COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.11.2015

COM(2015) 576 final

ANEXĂ

Raport privind funcționarea pieței europene a carbonului

Document de însoțire pentru

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport privind progresele înregistrate în domeniul combaterii schimbărilor climatice, inclusiv raportul privind funcționarea pieței europene a carbonului și raportul privind revizuirea Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon

{SWD(2015) 246 final}

Cuprins

1.    INTRODUCERE    

2.    EU ETS ÎN A TREIA FAZĂ DE COMERCIALIZARE    

3.    INFRASTRUCTURA EU ETS    

3.1.    Acoperirea activităților, a instalațiilor și a operatorilor de aeronave    

3.2.    Registrul Uniunii    

4.    FUNCȚIONAREA PIEȚEI CARBONULUI ÎN 2013 ȘI 2014    

4.1.    Ofertă: certificate puse în circulație    

4.1.1.    Plafon    

4.1.2.    Certificate emise    

4.1.2.1.    Alocarea cu titlu gratuit    

4.1.2.2.    Programul NER300    

4.1.2.3.    Licitarea certificatelor    

4.1.2.4.    Derogare de la licitarea integrală pentru sectorul energiei electrice    

4.1.3.    Creditele internaționale    

4.2.    Cererea: certificate scoase din circulație    

4.3.    Echilibrarea cererii și a ofertei    

5.    AVIAȚIE    

6.    SUPRAVEGHEREA PIEȚEI    

6.1.    Natura juridică a certificatelor de emisii și tratamentul fiscal    

7.    MONITORIZAREA, RAPORTAREA șI VERIFICAREA EMISIILOR    

7.1.    Cerințe în faza 3    

7.2.    Monitorizare aplicată    

7.3.    Verificare acreditată    

8.    PREZENTARE GENERALĂ A PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE STABILITE ÎN STATELE MEMBRE    

9.    CONFORMITATE ȘI APLICARE    

10.    REFORMA STRUCTURALĂ A EU ETS    

10.1.    Concentrarea volumelor licitate către sfârșitul fazei de tranzacționare („backloading”) și rezerva pentru stabilitatea pieței    

10.2.    Reforma EU ETS    

11.    CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE    

ANEXĂ    

1.INTRODUCERE

O politică ambițioasă privind schimbările climatice este parte integrantă din inițiativa uniunii energetice 1 , astfel cum se reflectă, de asemenea, în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 avizat de liderii europeni în octombrie 2014 2 . Lansat în 2005, sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) – piatra de temelie a strategiei UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră – a împlinit zece ani în 2015. Ca urmare a rezervei pentru stabilitatea pieței și a măsurilor necesare și propuse pentru a atinge obiectivul mai ambițios stabilit în cadrul pentru 2030, schema EU ETS va oferi un preț semnificativ pentru emisiile de carbon, va stimula reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și își va juca rolul de factor determinant neutru din punct de vedere tehnologic, eficace din punctul de vedere al costurilor și aplicabil la nivelul întregii UE pentru stimularea investițiilor în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin formarea prețurilor la nivelul UE, această schemă nu doar consolidează funcționarea pieței interne a energiei, ci și stimulează adoptarea surselor regenerabile de energie și a altor tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficiente din punct de vedere energetic.

Prezentul raport privind situația pieței europene a carbonului a fost publicat 3 în noiembrie 2012 (Raportul privind piața carbonului 2012). Scopul său a fost de a examina modul de funcționare a pieței carbonului și de a analiza dacă sunt necesare măsuri de reglementare, având în vedere excedentul tot mai mare de certificate.

Prezentul raport privind funcționarea pieței europene a carbonului prevăzute la articolul 10 alineatul (5) și la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE 4 (Directiva EU ETS) acoperă doi ani: 2013, primul an al celei de a treia perioade de comercializare, care a adus multe evoluții în schema EU ETS, și 2014. În plus, raportul prezintă, de asemenea, anumite inițiative propuse sau convenite în 2015. Cu excepția cazului în care se indică altfel, datele utilizate pentru acest raport au fost datele publicate și aflate la dispoziția Comisiei până în iunie 2015.

Curtea de Conturi Europeană a publicat în iulie 2015 un raport special privind integritatea și punerea în aplicare a schemei EU ETS 5 . În măsura în care aspectele examinate de Curte sunt relevante, prezentul raport face trimitere și la acestea.

Aspectele privind sectorul aviației sunt, în principal, descrise în secțiunea 5 din prezentul raport.

2.EU ETS ÎN A TREIA FAZĂ DE COMERCIALIZARE

Schema EU ETS a fost lansată în 2005, constituind piatra de temelie a strategiei Uniunii Europene de reducere eficace din punctul de vedere al costurilor a emisiilor de dioxid de carbon (CO2) și de alte gaze cu efect de seră. Schema nu este doar prima piață importantă de carbon din lume, însă rămâne și cea mai mare, acoperind peste trei sferturi dintre certificatele de emisii comercializate pe piața internațională a carbonului.

EU ETS acoperă în prezent aproximativ 11 000 de centrale electrice și instalații de producție din cele 28 de state membre ale UE, Islanda, Norvegia și Liechtenstein, precum și emisiile provenind de la peste 600 de companii aeriene care operează zboruri între aeroporturile europene.

EU ETS funcționează pe principiul de „plafonare și comercializare”. Un „plafon maxim”, sau limită este stabilit(ă) pentru volumul total al anumitor gaze cu efect de seră care poate fi emis de uzine, de centrale electrice și de alte instalații din sistem. Plafonul maxim este redus în timp, astfel încât emisiile totale să scadă.

În 2020, emisiile din sectoarele acoperite de EU ETS vor fi cu 21 % mai scăzute decât în 2005. Până în 2030, se prevede că acestea vor fi cu 43 % mai scăzute.

În 2013, EU ETS a intrat în cea de a treia fază de comercializare multianuală, care se va desfășura până în 2020. În urma unei revizuiri importante a sistemului convenită în 2009 6 , aceasta funcționează în prezent în baza unor norme mai armonizate. Cea de a treia fază a adus sistemului numeroase îmbunătățiri din punctul de vedere al conceperii sale, inclusiv o serie de îmbunătățiri majore:

înlocuirea sistemului de plafoane naționale anterior cu un singur plafon privind certificatele la nivelul UE, scăzând cu 1,74 % pe an, oferind o mai mare previzibilitate și stabilitate;

 instituirea licitării ca metodă implicită de alocare a certificatelor, în locul alocării cu titlu gratuit a acestora Licitarea este reglementată de Regulamentul privind licitațiile EU ETS 7 în scopul asigurării unui proces de licitare a certificatelor deschis, transparent, armonizat și nediscriminatoriu;

 armonizarea normelor de alocare pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor, pe baza valorilor de referință privind performanța ex-ante ambițioase la nivelul UE;

elaborarea de reglementări privind monitorizarea și raportarea, 8 precum și privind verificarea rapoartelor de emisii și acreditarea și supravegherea verificatorilor 9 ;

stabilirea de norme și condiții mai stricte de utilizare a creditelor de carbon internaționale în cadrul EU ETS cu limite armonizate pentru utilizarea lor de către operatori 10 ;

înlocuirea registrelor naționale cu registrul electronic central al Uniunii reglementat prin Regulamentul privind înregistrarea 11 ;

reglementarea certificatelor de emisii, a instrumentelor financiare derivate sau a produselor licitate în baza acestora prin Directiva și Regulamentul privind piețele instrumentelor financiare în temeiul pachetului legislativ MiFID 2 12 (începând din ianuarie 2017) și prin Regulamentul privind abuzul de piață 13 (începând din ianuarie 2017).

Deși problemele de început din cadrul EU ETS au fost în mare parte soluționate prin această reformă, impactul crizei economice, care a debutat în 2008, a fost fără precedent. Aceasta a dus la acumularea unui excedent de certificate, care a sporit de-a lungul anilor, ajungând la două miliarde de certificate în 2012. Primul raport privind piața carbonului, publicat în 2012, preconiza un excedent de aproape 2 miliarde de certificate până în 2013, o viteză descrescătoare de acumulare a excedentului până în 2014 și nu preconiza nicio scădere a excedentului general până în 2020. Această creștere a dezechilibrului pieței, alături de semnalele de preț de pe piață slabe, au declanșat o dezbatere publică intensă cu privire la opțiunile de politică prezentate în raportul privind piața carbonului din 2012, în vederea abordării problemelor cu care s-a confruntat EU ETS. Schema nu stimulează suficient de bine investițiile în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, ceea ce sporește, de asemenea, probabilitatea introducerii de noi politici naționale. Astfel, în noiembrie 2012, Comisia a propus, ca măsură pe termen scurt, amânarea scoaterii la licitație („back-load”) a 900 de milioane de certificate de emisii, până în 2019 și 2020. În decembrie 2013, Parlamentul European și Consiliul au fost de acord cu această propunere 14 , iar punerea în aplicare a amânării scoaterii la licitație a început din martie 2014. Raportul privind piața de carbon din 2012 a conținut mai multe opțiuni structurale vizând abordarea dezechilibrului semnificativ acumulat în ceea ce privește certificatele. Ulterior, în ianuarie 2014, o propunere legislativă de înființare a unei rezerve pentru stabilitatea pieței a fost prezentată în paralel cu Comunicarea privind un cadru de politici privind clima și energia pentru 2030 15 (a se vedea secțiunea 10.1.). Parlamentul European și Consiliul și-au exprimat acordul cu privire la propunere în octombrie 2015 16 .

În octombrie 2014, șefii de stat și guvern de la nivelul UE au convenit asupra obiectivelor principale și a arhitecturii cadrului UE de politici privind clima și energia pentru 2030. Obiectivele convenite cuprind și o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 40 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Acest obiectiv de reducere a emisiilor la nivel intern cu cel puțin 40 % va fi îndeplinit în mod colectiv de către UE și într-un mod eficace din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sectoarele incluse în schema ETS și în cele neincluse în schema ETS. O bună funcționare a schemei EU ETS reformată, însoțită de un instrument de stabilizare a pieței propus de Comisie, va constitui principalul mecanism pentru atingerea acestui obiectiv, care reprezintă o scădere de 43 %, comparativ cu 2005, a emisiilor din sectoarele incluse în schema EU ETS. La 15 iulie 2015, Comisia a prezentat o propunere legislativă de revizuire a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii în conformitate cu cadrul pentru 2030 (a se vedea secțiunea 10.2.).

3.INFRASTRUCTURA EU ETS

Prezenta secțiune explică infrastructura de bază a schemei EU ETS: inclusiv domeniul său de aplicare (și anume, tipurile de instalații și de gaze acoperite de sistem) și registrul Uniunii care înregistrează deținerea de certificate și tranzacțiile cu acestea.

3.1.Acoperirea activităților, a instalațiilor și a operatorilor de aeronave

Începând cu faza 3, sectoarele cu instalații staționare care fac obiectul schemei EU ETS sunt industriile mari consumatoare de energie, inclusiv centralele electrice și alte instalații de ardere, cu o putere termică instalată ≥ 20 MW (cu excepția instalațiilor pentru deșeuri periculoase sau urbane), rafinăriile de petrol, instalațiile care produc cocs, instalațiile de producere de fier și oțel, clincher de ciment, sticlă, var, cărămizi, ceramică, celuloză, hârtie și carton, aluminiu, produse petrochimice, amoniac, acid azotic, acid adipic, glioxal și acid glioxilic, instalațiile de conducte de captare și de transport al CO2 și instalațiile de stocare geologică a CO2. Domeniul de aplicare a EU ETS în sectorul aviației se limitează la zborurile din interiorul SEE până în 2016 17 .

În ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, EU ETS acoperă în prezent emisiile de dioxid de carbon (CO2), emisiile de protoxid de azot (N2O) provenite de la toate instalațiile care produc acid azotic, acid adipic, glioxal și acid glioxilic și emisiile de plerfluorocarburi (PFC) rezultate din producția de aluminiu.

De la începutul fazei 3, schema acoperă aproximativ jumătate din totalul emisiilor de GES din UE. Statele membre ale UE pot adăuga mai multe sectoare și emisii de gaze cu efect de sferă schemei EU ETS (procedura „opt-in”).

În rapoartele lor din 2015 corespunzătoare anului de raportare 2014 18 , statele membre 19 au raportat că un număr total de aproape 11 200 de instalații au fost incluse în EU ETS, comparativ cu aproape 11 400 în cursul anului de raportare anterior, și anume 2013. Întrucât aceste instalații sunt foarte diverse din punctul de vedere al caracteristicilor lor, Regulamentul privind monitorizarea și raportarea definește 4 categorii de instalații, pe baza emisiilor lor anuale medii 20 . În conformitate cu rapoartele prevăzute la articolul 21, pentru 2014, la fel ca pentru 2013, 72 % dintre instalații au fost de categorie A, 21 % de categorie B și numai 7 % (868 de instalații) au fost de categorie C. În 2014, peste 5 700 de instalații (51 % din total) au fost calificate drept „instalații cu emisii scăzute”, comparativ cu cele 5 600 de instalații, 49 % din total, din anul de raportare 2013. Procentajul ridicat de instalații cu emisii scăzute și de categorie A confirmă relevanța arhitecturii graduale a sistemului de monitorizare, raportare și verificare conceput având în vedere principiul proporționalității.

