12.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 311/59

1.1

Cetățenii UE se află în centrul atenției articolului 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care stabilește că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”. Prin natura lucrurilor, aceasta cuprinde și dreptul de a participa la alegeri, care reprezintă un element esențial al democrației și un drept fundamental al omului.

1.2

Unul din drepturile fundamentale ale cetăţenilor UE este dreptul la liberă circulație. Cetățenii UE își pot stabili reședința și pot munci în oricare din cele 28 de state membre.

1.3

Articolele 39 și 40 din Carta drepturilor fundamentale a UE – care are aceeași valoare juridică cu a tratatelor – stabilesc că cetățenii UE care își exercită dreptul fundamental de liberă circulație au și dreptul de a participa la alegerile europene și locale, în aceleași condiții ca și resortisanții statului membru în care își au reședința. Cu toate acestea, participarea la alegerile naționale nu este menționată în Cartă.

1.4

Există 23 de state membre ale UE care le permit propriilor cetățeni care locuiesc într-o altă țară din UE să participe la alegerile naționale. Într-o anchetă neoficială, desfășurată de Europeans Throughout the World (ETTW) în vederea elaborării avizului de față, organizațiile europene ale rezidenților în străinătate menționează – printre altele – următoarele motive pentru păstrarea dreptului de vot:

1.5

Cinci state membre ale UE (Cipru, Danemarca, Irlanda, Malta și Regatul Unit) le interzic propriilor cetățeni care trăiesc în alt stat membru al UE să voteze la alegerile naționale, imediat după ce au părăsit țara de origine sau după o anumită perioadă de timp. Nu se știe sigur câți cetățeni ai UE sunt afectați sau pot fi afectați de acest tip de privare de vot, dar se estimează că circa 3 milioane de cetățeni ai UE din cele cinci țări trăiesc în alte state membre (1).

1.6

Cei mai mulți cetățeni privați de dreptul de vot ca rezultat al acestor politici nu pot participa nici la alegerile naționale ale țării în care locuiesc (2). Aceste practici au dus la crearea unui electorat pierdut, o categorie de cetățeni care nu au drept de vot la niciuna dintre alegerile naționale din nicio țară.

1.7

Unul din argumentele folosite adesea în favoarea privării de dreptul de vot este că cetățenii care locuiesc în străinătate pierd contactul cu țara de origine. Poate că acest lucru era valabil în trecut. În zilele noastre, însă, grație tehnologiilor moderne de comunicare, cetățenii UE care locuiesc în alt stat membru pot păstra cu ușurință legături strânse cu țara lor de origine. Aceştia pot urmări la televizor, la radio sau pe internet actualitățile din țara de origine, internetul fiind în mod special un instrument obișnuit de interacțiune și comunicare. Ei pot călători repede și ieftin în țara de origine și, în multe cazuri, plătesc acolo taxe sau dețin drepturi de pensie. Locul de reședință al unei persoane poate fi cu greu un indicator proporționat pentru justificarea pierderii drepturilor de vot.

1.8

În recomandarea sa din 29 ianuarie 2014, Comisia îndeamnă cele cinci state membre să le permită propriilor cetățeni să-și păstreze dreptul de vot la alegerile naționale dacă aceștia demonstrează un interes constant pentru viața politică din țara de origine, de exemplu prin prezentarea unei cereri de a rămâne înscriși pe listele electorale. Comitetul ar fi apreciat includerea unei solicitări generale adresate statelor membre, de a garanta că participarea la vot este automată atât pentru cetățenii care locuiesc în străinătate, cât și pentru cei care trăiesc în interiorul granițelor.

1.9

CESE sprijină ferm această recomandare, care însoțește comunicarea ce face obiectul avizului de față.

1.10

Articolul 20 din TFUE definește cetățenia Uniunii ca adăugându-se cetăţeniei naționale. Ca atare, poate părea ciudat ca unii cetățeni să fie privați de un drept fundamental – dreptul de vot – în momentul în care își exercită un alt drept, cel la liberă circulație. Iată de ce mulți consideră această situație ca fiind contrară întregii filosofii privind cetăţenia UE.

1.11

Este evident că reglementările privind dreptul de vot la alegerile naționale țin de competența statelor membre, și nu a Uniunii Europene. UE nu pune în discuție acest principiu important și nici nu trebuie să o facă. Cu toate acestea, din punctul de vedere al cetățenilor, este nevoie de progrese în acest domeniu. Cetățenilor ar trebui să li se permită în continuare să-și exercite drepturile fundamentale garantate de toate statele membre prin tratatele UE, fără ca legislațiile naționale să îi priveze de dreptul de vot din acest motiv.

1.12

CESE încurajează cele cinci state membre să găsească căi pentru a deveni mai flexibile. Desigur, soluțiile vor fi diferite de la un stat membru la altul. Chestiunea esențială este însă ca toți cetățenii UE să-și păstreze dreptul de vot la alegerile naționale din țara de origine. Comitetul încurajează aceste state membre să ia în considerare poziția Comisiei Europene conform căreia, în loc de a restrânge dreptul propriilor cetățeni de a vota la alegerile naționale doar în virtutea criteriului reședinței, ar trebui să li se acorde persoanelor expatriate ocazia de a-și demonstra interesul constant pentru viața politică a țării de origine. Limitele temporale în care dreptul de vot poate fi păstrat par a fi, prin natura lor, arbitrare.

