Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52014AE2960

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind sănătatea mobilă ( „m-sănătatea” ) [COM(2014) 219 final]

JO C 458, 19.12.2014, pp. 54–60 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

19.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 458/54


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind sănătatea mobilă („m-sănătatea”)

[COM(2014) 219 final]

(2014/C 458/10)

Raportor:

dna Isabel Caño Aguilar

La 10 aprilie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind sănătatea mobilă („m-sănătatea”)

COM(2014) 219 final.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 1 septembrie 2014.

În cea de-a 501-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 şi 11 septembrie 2014 (şedinţa din 10 septembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 180 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 1 abţinere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE subliniază importanţa m-sănătăţii, care îndeplineşte funcții multiple legate de îngrijirile de sănătate și care reprezintă o tehnologie a viitorului ce va fi utilizată tot mai mult, în întreaga lume.

1.2

CESE salută Cartea verde pentru contribuţia pe care o poate aduce m-sănătatea la sistemele de sănătate europene, care se confruntă cu dificultăți tot mai mari, cum ar fi evoluția demografică.

1.3

În opinia CESE, trebuie să se acorde prioritate îmbunătăţirii asistenţei medicale, și nu reducerii costurilor. Succesul m-sănătății depinde de participarea cadrelor medicale, de dialogul cu organizaţiile pacienților, de încurajarea încrederii reciproce dintre pacienți și cadrele medicale și de introducerea unor stimulente și programe de formare destinate acestora din urmă. De asemenea, trebuie stabilit un dialog cu întreprinderile din acest sector.

1.4

CESE recomandă să se desfăşoare campanii de informare cu privire la toate aspectele legate de m-sănătate.

1.5

Noul cadru juridic duce la îmbunătățirea semnificativă a protecţiei datelor cu caracter personal în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dar nu există încă tehnologii care să poată împiedica accesul neautorizat la comunicaţiile mobile.

1.6

Volumele mari de date sunt fundamentale pentru cercetarea medicală. CESE consideră că: a) trebuie respectat anonimatul pacienților; b) este recomandabilă promovarea programelor de extragere de date; c) trebuie luată în considerare interzicerea brevetării și comercializării volumelor mari de date și d) este, de asemenea, necesar să se introducă tehnologii și norme privind metadatele.

1.7

Trebuie reglementate prin intermediul unui regulament: a) „asistenţa medicală”, în conformitate cu Directiva 2011/24/UE, b) aplicațiile pentru siguranță și bunăstare, c) asistența medicală transfrontalieră, care nu este prevăzută în legislația actuală.

1.8

Normele trebuie să prevadă standardizarea, certificarea și aprobarea de către autorități a sistemelor de m-sănătate și bunăstare.

1.9

Comisia ar trebui să ia în considerare instituirea unor strategii naţionale obligatorii pentru a garanta accesul egal la serviciile de asistență medicală furnizate în contextul m-sănătății.

1.10

Interoperabilitatea tehnică și semantică în cadrul Strategiei europene de interoperabilitate este deosebit de importantă pentru generalizarea m-sănătății.

1.11

Cunoașterea adecvată a normelor și utilizarea unor dispozitive certificate vor contribui la reducerea nivelului de responsabilitate ce revine fabricanţilor și cadrelor medicale.

1.12

În contextul cooperării la nivel internaţional în materie de m-sănătate, cu participarea OMS, trebuie să se acorde prioritate stabilirii unei liste de dispozitive de uz medical, principiilor etice, protecţiei datelor și interoperabilităţii. Ar trebui luată în considerare includerea sănătăţii mobile pe agenda negocierilor pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) care au loc între SUA și UE.

1.13

Trebuie să se treacă la eliminarea barierelor de reglementare, economice, structurale și tehnologice care dăunează industriei europene. IMM-urile joacă un rol semnificativ în m-sănătate.

2.   Conținutul Cărții verzi

2.1

În accepția OMS, sănătatea mobilă (denumită în continuare „m-sănătatea”) cuprinde „practicile medicale și în materie de sănătate publică sprijinite de dispozitive mobile, precum telefoanele mobile, dispozitivele de monitorizare a pacientului, aparatele de tip asistent digital personal (PDA) și alte dispozitive wireless”.

2.2

M-sănătatea prezintă un potențial de asistenţă medicală cu o abordare centrată pe îmbunătățirea profilaxiei și a calității vieții, pe servicii de asistență medicală mai eficiente și mai sustenabile și pe pacienți mai responsabilizați și mai activi.

