31.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 251/1

Raportor:

dl Etele BARÁTH

1.1.

Comitetul Economic și Social European, analizând situația strategiilor macroregionale, avizele și recomandările referitoare la acestea (2), constată că este necesar, pe baza rezultatelor obținute, să se dezvolte strategii macroregionale la nivel european. Macroregiunile nu urmăresc să separe, ci să unească.

1.2.

CESE recomandă Consiliului European să adopte o poziție favorabilă față de integrarea politicii macroregionale în structura de guvernanță a Uniunii și să solicite elaborarea de orientări pentru întreaga UE în vederea elaborării unei strategii de dezvoltare macroregionale care să servească dezvoltării economice și sociale.

1.3.

În opinia CESE, rolul strategiilor macroregionale este tot mai important pentru viitorul Uniunii. Programele macroregionale existente:

1.4.

Strategiile macroregionale pot contribui la îmbunătățirea competitivității economice, la creșterea dorită a PIB și, dincolo de acestea, la sporirea valorii adăugate europene. Grație monitorizării bazate pe o bază de date corespunzătoare, punerii în aplicare eficiente a principiului parteneriatului și unei analize comparative bazate pe experiența acumulată, aceste strategii s-au dovedit a fi politici eficace. Astfel:

1.4.1.

în cadrul semestrului european, se poate asigura o mai bună vizibilitate a realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020 la nivel teritorial;

1.4.2.

în cursul procesului de evaluare intermediară a obiectivelor și rezultatelor generale și specifice ale Strategiei Europa 2020 va fi posibilă integrarea, în spiritul eficacității, a elementelor de protecție a mediului, urbanistice și de dezvoltare a cooperării macroregionale incluse în diferite „acorduri de parteneriat”;

1.4.3.

pe baza celor 11 obiective ale politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, consolidarea contextului macroregional al măsurilor planificate din cadrul programelor operaționale va putea asigura valoarea lor adăugată, eficacitatea și eficiența lor la nivel european;

1.4.4.

contextul macroregional al programelor de cooperare regională stabilite în cadrul programului urban și al rețelei de aglomerări europene va putea facilita integrarea socioculturală și crearea condițiilor necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale;

1.4.5.

ia naștere un nou instrument macroregional de protecție a mediului și de exploatare durabilă a resurselor.

1.5.

CESE recomandă consolidarea structurii de guvernanță la nivel european prin implicarea societății civile și a autorităților teritoriale în fiecare etapă a procesului decizional, alături de grupul de coordonare la nivel înalt alcătuit din reprezentanți ai celor 28 de țări, responsabili cu gestionarea la nivel macroregional.

2.1.

Experiența de până acum arată, iar analizele Comisiei confirmă că strategiile macroregionale au o valoare adăugată europeană în ceea ce privește:

2.2.

Strategiile macroregionale pun la dispoziție noi instrumente, care sunt foarte utile având în vedere că:

2.3.

Strategiile macroregionale sunt de actualitate, întrucât:

2.4.

Prin natura lor, strategiile macroregionale sunt orientate către dezvoltare, fiind astfel în măsură să contribuie în mod semnificativ la consolidarea și punerea în aplicare a politicii de dezvoltare a Uniunii, în special în ce privește inițiativele demarate la bază. Principalele domenii (funcții) care pot fi avute în vedere:

Majoritatea acestora sunt domenii în care inițiativele care emană în primul rând de la bază sunt justificate, întrucât rolul de reglementare al instituțiilor europene este marginal.

2.5.

Participanții la strategiile macroregionale trebuie să coopereze ca actori cu responsabilitate orizontală, reprezentând guvernele lor.

2.6.

Abordarea macroregională oglindește, atât în ce privește perspectiva, cât și instrumentele de guvernare, direcția de înnoire a Uniunii:

2.7.

O „bună” guvernanță macroregională trebuie să dispună de următoarele elemente:

2.8.

Conform definiției strategiilor macroregionale, o macroregiune:

2.9.

În practica europeană actuală, două tipuri de macroregiuni corespund definiției de mai sus. Ambele se caracterizează prin faptul că pot include și țări terțe:

2.10.

Odată cu clădirea Uniunii Europene, granițele istorice ale Europei au devenit practic virtuale din punct de vedere funcțional. Abordarea macroregională face posibilă redesenarea funcțională a hărții Europei. Pe baza sistemelor macroregionale, mecanismele de cooperare deschisă consolidate sau în curs de a fi consolidate reflectă deja conduita politică a secolului XXI, care va favoriza, într-o Europă democratică, o cooperare care se reînnoiește în favoarea economiei și a unei societăți favorabile incluziunii, asigurând în același timp protecția durabilă a mediului.

3.1.

Realizarea unui echilibru între noile linii directoare ale Strategiei Europa 2020 și ale guvernanței financiare și economice și conceptul de „dincolo de PIB”este posibilă prin reducerea decalajelor dintre regiuni și o dezvoltare armonioasă care ține seama de nevoile sociale și condițiile de mediu.

3.2.

Strategiile macroregionale contribuie la îmbunătățirea coeziunii teritoriale prin consolidarea mecanismelor de solidaritate, precum și printr-o mai bună coordonare a instrumentelor de dezvoltare, ținând seama de caracteristicile teritoriale.

3.3.

Propunerile referitoare la dezvoltarea macroregională coordonată și avantajele economice care rezultă din cooperarea macroregională consolidată contribuie la atragerea mai multor investiții atât în domeniul inovării, cât și în ce privește capacitățile importante de producție și aprovizionare.

3.4.

Rețelele și relațiile instituționale și economice din interiorul macroregiunilor pot atenua în mod semnificativ efectele crizei globale prin valorificarea resurselor și sprijinirea egalizării diferitelor niveluri de dezvoltare teritorială; în acest sens, metropolele și alte regiuni urbane dezvoltate pot avea un rol considerabil, acestea fiind motoare ale dinamicii dezvoltării.

3.5.

Zonele metropolitane, policentrice constituite în rețea au un imens potențial economic și inovator, fiind motoare pentru crearea de locuri de muncă, dar acestea prezintă și riscuri mari pentru mediu. Strategiile macroregionale pot compensa riscurile legate de schimbările climatice generate de urbanizarea la scară largă și pot contribui la planificarea eliminării acestora.

3.6.

Strategiile macroregionale pot sprijini dezvoltarea proporțională a aglomerațiilor mici și mijlocii, consolidarea relațiilor dintre acestea și astfel, consolidarea valorilor locale și regionale.

3.7.

Politica macroregională poate contribui la reducerea decalajelor teritoriale și economice prin adaptarea programelor din cadrul Strategiei Europa 2020 la caracteristicile regiunilor.

3.8.

Strategia macroregională poate fi un instrument adecvat pentru a crea acea masă critică care reunește potențialele economice, sociale și de mediu în interesul dezvoltării. Acest lucru poate fi deosebit de important în cazul programelor transnaționale transfrontaliere.

3.9.

Strategiile macroregionale pot sprijini dezvoltarea mai echitabilă și accesibilă a serviciilor de interes general și pot îmbunătăți accesul la informații și la cunoștințe, precum și condițiile de mobilitate.