52013DC0634

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

privind piața unică a telecomunicațiilor

1.           Contextul politic și economic

Progresele importante către o piață unică europeană a telecomunicațiilor sunt esențiale pentru interesele strategice și progresul economic al Europei, pentru însuși sectorul telecomunicațiilor, precum și pentru cetățenii care sunt dezamăgiți că nu au acces complet și echitabil la servicii de telecomunicații, ca de exemplu internet și servicii mobile.

Importanța accesului fiabil și rapid la internet va crește cu prevalența cloud computingului. Aceasta presupune disponibilitatea rețelelor de înaltă calitate, care pot fi furnizate doar de un sector al telecomunicațiilor solid, acesta fiind un interes strategic pentru Europa.

În mod similar, interesul strategic al Europei este deservit prin dispunerea de propria capacitate de a oferi cetățenilor servicii de cloud computing sigure și prin menținerea unei capacității de producție semnificative de echipamente pentru telecomunicații. Ambele elemente depind de un sector al telecomunicațiilor dinamic, dispus să investească în rețele mobile 4G și în rețele de acces fixe de mare viteză.

Majoritatea covârșitoare a cetățenilor, întreprinderilor, autorităților guvernamentale și antreprenorilor depind tot mai mult de conectivitatea telecomunicațiilor. Cu toate acestea, în prezent, în Europa, când este vorba de accesul la aceste servicii aceștia fac obiectul unei loterii s-ar putea spune, în pofida a 26 de ani de progrese în reformarea piețelor naționale de telecomunicații din Europa și în crearea temeliei pentru o piață unică a telecomunicațiilor.

Economia bazată pe internet în sine are o pondere tot mai mare în PIB, în timp ce conectivitatea eficace și inovațiile în materie de internet sunt acum esențiale pentru creșterea productivității în toate sectoarele economice — de la asistență medicală, la energie, la servicii publice. Abordarea problemelor din sectorul telecomunicațiilor nu se mai limitează, prin urmare, doar la acest sector (care reprezintă doar 9 % din economia digitală a Europei), ci înseamnă sprijinirea dezvoltării sustenabile a tuturor sectoarelor.

Un alt pas înainte important în dezvoltarea pieței unice a telecomunicațiilor ar oferi impulsul necesar pentru economie, prin sprijinirea noilor surse de creștere economică (cum ar fi economia aplicațiilor care din 2008 a generat 794 000 de noi locuri de muncă, din care aproape jumătate pentru dezvoltatori de software), prin stimularea inovării, prin creare de noi locuri de muncă sustenabile și prin restabilirea competitivității Europei.

În acest context, Consiliul European din martie 2013 a solicitat Comisiei să prezinte măsuri concrete pentru instituirea pieței unice a tehnologiei informațiilor și telecomunicațiilor cât mai curând posibil. Propunerile de astăzi răspund acestui angajament al Comisiei.

Sectorul comunicațiilor electronice operează la scară globală, internetul (și serviciile comercializate prin intermediul acestuia) depășind frontierele UE. Este important ca inițiativele de față să fie privite în contextul evoluțiilor din alte sectoare și să se acorde atenția cuvenită furnizării comunicațiilor electronice și serviciilor digitale în acordurile sectoriale specifice sau în negocierile comerciale și de investiții cu principalii noștri parteneri.

.

2.           26 de ani de reformă a cadrului de reglementare în domeniul telecomunicațiilor

În doar o generație, datorită cadrului juridic al UE, mediul telecomunicațiilor din Europa a fost liberalizat, de la monopolurile statice ale serviciilor publice la un sector dinamic și competitiv. Începând din anii 80, pachetele succesive ale legislației europene au degrupat rețelele, au promovat concurența și posibilitatea de alegere, au plafonat costul serviciilor de roaming, au acordat consumatorilor importante noi drepturi și au încurajat aplicarea convergentă și coerentă a cadrului comun.

În plus, aplicarea legislației UE în materie de concurență a avut un rol esențial în asigurarea faptului că piețele funcționează în mod competitiv, pentru consumatorii din întreaga UE aceasta însemnând prețuri mai mici și o mai bună calitate a serviciilor.

Aceste modificări ale legislației UE în domeniul telecomunicațiilor au avut ca scop adaptarea la schimbările semnificative care au avut loc în domeniul TIC: mai întâi, serviciile de telefonie mobilă, și apoi internetul. În prezent, sectorul telecomunicațiilor este elementul central al produselor și serviciilor digitale care au potențialul de a sprijini toate aspectele vieții noastre și de a stimula redresarea economică a Europei.