2.3

Dată fiind creșterea extraordinară a numărului utilizatorilor de dispozitive mobile (6 miliarde de persoane pe plan mondial), m-sănătatea prezintă și potențial de piață (estimat la 23 de miliarde USD în 2017).

2.4

În 2017, din cheltuielile pentru asistență medicală în UE s-ar putea economisi până la 99 de miliarde EUR.

3.   Observații generale

3.1

CESE subliniază importanţa m-sănătăţii, care îndeplineşte funcții multiple legate de îngrijirile de sănătate și care reprezintă o tehnologie a viitorului ce va fi utilizată tot mai mult, în întreaga lume.

3.2

CESE salută Cartea verde, întrucât m-sănătatea poate contribui la îmbunătățirea sistemelor de sănătate europene, care întâmpină dificultăți tot mai mari din cauza evoluției demografice și a nevoii de a trata afecțiunile cronice, obezitatea (o problemă tot mai des întâlnită în UE) și tabagismul, printre multe altele.

3.3

Deși UE va juca un rol esențial de coordonare și sprijin, CESE aminteşte că responsabilitatea instituirii și gestionării sistemelor de sănătate revine statelor membre, în condițiile în care multe dintre ele se confruntă cu restricţii bugetare.

3.4

În țările dezvoltate, principalul motiv al generalizării m-sănătății este „necesitatea imperioasă” de a diminua costurile asistenței medicale. În opinia CESE, trebuie totuși să se acorde prioritate îmbunătăţirii asistenţei medicale pentru populație.

3.5

Recomandările CESE pentru succesul m-sănătății:

participarea cadrelor medicale la implementarea acesteia;

dialogul cu organizațiile pacienților;

dialogul cu industria producătoare de aplicații pentru dispozitive mobile;

formarea iniţială și continuă a personalului medical pentru utilizarea tehnologiilor mobile și introducerea unor stimulente pentru motivarea acestuia;

încurajarea încrederii reciproce între pacienți și cadrele medicale, cu evitarea riscului „depersonalizării” și a neglijării factorilor psihologici și sociali (1).

3.6

CESE recomandă să se realizeze campanii de informare a cetățenilor pe tema m-sănătății, cu semnalarea limitelor sale și a necesităţii ca dispozitivele pentru sănătate și bunăstare să fie utilizate corect. Populaţia trebuie să știe că m-sănătatea comportă riscuri, dar oferă și noi posibilități.

3.7

CESE îşi exprimă îngrijorarea față de efectele măsurilor de austeritate și faţă de diminuarea efectivelor personalului medical pentru a se reduce cheltuielile spitalelor. Totodată, el subliniază că trebuie să se evite destabilizarea sistemelor publice de solidaritate colectivă.

4.   Observaţii specifice. Răspunsuri la întrebări

4.1   Securitatea datelor

4.1.1   Care sunt garanțiile de securitate specifice soluțiilor de m-sănătate care ar putea contribui la prevenirea prelucrării neautorizate și inutile a datelor medicale într-un context de m-sănătate?

4.1.2

Lipsa securității reprezintă o piedică în calea răspândirii m-sănătății.

4.1.3

Nu există soluţii pentru a putea „împiedica” accesul neautorizat la datele medicale, deși criptarea acestora și mecanismele de autentificare pot reduce riscul într-o oarecare măsură. Există pe piață oferte de tehnologii de protecție a datelor, însă fiabilitatea lor nu este garantată.

4.1.4

Actualul cadru juridic privind protecţia datelor în UE (2) este în curs de revizuire (3). Noul regulament, care urmează să intre în vigoare în 2015, reprezintă o îmbunătăţire considerabilă în ceea ce privește dreptul la protecția datelor cu caracter personal, consacrat în Carta drepturilor fundamentale a UE (articolul 8) și în TFUE [(articolul 16 alineatul (2)] (4).

4.1.5

CESE consideră că:

elaborarea unor tehnologii eficiente de protecție a datelor necesită mai multe investiții și intensificarea cercetării publice și private. Pilonul al treilea al Agendei digitale (încredere și securitate) trebuie să înregistreze progrese în acest sens;

deși datele medicale și în materie de bunăstare sunt incluse în normele generale, este bine-venită introducerea unui capitol special pe această temă;

UE trebuie să ia măsuri pentru ca standardul de securitate ISO 27001 să fie adoptat la nivel internațional.

