52014DC0248

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind fezabilitatea creării unei rețele de agenții de rating de credit mai mici

1. Introducere

Agențiile de rating de credit (ARC-urile) joacă în prezent un rol important pe piețele de capital în ceea ce privește accesul la capital și finanțarea pe termen lung a economiei globale. Întrucât un rating de credit reflectă părerea agenției de rating, la o anumită dată, cu privire la bonitatea unui stat, a unei societăți, a unei garanții sau a unei obligații anume, acesta reprezintă o informație importantă pentru investitori și pentru alți participanți pe piață, care influențează procesul decizional al acestora. Rolul jucat de ARC-uri în recenta criză financiară ilustrează importanța acestora în contextul globalizării piețelor financiare, ratingurile de credit influențând piețele valorilor mobiliare în diferite moduri, inclusiv în ceea ce privește accesul la capital al unui emitent, structura tranzacțiilor și capacitatea administratorilor și a altor părți implicate de a efectua anumite investiții. Acest fapt este cu atât mai important în cazul investițiilor pe termen lung, ARC-urile influențând modul în care economiile sunt direcționate către nevoile de investiții pe termen lung[1].

În Europa au apărut mai multe ARC-uri semnificativ mai mici (numărul acestora a crescut și mai mult după introducerea legislației europene privind ARC-urile în 2009[2]), care vizează clar anumite sectoare de activitate (de exemplu, domeniul asigurărilor), anumite segmente ale pieței financiare (de exemplu, obligațiunile municipale) sau anumite zone geografice, venind astfel în întâmpinarea nevoilor de pe piețele specializate.

Cadrul de reglementare stabilit în UE prin Regulamentul privind agențiile de rating de credit prevede ca acestea să fie înregistrate, autorizate și supravegheate de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). De asemenea, legislația le impune acestora norme stricte în materie de independență, ca o condiție prealabilă pentru furnizarea de servicii de rating. Respectarea acestui cadru de reglementare a contribuit la garantarea calității serviciilor furnizate de aceștia pe piață și, în acest fel, i-a ajutat să devină în timp actori relevanți pe piață. Cu toate acestea, în ciuda faptului că au un bun potențial de dezvoltare, până în prezent domeniul de activitate și orientarea geografică a acestor noi actori de pe piață rămâne adesea limitată. 

1.1. Obiectivul raportului

Îmbunătățirea condițiilor de concurență efectivă pe piața concentrată a agențiilor de rating de credit și, astfel, crearea condițiilor prealabile pentru apariția și dezvoltarea unor actori noi pe piață reprezintă un obiectiv-cheie al activității desfășurate de Comisia Europeană în acest domeniu. 

Acest obiectiv se regăsește, de asemenea, în eforturile depuse la nivel internațional [în cadrul G20, al Consiliului pentru Stabilitate Financiară (FSB) și al Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO)] în vederea îmbunătățirii transparenței și a consolidării concurenței pe piața agențiilor de rating de credit[3].

Pentru a stimula și mai mult concurența, Comisia Europeană a prevăzut adoptarea unor măsuri suplimentare în propunerea sa privind un al treilea regulament ARC, care a fost recent adoptată și a intrat în vigoare[4], denumit în continuare Regulamentul ARC III. În conformitate cu articolul 39b alineatul (3) din Regulamentul ARC, „Până la 31 decembrie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind fezabilitatea unei rețele a agențiilor de rating de credit mai mici, pentru a spori concurența pe piață. Raportul evaluează sprijinul financiar și nefinanciar pentru crearea unei astfel de rețele, luând în considerare eventualitatea unor conflicte de interese ce ar putea decurge din această finanțare publică. În lumina concluziilor raportului respectiv și după primirea unei consultanțe tehnice din partea AEVMP, Comisia poate reevalua dispozițiile articolului 8d și poate sugera modificarea acestui articol”[5] din Regulamentul ARC III[6].

Obiectivul general urmărit prin stabilirea unei astfel de rețele este consolidarea ARC-urilor mai mici și, astfel, facilitarea transformării acestora în actori mai competitivi pe piață.

În Secțiunea 2 din raport se identifică și se analizează fezabilitatea tuturor opțiunilor de politică posibile pentru crearea unei astfel de rețele, care permit îndeplinirea obiectivului menționat mai sus. Analiza acoperă aspectele operaționale și financiare ale creării astfel de rețele.