Deși din punctul de vedere al categoriile de instalații, imaginea este destul de omogenă la nivelul statelor membre, situația este diferită din punctul de vedere al sectoarelor sau activităților acoperite. Instalații EU ETS care implică activități de ardere se găsesc în toate statele membre. Alte activități raportate de majoritatea statelor membre sunt rafinarea petrolului, producția de oțel, ciment, var, sticlă, ceramică și producția de celuloză și hârtie. Doar două țări (FR și NO) au raportat în 2014 că activitățile de captare și stocare de CO2 au avut autorizațiile emise. În ceea ce privește noile gaze (cele adăugate la anexa I la Directiva privind EU ETS pentru a fi incluse în schemă de la începutul fazei 3), activitățile care produc emisii de PFC au avut autorizații emise în 13 țări, în timp ce activitatea de „producție de acid azotic” a avut autorizații eliberate în 20 de state membre. Celelalte sectoare implicând N2O sunt prezente doar în trei state membre (DE, FR, IT).

Doar un număr mic de state membre au recurs la posibilitatea de a exclude emițătorii de talie redusă din EU ETS în conformitate cu articolul 27 din Directiva privind EU ETS. Această posibilitate este oferită de directivă, cu scopul de a reduce costurile administrative ale emițătorilor de talie redusă și este permisă acolo unde sunt instituite măsuri echivalente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În conformitate cu rapoartele transmise în 2015, 8 țări (DE, ES, FR, HR, IS, IT, SI, UK) recurg la această posibilitate, în special pentru instalațiile cu activități de ardere și producție de ceramică. Cantitatea de emisii excluse este de aproximativ 3,9 milioane de tone de CO2, adică 0,2 % din totalul emisiilor verificate în 2014, comparativ cu cele 4,7 milioane de tone de CO2 în 2013.

În ceea ce privește aria de acoperire a operatorilor de aeronave, numărul de operatori de aeronave care fac în mod efectiv obiectul EU ETS a fost estimat la aproape 600 în 2014.

3.2.Registrul Uniunii

Registrul Uniunii, care înregistrează deținerea de certificate și tranzacțiile cu aceste certificate, a centralizat aceste operațiuni începând din 2012. Acest registru unic este exploatat și menținut de Comisie, în timp ce administratorii registrelor naționale din toate cele 31 de țări participante la EU ETS rămân punctul de contact pentru reprezentanții a peste 20 000 de conturi (întreprinderi sau persoane fizice).

În 2013, Regulamentul privind înregistrarea a fost revizuit cu scopul de a finaliza funcționalitățile necesare pentru cea de a 3-a fază a EU ETS și de a include contabilizarea tranzacțiilor în cadrul Deciziei privind partajarea eforturilor. 21 În legătură cu EU ETS, Regulamentul privind înregistrarea revizuit prevede, de asemenea, mecanismul de punere în aplicare a dispozițiilor articolului 11a din Directiva privind EU ETS, prin care operatorii pot face schimb de credite internaționale pentru certificate (a se vedea, de asemenea, punctul 4.1.3.).

În conformitate cu Directiva privind EU ETS și a Regulamentului privind înregistrarea, procesele de alocare în faza 3 a EU ETS sunt efectuate la nivel central, în registrul uniunii, atât pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru operatorii de instalații staționare și operatorii de aeronave (a se vedea, de asemenea, punctele 4.1.2.1. și 4.1.2.4.), cât și pentru licitarea certificatelor de emisii prin intermediul platformei comune de licitație și al celor două platforme separate de licitare (a se vedea, de asemenea, punctul 4.1.2.3.). Comisia, în calitatea sa de administrator central al registrului uniunii, caută, de asemenea, să îmbunătățească în mod continuu funcționalitățile, securitatea și ușurința în utilizare a registrului, în consultare cu administratorii registrelor naționale.

4.FUNCȚIONAREA PIEȚEI CARBONULUI ÎN 2013 ȘI 2014 

Prezentul capitol se referă la principalele caracteristicile ale EU ETS, atât din perspectiva ofertei, cât și a cererii. Capitolul conține informații privind plafonul, alocarea cu titlu gratuit, licitarea și derogarea de la licitarea integrală pentru sectorul energiei electrice în anumite state membre. În plus, acesta acoperă utilizarea creditelor internaționale.

Din punctul de vedere al cererii, capitolul oferă informații privind emisiile verificate și privind echilibrarea cererii și a ofertei.

4.1.Ofertă: certificate puse în circulație

4.1.1.Plafon

EU ETS funcționează pe principiul de „plafonare și comercializare”. Plafonul este cantitatea totală a emisiilor de gaze cu efect de seră care poate fi emisă în sistem pentru a se asigura respectarea obiectivului de reducere a emisiilor și corespunde numărului de certificate puse în circulație pe parcursul unei faze de comercializare.

Începând cu faza 3, la nivelul UE este determinat, prin Directiva EU ETS, un plafon maxim. Plafonul se va scădea în fiecare an cu o cantitate echivalentă cu 1,74% din suma certificatelor din 2010. Această rată de scădere este cunoscută sub denumirea de factor linear de reducere. În valoare absolută, aceasta înseamnă că numărul de certificate va fi redus anual cu un număr determinat de aproximativ 38 de milioane de certificate. Acest factor linear de reducere a fost decis în contextul obiectivului general de scădere cu 20 % și are ca rezultat o scădere de 21 % comparativ cu emisiile reglementate de EU ETS în 2005.

În fazele 1 și 2, plafonul maxim la nivelul UE a fost stabilit, printr-o abordare de la bază spre vârf, pe baza cantității agregate totale de certificate prevăzute de statele membre în cadrul planurilor naționale de alocare (NAP).

Cantitatea totală de certificate emise în 2013 se ridică la 2 084 301 856 de certificate. Tabelul 1 prezintă cifrele cu privire la plafonul pentru fiecare an din cursul perioadei 2013­2020.

Tabel 1: Plafonul EU ETS pentru 2013-2020

4.1.2.Certificate emise

4.1.2.1.Alocarea cu titlu gratuit

Faza 3 a EU ETS a introdus modificări semnificative în ceea ce privește alocarea cu titlu gratuit a certificatelor: în principiu, producția de energie electrică nu mai beneficiază de certificate cu titlu gratuit (a se vedea următorul punct 4.1.2.4) și licitarea a devenit regulă standard.

Principiile care stau la baza alocării cu titlu gratuit pentru sectoarele din cadrul schemei EU ETS s-au schimbat în mod fundamental comparativ cu cele două faze anterioare. În primul rând, certificatele sunt distribuite gratuit, în conformitate cu norme armonizate la nivelul UE, ceea ce înseamnă că instalațiilor de același tip li se aplică aceleași norme în toate statele membre. În al doilea rând, alocarea cu titlu gratuit se bazează pe criterii de performanță având ca scop consolidarea stimulentelor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și recompensarea instalațiilor cele mai eficiente. În al treilea rând, se prevede o rezervă comunitară pentru instalațiile nou-intrare (NER) echivalentă cu 5 % din numărul total de certificate pentru faza 3. Programul NER300 a pus la dispoziție 300 de milioane de certificate din această rezervă pentru a stimula construirea și exploatarea de proiecte demonstrative de mare anvergură pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), precum și tehnologiile inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile. S-a propus (a se vedea punctul 10.2.) folosirea certificatelor rămase în NER pentru alocarea cu titlu gratuit pentru instalațiile noi și în curs de dezvoltare în cadrul EU ETS începând cu 2021.

Alocarea cu titlu gratuit este prevăzută în cazul instalațiilor industriale pentru a se elimina riscul potențial de relocare a emisiilor de carbon (transferarea producției de către industrii în țări terțe cu constrângeri mai puțin riguroase în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce a dus la o creștere a emisiilor la nivel global) pentru industriile mari consumatoare de energie. Furnizarea de certificate gratuite limitează în mod semnificativ costurile pentru industriile din UE expuse concurenței internaționale. Sectoare și subsectoare care se confruntă cu concurența din partea industriilor din afara UE sunt considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de carbon și, prin urmare, primesc o cotă mai mare de certificate gratuite decât acele industrii care nu sunt considerate a fi expuse unui astfel de risc.

Prima listă care stabilește sectoarele și subsectoarele considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de carbon (lista referitoare la riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon) 22 a fost adoptată de Comisie în 2009 și aplicată în cadrul alocării cu titlu gratuit a certificatelor în 2013 și 2014. În 2011, 2012 și 2013, la această listă au fost adăugate noi sectoare și subsectoare acestei liste. Întrucât prima listă referitoare la riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon a expirat în 2014, după o consultare extinsă cu părțile interesate, inclusiv cu statele membre, industria, ONG-urile și cu mediul academic, Comisia a adoptat decizia 23 de a prelungi valabilitatea listei existente pentru perioada 2015-2019.

Pe parcursul fazei 3, se estimează că aproximativ 43 % din plafonul total al fazei 3 (ce corespunde unui număr de 6,6 miliarde de certificate) vor fi alocate cu titlu gratuit instalațiilor industriale. Alocarea cu titlu gratuit din NER este în continuare la dispoziția instalațiilor nou-intrate.

Tabel 2: Numărul (în milioane) de certificate alocate cu titlu gratuit industriei în 2013, 2014 și 2015 24

În faza 3, noile instalații care fac obiectul EU ETS și instalațiile care măresc capacitatea sunt eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit de certificate suplimentare din cadrul rezervei pentru instalațiile nou-intrate. Rezerva pentru instalațiile nou-intrate inițială, după scăderea a 300 de milioane de certificate în cadrul programului NER300, deținea 480,2 milioane de certificate. Până în iulie 2015, 91,3 milioane de certificate au fost rezervate pentru 369 de instalații, pentru întreaga fază 3. Certificatele rămase în rezerva pentru instalațiile nou-intrate pot să fie distribuite în viitor în cazul în care există instalații noi sau în cazul în care instalațiile existente își măresc capacitatea. Se estimează că un număr semnificativ din aceste certificate vor rămâne, totuși, nealocate.

Până în iulie 2015, alocarea a fost redusă cu aproximativ 165,4 milioane de certificate din cauza unor instalații care s-au închis sau care și-au redus producția sau capacitatea de producție în comparație cu cea utilizată inițial pentru a calcula alocarea în faza 3.

4.1.2.2.Programul NER 300

Programul NER 300 este unul dintre cele mai mari programe din lume de finanțare a unor proiecte demonstrative inovatoare cu emisii reduse de dioxid de carbon. Acesta este finanțat prin vânzarea a 300 de milioane de certificate de emisii din rezerva pentru instalațiile nou-intrate (NER) instituită pentru a treia fază a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii. Fondurile rezultate din vânzare sunt distribuite proiectelor selectate prin intermediul a două runde de cereri de propuneri. În cadrul primei cereri, în decembrie 2012 au fost atribuite granturi bazate pe performanță, alocându-se 1,1 miliarde EUR pentru 20 de proiecte în domeniul surselor de energie regenerabile (SRE). În iulie 2014, Comisia a acordat o finanțare de 1 miliard EUR pentru 1 proiect pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) și pentru 18 proiecte în domeniul surselor de energie regenerabile (SRE) în cadrul celei de a doua cereri.

Obiectivul programului este de a realiza cu succes o demonstrație a siguranței CSC și tehnologiilor inovatoare SRE din punct de vedere ecologic la scară comercială în vederea creșterii producției de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon în UE.

Programul are rezultate de succes și trei proiecte, atribuite în cadrul primei cereri de propuneri pentru NER 300, produc deja energie curată:

Proiectul italian în domeniul bioenergiei, BEST, transformă culturile energetice selectate în biocarburanți de a doua generație într-o instalație de demonstrare din Crescentino, lângă Torino. Instalația de producție a biocarburanților cu potențial inovator mare integrat utilizează trestia de zahăr gigant, o cultură energetică nouă cu creștere rapidă și rezistentă la secetă, precum și paie de grâu pentru a produce etanol. Instalația are o capacitate anuală de producție de 51 de milioane de litri. Proiectul BEST, gestionat de Bio Product S.p.A. din Italia, a intrat în funcțiune la 1 iunie 2013 și a beneficiat de o cofinanțare în valoare de 28,4 milioane EUR prin programul NER300.

Verbiostraw este un proiect german în domeniul bioenergiei care transformă reziduurile agricole în biogaz, prin intermediul primei instalații de acest tip. Proiectul are o capacitate de 16,5 MW și va furniza biogaz cu capacitatea de 136 de gigawatt/oră pe an, utilizând aproximativ 40 000 de tone de paie anual. Materia primă o constituie numai reziduurile agricole și, drept urmare, stația nu va avea nevoie de terenuri agricole pentru cultivarea culturilor energetice. Biogazul condiționat fie va fi alimentat în rețeaua de gaze naturale, fie va fi utilizat ca biocarburant avansat în sectorul transporturilor. Proiectul Verbiostraw este desfășurat de VERBIO Ethanol Schwedt GmbH & Co și este situat în Schwedt/Oder, Germania. Acesta a devenit operațional la 3 ianuarie 2014 și a fost primit, în cadrul programului NER300, o cofinanțare de 22,3 milioane EUR.

Proiectul suedez în domeniul energiei eoliene,Windpark Blaiken, se referă la dezvoltarea unui parc eolian de 225 MW în climatul arctic din nordul Suediei. Atunci când va deveni pe deplin operațional, acesta va cuprinde 90 de turbine eoliene, echipate cu un sistem de dezghețare inovator compus din lame cu elemente de încălzire în vârful basculant. Proiectul, care este construit în 3 loturi de 30 de turbine fiecare, pe o perioadă de trei ani, este conectat la rețeaua națională. Primele două loturi de turbine sunt deja funcționale și cel de al treilea va fi dat în exploatare în 2015. Proiectul este desfășurat de Blaiken Vind AB, a intrat în funcțiune la 1 ianuarie 2015 și a fost atribuit în cadrul programului NER300, beneficiind de o cofinanțare de 15 milioane EUR.

