This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0472
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Tackling unfair trading practices in the business-to-business food supply chain
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi
/* COM/2014/0472 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi /* COM/2014/0472 final */
Combaterea practicilor comerciale
neloiale (PCN) din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între
întreprinderi
1.
Introducere
Lanțul de
aprovizionare cu alimente asigură furnizarea de alimente și băuturi către
publicul larg, pentru consumul personal sau casnic. Acesta are impact asupra
vieții de zi cu zi a tuturor consumatorilor din UE și reprezintă o parte
semnificativă a bugetului mediu al gospodăriilor[1].
Înainte ca un produs să ajungă la consumator, diferiți participanți din cadrul
pieței (producători, unități de prelucrare, comercianți cu amănuntul etc.)
contribuie la creșterea valorii sale, influențând prețul final plătit de
consumator. În această privință, piața unică a adus beneficii majore
operatorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente. Furnizorii și comercianții
cu amănuntul, atât mari, cât și mici, au în prezent mai multe oportunități de
piață și o bază de clienți mai mare. Comerțul transfrontalier între statele
membre ale UE reprezintă în prezent aproximativ 20 % din producția totală
de alimente și băuturi din UE, iar cel puțin 70 % din exporturile totale
de produse agroalimentare ale statelor membre ale UE sunt destinate altor state
membre ale UE[2].
Prin urmare, un lanț de aprovizionare cu alimente care să funcționeze bine și
în mod eficient pe întreg teritoriul UE poate aduce o contribuție semnificativă
la realizarea pieței unice. Cu toate
acestea, în ultimele decenii, schimbări precum sporirea gradului de concentrare
și integrarea verticală a participanților pe piață în cadrul UE au produs
modificări structurale ale lanțului de aprovizionare cu alimente. Această situație
a determinat diferențe semnificative ale nivelurilor puterii de negociere și
dezechilibre economice în cadrul relațiilor comerciale individuale dintre
participanții din lanțul de aprovizionare. Deși diferențele privind puterea de
negociere sunt comune și justificate în cadrul relațiilor comerciale, prezența
excesivă a acestor diferențe poate duce uneori la practici comerciale neloiale
(PCN)[3]. PCN pot
fi definite în sens larg ca practici care se abat în mod vădit de la buna
conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt
impuse în mod unilateral de un partener comercial asupra altuia. Prezenta
comunicare nu prevede măsuri de reglementare la nivelul UE și nu descrie o soluție
unică pentru a aborda problema PCN, ci mai curând încurajează părțile
interesate și statele membre să combată PCN în mod corespunzător și proporțional,
ținând seama de circumstanțele naționale și de cele mai bune practici. Aceasta
încurajează operatorii din lanțul european de aprovizionare cu alimente să
participe la sistemele voluntare vizând promovarea celor mai bune practici și
limitarea PCN. Comunicarea subliniază, de asemenea, importanța unor căi de atac
eficace. Comisia se angajează să lucreze în continuare în strânsă cooperare cu
statele membre și cu părțile interesate relevante; toate părțile implicate vor
trebui să își aducă contribuția în vederea eliminării PCN.
2.
Context
Deși este
dificil să se evalueze întreaga sa amploare și frecvență, problema PCN a fost
recunoscută de către toate părțile interesate din cadrul lanțului de
aprovizionare cu alimente. O serie de sondaje arată că PCN intervin relativ
frecvent, cel puțin în anumite părți ale lanțului de aprovizionare. De exemplu,
într-un sondaj la nivelul UE realizat printre furnizorii din lanțul alimentar, 96 %
dintre respondenți au declarat că au fost deja supuși cel puțin unei forme de
PCN[4]. Sondaje au fost întreprinse și la nivel
național. Într-un raport al autorității de concurență din Spania privind relațiile
dintre producători și comercianții cu amănuntul în sectorul alimentar, 56 %
din furnizorii respondenți au afirmat că s-au confruntat în mod frecvent sau
ocazional cu modificări retroactive ale clauzelor contractuale[5].
Un sondaj efectuat de autoritatea de concurență din Italia arată că 57 %
din producători acceptă adesea sau întotdeauna modificări unilaterale
retroactive, deoarece se tem de represalii comerciale în caz de refuz al
schimbărilor[6]. PCN pot avea efecte
dăunătoare, în special asupra IMM-urilor din lanțul de aprovizionare cu
alimente[7].
