COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.5.2016

COM(2016) 274 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

1.    Introducere

1.1.    Context

Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 1 (denumit în continuare „regulamentul”), care urmărește să asigure protecția de bază a pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare utilizând servicii de transport de pasageri sau croaziere, a devenit aplicabil la 18 decembrie 2012.

Comisia înaintează prezentul raport în temeiul articolul 29 din regulament, care impune Comisiei să raporteze Parlamentului European și Consiliului în legătură cu funcționarea și cu efectele regulamentului și, dacă este necesar, să facă propuneri legislative de punere în aplicare mai în detaliu a regulamentului sau de modificare a acestuia.

Raportul se bazează parțial pe date cantitative și calitative din rapoartele privind aplicarea regulamentului 2 prezentate de autoritățile naționale în perioada 2013-2014 și pe consultarea părților interesate reprezentând pasagerii și industria de profil la nivel european 3 .

1.2.    Importanța și caracteristicile sectorului transportului maritim de pasageri și ale celui de transport de pasageri pe căi navigabile interioare ale UE

Traficul maritim reprezintă cvasitotalitatea pieței transportului de pasageri cu vaporul din UE, în timp ce traficul pe căile navigabile interioare reprezintă mai puțin de 1 % din această piață 4 .

Regulamentul face distincție între serviciile comerciale de transport de pasageri și cele de croazieră și reflectă caracteristicile diferite ale acestora prin domeniul de aplicare diferit al drepturilor pe care le conferă pasagerilor:

Serviciile comerciale de transport de pasageri sunt servicii de transport de pasageri operate între porturi, conform unui orar publicat. Ele reprezintă 96,5 % din piața transportului maritim de pasageri: 193 de milioane de pasageri au utilizat feriboturi maritime și alte servicii de transport maritim de linie regulate în 2013 5 . Intensitatea ridicată a traficului maritim de pasageri este esențială dacă se dorește ca arhipelagurile, insulele și regiunile periferice/ultraperiferice ale statelor membre să facă parte din structura economică și socială a UE. În unele cazuri (de exemplu, cel al insulelor mici, fără legături de transport aerian) nu există alternative la transportul maritim, iar cetățenii trebuie să călătorească cu vaporul, indiferent de condițiile impuse de transportator.

Croazierele sunt servicii de transport pe apă operate exclusiv în scop de agrement sau recreativ, completate de servicii de cazare și de alte facilități, care oferă mai mult de două nopți de cazare la bord. În 2013, aproape 7 milioane de pasageri au apelat la serviciile navelor de croazieră, număr care reprezintă aproximativ 3,5 % din piață 6 . Industria croazierelor face parte din segmentul de lux al sectorului maritim; navele dispun de o infrastructură hotelieră completă, oferă activități de agrement și adesea transportă pasagerii înapoi în portul de plecare.

2.    Obiectivele, sfera de aplicare și conținutul regulamentului

2.1    Obiectivele regulamentului

Legiuitorii Uniunii au adoptat norme privind drepturile pasagerilor pentru toate modurile de transport (aerian, feroviar, naval, cu autobuzul/autocarul), pentru a oferi cetățenilor o protecție minimă atunci când călătoresc în Europa și pentru a facilita, astfel, mobilitatea și integrarea socială. Existența, în toate cele patru moduri de transport, a unui set comun de drepturi ale pasagerilor garantate prin lege (cu dispoziții specifice, reflectând caracteristicile modale ale tuturor modurilor, piețelor și pasagerilor 7 ) contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru operatori, atât în cadrul modurilor individuale de transport, cât și între acestea.

2.2    Sfera de aplicare și conținutul regulamentului

Sfera de aplicare

Cu unele excepții 8 , regulamentul se aplică serviciilor de transport maritim de pasageri și celor de transport de pasageri pe căile navigabile interioare, operate din sau înspre porturile din UE, precum și serviciilor de croazieră cu un port de îmbarcare în UE.