4.1.2.3.Licitarea certificatelor

În faza 3, licitarea pe piața primară a devenit metoda standard de alocare a certificatelor. În conformitate cu Directiva privind EU ETS, Comisiei i s-a solicitat să adopte un regulament privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor, astfel încât acestea să se desfășoare în mod deschis, transparent, armonizat și nediscriminatoriu. În consecință, Regulamentul privind licitațiile 26 a fost adoptat în noiembrie 2010. Acesta prevede ca statele membre participante și Comisia să prezinte împreună o platformă comună de licitație a certificatelor în numele statelor membre, dar prevede, de asemenea, posibilitatea ca statele membre să opteze pentru o platformă proprie separată. Germania, Polonia și Regatul Unit au decis să aplice această opțiune și să își desemneze propria platformă de licitație. O astfel de desemnare este condiționată de includerea în lista din anexa III la Regulamentul privind licitațiile 27 .

Regulamentul privind licitațiile prevede desemnarea platformelor de licitație pe baza unor proceduri de licitație competitivă; pentru desemnarea platformei comune de licitație, s-a semnat un acord de achiziție comună între statele membre participante la acțiunea comună și Comisie, care a intrat în vigoare. În august 2012, European Energy Exchange (EEX) a fost desemnată ca primă platformă comună de licitație.

Regulamentul privind licitațiile prevede, în plus, o autoritate de monitorizare a licitațiilor care să fie numită, de asemenea, în conformitate cu un acord de achiziție comună între statele membre și Comisie și opțiunile pentru aceasta sunt în prezent în curs de evaluare.

Fiecare platformă de licitație trebuie să stabilească și să publice volumele și datele fiecărei licitații individuale (așa-numitul calendar de licitație), înainte de începutul fiecărui an calendaristic.

Până la 30 iunie 2015, s-au efectuat mai mult de 650 de licitații pentru faza 3. Tabelul următor oferă o imagine de ansamblu a volumelor de certificate scoase la licitație în faza 3 de EEX și ICE în 2012 (așa-numitele „licitații timpurii” 28 ), 2013, 2014 și 2015. EEX, care licitează în contul a 27 de state membre (25 de state membre care colaborează pe o platformă comună de licitație, Germania și Polonia), a scos la licitație 88 % din volumul total scos la licitație în perioada 2012-2014, în timp ce ICE, a scos la licitație 12 % din volumul total, în numele Regatului Unit.

Licitațiile s-au desfășurat, în general, fără dificultăți și prețurile de închidere a licitațiilor au fost, în general, conforme cu prețurile predominante de pe piața secundară, fără apariția unor probleme sau incidente semnificative. În 2013, licitațiile pe EEX au fost anulate, în temeiul articolului 7 alineatul (6) din Regulamentul privind licitațiile, de trei ori, la puțin timp după începerea licitațiilor.

Volumele urmând a fi scoase la licitație în 2014 au fost revizuite începând cu 12 martie 2014 (ICE) și 17 martie 2014 (EEX), în conformitate cu decizia de a amâna scoaterea la licitație a 900 milioane de certificate din 2014, 2015 și 2016 până în 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 176/2014 al Comisiei. Licitarea certificatelor de emisii pentru aviație a fost suspendată în 2012, ca urmare a „Deciziei de a opri ceasul” 29 , și a fost reluată în 2014. Croația a început să scoată la licitație cota proprie de certificate începând din ianuarie 2015. Islanda, Liechtenstein și Norvegia nu au început încă să își scoată la licitație certificatele.

Tabel 3: Volumele de certificate din faza 3 licitate de EEX și ICE

Totalul veniturilor obținute din licitații între 2012 și iunie 2015 a depășit 8,9 de miliarde EUR. Directiva privind EU ETS prevede că cel puțin 50 % din veniturile rezultate din licitații sau din echivalentul valorii financiare a acestor venituri, inclusiv toate veniturile generate din certificatele distribuite în scopul solidarității și al creșterii, trebuie să fie utilizate de statele membre pentru scopuri legate de climă și energie. În medie, în 2014, statele membre au utilizat sau intenționează să utilizeze aproximativ 87 % din aceste venituri sau din echivalentul valorii lor financiare în scopuri legate de climă și energie, în special pentru a sprijini investițiile interne în scopuri legate de climă și energie (a se vedea punctul 6.1.1 din „Politici climatice” – raport privind progresele înregistrate).

Platformele de licitație publică rezultatele detaliate ale fiecărei licitații pe site-urile de internet special create în acest scop. În plus, Germania, Polonia și Regatul Unit, precum și Comisia în numele statelor membre care utilizează platforma comună de licitație, publică rapoarte lunare privind licitațiile 31 .

4.1.2.4.Derogare de la licitarea integrală pentru sectorul energiei electrice

O derogare de la regula generală de scoatere la licitație a fost prevăzută la articolul 10c din Directiva privind EU ETS pentru a facilita investițiile în modernizarea sectorului energiei electrice în anumite state membre. Opt din zece state membre eligibile 32 recurg la această derogare și alocă producătorilor de energie electrică un număr de certificate cu titlu gratuit, cu condiția ca aceștia să efectueze investițiile corespunzătoare. Certificatele alocate cu titlu gratuit în temeiul articolului 10c se scad din volumul de certificate pe care respectivul stat membru l-ar licita în mod normal. În funcție de normele naționale de aplicare a derogării, producătorii de energie electrică pot să beneficieze de certificate de emisii cu titlu gratuit cu o valoare echivalentă cu investițiile pe care le efectuează sau pe care le-au efectuat din investițiile menționate în planul național de investiții, sau cu plățile efectuate la un fond național prin intermediul căruia astfel de investiții pot fi finanțate.

Numărul de astfel de certificate alocate cu titlu gratuit pentru producătorii de energie electrică, pentru 2013 și 2014 sunt indicate în Tabelul 4 . În cazul în care numărul de certificate alocate este mai mic decât valoarea maximă permisă, certificatele „neutilizate” pot fi alocate cu titlu gratuit în anul următor (anii următori), în funcție de normele naționale ale statului membru în cauză. În cele din urmă, certificatele care nu sunt alocate cu titlu gratuit în baza derogării vor fi scoase la licitație. În primul an, pot fi raportate investițiile din planul național care au fost efectuate din iunie 2009 până în prezent. Pentru anii 2013 și 2014, au fost raportate costuri pentru 500 de investiții, din care 135 au fost finalizate și 22 investiții au fost raportate ca urmând a fi anulate, iar restul sunt în curs de desfășurare, însă nu au fost încă finalizate.

Valoarea totală a costurilor de investiție raportate pentru perioada 2009-2013 se ridică la 5,9 miliarde EUR și la 1,9 miliarde EUR pentru 2014. Aproximativ 80 % din această sumă a fost dedicată actualizării și adaptării infrastructurii, în timp ce restul, investițiilor sunt legate de tehnologiile curate și de diversificarea aprovizionării cu energie. Exemplele de investiții includ o turbină cu abur de condensare pentru cogenerare nouă în Estonia (modernizarea infrastructurii), reabilitarea infrastructurii rețelelor de termoficare din Bulgaria (adaptarea infrastructurii), înlocuirea cărbunelui cu surse regenerabile de energie prin utilizarea deșeurilor în Republica Cehă (tehnologii curate) și construcția unei conducte de interconectare pentru gaze naturale în Ungaria (diversificarea aprovizionării cu energie).

Tabel 4: Numărul de certificate cu titlu gratuit (care urmează să fie) emise în conformitate cu articolul 10c

Directiva privind EU ETS obligă statele membre care recurg la derogare să publice rapoarte anuale cu privire la punerea în aplicare a investițiilor prevăzute în planurile lor naționale. Cererile ar trebui, de asemenea, publicate. Experiența arată că rapoartele existente, care au fost publicate, variază în ceea ce privește forma și conținutul lor. În unele cazuri, statele membre restricționează sau reunesc informațiile furnizate cu privire la costurile de investiție, având în vedere confidențialitatea în afaceri. În general, rapoartele sunt publicate pe site-ul ministerului de resort, cum ar fi Ministerul Energiei (Bulgaria, România, Lituania) sau Ministerul Mediului (Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Polonia).

4.1.3.Creditele internaționale

Până în 2020, schema EU ETS permite participanților să utilizeze credite din cadrul mecanismului de dezvoltare curată (CDM) și al mecanismului de implementare în comun (JI) — două programe de creditare organizate de Națiunile Unite — în vederea îndeplinirii părții care le revine din obligațiile în cadrul schemei EU ETS, cu excepția proiectelor nucleare și de împădurire/reîmpădurire 33 . În conformitate cu Regulamentul nr. 550/2011 34 al Comisiei, creditele generate de proiectele care presupun distrugerea unor gaze industriale (HFC23 și N2O din acidul adipic) nu mai sunt permise odată cu începerea fazei 3. În plus, în faza 3 au intrat în vigoare restricții suplimentare în ceea ce privește creditele care rezultă din proiectele înregistrate după anul 2013 în țări diferite de țările cel mai puțin dezvoltate. În plus, începând cu 31 martie 2015, în conformitate cu articolul 11a alineatele (3) și (4) din Directiva privind EU ETS, creditele eliberate pentru reduceri de emisii realizate în cadrul primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto (2008-2012) nu mai sunt eligibile pentru schimbul cu certificatele din schema EU ETS.

Articolul 11a alineatul (8) din Directiva privind EU ETS include, de asemenea, dispoziții referitoare la nivelurile de utilizare a creditelor internaționale pentru fiecare categorie de operator și operator de aeronave și, de asemenea, stabilește drepturile minime în această privință. Regulamentul (UE) nr. 1123/2013 al Comisiei stabilește norme pentru stabilirea drepturilor individuale ale operatorilor și ale operatorilor de aeronave până în 2020.

Cu toate că valoarea exactă a drepturilor la credite pe parcursul fazelor 2 și 3 va depinde parțial de volumul de emisii verificate viitoare, analiștii de piață estimează că acestea se vor ridica la aproximativ 1,6 miliarde de credite. În faza 3, creditele nu mai sunt predate în mod direct, dar se pot schimba, în orice moment pe parcursul anului calendaristic, în certificate. Începând cu 30 aprilie 2015, numărul total de credite internaționale utilizate sau schimbate se ridică la 1 445 de milioane EUR.

Tabel5: Sinteza creditelor internaționale schimbate până la 30 aprilie 2015

4.2.Cererea: certificate scoase din circulație

În conformitate cu informațiile înregistrate în registrul uniunii, în 2014, emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la instalațiile staționare care participă la EU ETS sunt estimate să scadă cu aproximativ 4,5 % comparativ cu nivelul din 2013, ceea ce reprezintă o scădere mai rapidă decât în anii precedenți. În 2013, emisiile verificate de gaze cu efect de seră erau estimate să scadă cu cel puțin 3 % comparativ cu anul 2012.

Trebuie remarcat că, datorită extinderii domeniului de aplicare a schemei EU ETS de la faza 2 la faza 3, există anumite modificări de natură metodologică în evaluarea certitudinii modificării emisiilor comparativ cu 2012. Cu toate acestea, emisiile estimate pentru 2013 pe bază de similaritate erau cu cel puțin 3 % mai reduse decât nivelul din 2012 pentru instalațiile din sectoarele incluse atât în faza 2 cât și în faza 3. Întrucât emisiile verificate de gaze cu efect de seră de la instalațiile staționare s-au ridicat la 1 895 milioane tone de CO2-echivalent în 2013, emisiile suplimentare reglementate de schema EU ETS datorită extinderii domeniului său de aplicare sunt estimate 79-100 de milioane tone. În concluzie, recesiunea economică din 2008 a avut un impact profund asupra emisiilor, dar în pofida corecției în favoarea extinderii domeniului de aplicare între faza 2 și faza 3, emisiile din 2014 sunt sub nivelurile din perioada anterioară crizei. Volatilitatea emisiilor anuale nu pot fi explicate doar de factorii economici, aceasta fiind cauzată și de creșterile eficienței energetice și de combinația de surse de energie mai curate.

Tabelul 6: Emisii verificate

Sursa: Site-ul public al Registrului de tranzacții al Uniunii Europene (EUTL) http://ec.europa.eu/environment/ets/)

Date referitoare la PIB, astfel cum au fost raportate la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tec00115

Numărul de certificate anulate (neutilizate pentru conformitate) pe bază de voluntariat se ridică la 13 219 de certificate în 2013 și la 47 278 de certificate în 2014.

4.3.Echilibrarea cererii și a ofertei

Astfel cum este indicat în raportul privind piața carbonului din 2012, la începutul fazei 3, EU ETS a fost caracterizată de un mare dezechilibru între cererea și oferta de certificate, fapt ce a avut ca rezultat un surplus de aproximativ 2 miliarde de certificate. Pentru 2013, surplusul a continuat să crească la peste 2,1 de miliarde. În 2014, acesta a fost ușor redus la aproximativ 2,07 miliarde. În 2014, volumele scoase la licitație au fost reduse cu 400 de milioane de certificate de emisii din cauza începerii punerii în aplicare a măsurii de amânare a licitării, care amână scoaterea la licitație a acestor certificate. În absența măsurii de amânare a licitării, surplusul din 2014 s-ar fi ridicat la aproape 2,5 miliarde de certificate.

