This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014PC0006
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on a European network of Employment Services, workers' access to mobility services and the further integration of labour markets
ANEXĂ Criterii comune de autorizare a organizațiilor să acționeze în calitate de parteneri EURES la REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă
ANEXĂ Criterii comune de autorizare a organizațiilor să acționeze în calitate de parteneri EURES la REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă
/* COM/2014/06 final - 2014/0002 (COD) */
ANEXĂ Criterii comune de autorizare a organizațiilor să acționeze în calitate de parteneri EURES la REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă /* COM/2014/06 final */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII 1.1. Domeniul de aplicare al
propunerii Prezenta propunere de regulament vizează
sporirea accesului lucrătorilor la serviciile de sprijinire a
mobilității forței de muncă în interiorul UE, susținând
astfel mobilitatea echitabilă și îmbunătățind accesul
la posibilități de angajare pe întreg teritoriul Uniunii. Propunerea de regulament înlocuiește
dispozițiile privind schimbul de informații referitoare la locurile
de muncă disponibile, la candidaturi și la CV-uri între statele
membre („compensarea”) cuprinse în prezent în capitolul II și la articolul
38 din Regulamentul nr. 492/2011[1]
și are ca temei juridic articolul 46 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii („tratatul”). De asemenea, (re)instituie rețeaua de servicii
europene pentru ocuparea forței de muncă, așa-numita Rețea
EURES, al cărei scop este de a oferi asistență în căutarea
unui loc de muncă și în recrutare în toate statele membre. O rețea
similară este activă în prezent pe baza unei decizii a Comisiei
adoptate în 2012[2].
Prin urmare, la adoptarea prezentului regulament, Comisia va abroga decizia de
mai sus privind funcționarea actualei rețelei EURES. Articolul 45 din tratat garantează
libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, în timp ce articolul 46
stabilește măsuri menite să facă această libertate
posibilă, în special asigurând o strânsă cooperare între serviciile
publice de ocupare a forței de muncă (SPO). Comisia a introdus recent
și o propunere de creare a unei rețele de SPO[3] pentru intensificarea
cooperării și învățării reciproce, în temeiul
articolului 149 din tratat. Această rețea va urmări o gamă
mai largă de obiective și inițiative, prin stimulente, și
va completa prezenta propunere. 1.2. Motivarea propunerii Libera circulație constituie una dintre
cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene și un
element esențial al cetățeniei UE. Articolul 45 din TFUE
consacră dreptul cetățenilor UE de a se deplasa într-un alt stat
membru în interes profesional. Mobilitatea generează beneficii economice
și sociale. Creșterea mobilității forței de muncă
în interiorul UE va continua să crească posibilitățile de
ocupare a forței de muncă pentru lucrători și să ajute
angajatorii să completeze posturile vacante mai bine și mai repede.
Acest lucru contribuie la dezvoltarea unei piețe europene a muncii cu un
nivel ridicat al ocupării forței de muncă (articolul 9 din
TFUE). Mobilitatea forței de muncă în
interiorul UE este relativ scăzută comparativ cu dimensiunea pieței
forței de muncă și a populației active din UE. Mobilitatea
anuală în interiorul fostei UE-27 este de 0,29 %, sub rata celei din
Australia (1,5 % între 8 state) și a celei din Statele Unite ale
Americii (2,4 % între 50 de state)[4].
Numai circa 7,5 milioane dintre persoanele active pe o piață
europeană a muncii de 241 milioane (respectiv 3,1 %) sunt active
economic într-un alt stat membru[5].
În prezent, coexistă rate ridicate ale șomajului în unele state
membre cu un număr mare de posturi vacante în altele. A crescut în mod semnificativ numărul
lucrătorilor care au indicat „intenții ferme” (ceea ce înseamnă
proporția celor care plănuiesc să migreze în următoarele 12
luni) de a se muta pentru a munci în străinătate[6]. Înregistrarea pe
lângă EURES indică faptul că se înregistrează o creștere
a numărului de persoane în căutarea unui loc de muncă în afara
frontierelor naționale. Numărul persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă înregistrate pe portalul EURES a crescut, între 2007 și
decembrie 2013, de la 175 000 la 1 200 000, însă fără
o creștere corespunzătoare a mobilității forței de
muncă. Astăzi, o medie anuală de circa
700 000 de persoane se mută pentru a munci într-un alt stat membru[7], în vreme ce
extrapolări ale anchetelor arată că aproximativ 2,9 milioane de
cetățeni ai UE ar dori să se mute în același scop în
următoarele 12 luni[8].
Aceasta reprezintă un potențial de mobilitate semnificativ și o
provocare pentru rețeaua EURES. Există numeroase motive pentru care potențialul
de mobilitate al forței de muncă în interiorul UE rămâne în
continuare neexploatat, iar cetățenii nu își realizează
intențiile de a deveni lucrători mobili. Anchetele[9] indică faptul
că cele mai frecvente dificultăți practice preconizate sau
întâlnite sunt lipsa cunoștințelor lingvistice relevante și
dificultatea găsirii unui loc de muncă. UE poate contribui la
abordarea celei din urmă printr-o sensibilizare sporită cu privire la
posibilitățile de angajare în Uniune și prin dezvoltarea de
servicii de asistență pentru a încuraja recrutările în
interiorul UE. Acesta va fi rolul rețelei EURES consolidate. Dacă funcționarea rețelei EURES
a făcut obiectul mai multor modificări, la inițiativa Comisiei,
prin decizia sa din 2012, capitolul II din Regulamentul 492/2011, care
constituie cadrul european de reglementare pentru compensare și schimb de
informații între statele membre cu privire la mobilitatea forței de
muncă în interiorul UE, nu a fost modificat din 1992. Este necesară o revizuire
cuprinzătoare, care să reflecte noile tipuri de mobilitate, cererea
sporită de mobilitate echitabilă, evoluția tehnologiei pentru
schimbul de date privind locurile din muncă disponibile, utilizarea unei
game variate de canale de recrutare de către persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă și de către angajatori și
rolul din ce în ce mai important al altor intermediari, pe lângă
serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă (SPO), în
furnizarea de servicii de recrutare. Mobilitatea echitabilă este înțeleasă
ca mobilitatea care are loc în mod voluntar și care respectă legislația
muncii și standardele de muncă, precum și drepturile
lucrătorilor în cadrul Uniunii. Concluziile Consiliului European din 28 și
29 iunie 2012 privind Pactul pentru creștere economică și locuri
de muncă recunosc urgența politică a creșterii
mobilității în interiorul UE în contextul ratelor ridicate ale șomajului:
„Portalul EURES ar trebui dezvoltat și transformat într-un veritabil
instrument european de plasament și recrutare (...)”. În Concluziile
Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012 privind Analiza
anuală a creșterii pe 2013 și ocuparea forței de muncă
în rândul tinerilor, Comisia este invitată să propună un nou
regulament privind EURES. În Raportul privind cetățenia UE pe
2013[10],
Comisia s-a angajat să propună o inițiativă, în 2013,
privind modernizarea EURES pentru creșterea rolului și al impactului
serviciilor de ocupare a forței de muncă la nivel național și
pentru îmbunătățirea coordonării mobilității forței
de muncă în interiorul UE (acțiunea 2). Modernizarea EURES este, de
asemenea, inclusă în Comunicarea Comisiei intitulată „Libera circulație
a cetățenilor UE și a familiilor acestora: cinci acțiuni
pentru a schimba situația”[11]
din 25 noiembrie 2013 ca parte a acțiunilor menite să ajute
autoritățile locale să aplice pe teren regulile UE privind
libera circulație (acțiunea 5). Conform cererii cuprinse în concluziile menționate
mai sus, din 28 și 29 iunie 2012, ale Consiliului European, rețeaua
EURES va fi extinsă treptat pentru a cuprinde și uceniciile și
stagiile. Ocuparea forței de muncă prin recrutări în interiorul
UE pentru tineri este susținută prin programul „Primul tău loc
de muncă EURES”. Programul combină asistența personalizată
în căutarea unui loc de muncă cu sprijinul financiar pentru
cheltuielile de călătorie ocazionate de interviurile de angajare, de
instalarea la noul loc de muncă etc. Comisia intenționează
să sprijine în continuare astfel de programe. Propunerea de regulament ar
trebui să consolideze, de asemenea, capacitatea serviciilor de ocupare a
forței de muncă de a dezvolta parteneriate pentru a genera mai multe
recrutări în interiorul UE pentru tineri. Pentru a asigura coerența
măsurilor cu inițiativele în curs la nivelul UE, precum Marea coaliție
pentru locuri de muncă în sectorul digital și Alianța
europeană pentru ucenicii, se dorește ca rețeaua EURES să
participe activ și la promovarea și dezvoltarea inițiativelor
menționate. 1.3. Deficiențele rețelei
EURES Conform
pachetului privind ocuparea forței de muncă[12], Comisia a adoptat în
2012 o decizie în vederea modernizării și consolidării rețelei
EURES[13].
Decizia înlocuiește decizia din 2003 a Comisiei[14] și este
menită să ofere stimulente pentru a consolida activitățile
de corelare a cererii cu oferta, de plasare și de recrutare din cadrul rețelei
EURES actuale, printre altele prin deschiderea acesteia la serviciile private
de ocupare a forței de muncă (SPrO), în măsura posibilului,
fără modificarea temeiului juridic (Regulamentul 492/2011). Decizia
de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei a intrat în vigoare la 1 ianuarie
2014. Există dovezi că rețeaua EURES,
cu cei circa 900 de consilieri ai săi și cu platforma comună de
compensare a ofertelor și cererilor de locuri de muncă la nivel
european, portalul EURES, a ajutat multe persoane aflate în căutarea unui
loc de muncă și mulți angajatori să devină conștienți
de posibilitățile oferite de mobilitate. Cei care fac apel la acest
instrument și pot folosi serviciile pe care le oferă îl
apreciază în general. Cu toate acestea, este evident că acest
instrument, așa cum funcționează astăzi, nu mai este
suficient pentru a încuraja modele de mobilitate echitabilă ca parte din
soluțiile la dezechilibrele de pe piața europeană a muncii, în
special având în vedere dimensiunea forței de muncă din UE și
natura provocării în situația economică actuală. Au fost
identificate următoarele deficiențe în funcționarea rețelei
EURES: –
o listă incompletă a locurilor de
muncă vacante și a CV-urilor accesibile la nivelul UE pentru toate
statele membre (transparența piețelor forței de muncă); –
o capacitate limitată de corelare a portalului
EURES care pune în comun locurile de muncă vacante și CV-urile la
nivelul UE, din cauza gradului limitat de interoperabilitate semantică a
datelor provenite din sistemele naționale privind locurile de muncă
vacante (potențial de corelare automată); –
acces inegal la serviciile EURES de pe teritoriul
UE, întrucât persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și
angajatorii nu primesc în mod sistematic toate informațiile necesare cu
privire la EURES și nici nu primesc o ofertă de asistență
suplimentară în prima etapă de recrutare (integrare); –
o disponibilitate limitată a asistenței
la corelare, recrutare și plasare pentru persoanele în căutarea unui
loc de muncă și angajatorii care și-au manifestat interesul față
de mobilitatea forței de muncă în interiorul UE, inclusiv în ceea ce
privește accesul la măsurile active pe piața forței de
muncă și la informații și consiliere privind securitatea
socială (servicii de asistență); –
ineficiența schimbului de informații
între statele membre cu privire la deficitul și la surplusul de forță
de muncă, ceea ce împiedică o cooperare practică mai bine
orientată în cadrul rețelei EURES (schimb de informații și
cooperare). 1.4. Obiectivele propunerii Obiectivul general este de a transforma rețeaua
EURES într-un instrument eficace pentru orice persoană în căutarea
unui loc de muncă sau angajator interesat de mobilitatea forței de
muncă în interiorul UE. Obiectivele specifice ale propunerii vizează
corectarea deficiențelor menționate după cum urmează: –
crearea, pe portalul EURES, a unei liste aproape
complete a ofertelor de locuri de muncă, astfel încât persoanele în
căutarea unui loc de muncă din toată Europa să aibă
acces imediat la aceleași locuri de muncă vacante, precum și a
unui amplu portofoliu de CV-uri disponibile, din care angajatori înregistrați
să poată recruta; –
echiparea portalului EURES cu cele necesare pentru
o bună corelare automată între locurile de muncă vacante și
CV-urile din toate statele membre, cu traducere în toate limbile UE și înțelegerea
aptitudinilor, competențelor, ocupațiilor și calificărilor
dobândite la nivel sectorial și național; –
punerea la dispoziție a informațiilor de
bază referitoare la rețeaua EURES în toată Uniunea, pentru orice
persoană care își caută un loc de muncă sau angajator care
caută servicii de recrutare, și oferirea sistematică a accesului
la rețeaua EURES oricărei persoane interesate; –
asistență oferită oricărei
astfel de persoane interesate de corelare, plasament și recrutare prin
intermediul rețelei EURES; –
sprijinirea funcționării rețelei
EURES prin schimbul de informații referitoare la deficitul și
surplusul de forță de muncă și prin coordonarea acțiunilor
între statele membre. 2. REZULTATELE
CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII
IMPACTULUI 2.1. Consultările cu statele
membre Evaluarea, în 2010, a rețelei EURES[15] a constituit punctul
de pornire pentru decizia din 2012. În contextul pregătirii deciziei din
2012, au avut loc consultări cu statele membre cu privire la deficiențele
actuale și la posibile orientări viitoare pentru rețeaua EURES.
Comitetul consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor a fost
consultat în mod oficial cu privire la proiectul de directivă în toamna
anului 2012. Scopul principal al deciziei, acela de a reorienta serviciile
oferite de EURES dinspre informare generală și orientare înspre
îmbunătățirea corelării, plasamentului și
recrutării, a fost salutat de toată lumea. Toate statele membre au
sprijinit, de asemenea, ideea unui ciclu de programare și a unor
indicatori comuni privind activitățile EURES, pentru a spori
transparența cu privire la performanță, a intensifica schimbul
de informații și a îmbunătăți coordonarea acțiunilor.
