilor de producție a mărfurilor contrafăcute și piratate în interiorul UE, care a dus la reducerea costurilor de transport și a riscurilor de interceptare, și cu dezvoltarea unor rețele de grupuri infracționale bine organizate, cu resurse adecvate, se observă un nou model: extinderea preconizată a zonei libere Tanger Med din Maroc, aflată la numai 15 km de UE, ar putea oferi rețelelor infracționale oportunități suplimentare de plasare a unor cantități mai mari de mărfuri contrafăcute pe piața europeană.

3.6.

Țările ale căror întreprinderi au fost cele mai afectate de activitățile de contrafacere între 2011 și 2013 sunt SUA cu 20 %, Italia cu 15 %, Franța și Elveția cu 12 %, Japonia și Germania cu 8 %, Regatul Unit și Luxemburg. De asemenea, nu ar trebui subestimate pierderile indirecte și costurile suplimentare generate de noile soluții de proiectare/inovare cauzate de activitățile de contrafacere.

4.1.

CESE solicită cu fermitate statelor membre să adopte măsuri care să vizeze:

4.2.

CESE pledează pentru un nou cadru al UE pentru perioada 2018-2021, inclusiv un plan de acțiune cu finanțare integrală și coordonat, în vederea consolidării legislației de combatere a contrafacerii și inițiative la nivelul UE, prin măsuri cum ar fi:

5.1.

În opinia CESE, este esențial să se asigure o coordonare mai strânsă între diferitele servicii ale Comisiei și agențiile europene implicate în această chestiune. Acest lucru se poate realiza prin înființarea unui grup operativ care să raporteze direct președintelui Comisiei, în măsură să interacționeze cu segmentele relevante ale sectorului privat, cu organismele internaționale și cu autoritățile competente ale statelor membre.

5.2.

Acest grup operativ de combatere a contrafacerii ar trebui să prezinte un raport anual exhaustiv/atotcuprinzător privind progresele realizate în domeniul tehnologic, structural și de reglementare, în special la nivel internațional.

5.3.

Comisia Europeană și agențiile europene, în special EUIPO, Europol și OLAF, precum și ONG-urile implicate în combaterea contrafacerii trebuie să-și intensifice coordonarea internațională, organizând conferințe internaționale anuale.