Motivele acestui dezechilibru au fost subliniate în raportul privind piața carbonului din 2012. În primul rând, există o necorelare între oferta de certificate de emisii scoase la licitație, care este fixă ca o consecință a plafonului de emisii, și cererea de certificate, care este flexibilă și influențată de ciclurile economice, de prețurile combustibilului fosil, precum și de alți factori determinanți, cum ar fi politicile complementare și evoluțiile în materie de tehnologie. Afluxul de credite internaționale a afectat, de asemenea, oferta de certificate de emisii, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a acesteia. Pentru a remedia această situație, Comisia a prezentat o propunere legislativă în scopul de a constitui o rezervă pentru stabilitatea pieței și de a face ofertarea de certificate de emisii prin licitație mai flexibilă. Rezerva pentru stabilitatea pieței are scopul de a stabiliza piața prin abordarea dezechilibrului dintre cerere și ofertă (a se vedea punctul 10.1.).

O noțiune-cheie pentru funcționarea rezervei pentru stabilitatea pieței este numărul total de certificate aflate în circulație (TNAC). Se vor adăuga certificate la rezervă, dacă numărul total de certificate aflate în circulație depășește un prag superior predefinit (833 de milioane de certificate) și se vor elibera certificate din rezervă, dacă numărul total de certificate aflate în circulație se situează sub un prag predefinit mai scăzut (sub 400 de milioane de certificate sau în cazul în care se adoptă măsuri în temeiul articolul 29a din Directiva privind EU ETS). Prin urmare, rezerva pentru stabilitatea pieței absoarbe sau eliberează certificate, dacă numărul total de certificate aflate în circulație se situează în afara unui interval predefinit. Rezerva va fi, de asemenea, alimentată prin certificatele amânate la licitare și nealocate 37 .

Oferta de certificate de emisii se compune din certificatele reportate din faza 2, certificatele scoase la licitație, certificatele alocate cu titlu gratuit și certificatele din rezerva comunitară pentru instalațiile nou-intrate, în timp ce cererea este stabilită de emisiile instalațiilor și certificatele anulate. Pentru mai multe detalii, a se vedea tabelul din anexă.

Punctul de pornire pentru a stabili numărul total de certificate aflate în circulație este numărul total de certificate rămase după faza 2 a EU ETS (2008-2012), care nu au fost restituite sau anulate. Aceste certificate au fost înlocuite cu certificatele fazei 3 la sfârșitul celei de a doua perioade de comercializare. Niciun fel de alte certificate anterioare celei de-a treia faze de comercializare nu contribuie la numărul total de certificate aflate în circulație 38 . Acest „total de report” reprezintă, prin urmare, numărul exact de certificate ETS aflate în circulație la începutul celei de-a treia perioade de comercializare a EU ETS. Totalul de report este de 1 749 540 826 de certificate (acest număr nu include certificatele fazei 3 scoase la licitație în cadrul licitațiilor timpurii desfășurate în 2012, dar reflectă utilizarea de credite internaționale anterioară începutului fazei 3. Volumul total al creditelor internaționale utilizate începând din 2008 este cel menționat la punctul 4.1.3.).

Numărul total de certificate aflate în circulație relevant pentru alimentările și eliberările cu/de certificate a/din rezerva pentru stabilitatea pieței se calculează cu ajutorul formulei următoare:

TNAC = Ofertă – (Cerere 39 + certificate în rezerva pentru stabilitatea pieței)

Raportul anual privind piața carbonului permite consolidarea cifrelor cererii și ofertei care sunt publicate în conformitate cu calendarul obligațiilor de raportare care decurg din Directiva privind EU ETS și cu dispozițiile de punere în aplicare a acesteia. Acest calendar, datele relevante și domeniul de aplicare sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7: Calendarul pentru publicarea datelor

Întrucât rezerva pentru stabilitatea pieței devine operațională în 2019, Comisia va publica în mod regulat la jumătatea lunii mai, numărul total de certificate aflate în circulație pentru anul precedent, începând din 2017.

Figura 1 prezintă cifrele cumulate ale ofertei și, respectiv, ale cererii, până la sfârșitul anului 2014. Oferta totală în 2013 era de aproximativ 2,18 miliarde de certificate, iar cererea totală a fost de aproximativ 1,96 miliarde de certificate. În 2014, atât valoarea totală a ofertei, cât și cea a cererii, a scăzut la aproximativ 1,87 miliarde de certificate. Prin urmare, surplusul a crescut în 2013 cu aproximativ 220 milioane de certificate, ajungând la peste 2 miliarde de certificate, rămânând însă stabil în 2014. Oferta și cererea reduse din anul 2014 au reflectat o licitare mai redusă datorită concentrării volumelor licitate către sfârșitul fazei de comercializare a certificatelor, precum și scăderii continue a emisiilor. Atunci când se examinează aceste cifre referitoare la exercițiile 2013 și 2014, trebuie să se constate că acestea se bazează pe cele mai recente date privind acești ani, după cum se pot deduce din registrul de tranzacții al Uniunii Europene (EUTL). Aceasta înseamnă că ele pot include date recente referitoare la anii 2013 și 2014.

Figura 1: Echilibrul între cererea cumulată și oferta cumulată până la sfârșitul anului 2014

5.AVIAȚIE

Activitățile de aviație au fost incluse în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii prin Directiva nr. 2008/101/CE 41 . Directiva stabilește că, de la începutul anului 2012, emisiile provenind de la toate zborurile de pe aeroporturile din Spațiul Economic European (SEE), de la zborurile care pleacă de pe aeroporturile din SEE către țări terțe, precum și, în cazul în care nu sunt exceptate prin intermediul unor acte delegate, de la zborurile către aeroporturile din SEE din țări terțe, sunt incluse în EU ETS.

În septembrie 2013, Adunarea OACI a aprobat elaborarea, până în 2016, măsurile bazate pe piață (MBP) care urmează să fie puse în aplicare începând din 2020 pentru a aborda emisiile generate de aviația internațională. Acest rezultat a fost salutat de către UE, și ca răspuns la acesta, legislația UE a fost modificată. În această privință, Regulamentul (UE) nr. 421/2014 42 ar diminua temporar domeniul de aplicare al EU ETS la emisiile provenite de la zborurile în interiorul SEE în perioada 2013-2016.

În conformitate cu rapoartele prevăzute la articolul 21 prezentate în 2015, 611 de operatori de aeronave au un plan de monitorizare. Dintre aceștia, 50 % (305) au fost operatori de aeronave comerciale și alți 50 % (306) nu au fost operatori de aeronave necomerciale. Un total de 329 (53,8 % din total) au fost clasificați ca emițători de talie redusă.

În conformitate cu site-ul public al EUTL, emisiile verificate de CO2 din activitățile de aviație efectuate între aeroporturile situate în SEE s-au ridicat la 53,4 milioane tone de CO2 în 2013 și la 54,9 milioane tone de CO2 în 2014, ceea ce reprezintă o creștere de 2,8 % în 2014 comparativ cu 2013. 

Alocarea inițială către operatorii de aeronave a fost, de asemenea, ajustată la domeniul de aplicare redus la zborurile intra-SEE. Alocarea cu titlu gratuit ajustată s-a ridicat 43 la 32,4 de milioane de certificate de emisii în 2013 și la 32,3 de milioane de certificate în 2014.

Volumele de certificate care urmează a fi licitate în anii 2013 și 2014 au fost calculate pe baza unui volum anual preconizat de 5,7 milioane EUR, în urma ajustărilor efectuate asupra volumelor care vor fi scoase la licitație, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 421/2014. Aceste certificate au fost scoase la licitație în perioada 1 ianuarie-30 aprilie 2015.

Aceste cifre arată reduceri de emisii de aproximativ 32 de milioane de tone, în 2013 și în 2014.

6.SUPRAVEGHEREA PIEȚEI

Cea mai mare parte a tranzacțiilor cu certificate de emisii este sub formă de instrumente financiare derivate (contracte „futures”, „forward”, pe opțiuni, de swapuri), care fac deja obiectul reglementării piețelor financiare ale UE [inclusiv Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) aplicabilă în prezent]. 44 Aceasta este înlocuită de pachetul legislativ MiFID 2, care va fi aplicabil începând cu ianuarie 2017 și care impune adoptarea mai multor măsuri de punere în aplicare.

În temeiul MiFID 2, certificatele de emisii vor fi clasificate, și ele, ca instrumente financiare. Aceasta înseamnă că normele pachetului legislativ MiFID 2 aplicabile piețelor financiare tradiționale (acelea care includ comercializarea de instrumente financiare derivate aferente emisiilor de dioxid de carbon pe platformele principale) se vor aplica, de asemenea, segmentului la vedere al pieței secundare a dioxidului de carbon (tranzacții cu certificate de emisii pentru livrări imediate pe piața secundară, nereglementate în prezent la nivelul UE), punându-l pe poziție de egalitate cu piața instrumentelor financiare derivate în ceea ce privește transparența, protecția și integritatea investitorilor 45 . 

În plus, în temeiul referințelor încrucișate la definițiile instrumentelor financiare din MiFID 2, li se vor aplica și alte acte legislative privind piața financiară. Acest lucru este valabil în special în cazul Regulamentului privind abuzul de piață (MAR), care va reglementa tranzacțiile și conduita care implică certificate de emisii, atât pe piețele secundare, cât și în licitațiile EU ETS pe piața primară. În mod similar, o trimitere la MiFID 2 în Directiva privind combaterea spălării banilor va declanșa o aplicare obligatorie a controalelor, de către comercianții emisiilor de dioxid de carbon autorizați conform MiFID, măsurilor de precauție privind clientela lor de pe piața la vedere secundară a certificatelor de emisii 46 .

MiFID 2 și MAR, ambele adoptate în 2014, au în vedere anumite adaptări ale regimului general la particularitățile pieței carbonului, inclusiv:

derogări specifice de la dispozițiile MiFID 2 pentru participanții pe piața carbonului (inclusiv în temeiul caracterului auxiliar al acestei activități în raport cu activitatea de bază, destinat în principal conformității cumpărătorilor și entităților care tranzacționează în contul altor persoane, la o scară limitată);

sarcina de publicare de informații privilegiate numai pentru participanții/emițătorii de talia cea mai mare;

raportarea poziției mai detaliată (dar nu și limitele pozițiilor) în funcție de locurile de tranzacționare;

tratarea certificate de emisii drept o categorie separată în conformitate cu obligațiile de transparență pre-tranzacționare și post-tranzacționare (pentru a facilita elaborarea normelor de punere în aplicare adaptate);

reglementarea completă a instrumentelor derivate pe certificate de emisie (în mod similar cu aceea a instrumentelor derivate cu elemente subiacente „financiare” și în mod deosebit de reglementarea instrumentelor derivate pe mărfuri).

În cursul anilor 2014 și 2015, mai multe măsuri de nivelul 2 pentru detalii privind dispozițiile în temeiul MiFID 2 și MAR și au fost elaborate și urmează să fie adoptate, inclusiv stabilirea pragurilor care urmează a fi utilizate pentru a determina auxiliaritatea în temeiul MiFID 2, pragurile de aplicare a obligației de publicare a informațiilor privilegiate în temeiul MAR și cerințele în materie de transparență pentru piețele secundare, în ceea ce privește certificatele de emisii și instrumentele derivate pe aceste certificate, inclusiv praguri care să permită determinarea acestor piețe ca piețe lichide în temeiul MiFID 2.

6.1.Natura juridică a certificatelor de emisii și tratamentul fiscal

În ceea ce privește multe alte cazuri, natura juridică a certificatelor de emisii și tratamentul lor fiscal nu sunt definite la nivelul UE. Cu toate acestea, în ciuda lipsei de armonizare, o piață foarte lichidă și matură s-a dezvoltat de-a lungul ultimului deceniu. Cadrul actual de reglementare prevede bazele juridice necesare pentru o piață transparentă și lichidă a carbonului, asigurând în același timp stabilitatea și integritatea pieței. Deși părțile interesate nu au exprimat nevoia de mai multă claritate în ceea ce privește definiția juridică a certificatelor de emisii, Comisia intenționează să analizeze beneficiile clarificării statutului lor juridic în urma recomandării Curții de Conturi Europene.

În temeiul rapoartelor prevăzute la articolul 21, 23 de state membre au prezentat detaliat natura juridică a unui certificat de emisii în cadrul sistemului lor juridic. Certificatele de emisii sunt prezentate, în mod variabil, ca instrumente financiare, active necorporale, drepturi de proprietate și mărfuri. O singură țară (DE) recunoaște necesitatea de revizuire a legislației. Alte state membre tratează certificatele de emisii ca instrumente financiare, le definesc ca drepturi de proprietate, sau le consideră ca fiind proprietate de stat.

În ceea ce privește tratamentul fiscal al certificatelor de emisii, în temeiul rapoartelor prevăzute la articolul 21, un număr redus de state membre au raportat că taxa pe valoarea adăugată (TVA) 47 se aplică la emiterea cotelor de emisii, TVA fiind datorată pentru tranzacționarea certificatelor de emisii pe piața secundară din 24 de state membre. Majoritatea statelor membre au raportat cu privire la aplicarea mecanismului de taxare inversă 48 la tranzacțiile care implică certificate de emisii. Certificatele de emisii pentru societăți pot fi impozitate suplimentar. Șaisprezece state membre au raportat că nu există impozitare pentru certificatele de emisii sau cotele de emisii colective.