Până la 18 decembrie 2014, statele membre puteau să excepteze de la aplicarea prezentului regulament navele maritime cu un tonaj brut mai mic de 300 de tone utilizate în transportul intern, cu condiția ca drepturile pasagerilor să fie asigurate în mod adecvat în temeiul legislației naționale. Niciunul dintre statele membre nu a făcut uz de această exceptare.

Statele membre pot decide să nu aplice regulamentul în cazul serviciilor de transport de pasageri acoperite de obligații de serviciu public, de contracte de servicii publice sau de servicii integrate, cu condiția să garanteze că drepturile care decurg din regulament sunt garantate în mod comparabil prin legislația națională. Niciunul dintre statele membre nu a făcut uz de această exceptare.

Conținut

La fel ca drepturile pasagerilor aplicabile altor moduri de transport, drepturile pasagerilor care utilizează transportul pe apă se bazează pe patru principii:

a)    Nediscriminarea pe baza cetățeniei

Niciun pasager nu trebuie să sufere discriminări directe sau indirecte bazate pe cetățenie sau naționalitate, atunci când cumpără bilete pentru servicii de transport de pasageri pe apă sau pentru croaziere.

b)    Informare precisă, în timp util și accesibilă

Pasagerii au dreptul la informații adecvate, înainte și în timpul călătoriei (în special în caz de întrerupere neprevăzută a călătoriei), referitoare, printre altele, la drepturile lor și la datele de contact ale organismelor naționale de aplicare a legii (ONA).

c)    Asistență imediată și proporțională în caz de întrerupere neprevăzută a călătoriei

În cazul unei întârzieri mai mari de 90 de minute sau al anulării unui serviciu de transport de pasageri sau a unei croaziere, pasagerii au dreptul la o asistență proporțională, corespunzătoare și gratuită. Această asistență poate include gustări, mese, băuturi răcoritoare și, în anumite circumstanțe, cazare. Pasagerilor trebuie să li se ofere de asemenea posibilitatea de a alege între:

redirecționarea către destinația finală, fără costuri suplimentare, în cel mai scurt timp posibil și în condiții comparabile și

rambursarea prețului biletului, însoțită, după caz, de un transport de întoarcere gratuit, în cel mai scurt timp posibil, până la punctul inițial de plecare prevăzut în contractul de transport.

Pasagerii au de asemenea dreptul la o despăgubire obiectivă și standardizată în cazul unei întârzieri prelungite la sosire. Cuantumul compensației depinde de durata întârzierii și de durata programată a călătoriei și este calculat în raport cu prețul biletului. Operatorul de transport nu este obligat să plătească despăgubiri în cazul în care dovedește că întârzierea a fost cauzată de condiții meteorologice care puneau în pericol operarea în condiții de siguranță a navei sau de circumstanțe extraordinare care, în mod rezonabil, nu puteau fi evitate.

Spre deosebire de serviciile comerciale de pasageri, croazierele nu operează pe baza unui orar obligatoriu publicat. Prin urmare, în temeiul regulamentului, pasagerii navelor de croazieră nu au nici dreptul de a alege între redirecționare și rambursare în cazul anulării sau al întârzierii la plecare (acest aspect este reglementat în contractul încheiat de pasager pentru serviciile de croazieră), nici dreptul la compensații în cazul întârzierilor la sosire.

d)    Drepturile persoanelor cu dizabilități și ale celor cu mobilitate redusă

Regulamentul impune anumite obligații transportatorilor, operatorilor terminalelor portuare, agenților de voiaj și agențiilor de turism touroperatoare, pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități sau cele cu mobilitate redusă beneficiază de oportunități egale în ceea ce privește călătoria pe apă.

Transportatorii, agențiile de voiaj și agențiile de turism touroperatoare nu pot refuza să accepte o rezervare sau să transporte un pasager pe motiv de dizabilitate sau de mobilitate redusă, cu excepția cazului în care:

este imposibil ca pasagerul să fie transportat în conformitate cu legislația aplicabilă în materie de siguranță și cu cerințele de sănătate și de siguranță stabilite de autoritățile competente sau

concepția navei sau a infrastructurii de transport fac imposibil transportul pasagerului într-un mod sigur și fezabil din punct de vedere operațional.