În Secțiunea 3 sunt prezentate câteva concluzii bazate pe constatările din secțiunea 2 și sunt propuse etape pe termen scurt, dar și pe termen mediu/lung pentru îndeplinirea obiectivului general.

1.2. Consultarea părților interesate

În contextul analizării fezabilității creării unei rețele de agenții de rating de credit mai mici, Comisia a lansat un amplu proces de consultare cu părțile interesate pentru a analiza preocupările exprimate de agențiile de rating de credit mai mici.

În ianuarie 2013 a avut loc o primă întâlnire pe această temă cu membrii Asociației Europene a Agențiilor de Rating de Credit (AEARC), o asociație a agențiilor de rating de credit mai mici, cu scopul de a înțelege mai bine disponibilitatea părților interesate de a constitui o rețea de agenții de rating de credit mai mici. Chestiunea creării unei rețele de agenții de rating de credit mai mici a fost, de asemenea, discutată în cadrul întâlnirilor cu diferiți reprezentanți ai ARC-urilor mai mici. 

Mai mult, la data de 2 iulie 2013, Comisia a organizat o masă rotundă cu ARC-urile mai mici pentru a obține puncte de vedere detaliate privind fezabilitatea unei rețele de ARC-uri mai mici. La masa rotundă au participat reprezentanți din partea a 13 ARC-uri, a AEARC, un reprezentant din partea ESMA și unul din partea Comitetului Economic și Social European[7]. Masa rotundă a permis o discuție fructuoasă pe tema evoluțiilor și a tendințelor de pe piață pentru ARC-urile mai mici, relevante în sensul raportului Comisiei. Înainte și după masa rotundă, Comisia a primit feedback util din partea participaților prin intermediul contribuțiilor scrise.

În plus, Comisia a solicitat și a primit din partea ESMA consiliere tehnică cu privire la raport, recomandările sale având o contribuție valoroasă la elaborarea prezentului raport[8].

1.3. Definiția ARC-urilor mai mici în sensul prezentului raport

În conformitate cu Regulamentul ARC, prezentul raport evaluează fezabilitatea unei rețele de „agenții de rating de credit mai mici”.

Regulamentul ARC prevede mai multe praguri în ceea ce privește cifra de afaceri, numărul angajaților și cota de piață, obiectivul dispozițiilor respective fiind creșterea concurenței pe piață a ARC-urilor mai mici (descrise în detaliu mai jos). Cu toate acestea, regulamentul nu conține o definiție a unor astfel de „agenții de rating de credit mai mici”.

În sensul prezentului raport, pe baza unei analize a pieței furnizată de ESMA în cadrul consilierii tehnice oferite, 19 din cele 22 de ARC-uri înregistrate, precum și cele 2 ARC-uri certificate (a se vedea Anexa pentru lista completă a ARC-urilor înregistrate și certificate) sunt considerate „agenții de rating de credit mai mici”. Această evaluare ține cont de decalajul important dintre ARC-urile „mai mari” și cele „mai mici” din perspectiva următorilor factori: numărul de angajați, domeniul de activitate (respectiv tipurile de ratinguri emise), structura grupului și cifra de afaceri.

2. Fezabilitatea creării unei rețele de ARC-uri mai mici

În evaluarea impactului care însoțește Regulamentul ARC III s-a efectuat o analiză inițială a impactului potențial al creării unei rețele de ARC-uri mai mici asupra concurenței de pe piața ARC-urilor. Concluziile evaluării, bazate pe consultarea cu părțile interesate, arată că există sprijin pentru crearea unei astfel de rețele. Pe vaza acestor concluzii obținute în contextul elaborării prezentului raport, Comisia Europeană a analizat mai în detaliu valoarea adăugată a creării unei rețele, precum și diferitele opțiuni posibile de tipuri de rețea care ar îndeplini cel mai bine obiectivele acestei rețele și care ar fi fezabile.

În lumina acestor considerente, au fost avute în vedere două tipuri de rețele, în funcție de domeniul de activitate și de natura cooperării propuse. Avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni sunt prezentate mai jos, împreună cu reflecțiile privind partea de logistică necesară pentru punerea în aplicare a fiecărei opțiuni.

2.1. O rețea integrată

O rețea integrată ar avea un domeniu de activitate mai larg și un nivel mai ridicat de cooperare. Comisia a analizat, pe baza contribuțiilor din partea reprezentanților ARC-urilor mai mici, o serie de domenii care ar putea fi incluse în sfera unei astfel de rețele. 