Eforturile UE de a promova un cadru de reglementare solid și de a sprijini concurența au fost de mult la baza schimbărilor în sector. Cu progrese precum standardele GSM și UMTS, UE a creat terenul pentru ca Europa și actorii săi industriali să devină lideri mondiali. În timp, liberalizarea a adus concurență, prețuri mai echitabile și opțiuni reale pentru cetățeni și întreprinderi pe piețele naționale. Pe măsură ce piețele devin mai competitive, europene și globale, și cadrul de reglementare trebuie să evolueze.

Cadrul de reglementare existent, prezentat de Comisie în 2007 și axat pe consolidarea supravegherii europene și pe consecvența reglementării piețelor naționale, și-a atins obiectivele în mod adecvat. Cu toate acestea, mai recent, dincolo de granițele Europei, operatorii puternici din SUA, Japonia și Coreea de Sud au investit masiv în furnizarea de conexiuni rapide în bandă largă (fixe și fără fir). În acest context global, este important ca Europa să nu rămână în urmă. De asemenea, mediul economic și tehnologic în evoluție și impactul crizei economice și financiare au dus la schimbări rapide și intense în sectorul telecomunicațiilor la nivel global, inclusiv la restructurări importante. Noile cerințe și noile aplicații pentru serviciile bazate pe date consolidează necesitatea pieței unice, în contextul în care o poziție solidă a sectorului european al TIC (în special a telecomunicațiilor) și acoperirea în bandă largă, comparativ cu alte țări, sunt elemente esențiale ale competitivității economiei europene. Acest lucru se resimte în special acum când Europa caută noi modalități de a ieși din criză.

Sectorul telecomunicațiilor ar trebui să prospere, permițând întregii economii să prospere, încercarea de a prospera prin frustrarea necesităților în materie de conectivitate a economiei în ansamblu, cu modele de afaceri care au la bază penuria, și nu abundența, nefiind sustenabilă. Prin urmare, acum sunt necesare acțiuni decisive care să permită restructurarea sectorului, pentru a evita declinul viitor al acestuia. Menținerea statu-quo-ului nu este o opțiune.

3.           Bariere în calea pieței unice

Comisia Europeană este hotărâtă să mențină și să extindă în continuare beneficiile telecomunicațiilor pentru întreprinderi și cetățeni. Dar, în ciuda progresului înregistrat până în prezent, sectorul se confruntă în continuare cu o serie de obstacole, bariere și provocări care, împreună, înseamnă că beneficiul deplin al pieței unice este departe de a fi obținut. Un studiu recent a arătat că, în cazul în care piața internă pentru comunicații electronice ar fi finalizată, produsul intern brut al UE (PIB) ar putea crește cu până la 110 miliarde de euro pe an[1].

În ansamblu, sectorul telecomunicațiilor este încă marcat de moștenirea fostelor monopoluri naționale care își desfășoară activitatea, în mare măsură, la nivel național. Unele companii mari de telecomunicații sunt prezente în mai multe state membre, însă nicio companie nu este prezentă în toate statele membre. Cei mai muți operatori de telefonie mobilă au doar o prezență națională; în cazul multora dintre operatorii de telefonie fixă, aceasta este chiar mai localizată. Companiile care operează în mai multe state membre trebuie să își desfășoare activitatea în temeiul unor norme distincte, potrivit unor cerințe și măsuri uneori divergente ale diferitelor autorități de reglementare, având nevoie de autorizații diferite în fiecare stat membru. În plus, adesea, operatorii care desfășoară activități în mai multe state membre nu acționează ca veritabili operatori europeni și par mulțumiți să își desfășoare activitățile separat în fiecare stat membru. Piața include peste o mie de operatori de telefonie fixă și câteva sute de operatori de telefonie mobilă, care, în pofida faptului că aparțin unor grupuri mai mari, funcționează pe o bază națională. În același timp, sectorul are tot mai mult un caracter global și, pentru a fi profitabil, depinde de scară.

De asemenea, lipsa unei piețe unice se manifestă în mod distinct la nivelul prețurilor. De exemplu, costul efectuării unui apel în altă țară din UE sau utilizării unui dispozitiv mobil în altă țară a UE este adesea mult mai mare comparativ cu prețurile interne, din cauza tarifelor de roaming pentru voce și date și a prețurilor pentru apeluri „internaționale” (intra-UE). Aceste tarife sunt percepute ca neechitabile de către mulți cetățeni și, de asemenea, constituie un obstacol practic în exercitarea libertăților pieței unice.