Transportatorii și administratorii de terminale trebuie să creeze condiții de acces nediscriminatorii.

Persoanele cu dizabilități sau cu mobilitate redusă nu trebuie să fie obligate să plătească nicio taxă suplimentară pentru biletele lor, iar transportatorii și operatorii de terminale portuare trebuie să le furnizeze, cu titlu gratuit, o asistență adecvată în porturi și la bordul navelor.

Alte acte legislative ale UE relevante pentru serviciile de transport de pasageri pe apă

Pasagerii care utilizează servicii de transport maritim acoperite de sfera de aplicare a regulamentului sunt protejați, de asemenea, prin Regulamentul (CE) nr. 392/2009 9 , care urmărește să asigure plata unei compensații adecvate pentru orice vătămare personală (inclusiv moartea) sau pentru orice alte pierderi sau daune suferite ca urmare a unui accident maritim 10 .

Pasagerii care călătoresc cu vaporul ca parte a unui pachet de călătorie beneficiază de drepturi suplimentare în temeiul recent adoptatei Directive (UE) 2015/2302 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate 11 .

Următoarele acte legislative ale UE reglementează și ele o serie de aspecte legate de accesibilitatea navelor pentru persoanele cu dizabilități sau cele cu mobilitate redusă: Directiva 2009/45/CE privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri 12 , Directiva 1999/35/CE privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranță a serviciilor regulate de feriboturi cu punte ruliu și ambarcațiuni rapide de pasageri 13 și Directiva 98/41/CE privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității 14 .

O parte semnificativă a transportului de pasageri pe apă se desfășoară într-un context transfrontalier: pasagerii călătoresc fie apelând la servicii transfrontaliere, fie apelând la servicii naționale din afara propriului stat membru. Pentru a proteja interesele acestor pasageri, Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului 15 prevede un cadru adecvat în care organismele naționale de aplicare a legii trebuie să coopereze și să apere interesele colective ale pasagerilor într-un context transfrontalier.

3.    Aplicarea regulamentului de către statele membre

Regulamentul impune statelor membre să desemneze organisme naționale de aplicare (ONA) care să asigure aplicarea regulamentului și să introducă în legislația națională sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive, aplicabile operatorilor care încalcă prevederile acestuia.

Desemnarea de ONA 16

Majoritatea statelor membre, dar nu toate, au desemnat ONA-uri care fuseseră anterior responsabile cu drepturile pasagerilor din alte moduri de transport. Acestea sunt fie autorități de transport, fie autorități de protecție a consumatorilor. Unele state membre au desemnat mai multe ONA-uri: în general, este vorba despre o autoritate de protecție a consumatorilor care este responsabilă cu soluționarea plângerilor și despre o autoritate din domeniul transporturilor, responsabilă cu alte aspecte (inspecții, sancțiuni, accesul pasagerilor cu dizabilități la nave și la terminalele portuare). În majoritatea statelor membre, ONA-urile au fost desemnate doar la nivel național, însă în câteva state membre, autoritățile regionale joacă un rol esențial în aplicarea regulamentului.

Soluționarea plângerilor

Reclamațiile pasagerilor referitoare la presupuse încălcări ale regulamentului pot fi depuse la transportator, la operatorul terminalului portuar sau direct la ONA.

Regulamentul nu stabilește o ordine cronologică pentru depunerea unei plângeri, însă permite statelor membre să solicite ca pasagerii să-și depună mai întâi plângerea la transportator sau la operatorul terminalului portuar, ONA-urile acționând doar în calitate de organism de recurs, în cazul în care pasagerul nu este mulțumit de răspunsul primit. Un total de 21 de state membre au ales această opțiune, care oferă avantajul unui tratament mai eficient și mai rapid al plângerilor de către ONA-uri, întrucât acestea au la dispoziție, încă de la început, corespondența dintre reclamant și transportator/operatorul terminalului și își pot forma astfel o viziune mai cuprinzătoare a cazului, prin examinarea punctelor de vedere ale ambelor părți.