7.MONITORIZAREA, RAPORTAREA ȘI VERIFICAREA EMISIILOR

7.1.Cerințe în faza 3

Acuratețea monitorizării, raportării și verificării (MRV) reprezintă piatra de temelie a EU ETS. Această cerință este completată de un sistem de acreditare eficient pentru asigurarea unei calități adecvate a verificatorilor terți. Pentru a îmbunătăți și a armoniza cerințele MRV în faza 3, au fost adoptate Regulamentul privind monitorizarea și raportarea (RMR) și Regulamentul privind acreditarea și verificarea (AVR) (a se vedea punctul 2).

Comisia a furnizat, de asemenea, un set cuprinzător de documente de orientare și modele electronice de raportare, care au fost utilizate la scară largă de către statele membre.

Eficiența sistemului de asigurare a conformității a fost, de asemenea, îmbunătățită întrucât RMR permite statelor membre să facă obligatorie raportarea electronică. În 2015, zece state membre au raportat că dispun de un sistem informatic special de raportare EU ETS.

Sistemul de monitorizare în cadrul EU ETS este conceput ca un „sistem-piatră de temelie”, care permite un grad ridicat de flexibilitate pentru operatori în vederea garantării eficienței din punctul de vedere al costurilor și, în același timp, atingerea unui grad ridicat de fiabilitate a datelor privind emisiile monitorizate. În acest scop, sunt permise mai multe metode de monitorizare (bazate pe calcul 49 sau pe „măsurare” 50 , precum și, în mod excepțional, pe „abordări alternative”). Metodele pot fi combinate pentru părți ale instalației. Existența unui plan de monitorizare, aprobat de către autoritatea competentă pe baza RMR, cu privire la cerința referitoare la operatorii de instalații și de aeronave împiedică selecția arbitrară a metodelor de monitorizare.

7.2.Monitorizare aplicată

În conformitate cu rapoartele prevăzute la articolul 21 prezentate de statele membre Comisiei, care vizează punerea în aplicare a directivei ETS în 2014, cele mai multe instalații utilizează metoda bazată pe calcul. Numai aproximativ 140 de instalații (în 22 state membre) au fost raportate că utilizează sisteme de măsurare continuă a emisiilor. Numai 13 state membre au raportat utilizarea de metode alternative de către 32 de instalații în total, care vizează 6,1 de milioane de tone de CO2e.

Flexibilitatea în alegerea metodelor de monitorizare permite eficacitatea din punctul de vedere al costurilor în cadrul MRV. Un alt element important conceput în acest scop este abordarea pe niveluri. Pentru toți parametrii necesari pentru determinarea datelor privind emisiile, așa-numitele „niveluri” sunt definite astfel încât să facă eforturile sau cerințele privind nivelul de incertitudine să fie proporționale cu dimensiunea instalației. RMR impune tuturor operatorilor să îndeplinească anumite niveluri minime, având cele mai mari surse de emisii obligate să respecte niveluri mai înalte (anume, implicarea unor date mai fiabile în materie de calitate), în timp ce, pentru motive de rentabilitate, surselor de talie redusă li se aplică cerințe mai puțin stricte  51  

Cerințele privind nivelurile minime sunt de obicei respectate de instalații. Numai 118 instalații de categoria C (14 % din total) au fost raportate că s-au abătut, în ceea ce privește cel puțin un parametru, de la obligația de a aplica cele mai înalte niveluri pentru fluxurile de surse majore (în 2013, au existat 137 instalații, reprezentând 16 % din total). Cu toate acestea, numărul real poate fi mai mare, deoarece nu toate statele membre au raportat date în acest sens. Aceste abateri sunt permise numai în cazul în care operatorul demonstrează că cel mai înalt nivel nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile. În cazul în care aceste condiții nu mai sunt aplicabile, operatorii trebuie să își îmbunătățească sistemele de monitorizare. În mod similar, statele membre au trebuit să raporteze numărul de instalații de categoria B care nu îndeplinesc cerințele privind cele mai înalte niveluri pentru sursele de emisii sau fluxurile de surse majore. Numai 22 state membre au prezentat rapoarte cu privire la această chestiune, care arată că în medie 28 % din instalațiile de categoria B se abat de la cerințe în anumite privințe (pentru 2013, 24 state membre au raportat, indicând o medie de 28 % din instalațiile de categoria B afectată). Cele de mai sus confirmă faptul că dispozițiile din RMR în ceea ce privește aceste abateri (ținând cont de faptul că acestea trebuie să fie justificate în mod corespunzător de către operator și aprobate de autoritatea competentă) se aplică în practică și că respectarea de către operatori este bună la nivel general.

Pentru operatorii de aeronave, există mai puține opțiuni aplicabile pentru monitorizarea emisiilor. Numai metodele bazate pe calcul sunt fezabile, consumul de combustibil fiind un parametru central 52 care urmează să fie stabilit pentru zborurile care fac obiectul EU ETS.

7.3.Verificare acreditată

În ceea ce privește Regulamentul privind acreditarea și verificarea pentru faza 3 și ulterior, s­a introdus o abordare armonizată la nivelul UE în ceea ce privește acreditarea verificatorilor. Verificatorii, care sunt o persoană juridică sau o entitate juridică, trebuie să fie acreditați de un organism național de acreditare (ONA) pentru a efectua verificări în conformitate cu RAV. Numai în cazul unei persoane fizice, un stat membru poate permite certificarea ca o alternativă la acreditare 53 . Noul sistem unitar de acreditare are avantajul de a permite verificatorilor să funcționeze cu recunoașterea reciprocă la nivelul tuturor statelor membre, prin valorificarea deplină a pieței interne și pentru a contribui la asigurarea unei disponibilități suficiente în ansamblu.

În conformitate cu articolul 21 din Directiva privind EU ETS, statele membre au raportat numărul de verificatori acreditați pentru fiecare domeniu de acreditare 54 . Acest număr însumează 1044 verificatori acreditați în toate domeniile (verificatorii operează în mai multe domenii astfel încât numărul de domenii nu este egal cu numărul total de verificatori). Recunoașterea reciprocă a verificatorilor la nivelul statelor membre funcționează în mod eficient: majoritatea statelor membre (28) au raportat că cel puțin un verificator străin își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. Disponibilitatea verificatorilor nu constituie un obstacol în sistem în primul an sau al doilea an de punere în aplicare a RAV.

Conformitatea verificatorilor cu AVR s-a constatat a fi ridicată, întrucât au fost raportate puține măsuri administrative 55 impuse de statele membre, excepțiile fiind o suspendare a unui verificator, o retragere a unei acreditări și șase reduceri ale domeniului de aplicare a acreditării. Șapte state membre au raportat cazuri de plângeri împotriva unui verificator, dar acestea au fost rezolvate în 99 % din cazuri. Opt state membre au raportat unele neconformități în ceea ce privește schimbul de informații necesare între autoritățile competente și ONA.

8.PREZENTARE GENERALĂ A PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE STABILITE ÎN STATELE MEMBRE

EU ETS este pusă în aplicare în statele membre, utilizând abordări diferite cu privire la autoritățile competente responsabile. Majoritatea statelor membre au utilizat structuri existente, în timp ce câteva au creat noi organisme speciale de punere în aplicare a EU ETS. Astfel, în unele state membre sunt implicate mai multe autorități locale, în timp ce în alte state membre, această abordare a fost centralizată. Rapoartele prevăzute la articolul 21 oferă detalii cu privire la structura organizatorică din fiecare stat membru. În medie, 4 autorități competente diferite sunt implicate în punerea în aplicare a EU ETS. 15 state membre au raportat că autoritățile locale sunt implicate, de obicei în ceea ce privește eliberarea autorizațiilor și chestiunile din MRV. Coordonarea între autorități reprezintă una din problemele importante în vederea asigurării unei aplicări corecte și uniforme a cerințelor legale în cadrul fiecărui stat membru. Acest lucru este garantat prin dispozițiile corespunzătoare din RMR. În ceea ce privește coordonarea dintre autoritățile competente, statele membre au raportat, când a fost cazul, că acestea utilizează instrumente diferite. Pentru 2014, 10 state membre au raportat că dispun de instrumentele legislative în vigoare pentru gestionarea la nivel central a planurilor de monitorizare sau a rapoartelor de emisii și, în 8 cazuri, că un organism central oferă instrucțiuni obligatorii și orientări. Douăsprezece state membre au raportat că organizează periodic ateliere destinate autorităților, dar numai 8 au raportat cursuri de formare comună pentru autoritățile competente. Utilizarea unei platforme IT comune a fost raportată de 8 state membre ca mijloc de coordonare.

Privind taxele administrative impuse de statele membre (în ceea ce privește procedura de autorizare și cea de aprobare a planurilor de monitorizare) de monitorizare aprobat (e), 14 țări au raportat că nu percep nicio taxă de la operatori. Operatorii de aeronave nu plătesc taxe în 16 țări. Șase state membre au raportat că percep o taxă de subzistență anuală de la operatorii de instalații sau de aeronave. Aceste taxe sunt în intervalul 671-5 250 EUR pe an per operator. În două cazuri raportate, acestea sunt exprimate ca o sumă (între 0,02 și 0,07 EUR) per certificat. Șaptesprezece state membre au raportat că percep taxe pentru diferite servicii specifice, cum ar fi aprobarea planurilor de monitorizare sau a actualizărilor planurilor de monitorizare sau a autorizațiilor. Aceste taxe variază foarte mult, de la mai puțin de 100 EUR la peste 3 000 EUR pentru o nouă aprobare a planului de monitorizare.

În ansamblu, se poate deduce că sistemele statelor membre sunt, în mare măsură, eficace, întrucât sunt aliniate organizării administrative a țării. Principiul subsidiarității este aplicat. Comunicarea între autoritățile locale și schimbul de cele mai bune practici între autoritățile competente din statele membre ar trebui să fie consolidate în continuare.

9.CONFORMITATE ȘI APLICARE

Autoritățile competente din statele membre contribuie în mod semnificativ la nivelul înalt de conformitate al operatorilor, prin efectuarea de diverse controale de conformitate asupra rapoartelor anuale privind emisiile. În conformitate cu informațiile prezentate în rapoartele prevăzute la articolul 21 în 2015, toate statele membre (cu excepția SE) au verificat între 95 și 100% din rapoartele anuale privind emisiile, în ceea ce privește caracterul complet și coerența internă. În plus, aproximativ 80 % din rapoarte au fost verificate în ceea ce privește coerența cu planurile de monitorizare și aproximativ 72 %, în medie, au fost verificate în raport cu datele de alocare. Douăzeci și patru de state membre au declarat că au efectuat controale încrucișate față de alte date/detalii.

Toate controalele menționate mai sus au ca obiect completarea activităților verificatorului și asigurarea unui nivel calitativ ridicat al sistemului MRV. După verificare, autoritățile competente au depistat erori în doar 0,2 % din rapoarte în 2014 (și 2013).

Numărul de cazuri raportate de către statele membre, în care autoritatea competentă a trebuit să facă estimări prudente privind emisiile generate de instalații 56 este un alt indicator care arată că sistemul de conformitate în schema EU ETS funcționează bine. Paisprezece state membre au raportat în total 37 astfel de cazuri (0,3 % din instalații), având emisii de CO2 de 9,1 milioane tone implicate (0,5 % din totalul emisiilor verificate raportate pentru 2014). Acest rezultat se compară cu cel al celor douăsprezece state membre care au raportat în 2013 un total de 70 de astfel de cazuri (0,6 % din instalații), având emisii de CO2 de 2,7 milioane de tone implicate (0,14 % din totalul emisiilor verificate raportate pentru 2013).

Cifrele de mai sus demonstrează faptul că verificările efectuate de autoritatea competentă sunt importante, în ciuda verificării de către terți. Cu toate acestea, constatările demonstrează, de asemenea, faptul că 99,5 % din instalații sunt în conformitate cu cerințele de raportare ale EU ETS.

Directiva privind EU ETS prevede o sancțiune financiară sub forma unei „sancțiuni pentru emisiile în exces” de 100 EUR pentru fiecare tonă de CO2 emisă, pentru care niciun certificat nu a fost restituit în timp util. După cum se menționează de către Curtea de Conturi Europeană 57 , EU ETS are o rată mare de conformare: în fiecare an, aproximativ 99% din emisii sunt acoperite efectiv de numărul dispus de certificate. Nivelul de conformitate cu normele EU ETS a fost, de asemenea, foarte ridicat în sectorul aviației: operatorii de aeronave responsabili pentru peste 99,5 % din emisiile cauzate de sectorul aviației care fac obiectul EU ETS au respectat normele. Acest procent include, de asemenea, peste 100 de societăți comerciale de transport aerian cu sediul în afara UE, care au operat zboruri în interiorul SEE.

Pentru 2014, aplicarea „sancțiunii pentru emisiile în exces” a fost raportată într-un număr redus de cazuri (aprox. 0,1% din instalații) în 6 state membre (DE, ES, PL, PT, RO, UK). În conformitate cu directiva, statele membre ar trebui să crească nivelul de penalizare în conformitate cu indicele european al prețurilor de consum 58 .

Alte sancțiuni posibile în statele membre sunt foarte diferite în ceea ce privește tipurile de încălcări vizate și intervalul sancțiunilor. Numeroase state membre au semnalat faptul că sancțiunile vor fi stabilite de instanță pe baza cazului respectiv. Majoritatea statelor membre au raportat o limită inferioară și/sau superioară a sancțiunii (după caz), cu limita minimă variind de la câteva sute de euro la 75 000 EUR și limita maximă variind de la 5 000 EUR la 15 000 000 EUR. Șapte state membre au raportat sancțiuni posibile sub formă de privare de libertate.