De asemenea, consumatorii vor avea probabil mai multă încredere să dea curs ofertelor de la operatorii stabiliți în alte state membre, în cazul în care știu că se pot baza pe același set de norme: de exemplu, normele privind transparența, condițiile contractuale, facilitarea „schimbării” operatorilor și norme pentru a împiedica blocarea sau încetinirea serviciilor online, ca parte a măsurilor de asigurare a accesului la internetul deschis. Eforturile naționale disparate de garantare a drepturilor consumatorilor pot cauza fragmentarea suplimentară a pieței unice.

Între timp, diferențele în ceea ce privește sincronizarea, condițiile și costurile aferente procedurilor de achiziționare a spectrului îngheață investițiile și îngreunează dezvoltarea rețelelor fără fir integrate între țări. Disponibilitatea spectrului în condiții mai bune din perspectiva caracterului oportun și previzibil ar facilita conexiuni pe scară mai largă și la prețuri convenabile în Europa, însă aceste aspecte sunt adesea blocate în structurile de reglementare la nivel național.

Și reglementarea divergentă a rețelelor fixe înseamnă adesea reglementare excesivă sau nesiguranță normativă și lipsa de previzibilitate, ceea ce îngreunează planificarea investițiilor în rețele în bandă largă rapide, de „nouă generație”.

Dacă ar exista un grad mai mare de armonizare în cadrul pieței unice, cetățenii europeni ar beneficia de acoperire în bandă largă rapidă pe o scară mai mare, precum și de noi servicii digitale mai inovatoare. Aceste rețele de telecomunicații rapide sunt, de asemenea, elemente esențiale pentru multe alte sectoare, publice și private. Un sector al telecomunicațiilor solid și dinamic este esențial pentru ca Europa să poată exploata noile inovații, ca de exemplu cloud computing, noile instrumente care folosesc „big data”, autovehiculele conectate, procesele de fabricație inteligente, internetul obiectelor, orașele inteligente, administrațiile publice modernizate, e-sănătate, e-educație și așa mai departe. Așadar, rețelele de mare viteză ar putea deveni temelia unui ecosistem digital european prosper.

Pe scurt, sectorul este afectat de fragmentare de-a lungul frontierelor naționale; de lipsa coerenței și caracterului previzibil al cadrului de reglementare la nivelul Uniunii; de prețuri inechitabil de ridicate pentru servicii specifice și de lipsa investițiilor. Abordarea acestor probleme este esențială pentru a asigura locuri de muncă, productivitate și creștere economică în Europa. O piață unică a telecomunicațiilor competitivă ar contribui la rezolvarea acestor probleme.

4.           Spre o piață unică a telecomunicațiilor

O veritabilă piață unică a telecomunicațiilor înseamnă o piață unde:

- consumatorii pot obține servicii de la orice operator din UE, fără discriminare, indiferent de locul unde sunt stabiliți;

- operatorii pot oferi servicii competitive în afara statului membru de origine și le pot comercializa consumatorilor de pe întreg teritoriul UE;

- tarifele excesive pentru apelurile intra-UE sau pentru utilizarea telefonului mobil în altă parte a UE sunt eliminate.

Acesta este obiectivul final pentru atingerea căruia Comisia Europeană a lucrat de ceva timp, rezultatul fiind cadrul de reglementare prezentat astăzi. În ultimă instanță, acesta presupune eliminarea treptată a barierelor naționale în calea concurenței transfrontaliere, inclusiv reglementările sectoriale naționale diferite, legislația națională distinctă în materie de protecție a consumatorilor privind contractele de telecomunicații, precum și condițiile naționale diferite pentru alocarea și atribuirea spectrului. Acesta presupune, de asemenea, un cadru care este mai coerent, mai stabil, mai sigur din punct de vedere juridic, mai competitiv, cu un grad mai mare de armonizare și care favorizează într-o măsură mai mare investițiile asigurând mai multe posibilități de alegere, bandă largă mai rapidă și servicii transfrontaliere mai bune.

Comisia își menține punctul de vedere potrivit căruia o piață unică veritabilă conformă acestei viziuni va necesita o autoritate unică de reglementare la nivelul UE, responsabilă de interpretarea și punerea în aplicare a unui cadru legislativ armonizat. De asemenea, ar fi necesar un sistem unic pentru impunerea de măsuri corective cu caracter normativ, precum și eventuala armonizare suplimentară a alocării și atribuirii spectrului.

