This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0833
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL Towards the elimination of female genital mutilation
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Către eliminarea mutilării genitale feminine
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Către eliminarea mutilării genitale feminine
/* COM/2013/0833 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Către eliminarea mutilării genitale feminine /* COM/2013/0833 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Către eliminarea mutilării genitale
feminine CUPRINS 1........... Introducere................................................................................................................... 4 2........... Către o mai bună înțelegere
a mutilării genitale feminine în UE................................. 5 3........... Promovarea schimbărilor
sociale durabile pentru a preveni mutilarea genitală feminină 6 4........... Sprijinirea statelor membre pentru
a urmări cu mai multă eficacitate în justiție pe autorii actelor
de mutilare genitală feminină........................................................................................................... 8 5........... Asigurarea protecției femeilor expuse riscului pe teritoriul UE.................................. 9 6........... Promovarea eliminării
mutilării genitale feminine în întreaga lume............................ 10 7........... Punere în aplicare, monitorizare și
evaluare............................................................... 12 8........... Concluzie.................................................................................................................... 12 1. Introducere În fiecare an, calitatea vieții a
milioane de femei și fete din întreaga lume scade drastic din cauza
mutilării genitale. Procedura implică îndepărtarea parțială
sau totală a organelor genitale feminine externe sau cauzarea unei alte
leziuni organelor genitale feminine din motive nemedicale[1]. Mii de femei și
fete care trăiesc în Europa au suferit astfel de mutilări sau sunt
expuse riscului de a fi supuse acestei practici. Mutilarea genitală feminină este
recunoscută la nivel internațional ca fiind o încălcare a
drepturilor fundamentale ale femeilor și o formă de abuz asupra
copiilor. Ca și alte forme de violență bazată pe gen,
„aceasta constituie o încălcare a dreptului fundamental la viață,
la libertate, la siguranță, la demnitate, la egalitate între femei și
bărbați, la nediscriminare, precum și la integritate fizică
și emoțională”[2].
De asemenea, mutilarea genitală feminină încalcă drepturile
copilului, astfel cum sunt definite în Convenția Organizației Națiunilor
Unite privind drepturile copilului. În întreaga lume se solicită cu tot mai
multă fermitate încetarea mutilării genitale feminine. Sub conducerea
Grupului african și cu sprijinul ferm al UE, Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat, în 2012, o rezoluție
de referință, intitulată „Intensificarea eforturilor mondiale
pentru eliminarea mutilării genitale feminine”[3]. O declarație
subsecventă a Grupului african, adoptată în iunie 2013 în cadrul
Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și susținută de statele
membre ale UE, se concentrează asupra provocărilor cărora
trebuie să le facă față comunitatea internațională
pentru realizarea obiectivului privind toleranța zero față de
mutilarea genitală feminină. În plus, în cadrul monitorizării
Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu
cruzime, inumane sau degradante se acordă o atenție specială
mutilării genitale feminine. Drepturile fundamentale și egalitatea de
gen sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene. UE s-a angajat de mulți
ani în eliminarea violenței bazate pe gen și a violenței
împotriva copiilor, astfel cum se prevede în „Strategia pentru egalitatea între
femei și bărbați”[4],
în Directiva privind drepturile victimelor[5]
și în Agenda UE pentru drepturile copilului[6]. Prezenta comunicare a Comisiei privind
mutilarea genitală feminină se bazează pe activitatea desfășurată
de UE de-a lungul mai multor ani și pe un raport al Institutului European
pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (European
Institute for Gender Equality - EIGE)[7].
De asemenea, prezenta comunicare valorifică propunerile formulate în
cadrul unei mese rotunde la nivel înalt privind mutilarea genitală
feminină[8],
contribuțiile furnizate de societatea civilă, de organizațiile
internaționale, de cadrele universitare și de organismele de
promovare a egalității în cadrul unei consultări publice[9] și un aviz scris
emis de Comitetul consultativ al UE pentru egalitatea de șanse între femei
și bărbați[10].