Nu există date disponibile privind numărul plângerilor înaintate de pasageri transportatorilor și operatorilor de terminale în 2013 și 2014. Cu toate că aceste date ar fi utile pentru evaluarea funcționării regulamentului, transportatorii și operatorii de terminale nu sunt obligați să le colecteze și să le raporteze ONA-urilor.

Ceea ce știm, însă, este că ONA-urile au tratat foarte puține plângeri (a se vedea tabelul de mai jos). Există diverse motive care explică această situație: în particular, regulamentul este relativ recent și este posibil ca un număr mare de pasageri să nu fie pe deplin informați cu privire la drepturile lor. De asemenea, în majoritatea statelor membre pasagerii trebuie să-și adreseze mai întâi plângerile transportatorului sau operatorului de terminal, care par să soluționeze majoritatea acestora în mod satisfăcător, astfel încât plângerile nu ajung pe masa ONA-urilor.

Sancțiuni

Majoritatea legislațiilor naționale ale statelor membre prevăd un sistem de sancțiuni bazat exclusiv pe amenzi, însă unele ONA-uri pot să retragă de asemenea licența unui operator, dacă acesta încalcă regulamentul în mod deliberat și sistematic.

ONA-urile au impus foarte puține sancțiuni din momentul în care regulamentul a devenit aplicabil (a se vedea tabelul de mai jos). Majoritatea ONA-urilor susțin că operatorii doresc să respecte dispozițiile regulamentului, să corecteze încălcările și să soluționeze plângerile înainte de a se ajunge într-o situație în care impunerea unei sancțiuni devine inevitabilă.

Tabel – Numărul plângerilor soluționate și al sancțiunilor impuse de ONA 17

Alte activități de comunicare și de asigurare a aplicării legii

Soluționarea plângerilor și sancționarea nerespectării sunt doar câteva dintre exemplele oferite de regulament în ceea ce privește instrumentele potențiale de asigurare a aplicării drepturilor pasagerilor care utilizează transportul pe apă. Multe dintre ONA-uri s-au dovedit a fi foarte proactive și au luat măsuri suplimentare.

Atât ONA-urile, cât și părțile interesate, au afirmat că întâlnirile dintre ONA-uri, transportatori și operatorii terminalelor portuare 18 , precum și publicarea de orientări naționale privind drepturile pasagerilor și obligațiile operatorilor 19 înainte ca regulamentul să devină aplicabil, au fost foarte utile în pregătirea operatorilor pentru aplicarea regulamentului.

Unele ONA-uri 20 participă frecvent la evenimente media și la târguri de turism, pentru a informa publicul cu privire la drepturile pasagerilor care utilizează transportul pe apă.

O serie de ONA-uri efectuează inspecții periodice, pentru a verifica dacă navele și terminalele porturilor furnizează pasagerilor informațiile necesare și dacă acestea sunt accesibile persoanelor cu dizabilități sau cu mobilitate redusă. Ele verifică, de asemenea, paginile principale ale site-urilor web ale transportatorilor și operatorilor de terminale (pentru a se asigura, de exemplu, că pasagerii sunt informați cu privire la drepturile lor, sau că clauzele generale ale contractelor sunt conforme cu regulamentul) 21 . Obiectivul principal nu este acela de a sancționa operatorii, ci de a-i sensibiliza cu privire la obligațiile ce le revin în temeiul regulamentului și de a facilita respectarea voluntară a dispozițiilor acestuia.

4.    Funcționarea regulamentului și măsuri de îmbunătățire

4.1    Evaluarea funcționării regulamentului

Rezultatele consultării părților interesate

În noiembrie 2015, Comisia a invitat părțile interesate reprezentând pasagerii și industria la nivelul UE să facă schimb de opinii cu privire la funcționarea regulamentului 22 .