Acestea pot afecta capacitatea IMM-urilor de a supraviețui pe piață, de a face
noi investiții financiare în produse și tehnologii și de a-și dezvolta activitățile
transfrontaliere în cadrul pieței unice. În timp ce efectul general al PCN
asupra pieței este dificil de evaluat pe deplin în termeni cantitativi, efectul
negativ direct asupra părților afectate de astfel de practici nu poate fi
contestat. În sondajul sus-menționat, efectuat la nivelul UE, 83 % dintre
respondenții care au afirmat că au făcut obiectul unor PCN au declarat că PCN
au provocat creșterea costurilor suportate, iar 77 % au declarat că PCN au
provocat reducerea veniturilor obținute. În plus, ar putea exista, de asemenea,
efecte indirecte de-a lungul lanțului de aprovizionare, întrucât IMM-urile, în
special, ar putea fi descurajate să intre într-un raport comercial din cauza
riscului de a deveni victime ale unor practici comerciale neloiale. Noua politică
agricolă comună (PAC)[8]
și noua politica comună în domeniul pescuitului (PCP)[9]
consolidează poziția producătorilor agricoli din lanțul de aprovizionare față
de operatorii din aval, în special prin sprijinirea creării și a dezvoltării
organizațiilor de producători. Noua organizare comună a pieței include, de
asemenea, elemente care urmăresc să reducă diferențele dintre nivelul puterii
de negociere al agricultorilor și cel al altor părți din lanțul de
aprovizionare cu alimente în anumite sectoare specifice (lapte, ulei de
măsline, carne de vită și mânzat, culturi arabile). În plus, noile norme oferă
statelor membre posibilitatea de a introduce cerința unor contracte scrise
obligatorii și în alte sectoare agricole, sub rezerva unor garanții care să
asigure faptul că aceste dispoziții nu aduc atingere bunei funcționări a pieței
interne. Reforma PAC, în special prin intermediul noii organizări comune a pieței,
include elemente care urmăresc să reducă diferențele dintre nivelul puterii de
negociere al agricultorilor și cel al altor părți din lanțul de aprovizionare
cu alimente. Mai multe state
membre au luat măsuri în domeniul PCN la nivel național, utilizând numeroase
abordări diferite, unele normative, altele bazate pe platforme de
autoreglementare de către participanții pe piață. În cazul în care există
reglementări, acestea diferă în ceea ce privește natura, nivelul și forma
juridică a protecției oferite împotriva PCN. Existența și
consecințele negative ale PCN la nivelul lanțului de aprovizionare cu alimente
au fost recunoscute și de părțile interesate reunite în cadrul Forumului la
nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu
alimente, instituit de Comisie în 2010[10].
Recunoscând necesitatea de a aborda această problemă la nivel european, părțile
interesate au instituit un cadru de autoreglementare (Inițiativa privind lanțul
de aprovizionare), care a fost salutat de Comisia Europeană și care, după nouă
luni, a demonstrat un grad ridicat de participare din partea societăților de
comerț cu amănuntul, de comerț cu ridicata și de producție, precum și a unor
IMM-uri. Însă anumite părți interesate – și anume agricultorii și industria de
prelucrare a cărnii – nu s-au alăturat acestui cadru la nivelul UE. În timp
ce în câteva state membre agricultorii sunt reprezentați în cadrul unor
platforme naționale[11],
până în prezent numai patru întreprinderi agricole participă la cadrul la
nivelul UE. În plus, acest cadru este obligatoriu numai pentru societățile
aderente. Prin urmare,
continuă să existe mari divergențe privind modul în care aspectele legate de
PCN din cadrul lanțurilor de aprovizionare cu alimente sunt abordate în UE. Avantajele potențiale
ale reducerii PCN ar putea fi considerabile, în special pentru IMM-uri și
microîntreprinderi, care sunt mai vulnerabile la PCN și la efectele acestora
decât întreprinderile mari. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că PCN
aplicate în cadrul UE ar putea avea efecte directe sau indirecte asupra
producătorilor și întreprinderilor din afara UE, inclusiv din țările în curs de
dezvoltare. În acest
context, prezenta comunicare vizează să contribuie la dezvoltarea unor relații
comerciale echitabile și sustenabile și a unor condiții de concurență
echitabile pentru participanții din cadrul lanțului de aprovizionare cu
alimente, prin reducerea efectelor negative și a posibilelor obstacole la nivel
transfrontalier create de PCN, în special pentru IMM-uri.
3.
Probleme cauzate de PCN
Consecințele
posibile ale PCN la nivelul UE au atras nu numai atenția Comisiei Europene, ci și
a Parlamentului European. În ianuarie 2012, Parlamentul a adoptat o rezoluție[12]
în care a subliniat dimensiunea europeană a dezechilibrelor din lanțul de
aprovizionare cu alimente care pot duce la practici neloiale. Rezoluția a
identificat o listă de PCN specifice și a solicitat ca acestea să fie supuse
supravegherii, unor reglementări și unor sancțiuni specifice. Pentru o mai
bună înțelegere a problemei, în ianuarie 2013 Comisia a publicat o carte verde
privind practicile comerciale neloiale, în scopul de a colecta opiniile părților
interesate cu privire la prezența PCN în lanțul de aprovizionare cu produse
alimentare și nealimentare[13]
și de a identifica posibile modalități de a le combate. Rezultatele consultării
publice deschise de cartea verde au oferit informații importante, prezentate în
continuare. 1.
Deși, în principiu, PCN pot apărea în
orice sector, reacțiile părților interesate la cartea verde sugerează că în
cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente aceste practici sunt deosebit de
problematice. 2.
Principalele categorii de PCN
identificate în cartea verde și confirmate de mai multe părți interesate pot fi
descrise după cum urmează: - utilizarea abuzivă
retroactivă a unor clauze contractuale imprecise, neclare sau incomplete de
către un partener comercial; - un transfer excesiv și
imprevizibil al costurilor sau al riscurilor de la un partener comercial la
altul; - utilizarea unor
informații confidențiale de către un partener comercial; - încetarea
neîntemeiată sau perturbarea unei relații comerciale. 3.
Constrângerile legate de limitarea
teritorială a aprovizionării au fost, de asemenea, identificate drept o
practică problematică. Astfel de constrângeri sunt uneori impuse comercianților
cu amănuntul de către furnizorii multinaționali, care nu le permit să se
aprovizioneze cu mărfuri identice transfrontalier sau dintr-o sursă centrală.