De atunci, statele membre individuale, în
cadrul reuniunilor experților, și-au clarificat pozițiile
privind domeniul de aplicare al eventualelor măsuri de punere în aplicare,
în funcție de practicile și constrângerile naționale. În urma
acestor reuniuni, s-a convenit să se adapteze abordarea în direcția
deschiderii rețelei pentru alți furnizori de servicii decât SPO,
pentru a acorda statelor membre mai mult timp și mai multă libertate
în dezvoltarea de parteneriate la nivel național. 2.2. Consultări cu profesioniștii
din domeniu Pornind de la consultările menționate
cu privire la rețeaua EURES în general, în 2013, au fost transmise
chestionare pentru revizuirea practicilor privind accesul la locurile de
muncă vacante la nivel național, accesul persoanelor în căutarea
unui loc de muncă și al angajatorilor la rețeaua EURES și
organizarea activităților de corelare, plasament și recrutare în
cadrul rețelei EURES. Răspunsurile la chestionare confirmă
deficiențele identificate de Comisie, prezentând, în același timp, o
mare diversitate între statele membre cu privire la: (a) posturile vacante care
sunt transmise spre compensare europeană (transparența piețelor
forței de muncă), (b) situația de pornire pentru a permite
corelarea automată, (c) modul în care se obține accesul la rețeaua
EURES în practică (integrare) și (d) furnizarea efectivă de
servicii de asistență. 2.3. Evaluarea impactului În conformitate cu politica pentru o mai
bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului politicilor
alternative pentru soluționarea deficiențelor identificate. Politicile alternative evaluate au fost: (1)
păstrarea status quo-ului; (2) modificarea Regulamentului 492/2011 în ceea
ce privește competențele Comisiei de punere în aplicare a dispozițiilor
acestuia; (3) introducerea unui nou regulament, cu dispoziții complet noi,
și (4) introducerea unui regulament nou cuprinzând un mandat specific
pentru Comisie de a crește cooperarea dintre serviciile publice și
cele private de ocupare a forței de muncă. Toate opțiunile au
fost analizate cu referire la obiectivul general de a transforma rețeaua
EURES într-un instrument eficace pentru orice persoană în căutarea
unui loc de muncă sau angajator interesat de mobilitatea forței de
muncă în interiorul UE. Evaluarea impactului a demonstrat că
prima opțiune ar putea duce la întârzierea reformei lansate odată cu
decizia din 2012. A doua opțiune ar permite Comisiei să propună
măsuri adecvate și să continue procesul de instituire a unui
instrument mai eficace, dar, având în vedere constrângerile din unele state
membre, nu se putea preconiza ca această opțiune să asigure
rezultatul dorit al deciziei fără modificări ale Regulamentului
492/2011. De asemenea, a doua opțiune nu ar rezolva pe deplin deficiențele
privind corelarea automată, integrarea, serviciile de asistență
sau schimbul de informații și cooperarea. Prin urmare, opțiunea
preferată este înlocuirea Regulamentului 492/2011 și a deciziei din
2012 cu un instrument de sine stătător, care să combine dispozițiile
celor două instrumente și să abordeze toate deficiențele
identificate. În cadrul acestei opțiuni, o serie de alternative specifice
au fost eliminate, întrucât nu erau proporționale cu obiectivele. În cazul
celei de-a patra opțiuni, care ar adăuga la opțiunea 3 un mandat
care să permită Comisiei să instituie, în mod autonom,
parteneriate cu noi servicii de ocupare a forței de muncă în
interesul rețelei EURES în ansamblu, s-a considerat că depășește
ceea ce este strict necesar în acest stadiu. Comitetul de evaluare a impactului (IAB) a
emis un aviz cu privire la proiectul de evaluare a impactului la 5 decembrie
2013. Avizul CEI, precum și evaluarea finală a impactului și
rezumatul acesteia sunt publicate împreună cu prezenta propunere. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII 3.1. Temei juridic Prezenta propunere se bazează pe
articolul 46 din TFUE, același temei juridic ca și cel al
Regulamentului (UE) nr. 492/2011, care permite adoptarea de regulamente sau
directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară. 3.2. Principiul subsidiarității
și principiul proporționalității Intențiile propunerii de regulament sunt
strâns legate de obiectivele enunțate la articolul 3 alineatul (3) din
TUE, conform căruia Uniunea Europeană instituie o piață
liberă întemeiată pe o economie socială de piață cu
grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței
de muncă și spre progres social, la articolul 9 din TFUE, privind
promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă și
garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, și la
articolul 45 din TFUE (privind „dreptul de a accepta ofertele reale de
încadrare în muncă [...] în acest scop pe teritoriul statelor membre”). Diferitele măsuri specifice din prezenta
propunere sunt strâns legate între ele. Acestea se consolidează reciproc și,
împreună, ar trebui să transforme rețeaua EURES într-un
instrument de bază pentru orice persoană în căutarea unui loc de
muncă sau angajator interesat de mobilitatea forței de muncă în
interiorul UE. În măsura în care aceste măsuri implică
extinderea obligațiilor actuale legate de transparență,
facilitarea corelării automate, asigurarea accesului egal în întreaga
Uniune la rețeaua EURES, definirea unor servicii de asistență
mai practice și extinderea regimurilor actuale de schimb de informații,
ele sunt considerate un răspuns cuprinzător, dar echilibrat la
diferitele deficiențe ale cadrului actual de cooperare. Măsurile
sunt, de asemenea, adecvate din perspectiva situației șomerilor pe
piețele forței de muncă, a nevoilor solicitanților de
locuri de muncă („intenții ferme”) și a evoluțiilor (tehnologice)
de pe piețele locurilor de muncă vacante și recrutării. Fiecare măsură individuală în
parte se justifică drept măsură destinată aplicării
practice a liberei circulații a lucrătorilor, libertate
identificată la articolul 46 din tratat. Fiecare măsură este
menită să îmbunătățească „asigurarea
cooperării strânse între serviciile naționale pentru ocuparea forței
de muncă” [articolul 46 litera (a) din TFUE] și/sau să
redefinească „mecanisme proprii” de corelare a cererii cu oferta de locuri
de muncă [articolul 46 litera (d) din TFUE]. Cum compensarea locurilor de muncă
vacante, a cererilor de locuri de muncă și a CV-urilor din afara
granițelor și plasarea ulterioară a lucrătorilor presupun
ambele un cadru comun de cooperare între organizații din diferite state
membre, obiectivele propunerii nu pot fi realizate în mod
satisfăcător de statele membre singure și, prin urmare, este
necesară acțiunea la nivelul UE. În conformitate cu principiul proporționalității,
prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru
atingerea obiectivelor. Pentru asigurarea transparenței, statele membre
vor pune la dispoziția portalului EURES doar locurile de muncă
vacante și CV-urile deja disponibile la nivel național. Corelarea
automată se va realiza prin utilizarea de instrumente de
interoperabilitate simple și nu prin impunerea unui sistem de clasificare
comun pentru utilizare la nivel național. Integrarea, respectiv integrarea
serviciilor EURES în activitatea de birouri de informații a serviciilor de
ocupare a forței de muncă, poate fi realizată prin informații
standard (online și/sau pe suport de hârtie) și este importantă
numai în situațiile în care persoane sau entități individuale
din grupul-țintă solicită contactul direct (respectiv în cazul
unei cereri de prestări de servicii adresată serviciilor de ocupare a
forței de muncă). Serviciile de asistență pot fi furnizate
la nivel național printr-o gamă de opțiuni și canale, iar
intensitatea și sfera de aplicare a acestora pot fi condiționate în
funcție de situația individuală a persoanelor în căutarea
unui loc de muncă și a angajatorilor. Statele membre vor face în mod
mai sistematic schimb de informații naționale privind deficitul și
surplusul de forță de muncă și politicile conexe, însă
decizia privind aceste politici nu intră în domeniul de aplicare al
regulamentului. 4. IMPLICAȚIILE BUGETARE Prezenta
propunere nu va avea niciun impact bugetar specific asupra bugetului UE. Orice
activitate desfășurată de Comisia Europeană pentru rețeaua
EURES care ar putea genera o un necesar de resurse umane și/sau financiare
intră în domeniul de aplicare al Regulamentului de instituire a
Programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare
socială („EaSI”) (2014-2020)[16],
iar cheltuielile aferente vor fi acoperite din alocările bugetare anuale
pentru programul menționat. Pentru
perioada 2014-2020, acest program al UE va suporta cheltuielile aferente
măsurilor orizontale precum portalul EURES, programul comun de formare,
programele specifice de mobilitate, cum ar fi „Primul tău loc de
muncă EURES” și elaborarea clasificării europene a
aptitudinilor/competențelor, calificărilor și ocupațiilor
(ESCO). Pentru aceeași perioadă, activitățile din statele
membre în domeniul mobilității forței de muncă în
interiorul UE sunt eligibile în cadrul Fondului social european. 5. DESCRIEREA DETALIATĂ A
PROPUNERII 5.1. Capitolul I – Dispoziții
generale Prezentul capitol definește obiectul
propunerii (articolul 1) și principalele concepte (articolul 2).
Propunerea integrează într-un cadru unic dispozițiile
capitolului II și ale articolului 38 din Regulamentul 492/2011 și ale
Deciziei 733/2012/UE a Comisiei privind rețeaua EURES. În întregul text al propunerii, se face
trimitere la lucrători și la angajatori ca grupuri-țintă.
Lucrătorii sunt definiți cu referire la drepturile conferite
cetățenilor conform articolului 45 din TFUE. În scopul aplicării
dispozițiilor, aceștia sunt cetățenii aflați în
căutarea unui loc de muncă și care au dreptul să desfășoare
o activitate salariată și să exercite activitatea
respectivă pe teritoriul unui alt stat membru. Cu toate acestea,
lucrătorii pot fi resortisanți ai țărilor terțe cu ședere
legală pe teritoriul unui stat membru și cu drept de muncă, cu
condiția să se poate deplasa într-un alt stat membru. Propunerea cuprinde, de asemenea, aceleași
categorii de cetățeni atunci când aceștia caută
posibilități de a participa la ucenicii sau la stagii la locul de
muncă care implică un contract de muncă. Pentru a răspunde
solicitării Consiliului European din 28-29 iunie 2012, unii membri ai rețelei
EURES explorează deja, la nivel neoficial, posibilitatea de a extinde rețeaua
EURES pentru a include și uceniciile și stagiile. În cursul anului
2014, va fi lansat un proiect-pilot care le va permite statelor membre să
facă schimb de oferte și de candidaturi, pe bază voluntară.
Obiectivul ar trebui să fie dezvoltarea progresivă a schimbului de
informații, de oferte și de cereri în acest domeniu și dincolo
de situațiile care implică un contract de muncă. 5.2. Capitolul II — Instituirea rețelei
EURES Prezentul capitol reinstituie rețeaua
EURES (articolul 3). Acesta stabilește componența rețelei
[articolul 4 alineatul (1)], precum și rolurile și
responsabilitățile respective ale: a) Comisiei (Biroul european de
coordonare, articolul 6), b) organismelor desemnate de statele membre
pentru aplicarea prezentului regulament (birourile naționale de
coordonare, articolul 7) și c) organizațiilor care
participă în cadrul rețelei EURES în calitate de furnizori de
servicii (partenerii EURES, articolul 9). Deoarece este vorba despre o rețea
de asistență reciprocă, toate organizațiile menționate
dețin responsabilitățile în comun [articolul 4
alineatul (2)]. Rețeaua EURES contribuie la obiectivele
politice generale (articolul 5). Ca instrument care facilitează
mobilitatea forței de muncă în interiorul UE, rețeaua constituie
una dintre multele soluții și politici de promovare a unui nivel
ridicat de ocupare a forței de muncă. Articolul 8 stabilește cadrul pe
baza căruia fiecare stat membru individual va autoriza organizațiile
să intre în rețeaua EURES ca parteneri EURES, sub rezerva
aplicării criteriilor comune minime stabilite în anexă [articolul 8
alineatul (4)]. Această dispoziție este principalul instrument pentru
extinderea numărului de membri ai rețelei EURES în temeiul prezentei
propuneri. Scopul este de a stabili un mecanism flexibil,
care să le permită statelor membre să includă (treptat) în
rețeaua EURES toate organizațiile considerate utile pentru atingerea
obiectivelor rețelei EURES: –
în primul rând, nu este prevăzută nicio
definiție a unei organizații candidate, astfel încât se poate permite
accesul unei game largi de organizații relevante, inclusiv al serviciilor
de ocupare a forței de muncă private sau din sectorul terțiar,
al organizațiilor patronale, al sindicatelor, al camerelor de comerț și
al organizațiilor neguvernamentale care sprijină lucrătorii
migranți. Toate aceste organizații ar putea să contribuie în mod
semnificativ, într-un fel sau altul, la promovarea mobilității forței
de muncă în interiorul UE; –
în al doilea rând, întrucât unele dintre aceste
organizații pot fi supuse unor restricții specifice în ceea ce privește
mandatul lor, statutul juridic sau capacitatea administrativă, li se
oferă posibilitatea de a alege să participe la doar anumite părți
ale activităților rețelei EURES [articolul 9
alineatul (1)]; –
în al treilea rând, aceste organizații pot
deveni partenerii EURES în colaborare cu alte organizații
[articolul 8 alineatul (6)]. Cadrul permite astfel multă flexibilitate
în crearea de parteneriate la nivel național și, astfel, permite
dezvoltarea treptată a unor programe ample de informare geografică și
tematică și furnizarea de servicii la nivel național în funcție
de modelele de mobilitate și de nevoi. Articolul 8 alineatul (3) introduce dreptul de
a solicita includerea pentru serviciile de ocupare a forței de muncă.