Părțile interesate reprezentând armatorii, liniile de croazieră și porturile au indicat faptul că regulamentul funcționează în mod corespunzător și că nu ar trebui modificat. Ei au subliniat înalta calitate a serviciilor furnizate, fapt demonstrat de numărul foarte redus de plângeri.

Organizațiile pasagerilor sunt, în general, mulțumite de regulament, însă apreciază ca acesta ar putea fi îmbunătățit. Ele consideră că transportatorii și operatorii terminalelor portuare au demonstrat o abordare pozitivă în ceea ce privește implementarea și aplicarea regulamentului, dar sunt de părere că operatorii și ONA-urile mai au încă multe de făcut. Nivelul de aplicare variază în mod semnificativ la nivelul statelor membre și al transportatorilor.

Ar trebui adoptate măsuri suplimentare, pentru a garanta dreptul la mobilitate al persoanelor cu dizabilități și al celor cu mobilitate redusă:

navele și terminalele ar trebui să devină mai accesibile;

personalul transportatorilor și al terminalelor ar trebui să fie mai bine pregătit pentru a oferi o asistență corespunzătoare, iar

organizațiile reprezentând persoanele cu dizabilități ar trebui să fie consultate în mod mai sistematic în legătură cu implementarea dispozițiilor pertinente.

În particular, transportatorii și operatorii terminalelor ar trebui să țină cont de avizele organizațiilor reprezentative atunci când stabilesc standarde de calitate pentru asistența oferită persoanelor cu dizabilități sau cu mobilitate redusă (articolul 13).

Evaluarea de către Comisie

Comisia nu a constatat nicio nerespectare deliberată, gravă sau sistematică a regulamentului. Majoritatea plângerilor individuale de care are a luat cunoștință se referă la lipsa compensațiilor sau a unei asistențe corespunzătoare în caz de întârziere sau de anulare 23 . Din rapoartele ONA-urilor pare să rezulte că multe dintre aceste plângeri nu intră în sfera de aplicare a regulamentului 24 sau că ele sunt nefondate 25 .

În ciuda imaginii în general pozitive, Comisia a identificat următoarele obstacole în calea eficientizării aplicării regulamentului:

a)    Pasagerii și operatorii nu sunt suficient de bine informați în legătură cu propriile drepturi și obligații

Deoarece regulamentul este relativ recent, cetățenii nu sunt suficienți de bine informați în acest sens. ONA-urile și reprezentanții părților interesate au indicat faptul că mulți operatori nu au fost informați cu privire la regulament la momentul adoptării sale și că acest lucru continuă să reprezinte o problemă în anumite state membre. Este deci indispensabil ca ONA-urile, organizațiile părților interesate de la nivel național și de la nivelul UE și Comisia să continue activitățile de sensibilizare a pasagerilor, în ceea ce privește drepturile de care beneficiază și a operatorilor, în ceea ce privește obligațiile care le revin.

b)    Aplicarea regulamentului prezintă întârzieri în unele state membre

Statele membre au înregistrat întârzieri în luarea de măsuri pentru implementarea regulamentului. Până la 18 decembrie 2012, când a acesta a devenit aplicabil, numai două state membre luaseră toate măsurile naționale necesare. Comisia a lansat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au notificat-o cu privire la măsurile necesare. La sfârșitul anului 2015, Belgia, Grecia, Spania și Luxemburgul continuau să nu dispună de ONA-uri pe deplin operaționale sau de sisteme complete de sancțiuni pentru nerespectarea regulamentului.

Abordările ONA-urilor în ceea ce privește aplicarea regulamentului variază foarte mult. Unele dintre ele sunt foarte proactive în informarea pasagerilor cu privire la drepturile lor și în monitorizarea aplicării, însă activitatea unei serii de ONA-uri pare să se limiteze la soluționarea plângerilor.