Prezenta comunicare se referă atât la politici interne, cât și la
politici externe și dezvoltă o abordare holistică și
integrată, care pune în mod special accentul pe prevenire. 2. Către
o mai bună înțelegere a mutilării genitale feminine în UE Conform UNICEF[11], peste 125 de
milioane de femei din întreaga lume suferă în prezent consecințele
mutilării lor genitale. Această practică este cel mai des
întâlnită în regiunile vestice, estice și nord-estice ale Africii, în
unele țări din Asia și din Orientul Mijlociu și, la nivel
mondial, în rândul anumitor migranți din aceste regiuni. În UE, cifra de 500 000
de victime este menționată în mod frecvent[12]. Este dificil să se estimeze
numărul fetelor expuse acestui risc. Fetele care au migrat dintr-o țară
în care se practică mutilarea genitală feminină sau care au un
părinte originar ori ambii părinți originari dintr-o astfel de țară
pot fi considerate ca fiind expuse acestui risc[13]. Cu toate acestea, o
evaluare precisă a determinanților de risc ar trebui să țină
seama și de alți factori, cum ar fi modificări ale
comportamentului sau ale credințelor părinților survenite
după ce a avut loc migrația. Prevalența mutilării genitale feminine în statele membre ale
UE[14] Țară || Anul publicării || Numărul de femei mutilate genital || Numărul de fete expuse riscului mutilării genitale || Numărul de acțiuni penale[15] Belgia || 2011 || 6 260 || 1 975 || Danemarca || || Nu există date || 1 Germania || 2007 || 19 000 || 4 000 || Irlanda || 2011 || 3 170 || Nu există date || Spania || || Nu există date || 6 Franța || 2007 || 61 000 || Nu există date || 29 Italia || 2009 || 35 000 || 1 000 || 2 Ungaria || 2012 || 170 – 350 || Nu există date || Țările de Jos || 2013 || 29 210 || 40 – 50/an || 1 Suedia || || Nu există date || 2 Regatul Unit || 2007 || 65 790 || 30 000 || De asemenea,
există insuficiente elemente de probă cu privire la circumstanțele
în care se efectuează mutilarea genitală a fetelor care trăiesc
în UE. La sfârșitul anilor ’70 și la începutul anilor ’80, o serie de
cazuri aduse în fața justiției în Franța[16] au furnizat elemente
de probă cu privire la mutilările genitale feminine efectuate pe
teritoriul francez. Este posibil ca, ulterior, hotărârile de condamnare a
părinților și a excizorilor[17]
să fi determinat familiile să își supună fetele acestei
practici în țările lor de origine sau în state membre ale UE în care
legislația sau controlul respectării legislației prezintă
deficiențe. Cele mai recente acțiuni în justiție din UE se
referă la mutilări efectuate atât în străinătate (cauze din
Italia, Spania, Danemarca și Suedia), cât și în UE (cauze din Spania,
Franța). Obiectiv: O mai bună înțelegere a mutilării genitale feminine în
UE. Acțiuni: Comisia
Europeană: –
va solicita Institutului European pentru Egalitatea
de Șanse între Femei și Bărbați să elaboreze o
metodologie comună și indicatori care să măsoare prevalența
mutilării genitale feminine, pentru a estima numărul de femei și
fete expuse riscului mutilării genitale și numărul de femei
mutilate genital din UE; –
va evalua în ce măsură este posibil
să se efectueze un sondaj, precum și o cercetare cantitativă și
calitativă privind mutilarea genitală feminină; –
va încuraja statele membre să elaboreze
indicatori specifici privind mutilarea genitală feminină în cadrul acțiunilor
întreprinse de UE ca urmare a adoptării Platformei de acțiune a ONU
de la Beijing; 3. Promovarea
schimbărilor sociale durabile pentru a preveni mutilarea genitală
feminină 3.1. Promovarea schimbărilor
sociale durabile pentru a preveni mutilarea genitală feminină Mutilarea genitală feminină este o
normă socială puternic înrădăcinată, care
generează presiuni asupra familiilor să se conformeze așteptărilor
comunității. Aceasta are legătură cu exercitarea controlului
social asupra sexualității femeilor, precum și cu o gamă
largă de convingeri și temeri. În pofida gravelor consecințe pe
termen scurt și lung, de natură fizică și psihologică,
ale mutilării genitale feminine, aceasta este adesea practicată
întrucât se crede că aduce beneficii fetelor. În contextul migrației,
aceasta ar putea fi, de asemenea, o modalitate de a ține legătura cu țara
de origine și de a păstra identitatea culturală. Mutilarea
genitală feminină este o problemă intimă, care constituie
încă adesea un subiect tabu în rândul comunităților afectate.