Cu toate acestea, constrângerile teritoriale sunt de altă natură decât PCN menționate
mai sus și, prin urmare, Comisia le va evalua separat. 4.
Efectele directe ale PCN menționate
anterior, în special atunci când acestea sunt aplicate într-un mod
imprevizibil, pot determina costuri nejustificate sau venituri mai scăzute
decât cele preconizate pentru partenerul comercial având o poziție de negociere
mai slabă. Modificările imprevizibile ale clauzelor contractuale pot, de
asemenea, duce la supraproducție și la deșeuri alimentare inutile. A cădea
victimă unor PCN sau chiar și a se confrunta cu perspectiva unei expuneri
viitoare la acestea poate avea impact asupra capacității sau a disponibilității
partenerului comercial mai slab de a face investiții. Comisia mai realizează în
prezent un studiu privind oferta și inovarea în sectorul comerțului cu
amănuntul, cu obiectivul de a identifica evoluția factorilor care favorizează
creșterea ofertei și inovarea în ansamblul pieței. În plus, diversitatea
cadrelor de reglementare a PCN la nivel național implică faptul că IMM-urile -
cu resursele lor juridice limitate - se confruntă cu o situație complexă în
ceea ce privește PCN și posibilele măsuri reparatorii. Incertitudinile care
rezultă pot descuraja unele societăți, în special IMM-urile, să pătrundă pe noi
piețe geografice sau chiar să facă comerț transfrontalier.
Acest
lucru a fost ilustrat de un sondaj realizat la nivelul UE în rândul agricultorilor
și al producătorilor primari din cadrul pieței agroalimentare. 46 % dintre
respondenții la sondaj au considerat că PCN au un efect negativ asupra
accesului la noi piețe sau asupra activităților transfrontaliere[14].
4.
Diversitatea măsurilor împotriva PCN din cadrul UE
4.1.
Fragmentarea abordărilor privind PCN
Într-o anumită
măsură, actualul cadru de reglementare la nivelul UE include unele norme care
urmăresc să abordeze practicile neloiale din lanțul de aprovizionare cu
alimente sau din afara acestuia. Instrumentele existente, printre care reforma
PAC menționată anterior, dreptul concurenței, cadrul privind practicile
comerciale[15],
clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii[16],
propunerea de directivă privind secretele comerciale[17] și
alte reglementări transsectoriale, pot fi utile pentru a aborda PCN în anumite
situații, însă cel mai adesea nu se aplică PCN specifice de mai sus. Propunerea
de regulament privind Legislația europeană comună în materie de vânzare[18]
interzice anumite clauze neloiale din contractele între întreprinderi, ceea ce
ar putea contribui la îmbunătățirea clarității și la crearea unor relații
sustenabile pe termen lung. Pe de altă parte, aplicarea acestui act, după
adoptarea sa de către colegiuitori, va depinde de acordurile bilaterale dintre
partenerii comerciali în cauză. Există numeroase
divergențe în ceea ce privește modul în care PCN sunt abordate la nivel național.
Unele state membre au adoptat măsuri de reglementare, în timp ce altele au
optat pentru abordări de autoreglementare sau nu au luat măsuri specifice
împotriva PCN din lanțurile de aprovizionare, bazându-se doar pe principii
generale. Statele membre care au abordat PCN în mod specific în dreptul național
fie au introdus reglementări specifice aplicabile relațiilor dintre
întreprinderi, fie au completat legislația lor națională în domeniul concurenței,
fie au extins aplicabilitatea Directivei privind practicile comerciale neloiale[19] la
relațiile dintre întreprinderi. Unele state membre care inițial au tratat problema
PCN prin abordări voluntare au decis ulterior să combată aceste practici prin
intermediul legislației. Aceste abordări
diferite implică faptul că sfera și tipul protecției acordate împotriva PCN,
precum și posibilele mecanisme existente de asigurare a respectării normelor ar
depinde de țara în care este situată o societate cu o mare putere de negociere și
care aplică PCN. Acest lucru ar putea fi problematic în contextul creșterii
numărului de proceduri multinaționale de achiziții. În plus, răspunsurile
autorităților publice la consultarea lansată de cartea verde au menționat
cazuri izolate de „forum shopping” (căutare a instanței celei mai favorabile),
mai exact situații în care partea contractuală cea mai puternică alege
unilateral în care stat membru și prin urmare conform cărui cadru de
reglementare se aplică contractul, pentru a evita cadrele naționale care prevăd
măsuri mai stricte împotriva PCN. Acest aspect a fost semnalat în mod explicit
de 5 state membre cu ocazia consultării publice, precum și în cursul discuțiilor
din cadrul diferitor forumuri ale părților interesate organizate de Comisie.
4.2.