Există, de asemenea, diferențe semnificative în ceea ce privește aplicarea efectivă a drepturilor pasagerilor. În unele state membre, deciziile luate de ONA-uri referitor la plângeri nu au caracter obligatoriu pentru transportatori și nu există niciun mecanism alternativ de soluționare a litigiilor 26 , astfel încât pasagerii trebuie să apeleze la instanțele de drept, fapt ce implică acțiuni îndelungate și costisitoare care le descurajează eforturile de a-și face respectate drepturile.

c)    Dificultăți în interpretarea anumitor dispoziții

Unele dispoziții ale regulamentului au fost interpretate diferit de ONA-uri sau de operatori 27 .

Părțile interesate au susținut că pentru clarificarea acestor dispoziții nu este necesară modificarea regulamentului, însă că ONA-urile și Comisia ar trebui să cadă de acord cu privire la modul în care acestea trebuie aplicate în practică.

4.2    Măsuri luate de Comisie pentru a îmbunătăți aplicarea regulamentului

Comisia a luat următoarele măsuri pentru a aborda problemele identificate mai sus:

a)    Acțiuni de sensibilizare privind drepturile pasagerilor și obligațiile operatorilor

În iunie 2013, Comisia a lansat o campanie de informare de doi ani referitoare la drepturile pasagerilor, care a vizat toate modurile de transport, inclusiv transportul pe apă. Campania a constat în materiale tipărite (afișe și pliante disponibile în mai multe porturi și pe nave de pe întreg teritoriul UE), utilizarea mediilor sociale (YouTube, Facebook, Twitter), o aplicație pentru telefoanele mobile și participarea la târguri de turism.

Comisia a publicat un rezumat al regulamentului, care este utilizat pe scară largă de către ONA-uri și operatori, pentru a-i informa pe pasageri cu privire la drepturile lor.

b)    Măsuri de întărire a aplicării regulamentului

Comisia a lansat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva tuturor statelor membre care nu au luat măsurile necesare pentru aplicarea regulamentului.

Aceasta a organizat reuniuni anuale la nivel UE în cadrul cărora ONA-urile și părțile interesate au avut ocazia să-și împărtășească experiența în aplicarea regulamentului și să facă schimb de bune practici.

În cooperare cu ONA-urile, a fost creat un formular-tip neobligatoriu care să-i ajute pe cetățeni să-și prezinte plângerile.

În plus, Comisia a prezentat orientări și bune practici în cadrul reuniunilor anuale cu ONA-urile, cu scopul de a consolida cooperarea dintre acestea.

c)    Măsuri de asigurare a aplicării uniforme a regulamentului

Cu ocazia reuniunilor anuale cu ONA-urile și cu părțile interesate, dar și prin corespondență scrisă, Comisia a furnizat clarificări privind aplicarea practică a mai multor dispoziții din regulament, contribuind astfel la aplicarea sa uniformă pe întreg teritoriul UE.

5.    Concluzii și etape următoare

Comisia consideră că implementarea regulamentului este, în general, satisfăcătoare. Regulamentul este recent și pare a fi suficient de flexibil pentru a permite îmbunătățiri, fără necesitatea de a se proceda la modificarea lui în acest stadiu. Părțile interesate împărtășesc și ele opinia Comisiei.

Cu toate acestea, pentru a elimina ultimele obstacole care îi împiedică pe pasageri să beneficieze de propriile drepturi sau să asigure respectarea acestora, Comisia:

va lansa, în 2016, cea de-a treia campanie de informare (de doi ani) referitoare la drepturile pasagerilor, concentrându-se pe mediile sociale. Ea invită ONA-urile, industria de profil, organizațiile de apărare a drepturilor pasagerilor și celelalte părți interesate să se alăture eforturilor sale și să inițieze activități similare la nivelurile lor;

va continua procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, inițiate împotriva statelor membre vizate, până când acestea vor dispune de ONA-uri operaționale și de sisteme de sancționare care să le permită să sancționeze orice încălcare a regulamentului;

invită ONA-urile să efectueze vizite la bordul navelor și în terminale, pentru a verifica printre altele modul în care regulamentul este aplicat în practică și pentru a sensibiliza operatorii în legătură cu obligațiile care le revin în temeiul regulamentului. ONA-urile sunt, de asemenea, invitate să verifice paginile principale ale site-urilor web ale transportatorilor, pentru a se asigura, printre altele, că acestea conțin informații generale privind drepturile pasagerilor și că clauzele contractuale sunt conforme cu regulamentul;