Din acest motiv, este esențial să se țină cont de aspectele
sale complexe. Cadrul legislativ și controlul
respectării legislației sunt necesare, dar nu suficiente pentru a se
asigura renunțarea la practica mutilării genitale feminine. Este
necesar să se producă schimbări în ceea ce privește
atitudinile și credințele în comunitățile în care
există această practică. Rezultatele mai multor proiecte
finanțate de programele Daphne[18]
ale UE demonstrează că măsurile punctuale de sensibilizare
trebuie să fie elaborate cu participarea membrilor comunităților
afectate și în cadrul acestor comunități. La aceste acțiuni
trebuie să participe atât bărbați, cât și femei, lideri
religioși și lideri ai comunității, personalități
respectate și influente din diferite comunități, victime care
doresc să discute, tineri și bătrâni. Măsurile trebuie
să se bazeze pe opoziția care există în prezent în rândul populației
afectate față de mutilarea genitală feminină și pe
stabilirea de legături între UE și țările de origine. Un raport recent[19] arată că
există o prevalență mai ridicată a mutilării genitale
feminine în familiile sărace sau în care părinții au un nivel
scăzut de educație. Prin urmare, autonomizarea femeilor, care
să le permită să ia decizii în cunoștință de
cauză, pentru ele și pentru copiii lor, constituie un aspect esențial
atunci când se pun în aplicare măsuri menite să contribuie la renunțarea
la această practică. 3.2. Dezvoltarea cooperării
multidisciplinare Se pare că mii de fete care trăiesc
în UE ar putea să fie expuse riscului de a fi mutilate genital. O
gamă largă de profesii intră în contact cu acestea, în special
în domeniile sănătății, educației, protecției
copilului, serviciilor sociale, sistemului judiciar, imigrației și
azilului. Pentru ca acestea să ofere o protecție adecvată și
un sprijin corespunzător, este necesar să existe o cooperare
multidisciplinară bazată pe o cunoaștere temeinică a
mutilării genitale feminine. În funcție de rolul și de
responsabilitatea fiecăruia, practicienii ar trebui să fie în
măsură să identifice fetele expuse riscului de a fi mutilate
genital și femeile care au fost supuse mutilării genitale și
să informeze autoritățile competente pentru a se mobiliza
mecanismele corespunzătoare de protecție și de sprijin. Pentru
ca acest lucru să fie posibil, subiectele privind violența
bazată pe gen, inclusiv mutilarea genitală feminină, trebuie
să facă parte din programele educaționale ale tuturor
profesiilor care ar putea să intre în contact cu membri ai comunităților
afectate. Este necesar să se elaboreze materiale educaționale și
cursuri de formare, să se asigure sprijinul ONG-urilor care abordează
această problemă și să se instituie protocoale
multisectoriale eficace. Orientările clare privind secretul profesional și
condițiile aferente divulgării au un rol esențial. Mutilările genitale feminine efectuate
de practicieni din domeniul sănătății reprezintă un motiv de îngrijorare tot mai important în întreaga
lume. Unele ONG-uri au ridicat, de asemenea, problema femeilor care sunt
reinfibulate[20]
în spital după ce au născut, la cererea lor sau a familiei lor, în
pofida faptului că această practică este interzisă în UE de
legislațiile naționale. În plus, multe femei care au supraviețuit
mutilării genitale pot, de asemenea, să fie supuse unor alte forme de
violență, cum ar fi căsătoriile timpurii,
căsătoriile între copii sau căsătoriile forțate sau
violența domestică. Ca migrante, uneori dependente de soții lor,
de tații lor sau de familia lor extinsă, acestea pot fi în mod
special vulnerabile. Statele membre sunt încurajate să faciliteze accesul
corespunzător al acestora la prestații și la servicii de protecție
socială, dacă este cazul, precum și la oportunități
educaționale. Majoritatea celor care au supraviețuit
mutilării genitale feminine au nevoie de ajutor pentru a face față
consecințelor pe termen scurt și lung ale acestei proceduri. Nevoile
lor variază în funcție de vârstă sau de situația în care se
află. Acordarea unui sprijin corespunzător ar contribui la creșterea
gradului lor de sensibilizare cu privire la consecințele negative pentru
sănătate ale acestei practici. Unele state membre (cum ar fi Belgia,
Franța, Italia, Suedia sau Regatul Unit[21])
au înființat centre medicale specializate în îngrijirea victimelor
mutilării genitale feminine, care oferă, mai ales, servicii
ginecologice, în special pentru femeile însărcinate. Cu toate acestea, se
pare că nu există suficiente servicii cu o abordare holistică,
care să includă, de exemplu, acordarea unui sprijin psihologic,
psihosexual sau posttraumatic. Statele membre sunt încurajate să
crească gradul de sensibilizare a cadrelor medicale cu privire la
mutilarea genitală feminină (identificare, prevenire, tratament,
asistență medicală corespunzătoare în timpul sarcinii și
la naștere), inclusiv monitorizarea stării de sănătate a
copiilor. Statele membre sunt încurajate să prezinte rapoarte
corespunzătoare privind mutilarea genitală feminină, în special
prin utilizarea pe deplin a Clasificării Internaționale a Bolilor,
elaborată de OMS. Obiectiv: Promovarea unor
măsuri eficace de prevenire a acestei practici și de sprijinire a
victimelor, inclusiv prin modificarea normelor sociale și prin
autonomizarea femeilor. Acțiuni: Comisia
Europeană: –
va promova elaborarea unor module de formare, a
unor ghiduri multisectoriale și a unor protocoalele prin intermediul
viitorului program „Drepturi, egalitate și cetățenie”. Acestea
vor fi destinate profesioniștilor care își desfășoară
activitatea în domeniile relevante și vor avea drept obiectiv prevenirea
mutilării genitale feminine și sprijinirea victimelor; –
va încuraja statele membre să își
consolideze sistemele de protecție a copilului prin asigurarea unei mai
bune coordonări și cooperări între servicii pentru ca acestea
să devină mai integrate și mai bine pregătite să
facă față unor cazuri confirmate de abuz asupra copiilor sau a
unor cazuri în care copii sunt expuși riscului de a fi abuzați,
inclusiv de a deveni victime ale mutilării genitale feminine; –
va utiliza pe deplin noul program al UE „Drepturi,
egalitate și cetățenie”[22],
ca o continuare a Programului Daphne al UE, pentru a finanța activitățile
elaborate de ONG-uri care au obiectivul de a preveni violența împotriva
femeilor și a copiilor, precum și de a-i informa pe copii cu privire
la drepturile lor și de a promova respectarea dreptului copiilor de a fi
ascultați; –
va utiliza pe deplin Programul Erasmus + și
alte instrumente europene de finanțare, ca o continuare a programelor
„Învățare pe tot parcursul vieții” și „Tineretul în acțiune”,
pentru a finanța, după caz, acțiuni de sensibilizare și de
modificare a atitudinilor (în special ale părinților), la care
să participe profesori, educatori, familii și comunități.