Asigurarea respectării normelor
Orice parte
expusă la PCN poate, în principiu, să solicite măsuri reparatorii în instanță
în temeiul dispozițiilor dreptului general civil împotriva clauzelor
contractuale abuzive. Cu toate acestea, unele părți interesate, în special
IMM-uri, au subliniat că adesea litigiile în instanță nu sunt, în practică, o
modalitate eficace de a combate PCN. În primul rând, în general litigiile sunt
costisitoare și necesită timp. În al doilea rând, ceea ce poate fi mai
important este că, adesea, partea mai slabă a unei relații comerciale din
cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente (în cele mai multe cazuri un IMM)
se teme că deschiderea unui litigiu poate determina partea mai puternică să
pună capăt relației comerciale („factorul teamă”). Acest lucru poate descuraja
părțile care sunt victime ale unor PCN să introducă o acțiune, reducând astfel
factorul de descurajare pentru partenerul comercial care aplică PCN. În acest
context, unele state membre au instituit alte mecanisme reparatorii pentru a
combate PCN din cadrul lanțurilor verticale de aprovizionare. Unele state
membre au desemnat o autoritate de asigurare a respectării normelor, independentă
de actorii de pe piață relevanți, iar altele examinează posibile reforme în
această direcție. În unele cazuri,
autoritatea națională în materie de concurență a fost desemnată pentru
asigurarea respectării normelor de combatere a comportamentului abuziv față de
întreprinderile dependente din punct de vedere economic și/sau a utilizării
abuzive a unei poziții de negociere superioară. Există însă și exemple de state
membre care au desemnat alte autorități existente (de exemplu autorități
responsabile pentru aspectele legate de alimentație sau pentru protecția
consumatorului) sau au creat noi autorități administrative pentru asigurarea
respectării normelor de combatere a PCN. Mai multe dintre autoritățile
respective au competența de a desfășura investigații și, de regulă, acceptă
plângeri confidențiale. În alte state
membre, un mecanism voluntar de soluționare a litigiilor a fost instituit de
părțile interesate, în vederea soluționării extrajudiciare a litigiilor. În
alte cazuri s-a optat pentru o „abordare mixtă”, constând în sisteme voluntare
însoțite de mecanisme publice de asigurare a respectării normelor. Agricultorii și
IMM-urile furnizoare subliniază că existența unei autorități administrative
având competența de a lansa investigații și de a accepta plângeri confidențiale
privind presupuse PCN ar fi esențială pentru a aborda factorul teamă descris
mai sus. Majoritatea acestor părți interesate solicită instituirea unui
organism independent de asigurare a respectării normelor la nivel național, deoarece
o asigurare eficace a respectării normelor ar fi un factor esențial pentru
reducerea prezenței PCN. Alte părți
interesate au considerat că ar trebui să se înceapă prin examinarea posibilității
de a institui cadre voluntare și soluții de autoreglementare. În cazul în care
s-ar dovedi că aceste modele nu constituie o soluție eficace împotriva PCN, ar
putea să se aibă în vedere instituirea unei autorități independente.
4.3.
Inițiativa privind lanțul de aprovizionare
Inițiativa
privind lanțul de aprovizionare a fost elaborată în contextul Forumului la
nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu
alimente, instituit de Comisie și format din autorități naționale și din
reprezentanți ai principalelor părți interesate la nivelul UE din sectoarele
furnizării și comercializării cu amănuntul de produse alimentare. În noiembrie 2011,
toți reprezentanții pieței implicați în grupul de lucru privind PCN al
forumului au convenit asupra unui set de principii de bună practică în relațiile
verticale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente[20].
Aceste principii includ: previzibilitatea modificării clauzelor contractuale;
responsabilitatea pentru propriile riscuri antreprenoriale; necesitatea ca
cererile și tarifele să fie justificate. Într-o a doua
etapă, în septembrie 2013 a fost lansat un cadru voluntar privind punerea în
aplicare a principiilor de bună practică (Inițiativa privind lanțul de
aprovizionare)[21].
O societate poate adera la Inițiativa privind lanțul de aprovizionare după
o proprie evaluare a respectării principiilor de bună practică. Conform
cadrului și sub rezerva unor anumite condiții, litigiile individuale pot fi
tratate prin mecanisme de soluționare a litigiilor, mediere și arbitraj. Pentru
a preveni PCN, cadrul de punere în aplicare se axează pe cerințele organizaționale
la nivelul societăților, inclusiv formarea personalului și capacitatea de a
participa la mecanismele de soluționare a litigiilor definite de cadru. În
cazul încălcării acestor cerințe organizaționale, societatea respectivă poate
fi exclusă din inițiativă. Societățile participante la cadru se angajează să
ofere asigurări că părțile mai slabe care utilizează mecanisme de soluționare a
litigiilor nu vor suferi represalii comerciale. Inițiativa este
gestionată de un grup de guvernanță compus din diferite asociații ale părților
interesate care reprezintă operatori din cadrul lanțului de aprovizionare cu
alimente. Până în prezent, la nouă luni de la lansarea sa, s-au înregistrat 98
de grupuri și societăți de comerț cu amănuntul, de comerț cu ridicata și de
producție, reprezentând 736 de întreprinderi din toate statele membre ale UE.