Acest drept poate fi exercitat numai în țara în care serviciile de ocupare
a forței de muncă în cauză în desfășoară în mod
legal activitatea (principiul teritorialității). În timp ce
serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă (SPO) vor continua
să joace un rol de bază în cadrul rețelei EURES
(articolul 10), revizuirea cererilor de includere a altor tipuri de
servicii de ocupare a forței de muncă se va realiza de către
statele membre individuale. Un stat membru poate introduce criterii
suplimentare față de cele prevăzute în anexă, în cazul în
care consideră necesar acest lucru [articolul 8 alineatul (5)]. Articolul 11 introduce un organism unic de
guvernanță pentru a facilita colaborarea practică între Comisie și
statele membre pentru prezentul regulament. 5.3. Capitolul III — Transparența
Acest capitol introduce măsurile
specifice privind transparența și corelarea automată: –
crearea, pe portalul EURES, a unei liste aproape
complete a ofertelor de locuri de muncă, astfel încât persoanele în
căutarea unui loc de muncă din toată Europa să aibă
acces imediat la aceleași locuri de muncă vacante, precum și a
unui amplu portofoliu de CV-uri disponibile, din care angajatori înregistrați
să poată recruta (articolele 14, 15 și 17); –
echiparea portalului EURES cu cele necesare pentru
o bună corelare automată între locurile de muncă vacante și
CV-urile din toate statele membre, cu traducere în toate limbile UE și înțelegerea
aptitudinilor, competențelor, ocupațiilor și calificărilor
dobândite la nivel național (articolul 16). Dispozițiile acestui capitol
sprijină în mod explicit extinderea principiului transparenței la
alte organizații decât SPO, în principiu prin participarea voluntară
în cadrul rețelei EURES a partenerilor EURES. În plus, SPO sunt încurajate
să dezvolte parteneriate cu orice alte organizații relevante, pe
principiul accesului facil la portalul EURES [articolul 15
alineatul (2)], și să faciliteze transferul de informații
la nivel național prin crearea unei platforme naționale
[articolul 15 alineatul (5)]. O listă aproape completă a
locurilor de muncă vacante În prezent, nu toate statele membre pun la
dispoziția portalului EURES toate locurile de muncă vacante publicate
și disponibile la nivel național. Articolul 14
alineatul (1) litera (a) va cere statelor membre să pună la
dispoziția portalului EURES toate ofertele de locuri de muncă pe care
le publică la nivel național și, prin urmare, extinde domeniul
de aplicare al articolului 13 din Regulamentul 492/2011. În primul rând, acest lucru înseamnă
eliminarea tuturor limitărilor administrative generale din prezent din
calea transferului locurilor de muncă vacante către portalul EURES,
cum ar fi cele legate de natura și durata contractului sau de intențiile
de recrutare ale angajatorilor [articolul 14 alineatul (2)]. În al doilea rând, presupune adăugarea la
lista posturilor vacante existente a locurilor de muncă vacante: (a)
disponibile pe lângă SPO la nivel local sau regional, dar care, până
în prezent, nu au fost puse la dispoziție și la nivel central sau al
portalului EURES; (b) de la părți terțe, cum ar fi serviciile
private de ocupare a forței de muncă, în cazul în care acestea sunt
puse la dispoziția SPO pe baza acordurilor naționale existente și
(c) de la partenerii EURES. Având în evoluțiile tehnologice relativ
recente legate de parcurgerea eficientă a internetului, numărul
limitat de state membre care utilizează astfel de instrumente și
posibilele probleme legate de protecția datelor, în acest stadiu nu se
propune să se solicite statelor membre să pună la dispoziția
portalului EURES date recoltate prin programe de parcurgere a internetului (web
crawlers), în conformitate cu legislația națională. Un amplu portofoliu de cereri de locuri de
muncă și de CV-uri În prezent, nu are loc niciun schimb
electronic automat de informații privind CV-urile sau profilul persoanelor
în căutarea unui loc de muncă la nivel european, în pofida
formulării din articolul 13 din Regulamentul 492/2011. Articolul 14
alineatul (1) litera (b) va cere statelor membre ca, pe viitor, să
pună la dispoziția portalului EURES cererile de locuri de muncă și
CV-urile disponibile la nivel național, cu condiția ca persoanele în
cauză să își fi dat acordul cu privire la transmiterea lor
către portalul EURES. Acesta va acoperi transmiterea către
portalul EURES a datelor puse la dispoziție de solicitanții de locuri
de muncă: (a) direct către SPO; (b) către SPO ca urmare a unor
acorduri sau înțelegeri privind schimbul de date între SPO și alte
servicii de ocupare a forței de muncă și (c) către
partenerii EURES. Acest lucru ar permite angajatorilor înregistrați pe
portalul EURES accesul direct la un portofoliu mai amplu de CV-uri. Mecanisme de asistență la accesul
online pentru persoane în căutarea unui loc de muncă și pentru
angajatori Pentru
a simplifica schimbul transfrontalier de cereri de locuri de muncă, de
CV-uri și de informații privind posturile vacante dintre persoanele
în căutarea unui loc de muncă și angajatori, se introduc
două obligații: (a) articolul 15 le impune SPO și celorlalți
parteneri EURES să îmbunătățească accesul, pe portalul
EURES, la portalurile de căutare de locuri de muncă pe care le
gestionează și (b) articolul 17 prevede că SPO și alți
parteneri EURES care își înregistrează datele au obligația
să ofere persoanelor în căutarea unui loc de muncă și
angajatorilor asistență adecvată atunci când doresc să se
înregistreze, la rândul lor, pe portalul EURES. Corelarea automată Comisia Europeană elaborează în
prezent o clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor,
calificărilor și ocupațiilor. Deși funcția sa
principală este de a servi ca motor automatizat de corelare pe bază
de competențe pentru portalul EURES, aceasta va permite și
interoperabilitatea deplină a datelor între portalurile naționale de
căutare a unui loc de muncă din întreaga Europă. Din punct de vedere tehnic, nu este
necesară armonizarea sistemelor de clasificări pentru a realiza interoperabilitatea
în scopul corelării automate. Pentru a introduce în legislația
Uniunii un mecanism corespunzător, care să permită tuturor
statelor membre să dezvolte corelarea transfrontalieră automată
pe portalurile naționale de căutare de locuri de muncă,
articolul 16 prevede doar că statele membre vor întocmi un inventar
inițial pentru a identifica toate corespondențele între
clasificările naționale și cele europene. Articolul 16
alineatul (3) stabilește un termen pentru toate statele membre,
după care toate datele puse în comun ar trebui să fie interoperabile,
cu condiția utilizării de standarde tehnice și de modele
[articolul 16 alineatul (5)]. Responsabilitățile pentru
calitatea datelor Responsabilitatea pentru calitatea locului de
muncă vacant, pentru exactitatea informațiilor pe care le
furnizează, precum și pentru conformitatea acestora cu legislația
și standardele naționale îi revine organizației care pune aceste
informații la dispoziția portalului EURES. Pentru a informa
utilizatorii portalului cu privire la această responsabilitate, pe portal
există o clauză de declinare a responsabilității din partea
Comisiei. Articolul 14 alineatul (4) se referă la necesitatea unor
astfel de legi și standarde naționale, alineatul (5) stabilește
principiul cooperării și al schimbului de informații în acest
domeniu, iar alineatul (6) prevede că sursa datelor privind locurile de
muncă vacante trebuie să poată fie urmărită (de
către organizația care o pune la dispoziție). 5.4. Capitolul IV – servicii de
asistență Acest capitol introduce măsurile
specifice privind integrarea și serviciile de asistență: –
punerea la dispoziție a informațiilor de
bază privind rețeaua EURES în toată Uniunea, pentru orice
persoană care își caută un loc de muncă sau angajator care
caută servicii de recrutare, și oferirea sistematică a accesului
la rețeaua EURES oricărei persoane interesate [articolul 19 și
articolul 20 alineatul (1)]; –
acordarea de asistență oricărei
astfel de persoane interesate de corelare, plasament și recrutare prin intermediul
rețelei EURES [articolul 20 alineatele (2)-(4) și articolele 21-23]. Dispozițiile acestui capitol
sprijină în mod explicit extinderea furnizării de servicii de asistență
de către alte organizații decât SPO, în principiu prin participarea
voluntară în cadrul rețelei EURES a partenerilor EURES. În plus, SPO
sunt încurajate să dezvolte parteneriate pentru a promova pachete de
servicii coerente pentru angajatori în ceea ce privește mobilitatea forței
de muncă în interiorul UE [articolul 21 alineatul (4)]. Principii
Articolul 18 alineatele (1) și (2)
consacră principiul că statele membre trebuie să asigure accesul
efectiv la rețeaua EURES pe teritoriul lor și respectiv ideea că
acestea elaborează o abordare coordonată a serviciilor de asistență,
ținând seama de responsabilitatea lor în raport cu sistemul de autorizare
a partenerilor EURES, de buna funcționare a biroului național de
coordonare și de rolul SPO de a servi interesul public în acest domeniu.
Articolul 18 alineatul (3) identifică meniul de opțiuni referitoare
la furnizarea de servicii pe teritoriul fiecărui stat membru. Articolul 18 alineatul (5)
consacră principiul că serviciile de asistență pentru
lucrători trebuie să fie gratuite, în timp ce, pentru majoritatea
serviciilor de asistență dedicate angajatorilor, se pot percepe taxe
în conformitate cu practicile naționale [articolul 18
alineatul (6)]. Integrare
Articolul 19 și articolul 20 alineatul
(1) prevăd, respectiv, că (a) fiecare lucrător și fiecare
angajator care se înregistrează pentru a primi servicii în calitate de
client din partea unui serviciu de ocupare a forței de muncă din UE
trebuie să primească informațiile de bază necesare cu
privire la serviciile oferite de EURES și (b) că fiecare
lucrător interesant trebuie să fie informat în mod proactiv cu
privire la „oferta EURES” de asistență suplimentară. Servicii
de asistență În practica actuală, organizațiile
din cadrul rețelei EURES sunt invitate să furnizeze servicii de
informare și de consiliere persoanelor în căutarea unui loc de
muncă și respectiv angajatorilor, după cum urmează: –
(...) să asiste și să consilieze
persoanele în căutarea unui loc de muncă interesate să lucreze
în străinătate cu privire la posturile vacante adecvate și
să furnizeze ajutor și asistență în elaborarea candidaturii
și a CV-ului, în conformitate cu modelul de CV european recomandat.
Persoanelor în căutarea unui loc de muncă li se oferă
posibilitatea de a-și înregistra CV-urile în baza de date EURES; –
(...) să furnizeze informații și
servicii de recrutare angajatorilor care doresc să recruteze persoane din
alte țări, inclusiv consiliere și asistență la
specificarea profilului potențialilor candidați. Ele promovează
baza de date cu CV-uri a EURES ca instrument care le oferă angajatorilor
acces la o listă a persoanelor interesate de locuri de muncă în
străinătate. Prin decizia din 2012, statele membre au fost
invitate să se concentreze mai mult asupra corelării ofertelor și
cererile, asupra plasamentului și asupra recrutării. Pentru a sprijini o punere în aplicare mai
consecventă în cadrul rețelei EURES, legislația UE ar trebui
să specifice serviciile de asistență care trebuie oferite
persoanelor în căutarea unui loc de muncă și angajatorilor
interesați de asistență în domeniul mobilității forței
de muncă în interiorul UE. Articolele 20-23 se referă la o gamă
largă de servicii, precum informații de bază și
orientări, o asistență mai personalizată, inclusiv privind
securitatea socială, și asistența după recrutare. Servicii
de asistență specifice Lucrătorii frontalieri se confruntă
cu probleme specifice în ceea ce privește asigurările sociale,
impozitarea și asigurările, necesitând, prin urmare, asistență
specifică. Statele membre în cauză pot decide
să instituie structuri de servicii și de cooperare în regiunile
transfrontaliere, iar acolo unde există, serviciile de asistență
pentru lucrătorii transfrontalieri trebuie să includă: (a) soluții
de tip ghișeu unic pentru comunicarea privind locurile de muncă
vacante, cererile de locuri de muncă și CV-urile [articolul 15
alineatul (6)]; (b) informații de bază dedicate [articolul 19
alineatul (2)] și (c) în ceea ce privește securitatea socială,
acces online integrat [articolul 23 alineatul (2)], precum și asistență
și trimitere către autoritățile competente în materie de
securitate socială [articolul 23 alineatul (3)]. O formă specifică de astfel de
structuri de asistență sunt parteneriatele transfrontaliere. Sub
îndrumarea SPO din statele membre, acestea pot reuni, în diferite forme de
parteneriat, în funcție de nevoile pieței transfrontaliere a muncii,
serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă, angajatorii și
organizațiile sindicale, autoritățile locale și alte
instituții care se ocupă de probleme legate de ocuparea forței
de muncă și de formarea profesională în regiunile de
frontieră. Regiunile transfrontaliere care se califică pentru o
structură de asistență specifică sunt bazine ocupaționale
în care există niveluri semnificative de deplasări transfrontaliere
în interes profesional sau un potențial clar pentru acestea. Accesul nediscriminatoriu la politicile
active în domeniul pieței forței de muncă (PADPFM) Articolul 24 stabilește principiul
conform căruia nu se face niciun fel de discriminare în ceea ce privește
accesul la PADPFM între resortisanții care se deplasează pe
teritoriul țării proprii și resortisanții care se
deplasează în alte state membre (egalitate de tratament în caz de
mobilitate spre exterior). Acesta este un corolar al articolului 5 din
Regulamentul 492/2011, care prevede că lucrătorii care caută un
loc de muncă într-un stat membru primesc pe teritoriul acestuia aceeași
asistență ca și cea acordată propriilor resortisanți
de statul membru respectiv (tratamentul egal în caz de mobilitate spre
interior). 5.5. Capitolul V — Relația cu
politicile de mobilitate Acest capitol introduce o măsură
specifică: –
pentru sprijinirea funcționării rețelei
EURES prin schimbul de informații referitoare la deficitul și
surplusul de forță de muncă și prin coordonarea acțiunilor
între statele membre (articolele 25-30). Dispozițiile acestui capitol
sprijină în mod explicit extinderea colectării și revizuirii
informațiilor, datelor și indicatorilor de către alte organizații
decât SPO, prin participarea partenerilor EURES, în cadrul rețelei EURES. Obiectivul global al schimbului de informații
și raportarea Obiectivul global al acestui capitol este de a
consolida mecanismele existente pentru schimbul de informații în cadrul rețelei
EURES, acolo unde acesta este benefic pentru calitatea realizărilor
colective concrete sau pentru coordonarea politicilor statelor membre. Activitățile referitoare la
schimbul de informații Articolul 25 preia o dispoziție
convenită în cadrul negocierilor privind Programul UE pentru ocuparea forței
de muncă și inovare socială (EaSI). Acest lucru ar trebui
să contribuie la integrarea în activitatea rețelei EURES a analizei
datelor cu privire la fluxurile și modelele de mobilitate. Întrucât
această dispoziție își are locul mai curând în Regulamentul
EURES, se propune abrogarea articolului corespunzător din Programul EaSI
(a se vedea articolul 35). Articolul 26 introduce obligația, pentru
statele membre, de a face schimb de informații referitoare la piața
muncii relevante pentru mobilitatea forței de muncă în interiorul UE.