În urma acestei analize, au fost identificate următoarele domenii în care crearea unei rețele integrate ar putea aduce o valoare adăugată: dezvoltarea unei platforme comune de date pentru informațiile subiacente utilizate pentru elaborarea ratingurilor, conceperea și utilizarea de tehnologii comune, împărtășirea de informații specializate și de bune practici cu privire la o gamă largă de subiecte, cum ar fi controalele interne, pregătirea investitorilor, comunicarea, metodologiile aplicate și respectarea legislației în materie.

S-au primit însă reacții împărțite din partea ARC-urilor mai mici cu privire la crearea unei astfel de rețele. La masa rotundă organizată de către Comisie, doar un număr mic de participanți s-au declarat în favoarea unei rețele integrate, astfel cum este descrisă mai sus și cum a fost prezentată inițial de Comisie pentru a fi discutată.

Analiza opțiunii unei rețele integrate a arătat, de asemenea, că există mai multe impedimente care împiedică ARC-urile mai mici să creeze o rețea cu un nivel ridicat de cooperare. În primul rând, acestea au adesea modele de afaceri și obiective foarte diferite, ceea ce face dificilă integrarea unui număr atât de mare de participanți într-un cadru comun. În plus, acestea operează pe diferite nișe de piață și aplică metodologii și strategii distincte în ceea ce privește acoperirea geografică. Acest lucru ar îngreuna sarcina creării unei rețele adaptate nevoilor acestora. ARC-urile mai mici care funcționează într-un mediu concurențial consideră că este, de asemenea, dificil să participe într-o rețea alături de societăți cu care concurează pe aceeași nișă pe piață și/sau arie geografică. Prin urmare, părțile interesate au subliniat că apariția unor rețele (inclusiv rețele alcătuite dintr-un număr redus de ARC-uri mai mici) va fi mai degrabă rezultatul forțelor pieței decât al inițiativei Comisiei Europene.

În plus, constituirea unei astfel de rețele integrate în această etapă ar putea fi considerată o investiție considerabilă, care nu ar aduce un profit evident. În acest stadiu nu există o argumentație economică viabilă și clară în favoarea creării unor rețele de ARC-uri care să funcționeze ca entități separate pe piață. Introducerea unui regim special pentru rețele, care să permită participanților la acestea să se înregistreze la ESMA ca ARC-uri sub o nouă denumire de rețea, menținându-și însă în același timp denumirile comerciale individuale, ar putea facilita acest proces. Regimul de reglementare actual permite constituirea de rețele, dar numai sub aceeași denumire comercială. Un astfel de regim special ar putea facilita constituirea unor rețele ad hoc de către mai multe ARC-uri care își pun împreună resursele pentru a emite ratinguri în anumite clase de rating sau în anumite arii geografice.

În sfârșit, există riscul ca o astfel de rețea integrată să încurajeze un comportament neconcurențial. Aceasta ar contraveni obiectivelor Uniunii Europene de a spori diversitatea pe piața agențiilor de rating. În plus, legislația UE în domeniul concurenței ar trebui să fie respectată în orice situație. Domeniul și tipul de schimb de informații ar trebui să respecte în întregime articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)[9].

În ceea ce privește constituirea unei astfel de rețele complet integrate de ARC-uri mai mici, aceasta ar necesita o finanțare considerabilă și o monitorizare corespunzătoare a proiectului de către Comisia Europeană, pentru a asigura operaționalitatea acestuia. În funcție de domeniul de activitate al rețelei, finanțarea, bazată pe participarea a 15 ARC-uri, a fost estimată între 900 000 și 1 950 000 EUR pe an[10].