Pentru 2014, precum și pentru 2013, peste 99 % din instalații au respectat obligația de prezentare a unui raport de emisii anual verificat în timp util. De asemenea, este important ca operatorii să își respecte autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră și planul de monitorizare aprobat. În conformitate cu articolul 21, statele membre au raportat cu privire la măsurile aplicate pentru asigurarea celor mai înalte niveluri de conformitate posibil. Pentru anul de raportare 2014, 25 dintre cele 31 de țări care au prezentat rapoarte au menționat că au asigurat întâlniri regulate cu reprezentanți ai industriei și/sau cu verificatorii. Inspecții la fața locului și controale la fața locului efectuate de autoritățile competente sunt raportate de 23 de state membre. Douăzeci și două de state membre au declarat că interzic vânzarea de certificate atât timp cât instalațiile sunt neconforme. Numai 11 state membre au raportat faptul că au publicat numele operatorilor neconformi cu RMR/AVR. Aceste măsuri par să fie destul de eficiente. În 2014, doar 10 state membre au raportat că au fost aplicate amenzi. Nu s-au raportat arestări. Cele mai frecvente motive pentru amenzi au fost nerespectarea obligației de a transmite la timp un raport verificat (în 7 state membre - ES, HU, PL, PT, RO, SK, UK) și deficiențe în ceea ce privește respectarea condițiilor de autorizare (5 de state membre — ES, GR, HU, NL, UK).

Forumul privind conformitatea cu EU ETS continuă să ofere un mecanism eficient pentru schimbul de informații privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor între statele membre și autoritățile competente și pentru identificarea celor mai bune practici pentru punerea în aplicare eficientă. O conferință privind conformitatea anuală este, de regulă, ținută pentru a se asigura un grad cât mai mare de conștientizare a activităților Forumului privind conformitatea, în special în ceea ce privește cele cinci grupuri operative ale sale pentru monitorizarea și raportarea emisiilor, verificare și acreditare, aviație, raportare electronică și captarea și stocarea dioxidului de carbon. În același timp, detalii cu privire la reuniunile și lucrările în desfășurare în cadrul grupurilor operative sunt puse la dispoziția tuturor autorităților competente în EU ETS.

Grupul de lucru al administratorilor de registru este un forum de cooperare între statele membre și Comisie, în calitate de administrator central cu privire la aspectele și procedurile legate de funcționarea registrului Uniunii și punerea în aplicare a Regulamentul privind înregistrarea.

10.REFORMA STRUCTURALĂ A EU ETS

10.1.Concentrarea volumelor licitate către sfârșitul fazei de tranzacționare („backloading”) și rezerva pentru stabilitatea pieței

Piața europeană a carbonului este în prezent caracterizată de un dezechilibru tot mai mare dintre oferta și cererea de certificate (a se vedea punctul 4.3.).

Ca măsură pe termen scurt pentru atenuarea efectelor excedentului s-a decis amânarea („back-load”) a scoaterii la licitație a 900 milioane de certificate de emisii în primii ani ai fazei 3. În același timp, având în vedere excedentul structural și de lungă durată, Comisia a desfășurat o consultare publică privind opțiunile de reformă structurală a schemei EU ETS prevăzute în raportul privind piața carbonului din 2012. Conceptul de rezervă pentru stabilitatea pieței, care ar putea să facă mai flexibilă oferta de certificate de emisii scoase la licitație și să sporească rezistența la șocuri, a reieșit din această dezbatere ca fiind opțiunea preferată. Comisia a făcut o propunere legislativă corespunzătoare de înființare a unei rezerve pentru stabilitatea pieței în ianuarie 2014. Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2015 creează o astfel de rezervă pentru stabilitatea pieței.

Scopul rezervei pentru stabilitatea pieței este dublu: în primul rând, să remedieze acest dezechilibru existent între cererea și oferta de certificate de emisii din cadrul EU ETS și, în al doilea rând, să facă schema EU ETS mai rezistentă la șocurile mari în materie de cerere și ofertă, din viitor.

Rezerva va începe să funcționeze în ianuarie 2019. Se vor adăuga certificate la rezervă, dacă numărul total al certificatelor în circulație este mai mare de 833 milioane de certificate. Certificatele de emisii în valoare de 900 milioane EUR amânate la licitare până spre sfârșitul perioadei de tranzacționare și cele nealocate, cu o valoare necunoscută momentan, vor fi, de asemenea, transferate în rezervă. Certificate vor fi eliberate din rezerva pentru stabilitatea pieței, în cazul în care numărul total de certificate aflate în circulație este mai mic de 400 de milioane de certificate de emisii sau în cazul în care se adoptă măsuri în temeiul articolul 29a din Directiva privind EU ETS.

Rezerva este integrată pe deplin în cadrul existent al EU ETS.

Pentru mai multe explicații tehnice privind funcționarea acesteia, a se vedea punctul 4.3.

10.2.Reforma EU ETS

În octombrie 2014, șefii de stat și de guvern au decis - în cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei - că schema EU ETS reformată și operațională, împreună cu rezerva pentru stabilitatea pieței, va constitui principalul mecanism de realizare a reducerii emisiilor din schema EU EZS cu 43% comparativ cu anul 2005. În iulie 2015, Comisia a prezentat o propunere legislativă privind revizuirea schemei EU ETS începând din faza 4 (2021-2030). Principalele modificări sunt:

Numărul total de certificate de emisii va scădea cu o rată anuală de 2,2 % începând cu anul 2021, comparativ cu 1,74% în prezent.

În plus, propunerea elaborează norme echitabile, solide și previzibile pentru a soluționa problema riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Sistemul de alocare cu titlu gratuit este revizuit în vederea distribuirii certificatelor disponibile în modul cel mai eficient și eficace către sectoarele cu cel mai mare risc de delocalizare a producției în afara UE (aproximativ 50 de sectoare în total).

Un fond pentru inovare va fi instituit pentru a extinde sprijinul acordat în prezent pentru demonstrația tehnologiilor inovatoare în vederea inovării revoluționare în industrie. Cote de emisie gratuite vor continua să fie disponibile pentru modernizarea sectorului energetic în statele membre cu venituri mai scăzute. În plus, un fond de modernizare va fi instituit cu scopul de a facilita investițiile în modernizarea sectorului energetic și a sistemelor energetice integrate și de a spori eficiența energetică în aceste state membre.

Propunerea a fost înaintată Parlamentului European și Consiliului spre adoptare și către Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor în vederea emiterii unui aviz.

11.CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

În ultimul deceniu, EU ETS a asigurat reducerea emisiilor în UE și a animat alți parteneri internaționali să folosească stabilirea prețului carbonului ca pe un factor de rentabilitate pentru o decarbonizare progresivă, dar durabilă, a economiilor lor în beneficiul generațiilor viitoare. Din 2005, schema a oferit un semnal referitor la prețul carbonului pentru uzinele, centralele electrice și alte instalații care intră sub incidența schemei, pentru a promova investiții în tehnologii curate, cu emisii reduse de dioxid de carbon. Schema a dovedit că stabilirea unui preț al carbonului reprezintă o modalitate eficientă de a obține reduceri ale emisiilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, de a motiva întreprinderile și a le ajuta să introducă tehnologii inovatoare pe piață.

Problemele de început pe care le-a înregistrat schema EU ETS la început au fost în mare parte soluționate. De exemplu, eliminarea treptată a cotelor gratuite pentru centralele electrice în 2013 a soluționat cu succes problema profiturilor excepționale ale centralele electrice, cărora le-a fost ușor să transfere prețul carbonului în prețurile energiei. Primii doi ani din faza 3 au indicat că arhitectura sistemului este solidă și că EU ETS a creat o infrastructură a pieței funcțională și o piață lichidă.

Deși problemele inițiale au fost soluționate, circumstanțele macroeconomice la scară largă în urma crizei financiare din 2008 au avut un impact determinant asupra echilibrului între cerere și ofertă în cadrul schemei EU ETS care a dus, în termen de 24 de luni, la apariția unui surplus de peste 2 miliarde de certificate de emisii pe piață, care se va mări în continuare în anii următori și se va situa încă aproximativ la un nivel predominant până în 2030. Dezbaterile intense din ultimii ani cu privire la modul de reacție la fenomene neprevăzute și bruște au dus inițial la decizia privind concentrarea volumelor licitate către sfârșitul fazei de tranzacționare a certificatelor, care este deja pusă în aplicare, precum și la decizia privind rezerva pentru stabilitatea pieței, care se va pune în aplicare începând cu 2019. Aceste decizii au repus schema EU ETS pe direcția corespunzătoare pentru a își recâștiga importanța în anii viitori.

Împreună cu propunerea de revizuire a schemei care se va aplica începând din faza 4 (2021­2030), aceste măsuri vor garanta că EU ETS — piatra de temelie a politicii UE în domeniul schimbărilor climatice — rămâne o modalitate eficientă de reducere a emisiilor în deceniul următor. Măsuri ambițioase privind clima creează oportunități de afaceri și deschid noi piețe pentru inovare și utilizarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon.

Comisia va continua să monitorizeze piața carbonului și să prezinte următorul raport la sfârșitul anului 2016.

ANEXĂ 

Tabel: elemente ale cererii și ofertei de ETS

(1)

  http://ec.europa.eu/priorities/energy-union/docs/energyunion_en.pdf

(2)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/145356.pdf

(3)

COM(2012) 652 final, http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/reform/docs/com_2012_652_ro.pdf

(4)

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

(5)

 http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_06/SR15_06_RO.pdf

(6)

Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, JO L 140, 5.6.2009, p. 63.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, JO L 302, 18.11.2010, p. 1.

(8)

Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 181, 12.7.2012, p. 30.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră și a rapoartelor privind datele tonă-kilometru și acreditarea verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 181, 12.7.2012, p. 1.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 1123/2013 al Comisiei din 8 noiembrie 2013 privind determinarea dreptului la credite internaționale în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 299, 9.11.2013, p. 32) stabilește drepturile la credite internaționale pentru fiecare operator și operator de aeronave până în 2020.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO L 122, 3.5.2013, p. 1.).

(12)

Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE, JO L 173, 12.6.2014, p. 349 și Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, JO L 173, 12.6.2014, p. 84.

(13)

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei, JO L 173, 12.6.2014, p. 1.

(14)

Decizia nr. 1359/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2003/87/CE prin clarificarea dispozițiilor privind calendarul licitațiilor de cote de emisie de gaze cu efect de seră, JO L 343, 19.12.2013, p. 1.

(15)

COM(2014) 15 final, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2014:0015:FIN:RO:PDF

(16)

Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE, JO L 264, 9.10.2015, p. 1.

(17)

Activitățile legate de aviație care intră în domeniul inițial de aplicare a EU ETS au cuprins toate zborurile dinspre sau către un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică dispozițiile Tratatului, cu unele excepții enumerate în anexa I la Directiva EU ETS. Cu toate acestea, având în vedere negocierile în cadrul OACI care doresc să propună un mecanism de piață mondial de reducere a emisiilor generate de sectorul aviației, acest domeniu de aplicare a fost redus temporar. În prezent (până la sfârșitul anului 2016), sunt acoperite numai zborurile în interiorul SEE.

(18)

Rapoartele prevăzute la articolul 21 pentru anul (N) trebuie transmise până la data de 30 iunie a exercițiului următor (N + 1). Rapoartele sunt transmise prin intermediul EIONET, care reprezintă o rețea de cooperare care asigură fluxul de date și informații între Agenția Europeană de Mediu (AEM) și statele sale membre și țările cooperante.

(19)

 În ceea ce privește trimiterea la rapoartele prevăzute la articolul 21, „statele membre” includ cele 28 de state membre ale UE plus țările SEE (Islanda, Norvegia și Liechtenstein).

(20)

A se vedea Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei, în cazul în care instalațiile de categoria C emit mai mult de 500 000 de tone de CO2 (e) pe an, instalațiile de categoria B emit între 500 000 și 50 000 de tone de CO2(e) pe an și instalațiile de categoria A emit mai puțin de 50 000 de tone de CO2(e) pe an. În plus, „instalații cu emisii scăzute” sunt acele instalații de categoria A care emit mai puțin de 25 000 de tone de CO2 (e) pe an.

(21)

 Decizia 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, JO L 140, 5.6.2009, p. 136.

(22)

Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, JO L 1, 5.1.2010, p. 10.

(23)

Decizia 2014/746/UE a Comisiei din 27 octombrie 2014 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2015-2019, JO L 308, 29.10.2014, p. 114.

(24)

Cifrele includ notificările primite până în iulie 2015, și pot face obiectul unor modificări importante în funcție de notificările ulterioare ale statelor membre.

(25)

Numărul inițial, înainte de aplicarea reducerilor menționate în continuare în tabel.

(26)

A se vedea nota de subsol 7.

(27)

European Energy Exchange AG (EEX) și Intercontinental Commodity Exchange (ICE) au fost incluse în lista din anexa III la Regulamentul privind licitațiile ca platforme de licitație separate pentru Germania și Regatul Unit. Polonia nu a desemnat încă propria platformă separată de licitații și în lipsa includerii sale pe listă, utilizează platforma comună de licitație de tranziție.

(28)

 Licitațiile timpurii ale certificatelor ale fazei 3 au fost efectuate în 2012 ținând cont de practica comercială generală din sectorul energiei electrice de vânzare a energiei electrice pe bază de contracte forward și de achiziționare a materiilor prime necesare (inclusiv certificate) în momentul comercializării propriei producții.

(29)

Decizia nr. 377/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2013 privind derogarea temporară de la Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, JO L 113, 25.4.2013, p. 1.

(30)

Pentru anul 2015 această cifră se referă la numărul de certificate care urmează să fie scoase la licitație în conformitate cu calendarele de licitație publicate.