4.1.6   Cum ar putea dezvoltatorii de aplicații să pună cel mai bine în aplicare principiile de „minimizare a datelor”, „protecție a datelor începând cu momentul conceperii” și „protecție implicită a datelor” în aplicațiile de m-sănătate?

4.1.7

La elaborarea legislației viitoare se ţine seama în mod corespunzător de principiile enumerate, însă este esențial să se impună respectarea lor strictă. Referitor la „minimizare”, dezvoltatorii aplicațiilor trebuie să fie transparenți în privința produselor pe care le oferă.

4.2   Volumele mari de date

4.2.1   Care sunt măsurile necesare în vederea valorificării depline a potențialului volumelor mari de date generate de m-sănătate în UE, respectând-se în același timp cerințele legale și de natură etică?

4.2.2

Volumele mari de date, în permanentă creștere, joacă un rol fundamental în cercetarea și în practica medicală.

4.2.3

CESE consideră că:

pentru ca pacienții să capete încrederea absolut necesară, trebuie să le fie puse la dispoziție informații corespunzătoare privind utilizarea datelor;

trebuie menținut, în orice caz, anonimatul în ceea ce-i privește pe pacienți;

este recomandabil ca programele de cercetare finanțate de UE să aibă ca obiectiv dezvoltarea tehnologiilor de extragere de date, printre altele;

trebuie luată în considerare interzicerea brevetării și comercializării volumelor mari de date;

volumele mari de date ar trebui să fie puse gratuit la dispoziția comunității științifice;

este necesar, de asemenea, să se elaboreze tehnologii și norme privind metadatele.

4.3   Cadrul juridic

4.3.1   Cerințele privind siguranța și performanța aplicațiilor pentru stil de viață și bunăstare sunt definite în mod corespunzător de cadrul legislativ actual al UE?

4.3.2

Cadrul juridic actual privind „dispozitivele medicale” (5) este în curs de revizuire. Comisia a stabilit anumite orientări adresate creatorilor de programe informatice și fabricanţilor de dispozitive cu privire la ce se poate include (sau nu), conform dispozițiilor în vigoare.

4.3.3

Nu există o definiţie a conceptului de „sistem”, dar există cerințe specifice pentru produsele puse la dispoziție pe piață care combină dispozitive incluse și neincluse în norme.

4.3.4

Nu există nici o distincție clară între dispozitivele de bunăstare (Mobile Wellness Apps) și cele cu caracter în exclusivitate medical (Mobile Medical Apps).

4.3.5

Prin urmare, este necesar:

să se reglementeze prin intermediul unor regulamente a) conceptul de m-sănătate, în conformitate cu definiția deja stabilită a noţiunii de „asistenţă medicală” (6), și b) aplicațiile pentru siguranță și bunăstare;

trebuie luată în considerare și asistența medicală transfrontalieră, care nu este prevăzută în legislația actuală;

obiective: a) să se ofere securitate juridică pentru fabricanţi; b) să se ofere garanții cadrelor medicale și utilizatorilor; c) să se evite comercializarea unor produse lipsite de eficiență sau dăunătoare.

4.3.6   Este necesar să se consolideze aplicarea legislației UE în vigoare în materie de m-sănătate de către autoritățile și instanțele competente? În caz afirmativ, de ce și în ce mod?

4.3.7

Da, pentru a se asigura utilizarea eficientă a m-sănătății. Controlul respectării legislaţiei este o sarcină complexă, ținând cont de faptul că există peste 40  000 de dispozitive de sănătate și bunăstare. Ca atare, coordonarea și repartizarea competențelor între Comisie și statele membre sunt absolut necesare.

4.4   Siguranța pacienților și transparența informațiilor

4.4.1   Ce acțiuni privind politicile ar trebui întreprinse, dacă este cazul, pentru a asigura/verifica eficacitatea soluțiilor de m-sănătate?

4.4.2

În privința aplicațiilor, trebuie stabilite obligatoriu norme în materie de:

standardizare;

certificare și

aprobare de către autorităţi.

4.4.3   Cum să se asigure utilizarea în condiții de siguranță a soluțiilor de m-sănătate pentru cetățenii care își evaluează singuri sănătatea și bunăstarea?

4.4.4

Aplicațiile pentru bunăstare personală trebuie să răspundă acelorași cerințe ca și cele de uz medical, întrucât și ele colectează informații despre sănătatea persoanei.