Numărul IMM-urilor înregistrate este în creștere. Cu toate acestea, nu toate
asociațiile relevante de părți interesate au aderat la cadru. În special,
reprezentanții producătorilor de produse primare (agricultori) și ai industriei
de prelucrare a cărnii au decis să nu participe la grupul de guvernanță la
nivelul UE al acestui sistem. Deși sunt de acord cu principiile, părțile
interesate respective sunt preocupate de faptul că Inițiativa privind lanțul de
aprovizionare nu include mecanisme independente și eficace de asigurare a
respectării normelor. Unii dintre aceștia participă însă la nivel național. Părțile
interesate respective consideră că Inițiativa privind lanțul de aprovizionare
nu oferă un răspuns satisfăcător în privința factorului teamă, menționat mai
sus, cu care se confruntă partenerii comerciali aflați într-o situație de
dependență, în special ca urmare a faptului că o societate expusă la PCN nu are
posibilitatea de a depune plângeri confidențiale. Inițiativa voluntară include
prevederi privind confidențialitatea numai în cazul litigiilor cumulate,
oferind asociațiilor de părți interesate posibilitatea de a cere interpretarea
principiilor de către grupul de guvernanță, iar accesul la mecanismele de soluționare
a litigiilor necesită acordul ambelor părți contractuale. Inițiativa nu prevede
nici investigații sau sancțiuni în cazul în care o întreprindere încalcă
principiile bunelor practici. Trebuie să se
recunoască faptul că există limite în ceea ce privește măsura în care o inițiativă
de autoreglementare poate oferi un mecanism de soluționare a litigiilor. Prin
urmare, completarea Inițiativei privind lanțul de aprovizionare prin măsuri
independente de asigurare a respectării normelor în statele membre în care
astfel de măsuri nu există în prezent ar spori eficacitatea inițiativei și ar
putea elimina principalul motiv pentru care unele grupuri de părți interesate
nu au aderat la cadrul Inițiativei privind lanțul de aprovizionare. În acest
context, trebuie remarcat că raportul din proprie inițiativă al Parlamentului
European privind aspectele legate de comerțul cu amănuntul, adoptat în
decembrie 2013, a susținut principiile și cadrul Inițiativei privind lanțul de
aprovizionare, dar, în același timp, a invitat Comisia să examineze necesitatea
și fezabilitatea unui cadru independent de asigurare a respectării normelor,
pentru a aborda factorul teamă menționat anterior cu care se confruntă
întreprinderile mici din cadrul lanțului de aprovizionare[22].
5.
O strategie eficace împotriva PCN
5.1.
Propagarea la nivelul întregii piețe a Inițiativei
privind lanțul de aprovizionare
Codurile de conduită
voluntare reprezintă un element important în vederea creării unui mediu
caracterizat de relații echitabile și sustenabile între întreprinderi. Acestea
pot contribui în mod eficient la crearea unor mentalități, a unor abordări de
negociere și a unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate în cadrul
organizațiilor, reducând astfel sau, în mod ideal, eliminând practicile
comerciale neloiale. În plus, codurile voluntare pot prevedea proceduri de soluționare
a litigiilor între două părți aflate într-o relație verticală, care, adesea,
pot contribui la evitarea unor proceduri judiciare îndelungate și greoaie. Inițiativa
privind lanțul de aprovizionare constituie, prin urmare, un pas foarte
important pentru combaterea PCN. Înființarea unor platforme naționale în cadrul
Inițiativei privind lanțul de aprovizionare poate consolida efectele pozitive
ale acesteia. Propuneri: (1) Comisia încurajează toate întreprinderile și organizațiile
relevante din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente să adere la o inițiativă
voluntară de combatere a PCN, în special la Inițiativa privind lanțul de
aprovizionare, pentru a-și demonstra angajamentul, a consolida încrederea în
lanțul de aprovizionare cu alimente și a atinge masa critică și acoperirea
largă necesare pentru ca un astfel de sistem să fie eficace. (2) Comisia încurajează întreprinderile din lanțul de
aprovizionare cu alimente să promoveze activ Inițiativa privind lanțul de
aprovizionare în rândul partenerilor lor de afaceri și să-i informeze pe aceștia
cu privire la drepturile și obligațiile lor. Acestea ar trebui să informeze în
mod obligatoriu toți partenerii lor comerciali de îndată ce aderă la Inițiativa
privind lanțul de aprovizionare și ar trebui să-și încurajeze partenerii
comerciali să facă același lucru. (3) Grupul de guvernanță al Inițiativei privind lanțul de
aprovizionare ar trebui să își continue și să își intensifice eforturile pentru
a promova o cunoaștere mai bună în rândul IMM-urilor și pentru a găsi modalități
eficiente în care acestea pot adera la inițiativă. IMM-urile sunt principalii
beneficiari ai unor astfel de sisteme, prin urmare este esențial ca
participarea lor să fie cât mai mare cu putință. (4) Grupul de guvernanță al Inițiativei privind lanțul de
aprovizionare ar trebui să își continue eforturile în vederea promovării și a
facilitării creării unor platforme naționale în fiecare stat membru al UE. (5) Comisia va continua să faciliteze schimbul de informații și
discuțiile între principalele grupuri de părți interesate și să colaboreze
îndeaproape cu grupul de guvernanță al inițiativei, pentru a atrage cât mai mulți
participanți, în special din rândul IMM-urilor, precum și să monitorizeze
îndeaproape evoluția Inițiativei privind lanțul de aprovizionare și să
încurajeze, în cadrul acesteia, luarea de măsuri în direcția consolidării
mecanismului de soluționare a litigiilor și a sistemelor de sancțiuni.
5.2.