Dacă se decide punerea în aplicarea a unei astfel de inițiative, aceasta s-ar putea încadra într-unul dintre cele două programe din cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020, mai precis, programul „Orizont 2020” sau „COSME” ar putea acoperi o astfel de inițiativă. O condiție prealabilă pentru finanțarea cu succes a proiectului ar fi o implicare puternică din partea părților interesate din domeniu la elaborarea cererii de proiect care se transmite pentru unul dintre aceste programe UE, cerere în care trebuie descrise clar domeniul de aplicare și concepția proiectului. Acordarea unei astfel de finanțări este condiționată de evaluarea pozitivă a propunerii de proiect de către serviciile Comisiei competente, în conformitate cu cerințele legislative privind astfel de propuneri. Un astfel de proiect finanțat de UE ar necesita, de asemenea, o monitorizare amplă din partea Comisiei Europene în ceea ce privește depunerea cererii de finanțare și punerea în aplicare ulterioară a proiectului. În plus, Comisia trebuia, de asemenea, să evalueze în prezentul raport conflictul de interese care ar putea apărea ca urmare a acordării de sprijin financiar și nefinanciar pentru fiecare opțiune de politică. Cu toate acestea, în ceea ce privește această opțiune, analiza nu a inclus o astfel de evaluare, având în vedere faptul că opțiunea a fost respinsă din cauza mai multor impedimente majore identificate, precum și a problemelor privind concurența legate de tipul de informații care ar putea face obiectul schimburilor de informații. Această analiză este realizată doar pentru opțiunea de politică preferată.

2.2. O rețea de cooperare

Crearea unei rețele de cooperare a fost evaluată ca o alternativă la rețeaua integrată descrisă mai sus. Această opțiune ar presupune o formă mai puțin aprofundată de cooperare, care s-ar putea realiza sub forma unui forum de ARC-uri mai mici. Acesta ar permite constituirea unei structuri pentru schimburi periodice și cooperare între ARC-urile mai mici.

Analiza a urmărit să arate în ce măsură acest forum poate fi o platformă de dezbatere a aspectelor de interes pentru ARC-urile mai mici, precum și de schimb de informații și de bune practici, mai ales în ceea ce privește eventualele dificultăți de punere în aplicare a Regulamentului ARC III și aspectele strategice de importanță comună. S-a realizat și o analiza a potențialul unui astfel de forum de a contribui la reducerea barierelor la intrarea pe piață și la sprijinirea creșterii economice a agențiilor de rating de credit mai mici, astfel cum este prezentată în secțiunea 3, prin contribuția la evaluarea impactului măsurilor ARC III și, eventual, prin identificarea altor mijloace/instrumente care se pot aplica în acest domeniu. S-a analizat, de asemenea, dacă o rețea de cooperare ar putea fi utilă pentru a găsi noi modalități de a facilita divulgarea de informații de către emitenți către ARC-uri, în vederea facilitării emiterii de ratinguri de credit nesolicitate pentru întreprinderile emitente, inclusiv pentru emitenții mai mici. Rețeaua ar putea purta, de asemenea, discuții legate de îndepărtarea barierelor în calea dezvoltării transfrontaliere a ARC-urilor mai mici în ceea ce privește țările terțe.

Comisia ar putea participa la lucrările rețelei, de exemplu, prin stabilirea agendei reuniunilor sale și prin coordonarea acestora. Astfel, rețeaua de cooperare ar putea funcționa și ca un dialog de reglementare între ARC-urile mai mici și Comisia Europeană. Acest dialog ar furniza un feedback Comisiei cu privire la eventualele probleme cu care se confruntă ARC-urile mai mici și ar fi util în contextul rapoartelor viitoare ale Comisiei privind Regulamentul ARC III. Mai precis, conform Regulamentului ARC III, Comisia trebuie să analizeze în ce măsură trebuie să utilizeze o ARC mai mică atunci când sunt angajate mai multe ARC-uri pe baza principiului „conformare sau justificare“, să extindă aplicarea regulii de rotație și în cazul altor instrumente și să lanseze noi inițiative pentru a promova concurența pe piața ratingurilor[11].

În contextul analizei privind activitatea unei eventuale rețele, s-a reflectat și asupra modalității prin care ar putea să se aprofundeze și să se extindă domeniul de aplicare și natura cooperării. Acest lucru ar permite rețelei să evolueze în timp, în funcție de necesități. În acest sens, rețeaua ar putea viza identificarea obstacolelor potențiale în calea consolidării cooperării între ARC-urile mai mici și ar putea lansa propuneri privind îndepărtarea acestor obstacole. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, legislația UE în materie de concurență ar trebui să fie respectată pe deplin, în orice situație.

Pe baza feedbackului transmis în urma discuțiilor cu ARC-urile mai mici, cu toate că acestea nu s-au exprimat în totalitate împotriva creării unei rețele de cooperare, agențiile au indicat că sunt interesate în principal de un dialog permanent cu Comisia în materie de reglementare, în cadrul căruia să discute cu privire la o reglementare proporțională, care să țină seama de specificitățile ARC-urilor mai mici.