1.13

De asemenea, Comitetul dorește să sublinieze importanța de a li se furniza persoanelor expatriate informații clare cu privire la propriile drepturi și la modalitățile în care pot fi exercitate.

1.14

Comitetul îndeamnă autoritățile naționale competente să facă astfel încât procedurile de înscriere și votare să devină cât mai simple și mai transparente cu putință.

1.15

În sfârșit, Comitetul subliniază că privarea de dreptul de vot la alegerile naționale este doar un exemplu de atingere adusă dreptului la cetățenie, cu care cetățenii se confruntă dacă locuiesc într-un alt stat membru al UE. Comitetul îndeamnă Comisia să identifice aceste atingeri, astfel încât să furnizeze un tablou complet al situației actuale în Europa, acordându-se atenţie specială posibilităților de exercitare a unei cetățenii active și de participare la procesul decizional de fiecare zi.

2.1

Recomandarea Comisiei oferă un tablou relevant al situației juridice a fiecăruia din cele cinci state membre în discuție. Cu toate acestea, pe baza informațiilor furnizate de ETTW, Comitetul ar dori să adauge câteva comentarii la cele declarate de Comisie:

2.2

Cipru: aproximativ 4 80  000 de cetățeni ciprioți locuiesc în alte state membre ale UE, cei mai mulți dintre ei în Regatul Unit. În ciuda a ceea ce s-a spus, acești cetățeni au putut să participe la alegerile naționale de anul trecut. Cu alte cuvinte, se pare că există o discrepanță între situația juridică și practica efectivă.

2.3

Danemarca: circa 1 40  000 de cetățeni danezi locuiesc într-un alt stat membru al UE. Constituția daneză stabilește că un cetățean al acestei țări are drept de vot la alegerile pentru Parlamentul danez dacă are domiciliul permanent în țară. Totuși, au fost introduse numeroase excepții. În anumite circumstanțe, cetățenii își păstrează dreptul de vot timp de 12 ani sau – în anumite cazuri – chiar mai mult. Aceste excepții pun în discuție argumentul constituțional în favoarea menținerii unei privări „generalizate” de drepturi de vot pentru cetățenii danezi care locuiesc în străinătate.

2.4

Irlanda: numărul cetățenilor irlandezi care locuiesc în străinătate este foarte ridicat – conform unei estimări oficiale recente, este vorba de circa 3 milioane, din care jumătate de milion într-un alt stat membru al UE. Unul dintre argumentele împotriva acordării dreptului de vot persoanelor expatriate este că acestea ar putea deveni un factor determinant în viața politică a țării. Cu toate acestea, ultimele evoluții arată că cetățenii irlandezi locuind în străinătate ar putea dobândi treptat dreptul de vot. 78 % din delegații convenției constituționale ale cărei lucrări sunt în desfășurare se declară în favoarea acordării dreptului de vot la alegerile prezidențiale pentru persoanele expatriate. Într-un proiect de lege de reformare a Camerei superioare a Parlamentului (Seanad) s-a propus chiar ca cei cu domiciliul în străinătate să aibă drept de vot la alegerile pentru această cameră. Deși reacția guvernului la convenția constituțională este încă așteptată, se pare că în Irlanda există o tendință de schimbare în legătură cu problema privării de dreptul de vot.

2.5

Malta: 1 01  700 de cetățeni maltezi locuiesc într-un alt stat membru al UE, cei mai mulți dintre ei în Regatul Unit (3). Constituția Maltei stabilește că un cetățean maltez își poate exercita dreptul de vot dacă „are domiciliul în Malta și dacă, în cele 18 luni dinaintea înscrierii, a locuit neîntrerupt aici timp de șase luni sau pe perioade care, în total, însumează șase luni”. Într-o hotărâre istorică din 2003, un tribunal maltez a stabilit că referința la domiciliu în Constituția Maltei trebuie interpretată ca „domiciliu obișnuit”, dat fiind că interpretarea mai strictă a noțiunii de domiciliu ca prezență fizică ar aduce atingere Convenţiei europene a drepturilor omului. Hotărârii tribunalului nu i-a urmat niciodată o modificare a Constituției.

2.6

Regatul Unit: aproape 2,2 milioane de cetățeni din Regatul Unit locuiesc într-un alt stat membru al UE. Dispozițiile care reglementează dreptul lor de vot la alegerile parlamentare din Regatul Unit au fost modificate de trei ori în ultimii 30 de ani. Înainte de 1985, persoanele expatriate nu puteau vota în niciun caz, dar începând cu această dată cetățenii își pierd dreptul de vot doar după ce au petrecut cinci ani în străinătate. Această perioadă a crescut la 20 de ani în 1989 și apoi a fost redusă la 15 ani în 2000, această dispoziție fiind încă în vigoare. Cu toate acestea, Partidul Liberal Democrat – care face parte din coaliția de guvernământ – a decis foarte recent, cu ocazia congresului partidului din 1-2 martie 2014, că cetățenii Regatului Unit care locuiesc în Europa ar trebui să aibă dreptul să voteze la alegerile naționale.