(31)

Aceste rapoarte sunt disponibile pe site-ul Comisiei special creat în acest sens, în timp ce alte informații cu privire la licitații pot fi, de asemenea, găsite la următoarea adresă http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/cap/auctioning/documentation_en.htm

(32)

Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia și România sunt eligibile pentru derogare. Malta și Letonia au decis să nu recurgă la acest drept.

(33)

Atât proiectele CDM și JI generează credite de carbon conform Protocolului de la Kyoto: reduceri de emisii certificate (CER) și, respectiv, unități de reducere a emisiilor (ERU), fiecare fiind echivalentul a 1 tonă de CO2.

(34)

Regulamentul (UE) nr. 550/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 privind stabilirea, în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a anumitor restricții aplicabile utilizării de credite internaționale rezultate din proiecte ce implică utilizarea de gaze industriale, JO L 149, 8.6.2011, p. 1.

(35)

 Procedura Track I pentru mecanismul de punere în aplicare în comun se referă la procedura prin care o parte poate elibera credite JI în urma verificării, fără a se ține seama de Comitetul de Supervizare a Proiectelor JI (JISC).

(36)

 Procedura Track 2 pentru mecanismul de punere în aplicare în comun se referă la procedura prin care este efectuată verificarea în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul Comitetul de Supervizare a Proiectelor JI (JISC) . În cadrul procedurii Track 2, o entitate independentă acreditată de JISC trebuie să stabilească dacă au fost îndeplinite cerințele relevante înainte ca partea gazdă să poată emite și transfera credite.

(37)

Certificatele nealocate sunt certificate de emisii care nu sunt alocate în conformitate cu articolul 10a alineatul (7) din Directiva privind EU ETS, adică certificatele rămase în rezerva pentru instalațiile nou-intrate, precum și rezultate din aplicarea articolului 10a alineatele (19) și (20), și anume certificatele prevăzute pentru alocarea cu titlu gratuit pentru instalații, dar care au rămas nealocate, ca urmare a încetării (parțiale) a activității sau a reducerilor semnificative în materie de capacitate.

(38)

Pentru explicații privind reportarea certificatelor de emisii, a se vedea: http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/registry/faq_en.htm

(39)

Aceasta include, de asemenea, certificatele anulate.

(40)

NIM reprezintă măsurile naționale de punere în aplicare potrivit Deciziei nr. 2011/278/UE a Comisiei, ce conțin calculul preliminar al numărului de certificate de emisii care urmează să fie alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații de pe teritoriul tuturor statelor membre și al țărilor SEE/AELS care au fost notificate Comisiei.

(41)

Directiva nr. 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, JO L 8, 13.1.2009, p. 3.

(42)

Regulamentul (UE) nr. 421/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității în vederea punerii în aplicare, din 2020, a unui acord internațional privind aplicarea unei măsuri unice globale bazate pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională, JO L 129, 30.4.2014, p. 1.

(43)

Date din septembrie 2015.

(44)

Directiva nr. 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor nr. 85/611/CEE și nr. 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei nr. 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei nr. 93/22/CEE a Consiliului, JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(45)

Supravegherea pe piața primară va continua să fie reglementată de Regulamentul privind licitațiile, în privința altor aspecte decât cele referitoare la abuzul de piață, cărora li se va aplica în mod direct, Regulamentul privind abuzul de piață.

(46)

Controale privind măsurile de precauție sunt deja obligatorii pe piața primară, cât și pe piața secundară pentru instrumentele financiare derivate aferente certificatelor de emisii.

(47)

Certificatele de emisii sunt supuse TVA-ului, deoarece acestea reprezintă o prestare de servicii impozabilă.

(48)

Sistemul de taxare inversă deplasează răspunderea pentru plata TVA-ului aferent tranzacției de la vânzătorul la cumpărătorul unui bun sau serviciu și constituie o protecție eficace împotriva fraudei în materie de TVA.

(49)

Deși denumită „metodă pe bază de calcul”, metoda implică mai multe măsurători. În special cantitatea de combustibili și materii care conduc la emisii trebuie să fie măsurată. Emisiile se calculează ca „factor de emisie exprimat sub forma de cantitate raportată la durată (ori ca alți factori în funcție de durată, dacă este cazul)”. Sunt necesare analize chimice pentru determinarea factorilor de emisie în cazul emisiilor de nivel ridicat și/sau al mai multor combustibili și materiale eterogene. În alte cazuri, pot fi utilizați factorii impliciți.

(50)

„Metodele bazate pe măsurare” se referă la utilizarea unor sisteme de măsurare continuă a emisiilor (CEMS).

(51)

Articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei.

(52)

Alți parametri sunt factorul de emisie, pentru care se aplică, în general, o valoare implicită, și densitatea combustibilului, care, adesea, poate să se bazeze pe o valoare implicită.

(53)

Numai un singur stat membru a raportat că beneficiază de un astfel de sistem de certificare implementat și numai un singur verificator a fost certificat prin acest sistem.

(54)

Domeniile de aplicare sunt definite în anexa I la RAV, care creează o legătură cu activitățile enumerate în anexa I la Directiva privind EU ETS.

(55)

Eventualele măsuri administrative sunt suspendarea sau retragerea acreditării sau o reducere a domeniul de aplicare al acreditării.

(56)

Acest lucru este valabil în cazul în care operatorul nu prezintă un raport privind emisiile verificate, sau în cazul în care o autoritate competentă constată inexactități sau neregularități grave în raport.

(57)

A se vedea nota de subsol 5.

(58)

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:Harmonised_index_of_consumer_prices_ (IAPC)

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.11.2015

COM(2015) 576 final

ANEXĂ

Raport privind revizuirea Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică
a dioxidului de carbon

Document de însoțire pentru

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport privind progresele înregistrate în domeniul combaterii schimbărilor climatice, inclusiv raportul privind funcționarea pieței carbonului, și raportul privind revizuirea Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon
[în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE, în temeiul articolului 10 alineatul (5) și al articolului 21 alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, precum și în temeiul articolului 38 din Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon]

{SWD(2015) 246 final}

1.INTRODUCERE

Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind stocarea geologică a dioxidului de carbon [Directiva privind captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC)] a fost adoptată ca parte a pachetului privind clima și energia pentru 2009. Aceasta instituie un cadru juridic pentru stocarea geologică sigură din punctul de vedere al mediului a dioxidului de carbon (CO2). Scopul ei este de a se asigura că nu există riscuri semnificative de scurgere de CO2 sau de daune asupra sănătății publice sau a mediului și de a preveni eventuale efecte negative asupra securității rețelei de transport sau a siturilor de stocare, prin abordarea preocupărilor publicului. Directiva conține, de asemenea, dispoziții privind aspectele legate de captare și de transport ale CSC, deși aceste activități sunt reglementate, în principal, de legislația UE existentă în domeniul mediului, cum ar fi Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului 1 și Directiva privind emisiile industriale 2 .

Comisia Europeană consideră că măsurile de transpunere au fost încheiate de către toate statele membre, cu excepția unui singur stat membru cu care discuțiile sunt în curs de desfășurare. Comisia înregistrează progrese în ceea ce privește controalele de conformitate a acestor măsuri.

Articolul 38 din Directiva CSC impune Comisiei să evalueze Directiva CSC în cadrul unui raport care urmează să fie transmis Parlamentului European și Consiliului până la data de 31 martie 2015, precum și să prezinte o propunere de revizuire a directivei, dacă este cazul.

Acest raport evaluează, de asemenea, directiva din punctul de vedere al eficacității, eficienței, coerenței, relevanței și valorii adăugate europene în cadrul programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) al Comisiei 3 .

Acesta examinează și măsura în care sunt utilizate tehnologiile CSC și prezintă următorii pași care trebuie urmați cu privire la mediul economic și politic mai larg în vederea accelerării utilizării acestor tehnologii.

2.METODOLOGIE

Un sondaj online și o consultare cu părțile interesate și cu experți au fost organizate pentru a sprijini concluziile acestui raport. Au fost primite peste 100 de răspunsuri la sondaj din partea industriei și a serviciilor de utilități publice, a organizațiilor din domeniul cercetării și a organizațiilor neguvernamentale. Acestea au fost completate de interviuri specifice, trecerea în revistă a literaturii de specialitate și studii de caz. Ulterior, Comisia a consultat statele membre prin intermediul grupului de schimb de informații instituit în temeiul articolului 27 alineatul (2) din directivă. Sondajul și analiza s-au bazat pe revizuirea subiectelor enumerate la articolul 38 și a criteriilor REFIT. Mai multe detalii sunt furnizate în raportul de evaluare 4 .

O constrângere în ceea ce privește revizuirea este reprezentată de faptul că numărul instalațiilor CSC (și anume captare, transport și stocare) realizate până în prezent a fost mult mai mic decât se preconizase în momentul adoptării directivei. Un singur proiect - proiectul ROAD din Țările de Jos 5 - implică experiență practică în ceea ce privește directiva, alta decât cea legată de autorizațiile de exploatare și fezabilitatea adaptării pentru CSC a instalațiilor mari de ardere. Pentru testarea în mod exhaustiv a conținutului directivei și efectuarea unei evaluări mai aprofundate a eficacității și eficienței sale, ar fi fost necesară o experiență mai mare în ceea ce privește aplicarea directivei și tehnologiile CSC în general.

3.UTILIZAREA ACTUALĂ A TEHNOLOGIEI CSC

În iunie 2008, Consiliul European a solicitat Comisiei să propună cât mai curând posibil un mecanism de stimulare pentru statele membre și sectorul privat în vederea asigurării construirii și exploatării unui număr de până la 12 instalații de demonstrare CSC până în 2015 pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Acest obiectiv nu a fost atins și există doar două instalații CSC la scară mare care funcționează în Europa (ambele în Norvegia).

Poziția Comisiei privind CSC a fost confirmată printr-o serie de comunicări de politici 6 . Pentru atingerea obiectivelor privind decarbonizarea, tehnologia CSC va trebui utilizată începând cu 2030 în sectorul producției de energie electrică pe bază de combustibili fosili 7 . Pe termen lung, tehnologia CSC ar putea fi singura opțiune disponibilă pentru reducerea emisiilor directe provenite din procesele industriale la scară mare. 8

Până în prezent, un singur proiect CSC – proiectul White Rose din Regatul Unit – a beneficiat de 300 de milioane EUR în cadrul celei de a doua cereri de propuneri din cadrul programului NER 300 9 . În plus, Regatul Unit a atribuit contracte de studiu pentru proiectele White Rose și Peterhead 10 . Programul energetic european pentru redresare (PEER) 11 a alocat 1 miliard EUR pentru proiecte demonstrative privind CSC. În prezent, sunt în curs de desfășurare două proiecte – proiectul ROAD în Țările de Jos și proiectul Don Valley în Regatul Unit. În total, există patru proiecte în etapa de planificare în UE, care ar putea să devină operaționale în jurul anului 2020. De îndată ce vor deveni operaționale, aceste proiecte vor completa experiența dobândită în cadrul celor două proiecte comerciale norvegiene legate de producția de gaze naturale – Sleipner și Snøhvit. Totuși, acest ritm al progreselor în ceea ce privește CSC la scară largă în Europa este mult mai lent decât se preconizase.

În afara UE, există în prezent 20 de proiecte CSC la scară largă aflate în faza de exploatare sau de construcție. Acestea sunt, în principal, proiecte industriale legate de recuperarea avansată a petrolului care oferă avantaje economice suplimentare 12 .

Captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CCU) este un concept relativ nou care oferă potențialul necesar pentru reutilizarea CO2 ca materie primă în cadrul mai multor cereri. Se așteaptă ca CCU să aibă un impact asupra atenuării schimbărilor climatice la o scară mult mai mică decât CSC, însă are o serie de avantaje potențiale, inclusiv adăugarea unei valori economice proiectelor CSC.

4.REVIZUIREA DIRECTIVEI CSC

Revizuirea Directivei CSC oferă cadrul legislativ pentru abordarea preocupărilor legate de mediu, de sănătate și de siguranță în ceea ce privește stocarea de CO2. Aceasta armonizează procedurile administrative pentru întregul ciclu de captare, transport și stocare a dioxidului de carbon în toate statele membre și creează astfel securitatea juridică necesară pentru investitori de a construi instalații pe scară largă de conducte de captare și de transport de CO2 și de a dezvolta situri de stocare a CO2.

Această secțiune se referă la întrebările specifice la care Comisia a fost invitată să răspundă cu privire la procesul REFIT și articolul 38 din directivă.

Eficacitatea și eficiența

Numărul de instalații CSC construite este mult mai mic decât s-a preconizat din cauza lipsei unui caz comercial pentru tehnologie, în mare parte din cauza recesiunii economice de la nivel mondial și a prețurilor reduse ale dioxidului de carbon. Lipsa experienței practice în ceea ce privește tehnologia îngreunează procesul de evaluare a progreselor înregistrate pentru atingerea obiectivelor, cum ar fi crearea unei securități juridice, garantarea siguranței instalațiilor pentru mediu și pentru sănătatea umană și determinarea eficienței prin evaluarea costurilor administrative sau a sarcinii de reglementare. Lipsa experienței practice în ceea ce privește proiectele CSC supuse procesului de reglementare prevăzut în Directiva CSC face, de asemenea, imposibilă identificarea datelor privind costurile punerii în aplicare suportate de statele membre și, în consecință, evaluarea eficienței directivei.

Relevanța

Directiva se axează pe aspectele-cheie necesare pentru o abordare comună a dezvoltării CSC. Necesitatea unor măsuri de reducere a emisiilor este în continuare mare, iar cea mai recentă analiză 13 sugerează că această necesitate a devenit și mai urgentă.