În ceea ce privește formatul întrunirilor, rețeaua ar putea să-și desfășoare activitatea sub forma unor sesiuni plenare și s-ar putea constitui grupuri de lucru care să se axeze pe diferite teme și care să prezinte ulterior în plen concluziile la care s-a ajuns în cadrul grupurilor de lucru.

Sprijinul financiar necesar pentru constituirea rețelei de cooperare s-ar limita la organizarea reuniunilor. Comisia ar putea asigura sprijinul organizațional și logistic al forumului.

3. Concluzii și etapele următoare

În cadrul analizei fezabilității opțiunilor pentru crearea unei rețele de ARC-uri mai mici, au fost identificate multiple obstacole pe piață în calea constituirii unei rețele integrate, precum și unele obstacole care limitează domeniul potențial de aplicare al unei rețele de cooperare. În plus, consultarea cu părțile interesate a arătat că, în condițiile actuale, nu există niciun sprijin sau implicare din partea reprezentanților sectorului în vederea constituirii, sub orice formă, a unei rețele de ARC-uri mai mici. ARC-urile mai mici au subliniat mai degrabă necesitatea unui dialog structurat sau a unui forum cu Comisia Europeană, în care să discute despre situația pieței și a reglementării ARC, în special, cu privire la aspectele care afectează activitatea ARC-urilor mai mici. Prin urmare, deși ar fi fezabilă crearea unei rețele de cooperare cu un schimb de informații redus, aceasta nu pare să corespundă în totalitate nevoilor identificate ale ARC-urilor mai mici.

Mai mult, astfel cum se prezintă, de asemenea, în acest raport, au fost deja introduse, o dată cu intrarea în vigoare a Regulamentului ARC III, unele măsuri menite să încurajeze competitivitatea și să sprijine dezvoltarea ARC-urilor mai mici pe piața ratingurilor. Cu toate acestea, unele dintre aceste măsuri necesită elaborarea de către autoritățile europene de supraveghere și adoptarea de către Comisie a unor noi acte delegate și de punere în aplicare. Acest proces este în desfășurare. În același timp, pentru măsurile care au devenit aplicabile de la data intrării în vigoare a Regulamentului ARC la 20 iunie 2013, perioada care s-a scurs de la acea dată nu este suficient de lungă pentru a permite evaluarea efectelor acestor măsuri asupra concurenței.

O astfel de evaluare a impactului acestor măsuri ar trebui să fie efectuată înainte să poată fi analizată în mod corespunzător constituirea unei forme de cooperare între ARC-urile mai mici și înainte să se propună respectiva opțiune de politică. Îndată ce va putea fi analizat impactul acestor măsuri și, prin urmare, nevoile restante ale ARC-urilor mai mici, se va putea, de asemenea, analiza dacă o rețea este în continuare o opțiune viabilă, iar în caz afirmativ, evaluarea va permite stabilirea domeniului de activitate și tipul acesteia, ținând seama de considerațiile legate de legislația în materie de concurență. În același timp, stabilirea unui dialog în materie de reglementare cu reprezentanții sectorului poate contribui la acest proces și îl poate facilita. 

Ținând cont de aceste aspecte, prezentul raport propune o evaluare etapizată a necesității constituirii unei rețele pe termen mediu/lung.

3.1 Opțiuni de politică pe termen scurt

Comisia propune, ca alternativă la crearea unei rețele și ca cea mai proporțională soluție pe termen scurt, stabilirea unui dialog în materie de reglementare. Analiza pieței și a punctelor de vedere ale părților interesate au indicat că, în acest stadiu, a fost identificată în rândul ARC-urilor mai mici necesitatea creării unei astfel de forme de schimb privind situația pieței ARC-urilor și, în special, privind aspectele care afectează actorii mai mici de pe piață. Acest dialog ar putea lua forma unei monitorizări periodice a evoluțiilor pieței din sectorul ratingurilor și ar putea permite discutarea aspectelor de reglementare legate de Regulamentul ARC.

Un astfel de dialog în materie de reglementare poate lua forma unuia sau mai multor evenimente pe an, în cadrul cărora părțile interesate vor avea posibilitatea să își exprime punctul de vedere privind situația pieței și să discute cu Comisia Europeană privind aspectele de reglementare care prezintă un interes deosebit pentru ARC-urile mai mici, într-un mod similar celui descris la opțiunea privind rețeaua de cooperare.