Acest lucru va ajuta statele membre să stabilească o corelație
între acțiunile din cadrul rețelei EURES și imaginea de ansamblu
a politicilor de mobilitate. Articolul 27 are menirea de a încuraja toate
organizațiile din cadrul rețelei EURES, respectiv birourile de coordonare,
SPO și alți parteneri EURES, să împărtășească
în mod deschis și proactiv informațiile disponibile referitoare situația
din fiecare stat membru care pot fi utile pentru lucrătorii interesați
de mobilitatea forței de muncă în interiorul UE. Până în prezent,
aceste informații sunt doar colectate de birourile de coordonare și
apoi introduse pe portalul EURES. O abordare ascendentă mai incluzivă
la compilarea acestui tip de informații va fi benefică pentru
lucrători. Rezultatul ar putea fi consolidat sub forma unor modele agreate
[articolul 27 alineatul (3)]. Articolul 28 preia abordarea privind
programarea din decizia din 2012. Schimbul de informații privind
activitățile planificate, resursele și monitorizarea între
birourile naționale de coordonare ar trebui să consolideze eficiența
de ansamblu a rețelei EURES. Acesta poate consolida sinergiile și
dezvoltarea de proiecte comune specifice de recrutare. Activitățile legate de raportare Articolul 29 stabilește
modalități de măsurare a rezultatelor rețelei EURES. Articolul 30 vizează continuarea
abordării adoptate prin articolul 17 din Regulamentul 492/2011 de a
prezenta un raport la fiecare doi ani cu privire la punerea în aplicare a
capitolului II din regulament. 5.6. Capitolul VI - Dispoziții
finale Articolul 31 clarifică faptul că
toate măsurile prevăzute în prezentul regulament trebuie aplicate în
conformitate cu legislația UE privind protecția datelor personale și
cu măsurile naționale de punere în aplicare a acesteia. Întrucât
Comisia, în calitatea sa de Birou european de coordonare, este una dintre
părțile implicate, trebuie respectat și Regulamentul 45/2001. Articolul 32 prevede o evaluare ex post
privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Articolele 33 și 34 sunt dispoziții
standard ale legislației secundare a UE referitoare la aplicarea
articolelor 290 și 291 din TFUE. Articolul 35 identifică dispozițiile
care urmează să fie abrogate. Articolul 36 subliniază existența
unor dispoziții tranzitorii în conformitate cu tratatele de aderare.
Această dispoziție se aplică Croației. 2014/0002 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind o rețea europeană de
servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la
serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor
forței de muncă (Text cu relevanță pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, în special articolul 46, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social European[17], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[18], după consultarea Autorității
Europene pentru Protecția Datelor, hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: (1) Libera circulație a
lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale ale
cetățenilor Uniunii și unul dintre pilonii pieței interne
în Uniune, consacrat prin articolul 45 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”). Punerea sa în aplicare
este asigurată de legislația Uniunii destinată să garanteze
exercitarea deplină a drepturilor conferite cetățenilor Uniunii și
membrilor familiilor acestora. (2) Libera circulație a
lucrătorilor este un element esențial pentru dezvoltarea unei pieței
mai integrate a forței de muncă din Uniune, care să permită
mobilitatea lucrătorilor din zone cu o rată ridicată a șomajului
către zone caracterizate de un deficit de forță de muncă.
Aceasta contribuie, de asemenea, la găsirea competențelor adecvate
pentru posturile vacante și la eliminarea blocajelor existente pe piața
muncii. (3) Dispozițiile
Regulamentului 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5
aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul
Uniunii (codificare)[19]
au instituit mecanisme de compensare și de schimb de informații, iar
Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei din 26 noiembrie 2012 a
stabilit dispoziții privind funcționarea unei rețele denumite
EURES (European Employment Services), în conformitate cu regulamentul menționat.
Acest cadru de reglementare necesită o revizuire, care să reflecte
noile tipuri de mobilitate, cererile sporite de mobilitate echitabilă,
evoluția tehnologiei pentru schimbul de date privind locurile din
muncă disponibile, utilizarea unei game variate de canale de recrutare de
către persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și de
către angajatori și rolul din ce în ce mai important al altor
intermediari, pe lângă serviciile publice pentru ocuparea forței de
muncă (SPO), în furnizarea de servicii de recrutare. (4) Pentru a ajuta
lucrătorii care se bucură de dreptul la liberă circulație
să își exercite în mod efectiv acest drept, se oferă asistență
în conformitate cu prezentul regulament oricărui resortisant al Uniunii
care are dreptul de a desfășura o activitate salariată și
membrilor familiilor acestora, în conformitate cu articolul 45 din tratat.
Statele membre acordă acces egal oricărui resortisant al unei țări
terțe care beneficiază, conform legislației Uniunii sau celei naționale,
de egalitate de tratament cu propriii resortisanți în acest domeniu. (5) Creșterea interdependenței
dintre piețele forței de muncă impune o cooperare sporită
între serviciile de ocupare a forței de muncă în vederea punerii în
aplicare a liberei circulații a lucrătorilor, printr-o mobilitate
voluntară și echitabilă a forței de muncă în
interiorul Uniunii, în conformitate cu articolul 46 litera (a) din tratat și,
prin urmare, este necesar să se instituie un cadru comun de cooperare
între statele membre și Comisie privind mobilitatea forței de
muncă în cadrul Uniunii. Acest cadru ar trebui să reunească
locurile de muncă vacante din întreaga Uniune și posibilitatea de a
candida pentru posturile vacante respective (procedeu denumit „compensare”),
să definească furnizarea de servicii de asistență conexe
lucrătorilor și angajatorilor și să prevadă o abordare
comună a schimburilor de informații necesare pentru a facilita
cooperarea menționată anterior. (6) În „Pactul pentru creștere
economică și locuri de muncă”, Consiliul European a solicitat
să se exploreze posibilitatea de a extinde rețeaua EURES pentru a
cuprinde și uceniciile și stagiile; programele de ucenicie și de
stagiu pot intra sub incidența prezentului regulament, cu condiția ca
persoanele respective să fie considerate lucrători în sensul
drepturilor conferite cetățenilor în temeiul articolul 45 din
tratat. Trebuie introdus un schimb adecvat de informații generale privind
mobilitatea pentru ucenicii și stagii în cadrul Uniunii și trebuie
dezvoltată asistența corespunzătoare pentru candidații la
posturile respective, pe baza unui mecanism de compensare a ofertelor, de
îndată ce un astfel de mecanism de compensare va fi considerat fezabil în
conformitate cu standardele corespunzătoare și cu respectarea
competențelor statelor membre. (7) Este necesară o aplicare
mai coerentă în întreaga Uniune a compensării, a serviciilor de
asistență, precum și a schimbului de informații privind
mobilitatea forței de muncă în cadrul Uniunii. Prin urmare, este
necesar ca rețeaua EURES să fie instituită ca parte
integrantă a cadrului comun de cooperare între statele membre și
Comisie. Ar trebui stabilite rolurile și responsabilitățile
diferitelor organizații care participă la rețea, precum Comisia
Europeană („Biroul european de coordonare”), organismele desemnate de
statele membre să ia măsuri la nivel național („birourile naționale
de coordonare”) și organizațiile care asistă persoanele în
căutarea unui loc de muncă și angajatorii („partenerii EURES”). (8) Cooperarea
transfrontalieră și transnațională și sprijinul pentru
toate organizațiile care desfășoară activități
pentru EURES în statele membre ar fi facilitate de o structură la nivel de
Uniune („Biroul european de coordonare”), care ar trebui să asigure
informații, activități de formare, instrumente și
orientări comune. Această structură ar trebui să fie
responsabilă, de asemenea, de dezvoltarea Portalului mobilității
europene pentru ocuparea forței de muncă (portalul EURES), platforma
IT comună. Pentru orientarea activității acesteia, ar trebui
elaborate programe de lucru multianuale, în consultare cu statele membre. (9) Statele membre ar trebui
să înființeze birouri de coordonare la nivel național, pentru a
furniza sprijin general și asistență pentru toate organizațiile
care desfășoară activități pe teritoriul lor pentru
EURES și a sprijini cooperarea cu omologii lor din celelalte state membre,
precum și cu Biroul european de coordonare. Birourile de coordonare ar
trebui să aibă în special misiunea de a soluționa reclamațiile
și problemele legate de locurile de muncă vacante și de a
verifica respectarea regulilor în ceea ce privește mobilitatea
voluntară și echitabilă a forței de muncă în cadrul
Uniunii. (10) Participarea partenerilor
sociali în cadrul rețelei EURES contribuie, în special, la analizarea
obstacolelor care stau în calea mobilității, precum și la
promovarea mobilității echitabile și voluntare a forței de
muncă în interiorul Uniunii, inclusiv în regiunile transfrontaliere.
Reprezentanții partenerilor sociali la nivelul Uniunii ar trebui, prin
urmare, să fie implicați în structura de guvernanță de
ansamblu a rețelei EURES, în vreme ce organizațiile patronale și
sindicatele naționale pot solicita să devină parteneri EURES. (11) Componența rețelei
EURES în ceea ce privește alte organizații decât cele de mai sus
trebuie să fie flexibilă, pentru a se putea adapta la evoluțiile
continue de pe piața serviciilor de recrutare. Apariția unei game
variate de servicii de ocupare a forței de muncă, precum și
rolul redefinit al SPO în cadrul serviciilor naționale de recrutare
indică necesitatea unui efort concertat al statelor membre și al
Comisiei Europene în vederea deschiderii rețelei EURES, ca principal
instrument european care asigură servicii de recrutare în interiorul
Uniunii. (12) O extindere a rețelei
EURES are clare beneficii sociale, economice și financiare. Aceasta
îmbunătățește eficiența serviciilor prin facilitarea
parteneriatelor, consolidarea complementarității și
îmbunătățirea calității. De asemenea, crește cota
de piață a rețelei EURES, în măsura în care noii membri pun
la dispoziție locuri de muncă vacante, cereri de locuri de muncă
și curriculum vitae (CV-uri.) Cooperarea transfrontalieră și
transnațională, care este un element esențial pentru funcționarea
rețelei EURES, ar putea genera forme inovatoare de învățare și
de cooperare între serviciile de ocupare a forței de muncă, inclusiv
cu privire la standardele de calitate pentru locurile de muncă vacante și
pentru serviciile de asistență. Ca urmare, rețeaua EURES și-ar
spori relevanța ca unul dintre principalele instrumente ale Uniunii aflate
la dispoziția statelor membre și a Comisiei Europene pentru a
sprijini măsuri concrete pentru un nivel ridicat al ocupării forței
de muncă în cadrul Uniunii. (13) În conformitate cu competențele
lor privind organizarea piețelor muncii, statele membre însele ar trebui
să fie responsabile cu autorizarea participării organizațiilor
ca partenerii EURES pentru rețeaua EURES, fiecare pe teritoriul propriu.