Principii de bună practică
Statele membre
care au abordat deja PCN la nivel național au utilizat diferite abordări,
inclusiv definiții diferite ale practicilor neloiale. Astfel de definiții naționale
variază de la descrieri foarte generale la liste detaliate ale practicilor
interzise. Pe de altă parte, unele state membre nu au întreprins încă niciun
fel de acțiuni specifice de combatere a PCN. Pentru a aborda PCN în mod eficace
pe întreg teritoriul UE și în special la nivel transfrontalier, ar fi benefică
o înțelegere comună a normelor privind PCN. Inițiativa
privind lanțul de aprovizionare nu include o definiție precisă a PCN, însă
oferă o listă de principii de bună practică și exemple de practici loiale și
neloiale. Aceste principii au fost convenite în comun de către toate asociațiile
relevante de părți interesate europene participante la lanțul vertical de
aprovizionare cu alimente, reunite în cadrul Forumului la nivel înalt. Prin urmare,
acestea reprezintă o bază utilă pentru identificarea practicilor neloiale care
ar putea fi abordate în inițiativele potențiale privind PCN. Identificarea PCN,
la rândul său, permite definirea principiilor pentru abordarea acestora. Se
reamintește faptul că, atunci când aplică aceste principii, actorii economici
trebuie, de asemenea, să se asigure că toate normele aplicabile sunt
respectate, inclusiv dreptul concurenței la nivel național și/sau european, după
caz. Principiile
definite în cadrul Forumului la nivel înalt și aprobate de Inițiativa privind
lanțul de aprovizionare sunt următoarele: (a)
Acorduri scrise: acordurile ar trebui să fie
scrise, cu excepția cazurilor în care acest lucru este imposibil sau acordurile
verbale sunt acceptabile și avantajoase pentru ambele părți. Acestea ar trebui
să fie clare și transparente și să acopere cât mai multe elemente relevante și
previzibile, inclusiv drepturile și procedurile de reziliere. (b)
Previzibilitate: modificările unilaterale ale
clauzelor contractuale nu pot avea loc decât în cazul în care această
posibilitate și circumstanțele și condițiile aferente au fost convenite în
prealabil. Acordurile ar trebui să definească procedura de discuție între părți
pentru adoptarea oricărei modificări necesare pentru punerea în aplicare a
acordului sau ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute, conform dispozițiilor
acordului. (c)
Respectare: acordurile trebuie să fie respectate. (d)
Informare: atunci când se face schimb de informații,
se vor respecta cu strictețe legislația în domeniul concurenței și celelalte
prevederi aplicabile, iar părțile ar trebui să ia toate măsurile rezonabile
pentru a se asigura că informațiile furnizate sunt corecte și nu sunt înșelătoare. (e)
Confidențialitate: trebuie să se respecte confidențialitatea
informațiilor, cu excepția cazului în care informațiile sunt deja publice sau
au fost obținute independent de către destinatar, în mod legal și cu bună
credință. Partea destinatară utilizează informațiile confidențiale numai în
scopul în care acestea au fost comunicate. (f)
Responsabilitatea pentru riscuri: toate părțile
contractante din cadrul lanțului de aprovizionare ar trebui să își asume în mod
corespunzător propriile riscuri antreprenoriale. (g)
Cerere justificată: părțile contractante nu recurg
la amenințări pentru a obține un avantaj nejustificat sau pentru a transfera un
cost nejustificat. Propuneri: (6) Comisia încurajează statele membre să examineze dacă
actualul lor cadru național de reglementare este adecvat pentru a combate PCN,
având în vedere cele mai bune practici din alte state membre. Statele membre ar
trebui, de asemenea, să ia în considerare alte eventuale efecte ale PCN, cum ar
fi creșterea nivelului de deșeuri alimentare. În acest scop, statele membre sunt
invitate să evalueze dacă cadrele lor ar putea să se bazeze pe o listă de
practici sau pe o dispoziție generală care să permită abordarea posibilelor
încălcări ale principiilor sus-menționate. (7) De asemenea, statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile
de pe teritoriul lor să adere la coduri de conduită voluntare, atât la nivel național,
cât și la nivelul UE. (8) Comisia va continua să sprijine schimbul de bune practici
între statele membre, de exemplu organizând ateliere cu participarea unor experți
din administrațiile naționale.
5.3.
Modalități eficace de asigurare a respectării
normelor la nivel național
În vederea
asigurării unui factor de descurajare credibil împotriva recurgerii la PCN,
este nevoie de măsuri corespunzătoare de asigurare a respectării legislației. În cazul în care
partenerul comercial mai slab se află într-o situație de dependență economică
față de partenerul comercial mai puternic, acest lucru l-ar putea împiedica să
solicite măsuri reparatorii pentru o PCN printr-un litigiu în instanță sau prin
mecanisme voluntare de soluționare. Situațiile de dependență economică pot
apărea. De exemplu, un studiu realizat de către Comisia de Concurență din
Spania[23]
arată că, în medie, aproape 40 % din veniturile furnizorilor din lanțul de
aprovizionare cu produse alimentare au fost generate de doar trei comercianți
cu amănuntul în 2010. În cazuri extreme, situația de dependență economică
înseamnă că viabilitatea economică unei părți care cumpără sau vinde depinde de
relațiile comerciale individuale. În cazurile în care PCN nu sunt denunțate din
cauza factorului teamă față de riscul de a pierde relația contractuală, cadrele
privind combaterea PCN pot fi consolidate în mod considerabil prin
posibilitatea ca partea mai slabă să recurgă la o autoritate independentă sau
un organism independent având competențe de asigurare a respectării normelor,
precum și posibilitatea de a proteja confidențialitatea reclamantului. Propuneri: (9) Comisia invită statele membre să evalueze eficacitatea și
credibilitatea mecanismelor de care dispun pentru asigurarea respectării
normelor de combatere a PCN. Statele membre sunt invitate să determine dacă
alte măsuri de procedură sau de organizare ar putea fi adecvate, pe baza celor
mai bune practici din alte state membre. Ar trebui să se acorde o atenție
specială capacității de a păstra confidențialitatea societăților care depun
plângeri, precum și posibilității de a desfășura investigații. (10) Mecanismele naționale de asigurare a conformității, care ar
putea include organisme specifice, ar trebui să poată coopera în mod eficace la
nivelul UE pentru a aborda practicile comerciale neloiale aplicate la nivel
transfrontalier și a evita eventualul arbitraj de reglementare. (11) Comisia va continua să sprijine coordonarea între statele
membre prin facilitarea schimbului de informații între mecanismele naționale de
asigurare a conformității. (12) Atunci când elaborează și aplică măsuri de asigurare a
conformității, statele membre ar trebui să acționeze în mod proporțional, ținând
cont de orice impact potențial asupra intereselor părților interesate și a
consumatorilor. În special, acestea ar trebui să aplice aceleași criterii și
practici de asigurare a respectării normelor atât în cazul operatorilor
comerciali naționali, cât și al celor străini.