4.5   Rolul m-sănătății în sistemele de sănătate și asigurarea accesului egal

4.5.1   Aveți informații privind preluarea unor soluții de m-sănătate în sistemele de sănătate ale UE? Ce bune practici există în ceea ce privește organizarea asistenței medicale pentru utilizarea la maximum a m-sănătății în scopul unei îngrijiri de calitate superioară (de exemplu, orientări clinice pentru utilizarea m-sănătății)? Dispuneți de informații care confirmă contribuția pe care m-sănătatea ar putea să o aducă la limitarea sau reducerea costurilor asistenței medicale în UE?

4.5.2

Raportul PWC citat de Comisie semnalează că este nevoie de „mai multe dovezi” cu privire la beneficiile economice și clinice pe termen lung ale m-sănătății (p. 21).

4.5.3   Ce acțiuni politice ar putea fi adecvate la nivelul UE, precum și la nivel național, pentru a sprijini accesul egal la asistență medicală prin intermediul m-sănătății, precum și accesibilitatea acesteia?

4.5.4

Conform tratatelor și valorilor comune ale UE, Comisia ar trebui să pregătească acțiuni politice vizând accesul egal la m-sănătate și să impună statelor membre elaborarea unor strategii naționale privind serviciile de sănătate la distanță care să abordeze, la rândul lor, aspectul accesului egal.

4.5.5

M-sănătatea trebuie să facă parte integrantă din sistemul de sănătate la care are acces toată populația, nu numai persoanele cu un nivel de educație mai ridicat sau care dispun de resurse financiare mai consistente.

4.5.6

CESE îşi exprimă îngrijorarea față de riscul ca implementarea m-sănătății să conducă la accentuarea inegalității în materie de acces la asistența medicală, printre altele, și din cauza:

decalajului digital;

unei acoperiri de bandă largă neuniforme în teritoriu;

absenței unor măsuri speciale pentru persoanele cu anumite handicapuri;

prețului ridicat al dispozitivelor pe care trebuie să le dețină pacientul (telefoane inteligente, tablete etc.).

4.5.7

Pentru generalizarea m-sănătăţii sunt absolut necesare măsuri de promovare a incluziunii în societatea digitală și măsuri ce vizează persoanele care au nevoie mai mare de asistenţă medicală la prețuri rezonabile, precum persoanele în vârstă, bolnavii cronici și persoanele cu handicap.

4.6   Interoperabilitatea

4.6.1   Ce acțiuni credeți că ar trebui întreprinse, dacă este cazul, în plus față de acțiunile propuse de Planul de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020, pentru a spori interoperabilitatea soluțiilor de m-sănătate?

4.6.2

Trebuie stabilite mecanisme fiabile și sigure de transmitere a datelor medicale prin intermediul dispozitivelor medicale.

4.6.3   Considerați că este necesar să se depună eforturi în vederea asigurării interoperabilității aplicațiilor de m-sănătate cu dosarele medicale electronice?

4.6.4

Da. Volumul de date despre sănătate se dublează la fiecare interval de 18 luni, ritm de creștere care impune stabilirea unor standarde. Acestea au funcții diferite în diversele domenii ale asistenței medicale, însă normele de interoperabilitate reprezintă piatra unghiulară a creării unor interfețe ușor de utilizat de sisteme distincte.

4.6.5

Este important să se facă progrese din punct de vedere semantic în cadrul Nomenclaturii sistematizate a termenilor clinici din medicină (Systematized Nomenclature of Medicine – Clinical Terms, SNOMED CT).

4.6.6   În caz afirmativ, cine ar trebui să facă aceasta și în ce mod?

4.6.7

Strategia europeană de interoperabilitate, la care participă Comisia și statele membre (dintre care unele au stabilit deja norme în această privință), pare a fi cadrul adecvat.

4.7   Responsabilitate

4.7.1   Ce recomandări ar trebui făcute producătorilor de m-sănătate și cadrelor medicale pentru a-i ajuta în vederea limitării riscurilor pe care le prezintă utilizarea și prescrierea de soluții de m-sănătate?

4.7.2

Legislația aplicabilă. Răspunderea (contractuală sau extracontractuală) în contextul prestațiilor medicale transfrontaliere: legislația statului membru în care se efectuează tratamentul [Directiva 2011/24/UE, articolul 4, alineatul (1)]. Produsele cu defect: Directiva 85/374/CEE, conform principiului răspunderii obiective.

4.7.3

Cadrele medicale: respectarea protocoalelor stabilite și utilizarea dispozitivelor și procedurilor certificate. Fabricanţii: cunoașterea corespunzătoare a cerințelor legale. În ambele cazuri, trebuie stabilit cine își asumă costul asigurărilor.