Autorizațiile ar trebui să fie condiționate de un set minim de
criterii comune și de un număr limitat de norme de bază cu
privire la procesul de autorizare, pentru a garanta transparența și
egalitatea de șanse în momentul accederii la rețeaua EURES,
fără a aduce atingere flexibilității necesare pentru a ține
seama de diferitele modele naționale și forme de cooperare între
serviciile publice de ocupare a forței de muncă și alți
actori de pe piața forței de muncă din statele membre. (14) Unul dintre obiectivele rețelei
EURES este de a sprijini mobilitatea echitabilă a forței de
muncă în interiorul Uniunii și, prin urmare, criteriile comune minime
pentru autorizarea organizațiilor să se alăture rețelei ar
trebui să includă obligația ca aceste organizații să
se angajeze să respecte pe deplin standardele de muncă și cerințele
legale aplicabile. (15) Pentru a asigura un echilibru
adecvat între funcționarea actuală a rețelei EURES, care se
bazează pe o cooperare de lungă durată între SPO, și
obiectivul de a deschide rețeaua EURES pentru noi organizații, ar
trebui adoptate dispoziții pentru recunoașterea poziției
specifice a SPO în cadrul rețelei EURES. Ar trebui prevăzută o
perioadă de tranziție, după care și participarea SPO
să facă obiectul unei cereri de admitere, cu aplicarea integrală
a criteriilor comune minime. Statele membre ar trebui să se asigure
că SPO respectă criteriile minime comune și obligațiile
prevăzute de regulament. (16) Pentru a putea comunica
informații fiabile și actualizate lucrătorilor și
angajatorilor cu privire la diferitele aspecte ale mobilității forței
de muncă în interiorul Uniunii, rețeaua EURES ar trebui să
coopereze cu alte organisme, servicii și rețele ale Uniunii care
facilitează mobilitatea și informează cetățenii cu
privire la drepturile lor în temeiul dreptului Uniunii, cum ar fi portalul
Europa ta, Portalul european pentru tineret și SOLVIT, organizațiile
responsabile cu recunoașterea calificărilor profesionale și
organismele de promovare, analiză, monitorizare și susținere a
egalității de tratament a lucrătorilor, desemnate în
conformitate cu Directiva .../2013 (UE) a [Parlamentului European și a
Consiliului privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor
conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a
lucrătorilor]. (17) Dreptul la libera circulație
implică necesitatea de a institui mijloacele pentru a sprijini
compensarea, adică schimbul de locuri de muncă vacante, de cereri de
locuri de muncă și de CV-uri, pentru a face piața muncii pe
deplin accesibilă atât lucrătorilor, cât și angajatorilor, în
conformitate cu articolul 46 litera (d) din tratat; prin urmare, este
necesară crearea, de către Comisie, a unei platforme IT comune la
nivelul Uniunii. Asigurarea acestui drept înseamnă să li se asigure
lucrătorilor accesul efectiv la toate posibilitățile de angajare
pe întreg teritoriul Uniunii. (18) Platforma IT comună care
reunește locurile de muncă vacante și posibilitatea de a candida
pentru posturile vacante respective, permițând în același timp
persoanelor în căutarea unui loc de muncă și angajatorilor
să coreleze automat datele în funcție de diverse criterii și la
diferite niveluri, ar trebui să faciliteze atingerea echilibrului pe piețele
forței de muncă din Uniune, ceea ce ar putea duce la un nivel ridicat
al ocupării forței de muncă și la evitarea amenințării
grave la adresa nivelului de trai și a nivelurilor de ocupare a forței
de muncă în diferitele regiuni și ramuri industriale. (19) Răspunderea juridică
pentru asigurarea calității intrinsece și tehnice a informațiilor
puse la dispoziția platformei IT comune, în special în ceea ce privește
datele privind locurile de muncă vacante, le revine organizațiilor
care pun la dispoziție informațiile în conformitate cu legislația
și/sau în standardele stabilite de către statele membre. Comisia ar
trebui să faciliteze cooperarea pentru a face posibilă detectarea
timpurie a oricărei fraude sau abuz legat de schimbul de informații
la nivel european. (20) Un sistem comun de clasificare
a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor
constituie unul dintre cele mai importante instrumente care să
permită candidaturi online pentru locuri de muncă în Uniune; prin
urmare, este necesar să se dezvolte cooperarea dintre statele membre și
Comisia Europeană pentru a realiza interoperabilitatea și corelarea
automată semnificativă la nivel transfrontalier, inclusiv prin
identificarea corespondențelor între clasificările comune și
cele naționale. Alte formate și instrumente instituite la nivel
european pentru a asigura comparabilitatea și transparența cu privire
la competențe și calificări, cum ar fi Cadrul european al calificărilor
și cadrul unic pentru transparența calificărilor și
competențelor (Europass), ar trebui, de asemenea, utilizate în acest
context. (21) Ar trebui să fie
stabilită o abordare comună în ceea ce privește serviciile
furnizate de organizațiile („servicii de asistență”) care
participă la rețeaua EURES și ar trebui asigurat, în cea mai
mare măsură posibilă, principiul egalității de
tratament pentru toți lucrătorii și angajatorii care
solicită asistență în cu privire la mobilitatea forței de
muncă în interiorul Uniunii, indiferent de locul în care se află în
Uniune; prin urmare, ar trebui instituite principii și norme în ceea ce
privește disponibilitatea serviciilor de asistență pe teritoriul
fiecărui stat membru. Această abordare comună cuprinde și
programele de ucenicie și stagiile considerate activitate
profesională. (22) Posibilitatea de a alege
dintr-o gamă mai largă și mai cuprinzătoare de tipuri de
asistență privind posibilitățile oferite de mobilitatea forței
de muncă în interiorul Uniunii este în beneficiul lucrătorilor și
este necesară pentru a îmbunătăți potențialul rețelei
EURES de a acorda sprijin lucrătorilor pe parcursul întregii vieții
profesionale, asigurându-le tranzițiile profesionale și carierele. (23) Serviciile de asistență
vor contribui la reducerea obstacolelor cu care se confruntă persoanele în
căutarea unui loc de muncă atunci când își exercită
drepturile în calitate de lucrători în conformitate cu legislația
Uniunii, precum și la exploatarea mai eficientă a tuturor
posibilităților de angajare, asigurând-se astfel perspective
individuale de angajare mai bune. (24) O înțelegere
profundă a cererii de forță de muncă din perspectiva ocupațiilor,
sectoarelor și nevoilor angajatorilor ar susține dreptul de
liberă circulație al lucrătorilor în interiorul Uniunii și,
prin urmare, serviciile de asistență ar trebui să includă
asistența de bună calitate pentru angajatori, în special pentru
întreprinderile mici și mijlocii. Relațiile profesionale strânse
dintre serviciile de ocupare a forței de muncă și angajatori vor
crește numărul de oferte de locuri de muncă vacante și
corelarea dintre posturile vacante și candidații corespunzători,
vor asigura posibilități profesionale pentru persoanele în
căutarea unui loc de muncă, în special pentru cele din categorii
vulnerabile, și vor îmbunătăți acuratețea informațiilor
privind piața forței de muncă. (25) Serviciile de asistență
comune tuturor statelor membre ar trebui definite pe baza consensului referitor
la practicile de succes ale statelor membre în ceea ce privește informațiile,
consilierea și consultanța pentru persoanele în căutarea unui
loc de muncă și pentru angajatori. (26) Întrucât serviciile de asistență
pentru lucrători sunt legate de exercitarea libertății
fundamentale de circulație a lucrătorilor, în conformitate cu legislația
Uniunii, acestea ar trebui să fie gratuite. Cu toate acestea, serviciile
de asistență pentru angajatorii pot fi supuse unei taxe, în
conformitate cu practicile naționale. (27) Trebuie acordată o atenție
specială sprijinirii mobilității în regiunile transfrontaliere,
prin furnizarea de servicii pentru lucrătorii frontalieri care
trăiesc într-un stat membru și lucrează în altul și care se
confruntă cu practici naționale și sisteme juridice diferite și
cu obstacole administrative, juridice sau fiscale specifice în calea
mobilității. Statele membre pot alege să instituie structuri de
asistență specifice pentru a facilita acest tip de mobilitate; astfel
de structuri ar trebui, în cadrul rețelei EURES, să abordeze nevoile
specifice de informare, orientare, corelare transfrontalieră între cererea
și oferta de locuri de muncă și plasarea ulterioară. (28) Transparența piețelor
forței de muncă și capacitatea de corelare adecvată sunt
condiții prealabile pentru mobilitatea forței de muncă în cadrul
Uniunii. Se poate atinge un echilibru mai bun între cererea și oferta de
forță de muncă printr-un sistem eficient, la nivelul Uniunii, de
schimb de informații cu privire la surplusurile și deficitele de forță
de muncă la nivel național și sectorial, sistem care ar trebui
instituit de statele membre și de Comisia Europeană și utilizat
ca bază de statele membre pentru a-și elabora politicile de
mobilitate și a consolida cooperarea practică în cadrul rețelei
EURES. (29) Libera circulație a
lucrătorilor și ratele ridicate de ocupare a forței de
muncă sunt strâns legate între ele, ceea ce face necesar ca statele membre
să elaboreze politici în domeniul mobilității care să
sprijine mai buna funcționare a piețelor forței de muncă în
Uniune. Politicile în domeniul mobilității ale statelor membre ar
trebui considerate parte integrantă din politicile lor sociale și de
ocupare a forței de muncă. (30) Ar trebui astfel instituit un
ciclu de programare pentru a sprijini coordonarea acțiunilor în domeniul
mobilității în interiorul Uniunii. Pentru a fi eficientă,
programarea planurilor de activitate ale statelor membre ar trebui să țină
seama de datele cu privire la fluxurile și modelele de mobilitate, de
analiza datelor privind cererea actuală și previziunile privind
deficitul și surplusurile de forță de muncă și de
experiențele și practicile de recrutare în cadrul rețelei EURES,
iar programarea ar trebui să includă revizuirea resurselor și
instrumentelor de care dispun organizațiile din fiecare stat membru pentru
facilitarea mobilității forței de muncă în interiorul UE. (31) Schimbul de proiecte de
planuri de activitate în cadrul ciclului de programare între statele membre ar
trebui să permită birourilor naționale de coordonare care acționează
în numele statelor membre și Biroului european de coordonare să direcționeze
resursele rețelei EURES înspre acțiuni și proiecte adecvate și,
în felul acesta, să ghideze dezvoltarea rețelei EURES ca instrument
mai orientat spre rezultate, receptiv la nevoile lucrătorilor în funcție
de dinamica piețelor forței de muncă. (32) Pentru a obține informații
adecvate pentru evaluarea rezultatelor rețelei EURES, ar trebui stabiliți
indicatori comuni. Acești indicatori ar trebui să ghideze organizațiile
care participă în cadrul rețelei EURES în identificarea rezultatelor
lor și ar trebui să contribuie la evaluarea progreselor înregistrate
în raport cu obiectivele stabilite pentru rețeaua EURES în ansamblu,
inclusiv contribuția acesteia la punerea în aplicare a unei strategii
coordonate pentru ocuparea forței de muncă, în conformitate cu
articolul 145 din tratat. (33) Ori de câte ori măsurile
prevăzute de prezentul regulament presupun prelucrarea de date cu caracter
personal, prelucrarea trebuie efectuată în conformitate cu legislația
UE privind protecția datelor cu caracter personal[20], precum și cu
măsurile naționale de punere în aplicare. (34) Prezentul regulament
respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în
special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se menționează
în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. (35) Deoarece obiectivul
prezentului regulament, și anume acela de a stabili un cadru comun de
cooperare între state membre pentru a reuni locurile de muncă vacante și
posibilitatea de a candida pentru posturile vacante respective și de a
facilita realizarea unui echilibru între cererea și oferta de locuri de
muncă, nu poate fi suficient realizat de către statele membre și
poate fi, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii,
realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în
conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este
prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum
este enunțat la articolul 5, prezentul regulament nu depășește
ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. (36) Ar trebui să i se delege
Comisiei competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu
articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
pentru a se asigura că obligațiile impuse statelor membre pentru
autorizarea organizațiilor să se alăture rețelei EURES ca
parteneri EURES și pentru furnizarea de indicatori comuni cu privire la
performanța organizațiilor menționate pot fi modificate ținând
seama de experiența dobândită în aplicarea acestora sau de evoluția
nevoilor de pe piața forței de muncă. Este deosebit de important
ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze
consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. La pregătirea
și redactarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure
transmiterea simultană, timpurie și corespunzătoare a
documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. (37) În vederea asigurării
unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a unor standarde și
formate tehnice aplicabile pentru operațiunile de compensare și
corelare automată, precum și a unor modele și proceduri pentru
schimbul de informații între statele membre, ar trebui să i se
confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui
exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011
de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de
control de către statele membre al exercitării competențelor de
executare de către Comisie, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1
Obiectul 1. Scopul prezentului regulament
este de a facilita exercitarea libertății de circulație a
lucrătorilor în cadrul Uniunii, în conformitate cu articolul 45 din
TFUE, prin stabilirea unui cadru comun de cooperare între statele membre și
Comisie. 2. În sensul primului paragraf,
prezentul regulament prevede obiectivele, principiile și normele cu
privire la: (a)
cooperarea dintre statele membre și Comisie cu
privire la schimbul de date privind locurile de muncă vacante, cererile de
locuri de muncă și CV-urile și plasarea lucrătorilor care
rezultă din acestea; (b)
măsurile adoptate de către și între
statele membre pentru a facilita realizarea unui echilibru între cerere și
ofertă pe piața forței de muncă a Uniunii, în vederea
promovării unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă; (c)
funcționarea unei rețele europene de
servicii de ocupare a forței de muncă cuprinzând statele membre și
Comisia; (d)
serviciile de asistență pentru mobilitate
corespunzătoare care trebuie furnizate lucrătorilor și
angajatorilor. Articolul 2
Definiții În sensul prezentului regulament, se aplică
următoarele definiții: (a)
„servicii publice de ocupare a forței de
muncă” înseamnă organizații ale statelor membre, în cadrul
ministerelor, organismelor sau societăților publice relevante, care
intră sub incidența dreptului public și sunt responsabile pentru
punerea în aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de
muncă și care furnizează servicii de ocupare a forței de
muncă în interes public; (b)
„servicii de ocupare a forței de muncă”
înseamnă orice persoană fizică sau juridică care își
desfășoară activitatea în mod legal într-un stat membru și
care oferă servicii care ajută persoanele în căutarea unui loc
de muncă să găsească un loc de muncă și
angajatorii să recruteze lucrători; (c)
„loc de muncă vacant” înseamnă orice
ofertă de loc de muncă, inclusiv pentru programe de ucenicie și
stagii considerate activitate profesională; (d)
„compensare” înseamnă schimbul de informații
privind locurile de muncă, cererile de locuri de muncă și
CV-urile și prelucrarea acestor informații; (e)
„platforma IT comună” înseamnă
infrastructura informatică și platformele aferente înființate la
nivel european în scopul compensării; (f)
„plasarea” de către serviciile de ocupare a
forței de muncă a unui lucrător la un angajator sau „recrutarea”
unui lucrător pentru un angajator înseamnă furnizarea de servicii de
mediere între cerere și ofertă, cu scopul de a ocupa un loc de
muncă vacant; (g)
„lucrător frontalier” înseamnă orice
persoană care desfășoară o activitate salariată
într-un stat membru și care este rezidentă în alt stat membru, în
care se întoarce de regulă zilnic sau cel puțin o dată pe
săptămână. CAPITOLUL II
INSTITUIREA REȚELEI EURES Articolul 3
Instituirea Prezentul regulament instituie o rețea
europeană de servicii de ocupare a forței de muncă
(denumită în continuare „rețeaua EURES”). Articolul 4
Componența, rolurile și responsabilitățile comune 1. Rețeaua EURES cuprinde
următoarele categorii de organizații: (a)
Comisia Europeană, care este responsabilă
cu sprijinirea rețelei EURES în desfășurarea activităților
sale, prin Biroul european de coordonare; (b)
membrii EURES, care sunt organismele desemnate de
către statele membre responsabile cu aplicarea prezentului regulament în
statul membru respectiv, și anume birourile naționale de coordonare; (c)
partenerii EURES, care sunt organizațiile
autorizate de statele membre să furnizeze, la nivel național,
regional și/sau local sprijin pentru compensare și/sau servicii de
asistență lucrătorilor și angajatorilor. 2. În conformitate cu rolurile și
responsabilitățile lor respective, toate organizațiile
participante la rețeaua EURES promovează în mod activ, în
strânsă colaborare, posibilitățile oferite de mobilitatea forței
de muncă în interiorul Uniunii și urmăresc să consolideze
modalitățile și mijloacele pentru ca lucrătorii și
angajatorii să poată profita de aceste posibilități la
nivel local, regional, național și european. Articolul 5
Obiective Rețeaua EURES contribuie la realizarea următoarelor
obiective: (a)
facilitarea exercitării drepturilor conferite
de articolul 45 din TFUE și de dispozițiile Regulamentului (UE)
nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5
aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul
Uniunii[21]; (b)
punerea în aplicare a strategiei coordonate privind
ocuparea forței de muncă, în conformitate cu articolul 145 din
TFUE; (c)
o mai bună funcționare și integrare
a piețelor forței de muncă din Uniune; (d)
creșterea mobilității geografice și
ocupaționale voluntare în Uniune pe o bază echitabilă; (e)
incluziunea socială și integrarea
persoanelor excluse de pe piața forței de muncă. Articolul 6
Responsabilitățile Biroului european de coordonare 1. Biroul european de coordonare
se angajează în special la următoarele: (a)
să elaboreze un cadru coerent și să
furnizeze sprijin orizontal în beneficiul rețelei EURES, printre care: (i) punerea în funcțiune și dezvoltarea
unui portal european privind mobilitatea locurilor de muncă, „portalul
EURES”, și a serviciilor informatice aferente, care să includă
sisteme și proceduri pentru schimbul de locuri de muncă vacante, cereri
de angajare, CV-uri și documente justificative, precum pașapoartele
de competențe etc., precum și alte informații, în cooperare cu
alte servicii sau rețele de informare și consiliere relevante ale
Uniunii; (ii) activități de informare și
comunicare; (iii) un program de formare comun pentru
personalul EURES; (iv) facilitarea colaborărilor în rețea,
schimbul de bune practici și învățarea reciprocă în cadrul
rețelei EURES; (b)
analiza mobilității geografice și
ocupaționale; (c)
crearea unui cadru adecvat de cooperare și de
compensare în interiorul Uniune pentru ucenicii și stagii, în conformitate
cu prezentul regulament; (d)
monitorizarea și evaluarea activităților
EURES și a performanței sale în ocuparea forței de muncă,
în colaborare cu membrii EURES.