3.2 Opțiuni de politică pe termen mediu/lung

Analizând rezultatele activității desfășurate în cadrul dialogului de reglementare și evaluarea efectului măsurilor adoptate în temeiul Regulamentului ARC III, serviciile Comisiei vor analiza, într-o etapă ulterioară, valoarea adăugată pe care ar aduce-o crearea unei rețele de ARC-uri mai mici, iar, dacă opțiunea este considerată fezabilă, vor defini măsurile care trebuie adoptate pentru a crea cadrul de reglementare care să permită funcționarea eficace a rețelelor.

[1] A se vedea Cartea Verde - Finanțarea pe termen lung a economiei europene, COM(2013) 150 final, http://ec.europa.eu/internal_market/finances/financing-growth/long-term/index_en.htm

[2] Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit, JO L 302, 17.11.2009, p. 1, denumit în continuare Regulamentul ARC

[3] În urma comunicatului G20 publicat în urma reuniunii sale din 4-5 noiembrie 2012, care încuraja IOSCO să continue eforturile „de îmbunătățire a transparenței și a concurenței între agențiile de rating de credit“, IOSCO a transmis G20, în aprilie 2013, un raport privind „Transparența și concurența între agențiile de rating de credit” și privind activitatea sa curentă (disponibil la: http://www.iosco.org/library/briefing_notes/pdf/IOSCOBN01-13.pdf). În plus, pentru a analiza aceste aspecte, IOSCO a demarat un proces de revizuire a bazelor codului de conduită pentru agențiile de rating de credit (Code of Conduct Fundamentals for Credit Rating Agencies), publicat în decembrie 2004 (disponibil la adresa: http://www.iosco.org/library/pubdocs/pdf/IOSCOPD180.pdf), proces care se prevede că se va încheia în vara anului 2014. În august 2013, FSB a transmis G20 un raport intermediar privind activitatea sa legată de agențiile de rating de credit, care acoperă și activitatea desfășurată de IOSCO în acest domeniu.

[4] Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit, JO L 146, 31.5.2013, p. 1

[5] Articolul 8d din Regulamentul ARC referitor la utilizarea mai multor ARC-uri prevede că:

„(1) În cazul în care un emitent sau o parte terță legată de acesta are intenția de a desemna cel puțin două agenții de rating de credit să furnizeze un rating de credit pentru aceeași emisiune sau entitate, emitentul sau o parte terță legată de acesta ia în considerare posibilitatea de a desemna cel puțin o agenție de rating de credit care nu deține mai mult de 10 % din cota totală de piață și care poate fi evaluată de emitent sau de o parte terță legată de acesta ca fiind capabilă să furnizeze un rating pentru respectiva emisiune sau entitate, cu condiția ca, pe baza listei AEVMP menționate la alineatul (2), să existe o agenție de rating de credit disponibilă să furnizeze un rating pentru emisiunea sau entitatea în cauză. În cazul în care emitentul sau partea terță legată de acesta nu desemnează cel puțin o agenție de rating de credit care nu deține mai mult de 10 % din cota totală de piață, acest lucru trebuie consemnat.

(2) În vederea facilitării evaluării realizate de către emitent sau de către o parte terță legată de acesta în temeiul alineatului (1), AEVMP publică anual pe site-ul său internet o listă a agențiilor de rating de credit înregistrate, indicând cota lor totală de piață și tipurile de rating de credit emise, care poate fi utilizată de către emitent ca punct de plecare pentru evaluarea sa.

(3) În sensul prezentului articol, cota totală de piață se măsoară în funcție de cifra anuală de afaceri generată de activitățile de rating de credit și serviciile auxiliare, la nivel de grup.”

[6] Articolul 39b alineatul (3) din Regulamentul ARC

[7] A se vedea procesul-verbal al mesei rotunde la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/rating-agencies/docs/130702_minutes_en.pdf

[8] ESMA, „Consiliere tehnică privind fezabilitatea unei rețele de ARC-uri mici și mijlocii”, 21 noiembrie 2013, disponibil la adresa: http://www.esma.europa.eu/system/files/2013-1703_technical_advice_on_the_feasibility_of_a_network_of_small_and_medium-sized_cras_0.pdf

[9] A se vedea, de asemenea, Orientările privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru acordurile de cooperare orizontală, JO C 11, 14.1.2011, paginile 1-72, de la alineatul (55).

[10] Evaluarea impactului care însoțește propunerea legislativă ARC III, Anexa X, p. 161

[11] Articolul 39 alineatele (4) și (5)