4.8   Cercetarea și inovarea în materie de m-sănătate

4.8.1   Puteți propune teme specifice pentru prioritățile de cercetare și inovare, precum și de implementare la nivel UE în materie de m-sănătate?

4.8.2

Din punct de vedere tehnic, programele existente în cadrul Orizont 2020 acoperă principalele domenii de cercetare.

4.8.3

CESE sugerează să se studieze și impactul social al m-sănătății, în special în cazul persoanelor în vârstă, al celor cu handicap, al imigranților și al persoanelor cu venituri mici.

4.8.4   Cum credeți că ar putea contribui aplicațiile ce au la bază sistemele de navigație prin satelit ale UE (EGNOS ȘI Galileo) la dezvoltarea de soluții inovatoare de m-sănătate?

4.8.5

Fără îndoială, eficiența m-sănătății va crește datorită progreselor înregistrate în materie de localizare geografică și de perfecționare a comunicațiilor.

4.9   Cooperarea internațională

4.9.1   Ce aspecte ar trebui abordate (în mod prioritar) în contextul cooperării internaționale pentru a spori implementarea m-sănătății și în ce mod? Care sunt bunele practici de pe alte piețe mari (de exemplu, SUA și Asia) care ar putea fi puse în aplicare în UE pentru a stimula implementarea m-sănătății?

4.9.2

M-sănătatea ar trebui inclusă pe agenda negocierilor purtate, începând din iulie 2013, de SUA și UE pe marginea TTIP.

4.9.3

Aspecte prioritare pentru cooperarea la nivel internaţional, cu participarea OMS:

o listă a aplicațiilor de uz medical care să fie actualizată periodic;

principiile etice;

protecția datelor în conformitate cu standardul ISO 27001;

interoperabilitatea.

4.10   Accesul antreprenorilor din domeniul internetului pe piața m-sănătății. Piaţa aplicațiilor

4.10.1   Este accesul pe piața m-sănătății o problemă pentru antreprenorii din domeniul internetului? În caz afirmativ, care sunt dificultățile cu care se confruntă aceștia? Cum pot fi remediate aceste dificultăți și de către cine? Cum ar putea Comisia, în cazul în care este necesar, să stimuleze implicarea industriei și a antreprenorilor în m-sănătate, de exemplu prin inițiative cum ar fi „Start-up Europe” sau Parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate?

4.10.2

Se constată existența unor bariere pentru industrie:

de reglementare (lipsa de claritate a normelor);

economice (este nevoie de cercetare mai aprofundată cu privire la beneficiile aduse sistemului de sănătate și de modificarea sistemului de stimulente din cadrul acestuia);

structurale (lipsa integrării în diferitele niveluri ale administrației din sistemul de sănătate) și

tehnologice (standarde de calitate, sisteme de certificare, interoperabilitate).

4.10.3

Problemele trebuie abordate în funcție de nivelul de competență:

de către statele membre în ceea ce privește organizarea sistemului medical pe propriul teritoriu;

de către UE în ceea ce privește fragmentarea pieţei și lipsa de claritate a normelor juridice.

4.10.4

CESE subliniază necesitatea de a sprijini IMM-urile europene, întrucât ele pot juca un rol de frunte pe piața m-sănătății.

4.10.5

Întreprinderile nou-înființate din Europa au nevoie de surse de finanțare mai bune, pe căi tradiţionale (bănci) și netradiționale (finanțarea participativă, printre altele). Finanţarea de risc (prevăzută în programul Orizont 2020) și sistemele de parteneriat public-privat trebuie să contribuie la consolidarea industriei europene.

Bruxelles, 10 septembrie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Avizul privind e-sănătatea (TEN/509, 2013), JO C 271, 19.9.2013, p. 122.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, JO L 281, 23.11.1995, p.31.

(3)  Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, COM(2012) 11; http://ec.europa.eu/justice/data-protection/document/review2012/com_2012_11_es.pdf

(4)  Avizul CESE SOC/455 din 23 mai 2012, JO C 229, 31.7.2012, p. 90.

(5)  Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, 17.7.1993, p. 1); Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, 7.12.1998, p. 1); Directiva Consiliului din 20 iunie 1990 privind dispozitivele medicale active implantabile (JO L 189, 20.7.1990, p. 17).

(6)  Cf. articolul 3 litera (a) din Directiva 2011/24/UE privind asistența medicală transfrontalieră (JO L 88, 4.4.2011, p. 45).


Top