2. Programele sale de lucru
multianuale sunt elaborate în consultare cu grupul de coordonare EURES menționat
la articolul 11. Articolul 7
Responsabilitățile birourilor naționale de coordonare 1. Fiecare birou național
de coordonare este responsabil de: (a)
cooperarea cu Comisia și cu alte state membre
cu privire la compensare, în cadrul stabilit în capitolul III; (b)
organizarea activității EURES în statul
membru, inclusiv furnizarea de servicii de asistență, în conformitate
cu capitolul IV; (c)
coordonarea acțiunilor din statul membru în
cauză și cu alte state membre în conformitate cu capitolul V. 2. Biroul național de
coordonare organizează, de asemenea, punerea în aplicare la nivel național
a activităților de asistență orizontală furnizate de
Biroul european de coordonare menționat la articolul 6, dacă
este cazul, în strânsă colaborare cu Biroul european de coordonare și
cu alte birouri naționale de coordonare. Activitățile de asistență
orizontală sunt în special: (a)
în scopul publicării, inclusiv pe portalul
EURES, colectarea și validarea informațiilor privind partenerii EURES
care operează pe teritoriul național, activitățile acestora
și tipurile de servicii de asistență pe care le oferă
lucrătorilor și angajatorilor; (b)
activități de formare profesională
inițială legate de activitate EURES, selecția personalului
pentru participarea la programul comun de formare și activități
de învățare reciprocă; (c)
colectarea și analiza datelor menționate
la articolele 28 și 29. 3. În scopul publicării,
inclusiv pe portalul EURES, în interesul lucrătorilor și al
angajatorilor, biroul național de coordonare validează,
actualizează în mod regulat și diseminează în timp util informațiile
și orientările disponibile la nivel național cu privire la: (a)
condițiile de trai și de muncă; (b)
procedurile administrative în ceea ce privește
angajarea în muncă; (c)
normele aplicabile lucrătorilor; (d)
uceniciile și stagiile; (e)
dacă este cazul, situația
lucrătorilor frontalieri, în special în regiunile transfrontaliere. Dacă este cazul, biroul național de
coordonare poate valida și disemina informațiile în colaborare cu
alte servicii și rețele de informare și consiliere și cu
organismele corespunzătoare la nivel național, inclusiv cele menționate
la articolul 5 din Directiva 2013/.../EU a Parlamentului European și
a Consiliului privind măsurile pentru facilitarea exercitării
drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a
lucrătorilor[22]. 4. Biroul național de
coordonare oferă asistență generală organizațiilor de
pe teritoriul său care participă la rețeaua EURES în
legătură cu colaborarea cu omologii lor EURES din alte state membre.
Asistența include sprijin în caz de plângeri referitoare la locurile de
muncă vacante și la recrutările efectuate prin EURES, precum și
cooperarea cu autoritățile publice, cum ar fi inspectoratele de
muncă. 5. Biroul național de
coordonare promovează colaborarea cu părțile interesate precum
serviciile de orientare profesională, universitățile, camerele
de comerț și organizațiile implicate în programe de ucenicie și
stagii. 6. Fiecare stat membru se
asigură că biroul său național de coordonare dispune de
personalul și de alte resurse necesare pentru îndeplinirea sarcinilor
sale, astfel cum sunt definite în prezentul regulament. 7. Biroul național de
coordonare este condus de un coordonator național, care este membru al
grupului de coordonare menționat la articolul 11. Articolul 8
Autorizarea partenerilor EURES 1. Fiecare stat membru instituie
un sistem de autorizare a partenerilor EURES să participe la rețeaua
EURES și de monitorizare a activităților acestora și a
conformării lor la legislația națională și a Uniunii
în aplicarea prezentului regulament. Sistemul trebuie să fie transparent,
proporțional și să respecte principiul tratamentului egal pentru
organizațiile candidate și garanțiile procedurale. 2. Statele membre
informează Biroul european de coordonare în legătură cu
sistemele național instituite și cu partenerii EURES pe care i-a
autorizat în cadrul acestor sisteme să participe la rețeaua EURES. 3. Orice serviciu de ocupare a
forței de muncă care funcționează legal într-un stat membru
poate solicita statului membru respectiv includerea în rețeaua EURES în
calitate de partener EURES, sub rezerva condițiilor prevăzute de
prezentul regulament și de sistemul instituit de statul membru în
cauză. 4. Partenerii EURES sunt
autorizați să participe la rețeaua EURES în conformitate cu
criterii comune minime stabilite în anexă. 5. Criteriile comune minime nu
aduc atingere aplicării de către un stat membru a unor criterii sau
cerințe suplimentare considerate necesare de către statul membru
respectiv, în scopul unei aplicări corecte a normelor aplicabile
activităților serviciilor de ocupare a forței de muncă și
al gestionării eficace a politicilor în domeniul pieței forței
de muncă pe teritoriul național. Pentru a asigura transparența,
criteriile și cerințele respective sunt parte integrantă din
sistemul menționat la alineatul (1). 6. Partenerii EURES pot implica
alți parteneri EURES sau alte organizații în vederea conformării
împreună la criteriile din anexă. În astfel de cazuri, continuarea
existenței unui parteneriat adecvat este o condiție suplimentară
pentru participarea la rețeaua EURES. 7. Pentru modificarea anexei,
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu
procedura menționată la articolul 33. 8. Comisia poate, prin
intermediul unor acte de punere în aplicare, să adopte un model de
descriere a sistemului național și a procedurilor pentru schimbul de
informații cu privire la sistemele naționale între statele membre.
Actele de punere în aplicare se adoptă de Comisie în conformitate cu
procedura de consultare menționată la articolul 34 alineatul (2). Articolul 9
Responsabilitățile partenerilor EURES 1. Organizațiile
solicitante pot alege să participe la rețeaua EURES în
următoarele moduri: (a)
contribuind la lista de locuri de muncă
vacante în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (a); (b)
contribuind la lista de cereri de locuri de
muncă și de CV-uri în conformitate cu articolul 14
alineatul (1) litera (b); (c)
oferind servicii de asistență pentru
lucrători și pentru angajatori în conformitate cu capitolul IV sau (d)
orice combinație de activități
prevăzute la literele (a)-(c). 2. Partenerii EURES
desemnează unul sau mai multe puncte de contact, cum ar fi birouri de
plasament și recrutare, centre de apel, instrumente de autoservire și
similare, prin care lucrătorii și angajatorii pot obține asistență
pentru compensare și/sau acces la serviciile de asistență în
conformitate cu prezentul regulament. Punctele de contact pot, de asemenea,
să se bazeze pe programele de schimb de personal, pe detașare de ofițeri
de legătură sau pot implica agenții de plasament comune. 3. Punctele de contact
indică în mod clar domeniul de aplicare al serviciilor de asistență
furnizate lucrătorilor și angajatorilor. 4. Statele membre pot cere ca
partenerii EURES să contribuie la: (a)
funcționarea platformei naționale menționate
la articolul 15 alineatul (5) prin intermediul unei taxe sau într-o
altă formă; (b)
schimbul de informații prevăzut la
articolele 26 și 27; (c)
ciclul de programare menționat la
articolul 28; (d)
colectarea de date în conformitate cu
articolul 29. Statele
membre decid cu privire la modalitățile de realizare a acestor
contribuții la sistemele lor naționale pe baza principiului proporționalității,
luând în considerare anumiți factori, cum ar fi capacitatea
administrativă a partenerilor EURES și gradul de participare la rețeaua
EURES, conform dispozițiilor de la alineatul (1). Articolul 10
Rolul serviciilor publice de ocupare a forței de muncă 1. Statele membre pot delega
serviciilor publice de ocupare a forței de muncă sarcini generale sau
acțiuni legate de organizarea activităților prevăzute de
prezentul regulament, cum ar fi instituirea și gestionarea sistemelor naționale
de autorizare a partenerilor EURES sau pregătirea și diseminarea
informațiilor de bază menționate la articolul 20. 2. Statele membre pot încredința
furnizarea serviciilor de asistență menționate la articolele
21-23 serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, cu condiția
ca acestea din urmă să participe la rețeaua EURES, fie ca
parteneri EURES autorizați în conformitate cu articolul 8 și cu
anexa la prezentul regulament, fie ca parteneri EURES în baza derogării
prevăzute la alineatul (3). 3. Pentru o perioadă
maximă de cinci ani de la data aplicării prezentului regulament,
statele membre pot scuti de la revizuirea privind aplicarea articolului 8 și
a anexei la prezentul regulament serviciile publice de ocupare a forței de
muncă care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament,
făceau parte din rețeaua EURES în conformitate cu Decizia de punere
în aplicare 2012/733/UE a Comisiei și/sau, dacă este cazul, cu
Decizia 2003/8/CE a Comisiei. Statele membre informează Comisia cu privire
la derogările acordate. Articolul 11
Grupul de coordonare 1. Grupul de coordonare este
alcătuit din reprezentanți ai Biroului european de coordonare și
ai birourilor național de coordonare. 2. Grupul de coordonare
sprijină punerea în aplicare a prezentului regulament prin schimburi de
informații și prin elaborarea de orientări. În mod special,
acesta contribuie la pregătirea proiectelor de standarde și formate
tehnice menționate la articolul 14 alineatul (8) și la articolul 16
alineatul (5). 3. Biroul european de coordonare
organizează lucrările grupului de coordonare și prezidează
reuniunile acestuia. De asemenea, invită reprezentanți ai
partenerilor sociali la nivelul Uniunii să participe la reuniunile
grupului. Articolul 12
Identitatea comună și marca 1. Numele EURES este utilizat
exclusiv pentru activitățile din cadrul rețelei EURES, în
conformitate cu prezentul regulament. Acesta este ilustrat printr-un logo
standard, definit printr-o reprezentare grafică, adoptată de Biroul
european de coordonare. 2. Marca de servicii EURES,
precum și logoul care o caracterizează, sunt înregistrate ca
marcă comunitară la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței
Interne și sunt utilizate de către toate organizațiile
participante la rețeaua EURES menționate la articolul 3 în toate
activitățile lor legate de rețeaua EURES și de prezentul
regulament, pentru a garanta o identitate vizuală comună. 3. Organizațiile care
participă la rețeaua EURES se asigură că informațiile
pe care le furnizează și materiale promoționale sunt coerente cu
ansamblul activităților de comunicare ale rețelei EURES și
cu informațiile venite de la Biroul european de coordonare. 4. Numai Biroul european de
coordonare are autoritatea de a acorda terților permisiunea de a utiliza
logoul EURES, iar acesta informează în acest sens organizațiile în
cauză. 5. Organizațiile care
participă la rețeaua EURES informează Biroul european de
coordonare fără întârziere cu privire la orice utilizare abuzivă
a logoului de către părți terțe sau de către țări
terțe. Articolul 13
Cooperarea 1. Biroul european de coordonare
facilitează colaborarea rețelei EURES cu alte servicii și rețele
de informare și consiliere. 2. Birourile naționale de
coordonare colaborează cu serviciile și rețelele menționate
la alineatul (1) la nivelul Uniunii, național, regional și local,
pentru realizarea de sinergii și evitarea suprapunerilor, și,
după caz, implică partenerii EURES. 3. Statele membre caută
să dezvolte soluții de tip ghișeu unic pentru comunicarea cu
lucrătorii și angajatorii cu privire la activitățile comune
ale rețelei EURES și la serviciile și rețelele menționate.