Activitățile pot avea ca obiectiv autonomizarea tinerelor femei
migrante, îmbunătățirea formării profesorilor și a
altor profesioniști care pot să intre în contact cu membrii
comunităților afectate și prevenirea violenței împotriva
femeilor; –
va promova, în cadrul viitorului Fond pentru azil și
migrație, acțiuni menite să autonomizeze femeile și fetele
migrante și să consolideze integrarea acestora în societățile-gazdă;
–
va include violența bazată pe gen,
inclusiv mutilarea genitală feminină, în orice activitate viitoare
referitoare la orientările UE privind sistemele de protecție a
copilului; –
va elabora module de formare specifică,
inclusiv privind aspecte referitoare la mutilarea genitală feminină,
pentru cadrele medicale care lucrează cu migranți. 4. Sprijinirea
statelor membre pentru a urmări cu mai multă eficacitate în justiție
pe autorii actelor de mutilare genitală feminină Rezoluția ONU intitulată
„Intensificarea eforturilor mondiale pentru eliminarea mutilării genitale
feminine”[23]
solicită statelor să adopte și să pună în aplicare o
legislație de interzicere a mutilării genitale feminine. Mutilarea genitală feminină
constituie o infracțiune în toate statele membre ale UE, fie în temeiul legislației penale generale, fie în temeiul unor
dispoziții specifice de drept penal[24].
Principiul extrateritorialității este adesea inclus în actele
normative respective, ceea ce permite urmărirea penală a autorilor
mutilării genitale feminine în cazul în care aceasta este săvârșită
în străinătate, dacă victima și/sau persoana (persoanele)
care efectuează sau planifică procedura sunt resortisanți ai țării
în care se anchetează infracțiunea. Cu toate acestea, acțiunile penale având
ca obiect mutilări genitale feminine sunt rare, în principal din cauza
reticenței victimelor de a depune plângere. De asemenea, lipsesc serviciile
cu un nivel suficient de competențe de specialitate și de cunoștințe
care să ofere sprijin victimelor care solicită ajutor.