5.4.
Beneficiile și costurile potențiale ale limitării
PCN
Eliminarea sau
măcar limitarea PCN poate aduce beneficii substanțiale. Atunci când se încearcă
să se identifice astfel de beneficii și costuri, reiese că efecte pot apărea la
diferite niveluri. În relațiile bilaterale individuale, beneficiile potențiale
ale abordării PCN sunt evidente. PCN au adesea un
impact financiar negativ direct asupra societăților care fac obiectul acestor
practici. În plus, comportamentele imprevizibile ale partenerilor comerciali
care profită de poziția lor de negociere mai puternică ar putea determina
reducerea eficienței economice, de exemplu investiții mai scăzute sau
supra/sub-producție ca urmare a imprevizibilității, precum și creșterea
costurilor de tranzacție legate de riscul unor modificări unilaterale și neașteptate
ale condițiilor comerciale. Prin urmare, dezvoltarea unor relații comerciale
mai sustenabile în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente ar putea aduce
beneficii considerabile. Acestea sar putea extinde dincolo de câștigurile
directe și de îmbunătățirea situației financiare a societăților care erau
victime ale PCN, acestea fiind, în cele mai multe cazuri, IMM-uri. Mecanismele
sugerate în prezenta comunicare ar putea, de asemenea, atenua impactul PCN
asupra părților mai slabe din țările terțe, inclusiv din țările în curs de
dezvoltare. În ceea ce privește
piața în ansamblul său, evaluarea efectelor PCN și a consecințelor globale, la
nivelul bunăstării, a posibilei lor reduceri sau eliminări este mai complexă.
În ceea ce privește impactul potențial asupra consumatorilor, nu există
elemente care să sugereze un impact negativ asupra prețurilor de consum[24] din
statele membre în care PCN sunt reglementate și în care organismele publice au
competența de a combate practicile abuzive la nivelul relațiilor dintre
întreprinderi. Atunci când PCN ar putea avea efecte negative în privința
varietății ofertei, a disponibilității și a calității produselor, se
preconizează că reducerea sau eliminarea acestor practici va aduce, de
asemenea, avantaje pentru consumatori. În ceea ce privește
impactul asupra costurilor, nu vor exista costuri suplimentare pentru
întreprinderile care au aderat deja sau intenționează să adere la Inițiativa
privind lanțul de aprovizionare sau la cadre naționale similare. Abordarea
sugerată nu ar implica niciun cost pentru statele membre al căror cadru actual
îndeplinește criteriile descrise mai sus. În acele state membre care ar decide
să își adapteze cadrul în funcție de propunerile de mai sus, costurile de
asigurare a respectării normelor ar depinde de existența prealabilă unui
mecanism utilizat în acest scop sau de necesitatea de a introduce noi măsuri
referitoare la procedură sau organizare.
6.
Concluzii
Practicile
utilizate de participanții pe piață din cadrul lanțului de aprovizionare cu
alimente sunt, în majoritatea cazurilor, echitabile și sustenabile pentru
ambele părți. Cu toate acestea, părțile interesate din întregul lanț de
aprovizionare recunosc existența PCN, iar în special IMM-urile susțin că aceste
practici se întâlnesc relativ frecvent, având consecințe negative asupra
viabilității lor financiare și a capacității lor de a-și desfășura activitatea.
Consultarea lansată de cartea verde, studiile însoțitoare și unele dintre inițiativele
naționale cele mai recente sugerează că o „abordare mixtă”, și anume sisteme
voluntare însoțite de mecanisme credibile și eficace de asigurare a respectării
normelor, pe baza unor principii comparabile, poate fi adecvată pentru
combaterea PCN. În cazul în care ar exista un factor de descurajare credibil,
inițiative voluntare precum Inițiativa privind lanțul de aprovizionare ar putea
reprezenta principalul instrument de soluționare a conflictelor dintre
partenerii comerciali, iar mecanismele publice de asigurare a respectării
normelor sau procedurile în instanță ar fi utilizate doar atunci când
alternativa mai eficientă și rapidă a unei soluții bilaterale nu ar fi viabilă.