CAPITOLUL III
PLATFORMA IT COMUNĂ Articolul 14
Organizarea platformei IT comune 1. Pentru a permite corelarea
ofertelor de locuri de muncă cu cererile de locuri de muncă, fiecare
stat membru pune la dispoziția portalul EURES: (a)
toate ofertele de locuri de muncă disponibile
la serviciile publice de ocupare a forței de muncă, precum și pe
cele furnizate de partenerii EURES; (b)
toate cererile de locuri de muncă și
CV-urile disponibile la serviciile publice de ocupare a forței de
muncă, precum și pe cele furnizate de partenerii EURES, cu condiția
ca lucrătorii în cauză să își fi dat acordul cu privire la
punerea acestor informații și la dispoziția portalului EURES, în
condițiile definite la alineatul (3). 2. Atunci când pun la dispoziție
datele privind locurile de muncă vacante către portalul EURES,
statele membre: (a)
nu fac nicio distincție în funcție de
natura și durata contractelor sau de intențiile de recrutare ale
angajatorii; (b)
pot exclude locurile de muncă vacante care,
din cauza naturii lor sau a normelor naționale, sunt deschise numai pentru
cetățenii unei anumite țări. 3. Acordul lucrătorilor la
care se face referire la alineatul (1) litera (b) este explicit, lipsit de ambiguități,
exprimat în mod liber, specific și în cunoștință de
cauză. Lucrătorii au posibilitatea de a-și retrage în orice
moment acordul și de a solicita eliminarea sau modificarea oricăror
date puse la dispoziție. Lucrătorii au posibilitatea de a alege dintre
mai multe opțiuni de restricționare a accesului la datele lor sau la
anumite atribuite. 4. Statele membre dispun de
mecanismele și standardele necesare pentru asigurarea calității
intrinsece și tehnice a datelor privind locurile de muncă vacante și
CV-urile. 5. Acestea fac schimb de informații
în ceea ce privește mecanismele și standardele menționate la
alineatul (4), precum și cu privire la standardele privind securitatea și
protecția datelor. Statele membre cooperează între ele și cu
Biroul european de coordonare, în special în cazul reclamațiilor și
al locurilor de muncă vacante considerate neconforme cu standardele
aplicabile în temeiul legislației naționale. 6. Ele se asigură că,
în scopul monitorizării calității datelor, sursa datelor poate
fi urmărită. 7. Pentru a permite realizarea
corelării ofertelor de angajare cu cererile de locuri de muncă,
fiecare stat membru furnizează informațiile menționate la
alineatul (1), conform unui sistem uniform. 8. Comisia adoptă, prin
intermediul actelor de punere în aplicare, standardele și formatele
tehnice necesare pentru instituirea sistemului uniform menționat la
alineatul (7). Actele de punere în aplicare respective se adoptă de
către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 34 alineatul (3). Articolul 15
Accesul la nivel național la platforma IT comună 1. Serviciile publice de ocupare
a forței de muncă se asigură că toate portalurile de
căutare de locuri de muncă pe care le administrează la nivel
central, regional sau local fac trimitere la portalul EURES, îl menționează
în mod clar și permit o căutare intuitivă. 2. Serviciile publice de ocupare
a forței de muncă fac eforturi să încheie acorduri cu alte
servicii de ocupare a forței de muncă care operează pe
teritoriul statului membru respectiv, pentru a asigura aplicabilitatea
principiului menționat la alineatul (1) și în cazul instrumentelor de
căutare de locuri de muncă online gestionate de acestea. 3. Statele membre se
asigură că, în cadrul instrumentelor interne pentru consilierii
proprii gestionate de serviciile publice de ocupare a forței de
muncă, toate locurile de muncă vacante, cererile de locuri de
muncă și CV-urile puse la dispoziție prin portalul EURES sunt
disponibile în aceleași condiții ca și datele naționale
disponibile prin intermediul instrumentelor respective. 4. Partenerii EURES în
cauză aplică, de asemenea, principiile menționate la alineatele
(1) și (3), în funcție de opțiunea organizațiilor
respective conform articolului 9 alineatul (1). 5. Statele membre creează o
platformă națională pentru a permite transferul către
portalul EURES a informațiilor privind locurile de muncă vacante,
cererile de locuri de muncă și CV-urile puse la dispoziție de
orice organizație dornică să partajeze informațiile menționate
cu portalul EURES. 6. Statele membre caută
să dezvolte soluții de tip ghișeu unic pentru comunicarea cu
lucrătorii frontalieri și cu angajatorii din acele regiuni
transfrontaliere în care statele membre în cauză consideră că
este necesară crearea unor structuri specifice de cooperare și
servicii. Articolul 16
Corelarea automată prin intermediul platformei IT comune 1. Comisia Europeană
elaborează o clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor,
calificărilor și ocupațiilor. Această clasificare este
instrumentul care va facilita cererile online de locuri de muncă
transfrontaliere în întreaga Uniune Europeană, prin corelarea dintre
cerere și ofertă, identificarea deficitelor de competențe,
recunoașterea calificărilor și oferirea de orientare
profesională pe portalul EURES. 2. Statele membre
cooperează între ele și cu Comisia Europeană în ceea ce privește
interoperabilitatea dintre sistemele naționale și clasificarea menționată
la alineatul (1). 3. În acest scop, până la 1
ianuarie 2017, fiecare stat membru întocmește un inventar inițial
pentru a stabili corespondența dintre clasificările naționale,
regionale și sectoriale și clasificarea menționată la
alineatul (1) și, în urma introducerii utilizării inventarului, cu
ajutorul unei aplicații puse la dispoziție de către Biroul
european de coordonare, actualizează în mod periodic inventarul ținând
cont de evoluția serviciilor de recrutare. 4. Comisia furnizează
asistență tehnică statelor membre care aleg să
înlocuiască clasificările naționale cu clasificarea menționată
la alineatul (1). 5. Comisia adoptă, prin
intermediul actelor de punere în aplicare, standardele și formatele
tehnice necesare pentru funcționarea clasificării menționate la
alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă de
către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 34 alineatul (3). Articolul 17
Mecanisme de facilitare a accesului pentru lucrători și angajatori 1. Serviciile publice de ocupare
a forței de muncă se asigură că lucrătorii care
utilizează serviciile pe care le furnizează, atunci când depun o
cerere de loc de muncă și/sau un CV, pot opta pentru ca serviciile de
ocupare a forței de muncă respective să le acorde asistență
la înregistrarea pe portalul EURES, utilizând platforma națională menționată
la articolul 15 alineatul (5). 2. Serviciile publice de ocupare
a forței de muncă instituie un mecanism similar pentru facilitarea
înregistrării ca angajator pe portalul EURES pentru angajatorii care le
utilizează serviciile pentru a publica locuri de muncă vacante la
nivel național, fie în mod direct prin portalurile lor, fie prin alte
platforme susținute de statele membre. 3. Partenerii EURES în
cauză aplică, de asemenea, principiile menționate la alineatele
(1) și (2), în funcție de opțiunea organizațiilor
respective conform articolului 9 alineatul (1). 4. Lucrătorii și
angajatorii au acces la informații generale privind modul, momentul și
locul din care își pot actualiza, revizui și retrage datele în
cauză. CAPITOLUL IV
SERVICIILE DE ASISTENȚĂ Articolul 18
Principii 1. Statele membre se
asigură că lucrătorii și angajatorii au acces la serviciile
de asistență la nivel național. 2. Statele membre sprijină
elaborarea unei abordări coordonate la nivel național pentru astfel
de servicii. 3. Statele membre asigură
furnizarea serviciilor de asistență menționate la articolele
20-23 prin intermediul partenerilor EURES după cum urmează: (a)
de către serviciile de ocupare a forței
de muncă din statul membru în cauză însele, în conformitate cu
articolul 10; (b)
de către organizații care acționează
sub responsabilitatea serviciilor publice de ocupare a forței de
muncă din statul membru în cauză, pe bază de delegație,
externalizare sau acorduri specifice semnate fie cu serviciile publice de ocupare
a forței de muncă respective, fie cu alte organisme cu privire la
serviciile furnizate de organizațiile respective; (c)
prin unul sau mai mulți parteneri EURES sau (d)
o combinație între literele (a)-(c). 4. În fiecare stat membru,
serviciile de asistență menționate la articolele 20-23 sunt
furnizate cel puțin de către organizațiile menționate la
alineatul (3) litera a) sau la alineatul (3) litera b). 5. Serviciile de asistență
pentru lucrători menționate la articolele 20, 22 și 23 și
asistența la înregistrarea pe portalul EURES menționată la
articolul 17 alineatul (1) sunt gratuite. 6. În schimb, serviciile de
asistență pentru angajatori menționate la articolele 21 și
22 și asistența la înregistrarea pe portalul EURES menționată
la articolul 17 alineatul (2) pot face obiectul unei taxe. În orice caz,
nu pot exista diferențe între taxele percepute pentru serviciile EURES și
cele aplicabile altor servicii similare furnizate de organizația în
cauză. 7. Partenerii EURES în
cauză indică în mod clar lucrătorilor și angajatorilor gama
de servicii de asistență pe care le oferă, locul și modul
în care aceste servicii sunt accesibile și condițiile în care se
asigură accesul la acestea, prin canalele de informare proprii. Aceste
informații se publică pe portalul EURES. Articolul 19
Accesul la informații generale 1. Statele membre se
asigură că toți lucrătorii și angajatorii care
solicită servicii din partea serviciilor de ocupare a forței de
muncă primesc sau le sunt aduse la cunoștință informațiile
generale privind sprijinul pentru mobilitate disponibile la nivel național
care: (a)
îi informează cel puțin cu privire la
existența portalul EURES și a rețelei EURES, datele de contact
ale partenerilor EURES relevanți la nivel național, informații
privind canalele de recrutare pe care le utilizează (servicii electronice,
servicii personalizate, amplasarea punctelor de contact) și linkurile
internet relevante și (b)
sunt ușor accesibile și sunt prezentate
în mod practic pentru utilizator. 2. Statele membre
elaborează informații specifice pentru lucrătorii frontalieri și
angajatorii din acele regiuni transfrontaliere în care statele membre în
cauză consideră că este necesară crearea unor structuri
specifice de cooperare și servicii. 3. Biroul european de coordonare
sprijină elaborarea informațiilor generale conform prezentului
articol și oferă asistență statelor membre în asigurarea
acoperirii lingvistice adecvate. Articolul 20
Servicii de asistență pentru lucrători 1. Partenerii EURES în
cauză oferă în mod proactiv tuturor lucrătorilor în
căutarea unui loc de muncă posibilitatea de a avea acces la
serviciile definite în prezentul articol. După caz, această
ofertă se repetă în timpul procesului de căutare a unui loc de
muncă. 2. Dacă lucrătorii
sunt interesați de asistență suplimentară, partenerii EURES
în cauză furnizează informații și îndrumare cu privire la
posibilitățile de angajare individuale și, în special, le
oferă următoarele servicii: (a)
le furnizează informații privind condițiile
de trai și de muncă sau fac trimitere la aceste informații; (b)
le furnizează informații cu privire la
măsurile active de pe piața muncii și la accesul la astfel de
măsuri; (c)
atunci când li se solicită acest lucru, le
oferă asistență în redactarea candidaturii și a CV-ului
pentru a asigura conformitatea cu standardele și formatele tehnice
europene menționate la articolul 14 alineatul (8) și la articolul 16
alineatul (5); (d)
dacă este cazul, le oferă asistență
la încărcarea cererilor de loc de muncă pe portalurile naționale
de căutare de locuri de muncă relevante și pe portalul EURES; (e)
dacă este cazul, includ urmărirea
posibilului plasament în interiorul UE în planul individual de acțiune; (f)
dacă este cazul, transmit dosarul unui alt
partener EURES. 3. Dacă lucrătorii
sunt interesați de asistență suplimentară și
există o probabilitate rezonabilă de plasament în interiorul UE,
partenerii EURES în cauză oferă în continuare asistență în
căutarea unui loc de muncă constând în servicii precum selectarea
posturilor disponibile adecvate, asistență în redactarea candidaturilor
și a CV-urilor și furnizarea de servicii de traducere și/sau obținerea
de clarificări cu privire la locuri de muncă specifice disponibile în
alte state membre. 4. La recrutarea unui
lucrător într-un alt stat membru ca urmare a serviciilor furnizate în
conformitate cu prezentul articol, partenerii EURES în cauză îi
furnizează persoanei interesate coordonatele de contact ale organizațiilor
din statul membru de destinație care pot oferi asistență
după recrutare. Articolul 21
Servicii de asistență pentru angajatori 1. Partenerii EURES în
cauză furnizează informații și orientări angajatorilor
interesați să recruteze lucrători din alte state membre și,
în special, le oferă următoarele servicii: (a)
le furnizează informații cu privire la
normele specifice aplicabile atunci când angajează lucrătorii
respectivi; (b)
promovează utilizarea rețelei EURES și
a bazei de date cu CV-uri de pe portalul EURES ca instrument care ajută la
ocuparea posturilor vacante; (c)
le furnizează informații și
orientări cu privire la factorii care pot facilita recrutarea
lucrătorilor și la modalități de sprijinire a
integrării acestora; (d)
atunci când li se solicită acest lucru, le
furnizează informații și îndrumare cu privire la formularea fișei
postului pentru locurile de muncă vacante astfel încât formularea să
fie ușor de înțeles pentru o audiență europeană; (e)
atunci când li se solicită acest lucru, le
oferă asistență în redactarea ofertei de locuri de muncă
pentru a asigura conformitatea cu standardele și formatele tehnice
europene menționate la articolul 14 alineatul (8) și la articolul 16
alineatul (5); (f)
dacă este cazul, le oferă asistență
la înregistrarea ca angajatori pe portalul EURES; (g)
dacă este cazul, transmit dosarul unui alt
partener EURES. 2. Dacă angajatorii sunt
interesați de asistență suplimentară și există o
probabilitate rezonabilă de recrutare în interiorul UE, partenerii EURES
în cauză oferă în continuare asistență constând în servicii
precum preselectarea candidaților cu profil adecvat și furnizarea de
servicii de traducere și/sau obținerea de clarificări cu privire
la cereri de locuri de muncă specifice. 3. La recrutarea unui
lucrător dintr-un alt stat membru ca urmare a serviciilor furnizate în
conformitate cu prezentul articol, partenerii EURES în cauză îi furnizează
angajatorului interesat coordonatele de contact ale organizațiilor care
pot oferi asistență pentru integrarea lucrătorilor recent
recrutați din alte state membre. 4. Serviciile publice de ocupare
a forței de muncă fac eforturi să încheie acorduri cu alte
servicii de ocupare a forței de muncă care operează pe