Reglementările privind secretul profesional, precum și absența
unor mecanisme care să permită îndrumarea în mod corespunzător
către serviciile de asistență a fetelor expuse riscului de a fi
mutilate genital sau care au fost supuse mutilării genitale
împiedică, de asemenea, monitorizarea corespunzătoare a victimelor. Legislația, urmărirea penală
eficace și condamnarea vinovaților (părinți și
excizori) par să constituie elemente esențiale pentru a-i descuraja
pe părinți să își mutileze genital fiicele și pentru a
le ajuta pe acestea să reziste presiunilor exercitate de familiile și
de comunitățile lor. Analizarea legislației naționale și
a jurisprudenței relevante poate fi utilă, întrucât acestea
oferă indicii cu privire la unele dintre principalele aspecte juridice
legate mutilarea genitală feminină. De exemplu, în Spania, s-au
pronunțat recent hotărâri de condamnare a unor părinți care
și-au mutilat genital fiicele înainte de a migra către Europa. Interesul
superior al copilului ar trebui, de asemenea, să constituie o
preocupare majoră pe întreaga durată a procedurilor penale (de la
anchetare, până la pronunțarea hotărârii de condamnare), de
exemplu, pentru ca un copil să nu devină victimă de două
ori, mai întâi din cauza mutilării genitale feminine și apoi din
cauza luării sale din grija părinților. Obiectiv: Sprijinirea statelor membre în punerea în aplicare a legilor care interzic
mutilarea genitală feminină. Acțiuni: Comisia Europeană: –
va analiza legislațiile penale și
jurisprudența în materie de mutilare genitală feminină și
va organiza un schimb de bune practici între statele membre pentru a evalua ce
acțiuni la nivelul UE ar aduce valoare adăugată; –
va disemina materialele de formare existente care
sunt destinate practicienilor în drept prin intermediul unor platforme
corespunzătoare; –
va consolida drepturile victimelor infracțiunilor
prevăzute de Directiva privind drepturile victimelor[25], în special dreptul de
a avea acces la servicii de asistență cu un caracter general și
la servicii de asistență specializată. 5. Asigurarea protecției femeilor expuse riscului pe teritoriul UE Directiva UE privind standardele minime[26] asigură faptul
că femeile care au o temere bine fondată de a fi persecutate sau care
se confruntă cu riscul de a fi mutilate genital sunt eligibile pentru a
beneficia de protecție internațională. Aceasta se extinde și
la părinții care se tem de persecuții sau sunt supuși unui
risc real de a suferi vătămări grave deoarece refuză
să consimtă la mutilarea genitală a fiicei lor. „Directiva
revizuită privind standardele minime”[27]
consolidează protecția de care beneficiază persoanele care se
tem că vor fi supuse mutilării genitale feminine. Directiva
respectivă recunoaște în mod explicit faptul că trebuie să
se acorde atenția corespunzătoare aspectelor legate de genul
solicitantului, în cazul în care acestea au legătură cu teama de
persecuție bine întemeiată a acestuia. Printre aspectele respective
se numără identitatea de gen și orientarea sexuală, care
pot fi legate de anumite tradiții și cutume legale, ducând, de
exemplu, la mutilare genitală. Datorită reformării Directivei
privind procedurile de azil[28],
acestea iau în considerare aspectele legate de gen. În special, (i) toți
solicitanții de sex feminin vor avea posibilitatea de a avea acces la
procedura de azil, de a li se analiza cazul în mod individual și de a
beneficia de o protecție eficientă, dacă sunt eligibili; (ii)
autoritățile responsabile trebuie să fie pregătite în mod
corespunzător pentru a lua în considerarea complexitatea cererilor care au
legătură cu egalitatea dintre sexe; (iii) solicitanții de sex
feminin trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a
dezvălui autorităților din domeniul azilului experiențele
lor personale, într-un mediu sigur și confidențial, și de a
beneficia de garanții procedurale esențiale, cum ar fi servicii de
interpretare și consiliere juridică; (iv) victimele torturii și
ale altor forme grave de violență sexuală, psihică sau
psihologică vor avea la dispoziție suficient timp și vor
beneficia de sprijin pentru a se pregăti în vederea interviurilor
personale și a altor etape importante ale procedurii. Directiva reformată privind condițiile
de primire pentru solicitanții de azil[29]
introduce condiții de primire care iau în considerare aspectele legate
de gen, care se vor aplica, de asemenea, persoanelor care se tem că
vor fi supuse mutilării genitale feminine, și anume: (i) nevoile
speciale ale tuturor solicitanților vulnerabili de sex feminin vor trebui
să fie identificate în timp util; (ii) persoanele care au fost victimele
unor acte grave de violență trebuie să aibă acces la
servicii de reabilitare pentru a beneficia de sprijinul psihologic și
medical de care au nevoie; și (iii) centrele de cazare trebuie să ia
în considerare aspectele legate de gen. În completarea acestor măsuri
legislative, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) poate să
promoveze cele mai bune practici și o abordare comună asupra
aspectelor care au legătură cu dimensiunea de gen, în special în ceea