Coerența

Dispozițiile Directivei CSC sunt coerente la nivel intern, aceasta fiind în concordanță cu cadrul general de politici privind clima și energia.

Valoarea adăugată europeană

Directiva prevede cadrul general, în timp ce statele membre specifică, decid și aplică detaliile specifice siturilor pentru instalațiile CSC. Până în prezent, indiciile evidențiază faptul că această abordare a oferit suficiente cerințe minime și orientări pentru asigurarea unei abordări comune, acordându-le statelor membre suficientă libertate de a le adapta la situațiile de la nivel național.

Permanența stocării de CO2

Ca urmare a experienței limitate a UE în ceea ce privește CSC, reținerea permanentă nu a fost încă pe deplin demonstrată la scară largă. Rezultatele obținute în cadrul siturilor de stocare la nivel de cercetare și din cadrul proiectelor derulate în alte țări, în special în cadrul celor două proiecte norvegiene la scară largă în cursul cărora a fost injectat CO2 în acvifere saline în Marea Nordului (din 1996) indică faptul că este posibilă stocarea în siguranță și pe termen lung fără scurgeri.

Necesitatea revizuirii de către Comisie a proiectelor de autorizații de stocare și a proiectelor de decizii privind transferul de responsabilitate

Până în prezent, a fost acordată o singură autorizație în temeiul directivei - pentru proiectul ROAD, de către autoritatea competentă din Țările de Jos. Comisia a emis un aviz pozitiv cu privire la proiectul de autorizație 14 . Transmiterea proiectelor de autorizații către Comisie în vederea revizuirii în temeiul articolului 10 nu prelungește în mod semnificativ perioada necesară pentru obținerea unei autorizații.

Articolele 19 și 20 referitoare la garanția financiară și la mecanismul financiar le oferă statelor membre suficiente posibilități de a decide modul în care operatorii siturilor ar trebui să își dovedească capacitatea de a exploata și de a monitoriza în condiții de siguranță un sit de stocare până în punctul de transfer al responsabilității către autoritatea competentă.

Nu există o experiență practică în ceea ce privește articolul 18 privind transferul de responsabilitate. Aplicarea respectivului articol va fi analizată în cadrul următoarei revizuiri a directivei.

Criteriile de acceptare a fluxului de CO2, procedura prevăzută la articolul 12, accesul părților terțe și cooperarea transfrontalieră

Nu există încă nicio experiență practică în ceea ce privește aceste cerințe și, prin urmare, Comisia consideră că nu sunt necesare măsuri în această etapă. Respectivele articole vor fi analizate în cadrul următoarei revizuiri a directivei.

Aplicarea dispozițiilor privind instalațiile mari de ardere

Datele privind aplicarea de către statele membre a articolului 33 referitor la fezabilitatea adaptării instalațiilor în vederea captării de CO2 sunt disponibile numai pentru Regatul Unit unde operatorii instalațiilor mari de ardere trebuie să demonstreze că au alocat suficient spațiu pentru captarea de CO2 în viitor 15 . Unele state membre (de exemplu, Germania, Franța, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Regatul Unit) au raportat că au aplicat articolul 33, întrucât au acordat autorizații pentru noile centrale electrice alimentate cu combustibili fosili, cu o capacitate mai mare de 300 MW 16 .

Perspectivele de stocare geologică a CO2 în țări terțe

În prezent nu există planuri pentru stocarea de CO2 în țări terțe din cauza costurilor de transport și a disponibilității de stocare în UE.

Criteriile prevăzute în anexa I și în anexa II privind caracterul adecvat al siturilor de stocare și planurile de monitorizare

Criteriile pentru caracterizarea și evaluarea siturilor de stocare menționate în anexa I la directivă sunt utilizate pentru stabilirea caracterului adecvat al formațiunilor geologice pentru utilizare ca situri de stocare. Acestea sunt, în general, considerate de către părțile interesate ca fiind acceptabile.

Unele părți interesate au semnalat dificultăți în obținerea de date geologice din zone explorate sau utilizate de către societățile de petrol și gaze. Comisia consideră că nu sunt necesare măsuri cu privire la directivă. Cu toate acestea, ar fi de ajutor pentru operatorii nou intrați pe piață dacă statele membre și-ar analiza propriile procese de reglementare în vederea promovării renunțării la zăcămintele de hidrocarburi închise.

Anexa II la directivă prevede criteriile de stabilire și actualizare a planurilor de monitorizare pentru funcționare și postînchidere. Aceste criterii sunt, în general, acceptate ca metodă practică. Comisia consideră că este prea devreme, având în vedere lipsa de experiență practică, să se modifice cerințele tehnice existente.

Stimulente pentru aplicarea CSC instalațiilor care ard biomasă

Provocările asociate cu utilizarea captării de CO2 pentru instalațiile care ard biomasă nu diferă în mod semnificativ de cele asociate cu CSC pentru instalațiile de producție de energie electrică pe bază de cărbune. În prezent, nu există stimulente specifice în Europa pentru aplicarea CSC instalațiilor care ard biomasă.

Riscurile pentru mediu asociate transportului de CO2

Comisia consideră că nu este necesară în această etapă o reglementare suplimentară privind transportul de CO2. Riscurile pe care le implică transportul de CO2 nu sunt mai mari decât cele pe care le implică transportul de gaze naturale sau de petrol și nu au existat evenimente sau sugestii care să justifice orice modificare a reglementărilor actuale.

Necesitatea de a stabili normele de emisii pentru noile instalații mari de ardere producătoare de energie electrică

În 2011, Comisia a analizat potențialul impact al normelor de emisii asupra instalațiilor de producție de energie electrică nou construite și interacțiunea cu schema ETS 17 . Studiul a concluzionat că, chiar în condițiile unor ipoteze prudente privind evoluția schemei EU ETS, punerea în aplicare a EPS începând cu 2020 nu ar oferi stimulente suplimentare pentru utilizarea CSC.

Având în vedere cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, inclusiv obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, susținut de Consiliul European din octombrie 2014, Comisia nu consideră necesară sau posibilă stabilirea unei cerințe obligatorii privind EPS pentru noile centrale electrice. Reforma în curs a schemei EU ETS, cu propunerea de introducere a unei rezerve pentru stabilitatea pieței și obiectivul mai ambițios privind schema EU ETS după 2020 de reducere a emisiilor cu 43 % până în 2030, comparativ cu 2005, se preconizează intensificarea în mod substanțial și în timp a climatului de investiții în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

5.CONCLUZII

5.1.Directiva CSC

Pe baza studiului de evaluare, Comisia consideră ca Directiva CSC este adecvată scopului său. În general și în pofida informațiilor limitate disponibile până în prezent cu privire la aplicarea practică a acesteia, părțile interesate consideră că directiva prevede cadrul de reglementare necesar pentru asigurarea captării, transportului și stocării de CO2 în condiții de siguranță, oferindu-le în același timp statelor membre suficientă flexibilitate. Cu toate acestea, lipsa experienței practice în ceea ce privește proiectele supuse procesului de reglementare împiedică formularea unei judecăți solide cu privire la punerea în aplicare a directivei. Există o preocupare clară a părților interesate conform căreia redeschiderea directivei ar putea în acest moment să fie contraproductivă, întrucât aceasta ar duce la o perioadă de insecuritate pentru CSC, care nu ar fi utilă într-un sector în care încrederea investitorilor este deja scăzută.

În ceea ce privește evaluarea REFIT, Comisia a ajuns la concluzia că nu există suficiente dovezi în acest stadiu pentru a evalua eficacitatea deplină a directivei, pentru a efectua o analiză a eficienței sarcinii administrative și de reglementare și pentru a examina aspectele legate de simplificare. Părțile interesate și statele membre consideră că directiva este necesară pentru siguranța stocării geologice și pentru asigurarea securității juridice pentru investitori. Directiva este coerentă în ceea ce privește propriile dispoziții și alte legislații conexe. În ceea ce privește valoarea adăugată europeană, directiva este, în general, considerată a fi un bun echilibru între definirea unei abordări generale la nivelul UE și statele membre care își dezvoltă propria interpretare detaliată și specifică de la caz la caz.

Următoarea revizuire a Directivei CSC va fi efectuată atunci când va fi disponibilă mai multă experiență în ceea ce privește CSC în UE.

5.2.O politică favorabilă

Este important să se mențină sprijinul pentru proiecte demonstrative la scară comercială în sectorul producției de energie electrică și în sectorul industrial, întrucât acest lucru este esențial pentru a câștiga experiență, pentru a reduce costurile și pentru a demonstra siguranța și fiabilitatea stocării subterane de CO2. La nivelul UE, Fondul pentru inovare, care ar trebui să dispună de 450 de milioane de certificate de emisii în cadrul schemei EU ETS, ar trebui să sprijine CSC pe lângă energia din surse regenerabile și industria energointensivă inovatoare 18 . Pentru reușita proiectelor demonstrative, este esențial ca statele membre să armonizeze sprijinul financiar al UE, simultan cu implicarea sectorului privat.

Generarea de energie electrică și alte proiecte industriale au cicluri lungi de investiții; prin urmare, este important ca statele membre să ia în considerare CSC ca parte a planificării lor pe termen lung (în mod ideal până în 2050) care urmează să fie elaborată în cadrul viitoarei structuri de guvernanță pentru uniunea energetică.

În vederea unei viitoare desfășurări a tehnologiilor CSC, este important să se planifice în mod adecvat infrastructura de transport și de stocare a CO2 și să se ia în considerare partajarea infrastructurii în vederea reducerii costurilor. Dezvoltarea cunoștințelor privind capacitatea de stocare a CO2 și cartografierea localizării principalelor situri de stocare și a grupurilor de surse de CO2 vor contribui la planificarea viitoarei rețele de transport și de stocare. Mecanismul pentru interconectarea Europei poate juca un rol în sprijinirea rețelelor de transport transfrontaliere și a cooperării regionale în acest domeniu.

Intensificarea activităților de cercetare și de inovare în acest domeniu este una dintre cele zece măsuri identificate în cadrul noului plan strategic privind tehnologiile energetice pentru accelerarea transformării sistemului și pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică 19 . Sprijinul va continua, de asemenea, prin programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare Orizont 2020 20 .

(1)

Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului

(2)

Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)

(3)

Evaluarea din cadrul programului REFIT a Directivei CSC este inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2015 - Un nou început, COM(2014) 910 final

(4)

„Studiu pentru sprijinirea revizuirii Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (Directiva CSC)”, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2015.

(5)

Proiectul demonstrativ privind captarea și stocarea dioxidului de carbon de la Rotterdam, http://road2020.nl/

(6)

De exemplu, în Comunicarea Comisiei privind viitorul captării și stocării carbonului în Europa, COM(2013)180 și „O foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”, COM(2011)112.

(7)

Foaia de parcurs privind energia pentru 2050, COM(2011)885.

(8)

Un cadru de politici privind clima și energia pentru perioada 2020-2030, COM(2014)15.

(9)

Programul NER 300 este unul dintre cele mai mari programe de finanțare a unor proiecte demonstrative inovatoare cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a alocat o sumă totală de 2,1 miliarde EUR pentru 38 de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru un singur proiect privind CSC. Acesta este stabilit în temeiul articolului 10 litera (a) punctul 8 din Directiva 2003/87/CE și este finanțat prin vânzarea a 300 de milioane de certificate de emisii din rezerva pentru instalațiile nou-intrate (NER) instituită pentru a treia fază a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii. A se vedea     http://ec.europa.eu/clima/policies/lowcarbon/ner300/

(10)

Pentru mai multe informații privind concursul de comercializare CSC din Regatul Unit, a se vedea https://www.gov.uk/uk-carbon-capture-and-storage-government-funding-and-support.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 1233/2010 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei.

(12)

GCCSI, 2014, The Global Status of CCS (Situația globală a CSC).

(13)

IPCC AR 5 octombrie 2014. http://www.ipcc.ch/

(14)

Avizul Comisiei privind proiectul de autorizație pentru stocarea permanentă a dioxidului de carbon în secțiunea P18-4 din secțiunea P18a a platformei continentale neerlandeze, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, C(2012)1236.

(15)

Regatul Unit a elaborat, de asemenea, o notă de orientare în care explică care sunt constructorii de centrale electrice care ar trebui să ia în considerare și să demonstreze în cadrul controalelor de fezabilitate adaptarea în vederea captării de CO2: Disponibilitatea pentru captarea de dioxid de carbon (CCR) - O notă de orientare pentru cererile de autorizații care necesită acordarea consimțământului conform secțiunii 36 din Legea privind energia electrică din 1989, URN 09D/810, noiembrie 2009,      https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/43609/Carbon_capture_readiness_-_guidance.pdf

(16)

Raport referitor la punerea în aplicare a Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, COM(2014)99.

(17)

Bloomberg New Energy Finance, 2011, Emission performance standards: Impacts of power plant CO2 emission performance standards in the context of the European carbon market (Norme de emisii: impactul normelor de emisii de CO2 generate de centralele electrice în contextul pieței europene a carbonului), http://ec.europa.eu/clima/policies/lowcarbon/ccs/docs/impacts_en.pdf

(18)

Propunere de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru consolidarea reducerilor rentabile de emisii și a investițiilor în tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon, COM(2015)337.

(19)

Comunicarea Comisiei Către un plan strategic integrat privind tehnologiile energetice (SET): Accelerarea transformării sistemului energetic european, C(2015)6317 final.

(20)

Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020.