Astfel, propunerile formulate în prezenta comunicare nu numai că ar completa,
ci ar și consolida Inițiativa privind lanțul de aprovizionare, sporind
atractivitatea acesteia pentru grupurile de părți interesate care nu au aderat
până în prezent din cauza unor preocupări legate de lipsa unor mecanisme
eficace de asigurare a respectării normelor. Pentru a aborda
problemele legate de PCN, prezenta comunicare propune o combinație de cadre
voluntare și de cadre de reglementare, prin identificarea PCN și a principiilor
de combatere a acestora, luând în considerare diferitele circumstanțe și abordări
naționale. În timp ce unele state membre au adoptat reglementări specifice,
altele se bazează pe principii generale de drept și/sau pe inițiative de
autoreglementare. Atunci când vor examina dacă sunt necesare măsuri
suplimentare, în conformitate cu prezenta comunicare și având în vedere cele
mai bune practici, este necesar ca statele membre să acționeze în mod proporțional
și să țină cont de eventualul impact asupra intereselor părților interesate și
a consumatorilor. La nivelul Comisiei, acțiunile propuse nu au implicații
bugetare în plus față de ceea ce este deja prevăzut pentru anii următori în
programarea oficială. Comisia va
monitoriza și va evalua progresele realizate, prin examinarea (i) impactului
efectiv al Inițiativei privind lanțul de aprovizionare și al platformelor sale
naționale[25]
și (ii) a mecanismelor de asigurare a respectării normelor, instituite de
statele membre pentru a spori încrederea tuturor părților în funcționarea
corespunzătoare a lanțului de aprovizionare cu alimente. Comisia va
prezenta un raport Consiliului și Parlamentului European la sfârșitul anului 2015.
În urma raportului respectiv, Comisia va decide dacă sunt necesare acțiuni
suplimentare la nivelul UE pentru a aborda problemele descrise mai sus. [1] Cheltuielile pentru alimente reprezintă aproximativ 14 %
din bugetul mediu al unei gospodării din UE (date Eurostat, Ancheta bugetelor
de familie). [2] Raport al Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea
funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, decembrie 2012. [3] A se vedea Comunicarea COM(2009)591 a Comisiei: Îmbunătățirea funcționării lanțului de
aprovizionare cu alimente în Europa http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication16061_en.pdf [4] Survey on Unfair Commercial Practices in Europe
(Sondaj privind practicile comerciale neloiale în Europa), martie 2011,
organizat de Dedicated în numele CIAA (Asociația europeană a industriei produselor
alimentare/ băuturilor) și AIM (Asociația europeană a producătorilor de marcă). [5] Report on the relations between manufacturers and
retailers in the food sector (Raport privind relațiile dintre producători
și comercianții cu amănuntul în sectorul alimentar), Comisión Nacional de la
Competencia, octombrie 2011. [6] Indagine conoscitiva sul
settore della GDO – IC43, august 2013. [7] A se vedea, de asemenea, Comunicarea COM(2011) 78 final
a Comisiei: Revizuirea „Small Business Act” pentru Europa, în care se afirmă că
„(...) IMM-urile se confruntă adesea cu clauze contractuale abuzive și cu
practici neloiale, impuse de diferite părți implicate în lanțul de
aprovizionare.” [8] Noul program de dezvoltare rurală prevede măsuri în
sprijinul creării și dezvoltării organizațiilor de producători, care pot ajuta
producătorii să trateze cu cumpărători mai mari. [9] Noua organizare comună a piețelor pentru produsele
obținute din pescuit și din acvacultură [Regulamentul (UE) nr. 1379/2013]
oferă sprijin organizațiilor producătorilor în vederea îmbunătățirii
introducerii pe piață a produselor lor și a poziției lor pe piață, prin
intermediul planurilor de producție și de comercializare. [10] Decizia Comisiei din 30 iulie 2010 de instituire a unui
forum la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de
aprovizionare cu alimente (2010/C 210/03). [11] Belgia, Germania, Țările de Jos și Finlanda. [12] Rezoluția Parlamentului European referitoare la
dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente, 19.1.2012. [13] Cartea verde privind practicile comerciale neloiale din
cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și
nealimentare în Europa, COM(2013) 37, 31 ianuarie 2013. [14] Impact of Unfair Trading Practices in the European
agri-food sector (Impactul practicilor comerciale neloiale din sectorul
agroalimentar european), aprilie 2013, sondaj organizat de Dedicated în numele
COPA COGECA (Asociația Europeană a agricultorilor și a cooperativelor
agricole). [15] Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și
comparativă. [16] Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii. [17] Propunere de directivă a Parlamentului European și a
Consiliului privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri
nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării
ilegale, 28 noiembrie 2013, COM(2013) 813 final. [18] Propunere de regulament al Parlamentului European și al
Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare din 11
octombrie 2011, COM(2011) 635 final. [19] Directiva 2005/29/CE
a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile
comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori. [20] http://www.supplychaininitiative.eu [21] Id. [22] Rezoluția Parlamentului European din 11 decembrie 2013
referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul
în beneficiul tuturor actorilor. [23] Report on the relations between manufacturers and
retailers in the food sector (Raport privind relațiile dintre producători
și comercianții cu amănuntul în sectorul alimentar), Comisión Nacional de la
Competencia, octombrie 2011. [24] În ceea ce privește evoluția generală a prețurilor,
instrumentul european de monitorizare a prețurilor
alimentelor reprezintă un instrument util: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/competitiveness/prices_monitoring_en.htm [25] În acest context, Comisia va examina posibilitatea de a
prelungi mandatul Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării
lanțului de aprovizionare cu alimente, pentru a monitoriza punerea în aplicare
a acțiunilor stabilite în prezenta comunicare, prin intermediul unui dialog
transparent cu părțile interesate din sectorul privat și cu autoritățile
naționale.