ce privește formarea personalului din cadrul serviciilor competente
în domeniul azilului și informațiile referitoare la țara de
origine. Fondul european pentru refugiați și
viitorul Fond pentru azil și migrație furnizează stimulente
financiare statelor membre care, pe bază pe voluntariat, acceptă relocarea
(transferarea) pe teritoriul lor a anumitor categorii de persoane, inclusiv a
copiilor și a femeilor care sunt expuși riscului. Obiectiv: Garantarea protecției femeilor expuse riscului, în temeiul
actualului cadru legislativ al UE în domeniul azilului. Acțiuni: Comisia Europeană: –
va monitoriza în continuare transpunerea la timp și
punerea corectă în aplicare a cadrului legislativ al UE în domeniul
azilului, care garantează protecția femeilor expuse riscului; –
va asigura că instrumentele în materie de
formare și informațiile referitoare la țara de origine,
elaborate de EASO, conțin o dimensiune de gen, inclusiv trimiteri la
mutilarea genitală feminină, dacă este cazul; –
va încuraja în continuare statele membre să
utilizeze stimulentele financiare prevăzute de instrumentele legislative
în vigoare pentru a crește gardul de sensibilizare a profesioniștilor
care lucrează în domeniul azilului; –
va încuraja statele membre să utilizeze în
continuare, să înceapă să utilizeze sau să utilizeze în mai
mare măsură stimulentele financiare pentru relocarea copiilor și
a femeilor care sunt expuși riscului, inclusiv a celor care sunt expuși
riscului violenței bazate pe gen. 6. Promovarea
eliminării mutilării genitale feminine în întreaga lume Timp de mulți ani, UE a participat în
mod activ la cooperarea internațională menită să promoveze
eliminarea mutilării genitale feminine. La nivel mondial, UE a
contribuit la elaborarea unor angajamente ferme care să impună
tuturor țărilor să interzică mutilarea genitală
feminină, să o pedepsească și să ia măsurile
necesare pentru a modifica normele sociale care stau la baza acesteia. De
exemplu, UE a susținut Rezoluția Adunării Generale a ONU privind
eliminarea mutilării genitale feminine[30]
și s-a alăturat, în 2012, Grupului african în cadrul Consiliului ONU
pentru Drepturile Omului în scopul de a impulsiona punerea în aplicare a
angajamentelor asumate în temeiul rezoluției. De asemenea, în relațiile sale cu țările
terțe și în cadrul forurilor internaționale, Uniunea
Europeană promovează protecția internațională
consolidată a femeilor și a fetelor din întreaga lume care sunt
expuse riscului de a fi supuse mutilării genitale. Acțiunea pe care UE o desfășoară
în afara Europei în ceea ce privește mutilarea genitală feminină
este susținută de angajamente și de orientări specifice în
materie de politică ale UE (Orientările UE privind violența
împotriva femeilor, Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE
privind drepturile omului și democrația, strategiile de țară
în domeniul drepturilor omului, în cadrul cărora se acordă prioritate
problemei mutilării genitale feminine în țările în care
există această practică). Prevenirea mutilării genitale
feminine constituie, de asemenea, o componentă a activității de
cooperare desfășurate în cadrul Acordului de la Cotonou, cel mai
cuprinzător acord de parteneriat încheiat între UE și 79 de țări
din Africa, zona Caraibilor și Pacific. În plus, cauzele profunde ale
mutilării genitale feminine sunt abordate prin intermediul sprijinului pe
care UE îl acordă, în cadrul unor obiective cu un caracter mai general în
materie de dezvoltare, egalității de gen și autonomizării
femeilor, în special educației fetelor și a femeilor, drepturilor lor
fundamentale și sănătății lor sexuale și
reproductive. În perioada 2006-2012, 17 proiecte de
combatere a mutilării genitale feminine în 18 țări au beneficiat
de finanțare din partea UE, în valoare de aproximativ 8 milioane EUR, susținând
eforturile organizațiilor societății civile și ale
guvernelor, precum și ale organizațiilor ONU, în special ale UNICEF. La nivel general există o tendință
pozitivă de renunțare în mod treptat la mutilarea genitală
feminină în cele mai afectate 28 de țări. Până în
prezent, 42 de țări au adoptat legi care condamnă în mod expres
mutilarea genitală feminină. Asumarea unor angajamente ferme de
către guvernele vizate a avut o importanță crucială în
această privință. Organizațiile regionale, în special
Uniunea Africană (UA), au avut un rol esențial. Protocolul UA privind
drepturile femeilor, ratificat de 33 de țări, prevede necesitatea
luării tuturor măsurilor care se impun, legislative și de alt
tip, pentru a se eradica mutilarea genitală feminină, inclusiv creșterea
gradului de sensibilizare a publicului, interzicerea acestei practici prin
măsuri legislative susținute de sancțiuni și acordarea de
sprijin victimelor. UE va lua în continuare măsuri menite
să promoveze renunțarea la mutilarea genitală feminină, pe
baza bunelor practici atestate cu privire la metodele optime care permit
realizarea de progrese. UE va valorifica pașii înainte care au fost
făcuți în trecutul mai îndepărtat sau mai recent în ceea ce
privește consensul general asupra necesității ca membrii