încurajează statele membre care nu dispun în prezent de un mecanism alternativ de soluționare a litigiilor privind drepturile pasagerilor/în materie de drepturi ale pasagerilor să creeze un astfel de mecanism în conformitate cu Directiva 2013/11/UE 28 , pentru a permite pasagerilor să obțină reparații pentru încălcarea propriilor drepturi, într-un mod mai rapid și mai puțin costisitor.

va continua să organizeze reuniuni periodice cu ONA-urile și cu reprezentanții părților interesate, pentru a ajunge la un punct de vedere comun în ceea ce privește interpretarea și implementarea regulamentului și pentru a consolida cooperarea și schimbul de experiență (dificultăți întâmpinate și bune practici) și

va publica, dacă este necesar, orientări generale de interpretare, pentru a oferi mai multă claritate (cum a fost cazul, în trecut, pentru alte moduri de transport) și/sau documente de bune practici referitoare la aspecte specifice (de exemplu, modalități de a răspunde mai bine la nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități sau cu mobilitate redusă).

(1)

   Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).

(2)

   Articolul 26 din regulament obligă autoritățile naționale desemnate de statele membre să publice până la 1 iunie 2015 și, ulterior, la fiecare doi ani, un raport privind propriile activități de asigurare a aplicării legii din ultimii doi ani calendaristici. Rapoartele sunt disponibile pe paginile principale ale site-urilor web ale autorităților.

(3)

   Comisia a invitat organizațiile reprezentând pasagerii (inclusiv pasagerii cu dizabilități), proprietarii de nave, armatorii, operatorii de croaziere și porturile la nivelul UE să transmită observații scrise cu privire la funcționarea regulamentului și să participe la o reuniune a părților interesate, la Bruxelles, în data de 14 decembrie 2015. Următoarele organizații au dat curs acestei invitații: Asociația internațională a liniilor de croazieră – Europa (CLIA Europe), Asociația armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA), Forumul european al persoanelor cu handicap (EDF), Federația europeană a pasagerilor (EPF), Organizația europeană a porturilor maritime (ESPO).

(4)

   A se vedea p. 15 din evaluarea impactului referitoare la propunerea de regulament privind drepturile pasagerilor din transportul maritim [SEC(2008) 2950].

(5)

   „EU transport in figures”, Statistical Pocketbook („Transportul din UE în cifre”, Carte statistică de buzunar), Comisia Europeană, 2015.

(6)

   Ibidem.

(7)

   În comparație cu alte moduri de transport în comun, una dintre caracteristicile transportului de pasageri pe apă este că majoritatea covârșitoare a pasagerilor călătoresc pe feriboturi de tip ro-ro în grupuri, cu automobilele proprii sau ca parte a călătoriei lor cu autocarul.

(8)

   Regulament nu se aplică:

navelor autorizate să transporte până la 12 pasageri;

navelor al căror echipaj responsabil cu operarea navei este compus din cel mult trei persoane;

serviciilor de transport de pasageri pe o distanță de sub 500 m într-un singur sens;

excursiilor și circuitelor de vizitare a obiectivelor turistice, altele decât croazierele;

navelor care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice și

navelor de pasageri istorice originale sau copiilor individuale ale acestora concepute înainte de 1965, construite în cea mai mare parte din materiale originale și autorizate să transporte până la 36 de pasageri.

(9)

   Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (JO L 131, 28.5.2009, p. 24).

(10)

   Sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 392/2009 este diferită de cea a Regulamentului (UE) nr. 1177/2010, prin aceea că ea se aplică serviciilor de transport maritim care nu sunt acoperite de acesta din urmă, dar nu se aplică serviciilor de transport pe căile navigabile interioare.