teritoriul statului membru respectiv, pentru: (a)
a promova împreună pe teritoriul statului
membru respectiv înregistrarea angajatorilor în rețeaua EURES și
utilizarea platformei comune de compensare europeană; (b)
a face schimb de informații și de bune
practici privind serviciile de asistență pentru angajatorii doritori
să recruteze lucrători din alte state membre. Articolul 22
Asistență după recrutare 1. Partenerii EURES în
cauză furnizează, la cererea lucrătorilor și angajatorilor,
informații generale cu privire la asistența după recrutare și
la modalitatea de a obține asistență după recrutare, cum ar
fi formare în domeniul comunicării interculturale, cursuri de limbă și
sprijin pentru integrare. 2. Prin derogare de la
articolul 18 alineatul (5), partenerii EURES pot oferi
lucrătorilor asistența menționată la alineatul (1) contra
unei taxe. Articolul 23
Facilitarea accesului la informații și la serviciile de securitate
socială 1. Statele membre asigură coordonarea
dintre serviciile de asistență în temeiul prezentului regulament și
serviciile de securitate socială furnizate de către autoritățile
competente. 2. În sensul alineatului (1),
statele membre sprijină dezvoltarea accesului online integrat ca primă
sursă de informații pentru lucrători, lucrătorii
frontalieri și angajatori. 3. La cererea lucrătorilor,
lucrătorilor frontalieri și angajatorilor, partenerii EURES în
cauză furnizează informații generale privind drepturile legate
de securitatea socială și se angajează să transmită
cererile de informații specifice autorităților competente și,
dacă este cazul, altor organisme care sprijină lucrătorii care își
exercită drepturile în cadrul libertății de mișcare. Articolul 24
Accesul la măsurile naționale pentru piața forței de
muncă Un stat membru nu limitează accesul la
măsurile naționale pentru piața forței de muncă doar
pe motiv că un lucrător solicită asistența respectivă
pentru a își găsi un loc de muncă pe teritoriul altui stat
membru. CAPITOLUL V
RELAȚIA CU POLITICILE DE MOBILITATE Articolul 25
Schimbul de informații privind fluxurile și modelele Comisia și statele membre
monitorizează fluxurile și modelele de mobilitate a forței de
muncă în interiorul Uniunii pe baza statisticilor Eurostat și a datelor
naționale disponibile. Articolul 26
Schimbul de informații între statele membre 1. Fiecare stat membru
colectează și analizează în special informații privind: (a)
deficitele și surplusurile de forță
de muncă pe piețele forței de muncă naționale și
sectoriale și măsura în care mobilitatea forței de muncă
poate remedia aceste probleme; (b)
activitățile EURES la nivel național;
(c)
poziția rețelei EURES pe piața
serviciilor de recrutare la nivel național în ansamblu. 2. Birourile naționale de
coordonare sunt responsabile cu partajarea informațiilor în cadrul rețelei
EURES și cu participarea la analiza comună. 3. Ținând seama de schimbul
de informații și analiza comună, statele membre elaborează
politici de mobilitate ca parte integrantă a politicilor lor privind
ocuparea forței de muncă. Politicile în domeniul mobilității
alcătuiesc cadrul pe baza căruia statele membre efectuează
programarea menționată la articolul 28. 4. Biroul european de coordonare
stabilește proceduri și modalități practice menite să
faciliteze schimbul de informații între birourile naționale de
coordonare și elaborarea analizelor comune. Articolul 27
Schimbul de informații care însoțește serviciile de asistență
1. Toate organizațiile
participante la rețeaua EURES menționate la articolul 4
comunică și fac schimb de informații referitoare la situația
din statele membre în ceea ce privește condițiile de trai și de
muncă, procedurile administrative și normele aplicabile
lucrătorilor din alte state membre, oferind astfel orientări pentru
lucrători și angajatori. 2. De asemenea, ele
comunică și fac schimb de informații cu privire la situația
din statele membre ca orientare pentru lucrătorii frontalieri. 3. Comisia adoptă, prin
intermediul actelor de punere în aplicare, modele și proceduri pentru
schimbul de informații de acest tip. Actele de punere în aplicare se
adoptă de Comisie în conformitate cu procedura de consultare menționată
la articolul 34 alineatul (2). Articolul 28
Programarea 1. Fiecare birou național
de coordonare elaborează, în fiecare an, un program de lucru pentru
organizațiile care participă la rețeaua EURES pe teritoriul
statului membru respectiv. 2. Programele de lucru
specifică: (a)
principalele activități desfășurate
în temeiul prezentului regulament; (b)
resursele umane și financiare globale alocate
pentru punerea sa în aplicare; (c)
modalitățile de monitorizare și de
evaluare a activităților planificate. 3. Birourile naționale de
coordonare și Biroul european de coordonare revizuiesc împreună
proiectele de program de lucru înainte de finalizarea acestora. 4. Reprezentanții
partenerilor sociali la nivelul Uniunii care participă la grupul de
coordonare EURES sunt consultați cu privire la proiecte de programe de
lucru. 5. Comisia stabilește, prin
intermediul actelor de punere în aplicare, modelele și procedurile
necesare pentru programare. Actele de punere în aplicare se adoptă de
Comisie în conformitate cu procedura de consultare menționată la
articolul 34 alineatul (2). Articolul 29
Colectarea datelor și indicatorii 1. Statele membre se
asigură că sunt instituite proceduri pentru generarea și
colectarea datelor privind activitățile desfășurate la
nivel național, în conformitate cu următoarele categorii de
indicatori comuni: (a)
informații și orientări oferite de
rețeaua EURES, pe baza numărului de contacte pe care le are
personalul EURES cu lucrătorii și angajatorii; (b)
plasamentele și recrutările care
rezultă din activitatea EURES, pe baza numărului de locuri de
muncă vacante, de cereri de locuri de muncă, de CV-uri primite și
prelucrate de personalul EURES și de lucrători recrutați într-un
alt stat membru în urma celor de mai sus; (c)
rezultatele privind satisfacția clienților
în raport cu rețeaua EURES, obținute, de asemenea, prin utilizarea de
anchete. 2. Biroul european de coordonare
este responsabil de colectarea datelor referitoare la portalul EURES și de
dezvoltarea cooperării în domeniul compensării, în temeiul
prezentului regulament. 3. Comisia este
împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura
menționată la articolul 33 pentru dezvoltarea în continuare a
indicatorilor comuni. Articolul 30
Rapoartele de punere în aplicare Ținând seama de informațiile
colectate menționate în prezentul capitol, Comisia Europeană
prezintă o dată la doi ani un raport Parlamentului European,
Consiliului, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social
European cu privire la mobilitatea forței de muncă în interiorul
Uniunii, precum și cu privire la serviciile puse la dispoziția
lucrătorilor pentru a facilita exercitarea libertății de circulație,
în conformitate cu articolul 46 din TFUE. CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE Articolul 31
Protecția datelor cu caracter personal Măsurile prevăzute de prezentul
regulament trebuie să se efectueze în conformitate cu legislația Uniunii
privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directiva
95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește
prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date[23]
și măsurile naționale de punere în aplicare a acesteia, precum și
Regulamentul (CE) nr. 45/2001 privind protecția persoanelor fizice cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile
și organele comunitare și privind libera circulație a acestor
date[24]. Articolul 32
Evaluarea ex post Comisia Europeană prezintă
Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor și Comitetului
Economic și Social European o evaluare ex-post cu privire la funcționarea
și efectele prezentului regulament la cinci ani de la data intrării
sale în vigoare. Raportul poate fi însoțit de propuneri
legislative de modificare a prezentului regulament. Articolul 33
Exercitarea competențelor delegate 1. Competența de a adopta
acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în
prezentul articol. 2. Comisiei i se deleagă
competențele menționate la articolele 8 și 29 pentru o
perioadă de timp nedeterminată de la data intrării în vigoare a
prezentului regulament sau începând cu orice altă dată stabilită
de organul legislativ. 3. Delegarea de competențe
menționată la articolele 8 și 29 poate fi revocată oricând
de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt
delegării competențelor specificată în respectiva decizie.
Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării
acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o
dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce
atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. 4. De îndată ce adoptă
un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și
Consiliului. 5. Un act delegat adoptat în
temeiul articolelor 8 și 29 intră în vigoare doar dacă
Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen
de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și
Consiliu sau dacă, înainte de expirarea
acestui termen, atât Parlamentul European, cât și
Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Respectivul
termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European
sau a Consiliului. Articolul 34
Procedura comitetelor 1. Comisia este asistată de
comitetul „EURES” instituit prin prezentul regulament. Comitetul respectiv este
un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. 2. În cazul în care se face
trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011. 3. În cazul în care se face
trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Articolul 35
Abrogări 1. Se abrogă prin prezenta
următoarele dispoziții menționate în actele specificate în
continuare: (a)
capitolul II și articolul 38 din Regulamentul
(UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din
5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în
cadrul Uniunii; (b)
articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind
Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și
inovare socială („EaSI”) și de modificare a Deciziei 283/2010/UE de
instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru
ocuparea forței de muncă și incluziune socială. 2. Trimiterile la actele
abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament. Articolul 36
Aplicarea Prezentul regulament se aplică
statelor membre și resortisanților acestora, fără a aduce
atingere articolelor 2 și 3 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011. Articolul 37
Intrarea în vigoare Prezentul regulament intră în
vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene. Adoptat la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele Președintele [1] JO UE L 141, 27.5.2011, p. 1. [2] Decizia Comisiei 2003/8/CE din 23 decembrie 2002 de
punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului cu privire
la compensarea ofertelor și cererilor de locuri de muncă (JO L 5,
10.1.2003, p.16) a fost abrogată prin Decizia Comisiei 2012/733/UE din 26
noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 (JO UE
L 328, 28.11.2012, p. 21). Prezenta decizie va intra în vigoare la 1.1.2014. [3] COM(2013) 430. [4] OECD Economic Surveys European Union, March 2012 sau http://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-economic-surveys-european-union-2012_eco_surveys-eur-2012-en [5] Această cifră nu include lucrătorii care
își au domiciliul într-un stat membru și lucrează în altul
(lucrătorii frontalieri). [6] Buletinul trimestrial privind ocuparea forței de
muncă și situația socială din UE, iunie 2013, folosind date
din sondajul Gallup World. [7] Aplicând rata anuală de 0,29 % la totalul
forței de muncă (241 de milioane). [8] Aplicând datele sondajului Gallup World privind
proporția persoanelor care plănuiesc să se mute în
următoarele 12 luni, 1,2% în 2011 și 2012, la totalul forței de
muncă (241 de milioane). [9] Sondajul special Eurobarometru 337: Mobilitatea
geografică și piața forței de muncă (2009). [10] COM(2013) 269 final. [11] COM(2013) 837 final. [12] COM(2012) 173 final. [13] JO L 328, 28.11.2012, p. 21. [14] JO L 5, 10.1.2003, p. 16. [15] COM(2010) 731 final. [16] Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European
și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii
Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială
( „EaSI”) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui
instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței
de muncă și incluziune socială, JO L 347, 20.12.2013, p. 238. [17] JO C , , p. . [18] JO C , , p. . [19] JO UE L 141, 27.5.2011, p. 1. [20] În special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal
și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31)
și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al
Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către
instituțiile și organele comunitare și privind libera
circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). [21] JO UE L 141, 27.5.2011, p. 1. [22] COM(2013) 236 final. [23] JO L 281, 23.11.1995, p. 31. [24] JO L 8, 12.01.2001, p. 1. ANEXĂ
1.
Furnizarea serviciilor
1.
Existența unor mecanisme și proceduri
adecvate pentru a măsura și verifica respectarea deplină a
standardelor de muncă aplicabile și a cerințelor legale,
inclusiv a legislației aplicabile privind protecția datelor cu caracter
personal și a cerințelor și standardelor privind calitatea
datelor referitoare la locurile de muncă vacante. 2.
Capacitate demonstrată de a oferi serviciile
de compensare și/sau de asistență menționate de prezentul
regulament, după caz, conform alegerii făcute de organizație. 3.
Capacitatea de a furniza servicii prin diferite
canale, printre care cel puțin un site internet accesibil al organizației. 4.
Capacitatea de a îndruma lucrătorii și
angajatorii către alți parteneri EURES și/sau organisme care
dispun de experiență în materie de libera circulație a
lucrătorilor. 5.
Confirmarea adeziunii la principiul serviciilor
EURES gratuite pentru lucrători.
2.
Participarea la rețeaua EURES
1.
Capacitatea de a asigura transmiterea fiabilă și
la timp a datelor. 2.
Angajamentul de a respecta standardele și
formatele tehnice pentru compensare și schimb de informații conform
prezentului regulament. 3.
Capacitatea și angajamentul de a furniza
informații biroului național de coordonare cu privire la furnizarea
serviciilor și la rezultatele obținute în temeiul prezentului
regulament. 4.
Disponibilitatea resurselor umane adecvate ținând
seama de mandatul geografic sau instituțional urmărit de organizație
în calitatea sa de partener EURES sau angajamentul de a se dota cu astfel de
resurse. 5.
Angajamentul de a garanta standarde de calitate în
ceea ce privește personalul și de a înscrie personalul în programul
comun de formare.