comunității internaționale să acționeze cu mai
multă fermitate pentru a se pune capăt mutilării genitale
feminine. S-a demonstrat că abordarea problemei mutilării genitale
feminine și din perspectiva autonomizării și a educării
femeilor și a fetelor, a sănătății lor sexuale și
reproductive și a prevenirii căsătoriilor timpurii, a
căsătoriilor între copii și a căsătoriilor forțate
permite facilitarea renunțării la această practică. Obiectiv: Promovarea
eliminării mutilării genitale feminine în întreaga lume și
consolidarea protecției femeilor expuse acestui risc în țările
terțe. Acțiuni: Comisia
Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă: –
vor include problema mutilării genitale
feminine în cadrul dialogurilor anuale ale UE cu organizațiile
societății civile în țările partenere în care există
această practică; –
vor elabora o notă orientativă cu privire
la mutilarea genitală feminină adresată șefilor de misiuni
ale UE în țările partenere în care există această
practică; –
vor integra problema mutilării genitale
feminine în cadrul cursurilor de formare în materie de gen și privind
drepturile copilului pentru personalul UE care își desfășoară
activitatea în delegațiile UE din țările în care există
această practică; –
vor sprijini o campanie regională privind
eliminarea mutilării genitale feminine; –
vor continua să lucreze în strânsă
colaborare cu Uniunea Africană și cu Grupul african în cadrul ONU în
ceea ce privește noi inițiative menite să consolideze lupta la
nivel mondial împotriva mutilării genitale feminine; –
vor sprijini în continuare acțiunile în
favoarea îmbunătățirii legislației naționale privind
mutilarea genitală feminină, dacă este cazul; –
vor sprijini în continuare inițiativele în
materie de consolidare a capacităților organizațiilor publice și
ale organizațiilor societății civile; –
vor aborda în continuare aspectele conexe
mutilării genitale feminine în cadrul dialogurilor politice, al
dialogurilor cu privire la drepturile omului și al dialogurilor în materie
de politică pe care le au cu țările partenere în care
există această practică, inclusiv cu țările în care
sănătatea constituie un sector prioritar al cooperării; –
vor promova în continuare asigurarea unei protecții
internaționale consolidate a femeilor expuse riscului de a fi supuse
mutilării genitale în întreaga lume, în cadrul relațiilor lor cu țările
terțe și în cadrul forurilor internaționale. 7. Punere
în aplicare, monitorizare și evaluare În vederea asigurării unor progrese
rapide și a îndeplinirii obiectivelor prezentei comunicări, un grup
ad-hoc al Grupului interservicii al Comisiei privind egalitatea de gen va
analiza, va evalua și va monitoriza acțiunile prevăzute de
prezenta comunicare și va înainta anual un raport cu privire la
măsurile puse în aplicare. La doi ani după adoptarea
comunicării, Comisia va evalua măsurile instituite și va lua o
decizie cu privire la acțiunile subsecvente. În plus față de această
monitorizare internă, Comisia Europeană se va consulta
periodic cu ONG-uri și cu experți care își
desfășoară activitatea în acest domeniu. Într-adevăr,
organizațiile neguvernamentale au avut și vor avea în continuare un
rol esențial în ceea ce privește asigurarea protecției fetelor
expuse riscului, organizarea de cursuri de formare pentru profesioniști,
creșterea gradului de sensibilizare în cadrul comunităților
afectate, dezvoltarea bazei de cunoștințe, elaborarea de materiale și
de bune practici, înscrierea acestei teme pe ordinea de zi a factorilor de
decizie și stabilirea de punți de legătură între Europa și
țările de origine. Pe întreg teritoriul UE, organizațiile
societății civile se confruntă cu provocări comune și
au nevoie de oportunități pentru a face schimb de informații și
de bune practici, pentru a elabora proiecte și metode, precum și
pentru a efectua evaluări inter pares ale activității
lor. Obiectiv: Punerea în aplicare
a acțiunilor prevăzute de comunicare și asigurarea faptului
că mutilării genitale feminine i se acordă o atenție susținută. Acțiuni: Comisia
Europeană: –
va monitoriza punerea în practică în timp util
a acțiunilor prevăzute de prezenta comunicare și va face un
bilanț în fiecare an, în jurul datei de 6 februarie, Ziua internațională
a toleranței 0 față de mutilarea genitală feminină; –
va facilita schimbul de experiență și
de bune practici privind mutilarea genitală feminină între ONG-uri și
experți; –
va încuraja președințiile Consiliului
Uniunii Europene să pună problema mutilării genitale feminine pe
ordinea de zi a reuniunilor șefilor medicilor și ai cadrelor medicale
din UE; –
va organiza un atelier privind mutilarea
genitală feminină în cadrul Forumului european din 2013 privind
drepturile copilului; –
va pune problema mutilării genitale feminine
pe ordinea de zi a reuniunii grupului informal de experți din statele
membre privind drepturile copilului care va fi instituit în 2014. 8. Concluzie Prin prezenta comunicare privind mutilarea
genitală feminină, Comisia Europeană și Serviciul European
de Acțiune Externă își reiterează angajamentul de a
combate violența împotriva femeilor și de a elimina mutilarea