(11)

   Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate (JO L 326, 11.12.2015, p. 1), care a modificat Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 și Directiva 2011/83/UE și a abrogat Directiva 90/314/CEE a Consiliului.

(12)

   JO L 163, 25.6.2009, p. 1.

(13)

   JO L 138, 1.6.1999, p. 1.

(14)

   JO L 188, 2.7.1998, p. 35.

(15)

   JO L 364, 9.12.2004, p. 1.

(16)

   Pentru lista organismelor responsabile cu aplicarea regulamentului, a se vedea:    
http://ec.europa.eu/transport/themes/passengers/maritime/doc/2010_1177_national_enforcement_bodies.pdf

(17)

   Cifre extrase din rapoartele de activitate ale ONA. Acolo unde nu sunt disponibile cifre (N/A), fie nu a existat nicio ONA operațională în statul membru respectiv în anul în cauză sau nu a existat niciun sistem de sancțiuni în vigoare aplicabile operatorilor care încalcă prevederile regulamentului, fie ONA nu și-a publicat raportul de activitate.

(18)

   Astfel de reuniuni au avut loc, de exemplu, în Danemarca, Germania, Finlanda și Regatul Unit.

(19)

   Autoritățile germane, irlandeze și britanice au declarat în rapoartele lor că au publicat astfel de orientări.

(20)

   ONA-urile din Estonia, Suedia și Finlanda au raportat cu privire la astfel de activități.

(21)

   ONA-urile din Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Lituania, Finlanda, Suedia și Marea Britanie au precizat că inspectează navele și terminalele și că monitorizează paginile principale ale site-urilor web ale operatorilor în mod regulat.

(22)

   A se vedea nota de subsol 3.

(23)

   Centrul de contact Europe Direct (EDCC) este un serviciu finanțat de Comisie, care oferă cetățenilor și întreprinderilor informații gratuite privind dreptul Uniunii. În perioada cuprinsă între data la care regulamentul a devenit aplicabil și data de 15 noiembrie 2015, centrul a primit 150 de interogări (această cifră reprezintă doar 0,8 % din totalul interogărilor referitoare la drepturile pasagerilor). Dintre acestea, peste 80 % se referă la drepturile pasagerilor în caz de întârziere sau de anulare. Din rapoartele ONA-urilor, care prezintă motivele aflate la baza plângerilor pasagerilor, rezultă o pondere similară sau chiar mai mare a plângerilor referitoare la lipsa de asistență sau de compensații în caz de întârziere sau de anulare.

(24)

   De exemplu, plângeri referitoare la servicii care nu intră în sfera de aplicare a regulamentului, cum ar fi plângerile referitoare la igienă sau la calitatea serviciului.

(25)

   De exemplu, plângeri referitoare la compensații pentru anulări sau întârzieri cauzate de condiții meteorologice care pun în pericol operarea în condiții de siguranță a navei.

(26)

   Cu toate că Directiva 2013/11/UE din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (JO L 165, 18.6.2013, p. 63) vizează asigurarea accesului la proceduri de soluționare alternativă a litigiilor în ceea ce privește litigiile contractuale dintre consumatorii cu reședința în UE și comercianții stabiliți în UE, printre altele, în sectorul transporturilor.

(27)

   De exemplu, s-au exprimat opinii diferite în privința serviciilor reglementate de regulament în cazul în care portul de îmbarcare se află într-o țară din afara UE, iar portul de debarcare se află într-un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) litera (b), coroborat cu articolul 3 litera (e)] sau în privința obligației transportatorului de a redirecționa pasagerii „în condiții de transport comparabile” în caz de întârziere sau de anulare [articolul 18 alineatul (1) litera (a)], care ar putea fi interpretată ca incluzând posibilitatea redirecționării pasagerilor prin intermediul altor moduri de transport.

(28)

   A se vedea nota de subsol 24.