genitală feminină atât în interiorul, cât și în exteriorul UE,
recunoscând faptul că trebuie să se țină seama de
legătura care există între comunitățile afectate din UE și
țările de origine ale acestora. UE va
ridica în continuare această problemă și îi va sprijini pe
actorii care, de mulți ani, desfășoară o activitate susținută
în acest domeniu, în special organizațiile internaționale, statele
membre și ONG-urile. UE va continua să elaboreze politici și
să pună în aplicare măsuri, ținând seama de faptul că
mutilarea genitală feminină are multiple aspecte, care necesită
măsuri pluridisciplinare și o strânsă cooperare cu membrii
comunităților în care este practicată. [1] Astfel cum a fost definită de Organizația
Mondială a Sănătății (OMS). [2] Concluziile Consiliului privind combaterea
violenței împotriva femeilor și oferirea de servicii de sprijin
pentru victimele violenței domestice, adoptate la 6 decembrie 2012. [3] Rezoluția 67/146 a Adunării Generale a ONU,
adoptată la 20 decembrie 2012. [4] COM(2010) 491 final. [5] Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime
privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor
criminalității. [6] COM(2011) 60 final. [7] EIGE 2013, „Mutilarea genitală feminină în
Uniunea Europeană și în Croația” (Female genital mutilation
in the European Union and Croatia). [8] Personalități din întreaga lume care
militează împotriva mutilării genitale feminine au fost invitate
să participe la o masă rotundă, organizată la data de 6
martie 2013, pentru a oferi informații și consiliere. [9] Rezultatele consultării sunt disponibile la
următoarea adresă: http://ec.europa.eu/justice/newsroom/gender-equality/opinion/130306_en.htm. [10] http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/other-institutions/advisory-comittee. [11] UNICEF, „Mutilarea/excizarea genitală feminină:
prezentare statistică și analiză a dinamicii schimbării” (Female
Genital Mutilation/Cutting: A Statistical Overview and Exploration of the
Dynamics of Change), New York, 2013. [12] Rezoluția Parlamentului European referitoare la
încetarea mutilării genitale feminine din data de 14.6.2012 [2012/2684
(RSP)]. Trebuie reținut faptul că nu toate țările dispun de
estimări și că aceste estimări nu sunt în mod necesar
comparabile. [13] EIGE, „Mutilarea genitală feminină în Uniunea
Europeană și în Croația” (Female genital mutilation in the
European Union and Croatia). [14] Sursă: EIGE 2013, cu excepția Țărilor
de Jos: Exterkate2013 — „Mutilarea genitală feminină în
Țările de Jos. Prevalență, incidență
și determinanți” (Female Genital Mutilation in the Netherlands.
Prevalence, incidence and determinants). Pharos — Centrul de expertiză
privind sănătatea migranților și a refugiaților. [15] Acțiuni penale, inclusiv condamnări,
înregistrate până în ianuarie 2012. [16] EIGE 2012 — „Studiu de analiză a situației
curente și a tendințelor mutilării genitale feminine: rapoarte
de țară” (Study to map the current situation and trends of FGM:
country reports). [17] Persoana (în general, o femeie) care efectuează
mutilarea genitală feminină. [18] Decizia nr. 779/2007/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 20 iunie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a unui
program special de prevenire și combatere a violenței împotriva
copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și de protecție a
victimelor și a grupurilor expuse riscurilor (programul Daphne III), ca
parte a Programului general „Drepturile fundamentale și justiția”. A
se vedea, de asemenea, http://ec.europa.eu/justice/grants/programmes/daphne/ [19] UNICEF 2013. [20] Conform OMS, infibulația este îngustarea orificiului
vaginal prin crearea unei suprafețe acoperitoare, care este formată
prin tăierea și repoziționarea labiilor interne sau externe, cu
sau fără excizia clitorisului. Orificiul vaginal trebuie să fie
redeschis pentru întreținerea de relații sexuale și pentru
naștere, o procedură cunoscută sub denumire de
„defibulație”. În unele cazuri, aceasta este urmată de
reinfibulație. [21] EIGE 2013. [22] COM(2011) 758 final. [23] Rezoluția 67/146 a Adunării Generale a ONU. [24] BE, DK, IE, ES, IT, CY, AT, SE, UK și HR au
dispoziții specifice privind mutilarea genitală feminină. [25] Directiva 2012/29/UE. [26] Directiva 2004/83/CE a Consiliului privind standardele
minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau
apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care,
din alte motive, au nevoie de protecție internațională și
referitoare la conținutul protecției acordate. [27] Directiva 2011/95/UE privind standardele referitoare la
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea
beneficia de protecție internațională, la un statut uniform
pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de
protecție subsidiară și la conținutul protecției
acordate. [28] Directiva 2013/32/UE privind procedurile comune de
acordare și retragere a protecției internaționale. [29] Directiva 2013/33/UE de stabilire a standardelor pentru
primirea solicitanților de protecție internațională. [30] Rezoluția 67/146 a Adunării Generale a ONU.