Este evident însă că procesul de creare a unei piețe unice în telecomunicații, ca și în alte sectoare, este unul treptat, care depinde în egală măsură de comportamentul participanților pe piață și de intervenția autorităților de reglementare.

Propunerile prezentate astăzi reprezintă un pas intermediar important către acest obiectiv final al unei piețe unice pe deplin integrate, prin abordarea unora dintre barierele a căror îndepărtare poate contribui la asigurarea faptului că sectorul își îndeplinește pe deplin rolul în demersurile urgente pentru obținerea creșterii economice. Abordarea are ca temei cadrul de telecomunicații existent și se concentrează asupra problemelor transfrontaliere cu care se confruntă operatorii și consumatorii, precum și asupra soluționării obstacolelor din calea investițiilor. Această abordare implică identificarea modificărilor specifice la cadrul actual, ca măsuri intermediare care împreună creează un „punct de turnură”, pentru a permite pieței să evolueze în direcția unei piețe unice paneuropene.

În practică, acest lucru implică:

· abordarea unora dintre divergențele de interpretare între autoritățile naționale de reglementare, intensificarea cooperării între aceste autorități și continuitatea în guvernanță, precum și consolidarea rolului Comisiei;

· abordarea problemelor cu care se confruntă consumatorii într-o piață europeană fragmentată, prin introducerea unor standarde comune privind consumatorii; eliminarea taxelor pentru apelurile primite în roaming, precum și a suprataxelor nejustificate pentru apelurile intra-UE; stimularea condițiilor de piață care pot duce la eliminarea rapidă a taxelor pentru serviciile de roaming în Europa; introducerea de noi dispoziții, comune în materie de protecție a consumatorilor, inclusiv pentru garantarea accesului la internetul deschis;

· oferirea de noi oportunități de afaceri pentru sectorul telecomunicațiilor, înlesnind investițiile în rețele, furnizând și garantând serviciile transfrontaliere; și armonizarea „inputurilor” tehnice esențiale (de exemplu, spectrul de frecvențe radio pentru rețelele fără fir, accesul la rețele pentru banda largă fixă);

· consolidarea dimensiunii europene a actualului sistem de autorități naționale de reglementare. Ca o etapă intermediară, Comisia propune consolidarea rolului președintelui Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) prin crearea unui post cu normă întreagă, pe o durată de 3 ani, în scopul de a asigura o mai bună planificare strategică și o mai mare continuitate.

La încheierea negocierilor privind revizuirea din 2009 a cadrului de reglementare, Comisia și-a luat angajamentul oficial de a acționa în domeniul accesului la internetul deschis. Chiar de la acea dată și, cu siguranță, de la data la care cadrul a fost inițial conceput, importanța accesului la internet a crescut enorm, în așa măsură încât a devenit un element esențial al activității economice, sociale și culturale. Prin urmare, a devenit, de asemenea, serviciul central și cel mai valoros furnizat de către operatorii de rețea și de furnizorii de servicii internet. În prezent, patru motive justifică necesitatea acțiunii în materie de acces la internetul deschis. În primul rând, în situația actuală, nu există garanții eficiente la nivelul UE cu privire la accesul liber și există dovezi clare și ample privind blocarea sau încetinirea (degradarea) serviciilor, în detrimentul intereselor consumatorilor și al furnizorilor de conținut și aplicații care se confruntă cu riscul de a fi blocați. În al doilea rând, operatorii de telecomunicații și furnizorii de conținuturi și aplicații dezvoltă „servicii specializate” a căror valoare socială și economică depinde de calitatea garantată - pentru IPTV, pentru aplicații e-sănătate, cum ar fi imagistica medicală de înaltă rezoluție, pentru videoconferințe, pentru aplicații cloud cu o mare intensitate a datelor și esențiale pentru desfășurarea activității. Aceste inovații oferă oportunități pentru noi activități economice, dar solicită un cadru de reglementare european care să ofere condiții clare pentru dezvoltarea acestor servicii, alături de un ecosistem internet propice. În al treilea rând, autoritățile naționale de reglementare nu au, în prezent, competențe suficiente în temeiul cadrului european pentru telecomunicații pentru a interveni în vederea sancționării practicilor de blocare sau a altor practici de gestionare a traficului nejustificate sau în vederea menținerii vitalității internetului deschis. În al patrulea rând, factorii de decizie de la nivel național încep să soluționeze această chestiune cu o serie de abordări divergente, ceea ce lasă loc unui nou risc de fragmentare pe piața unică și unei noi provocări pentru gestionarea rețelelor integrate. Proiectul de regulament urmărește să abordeze aceste aspecte într-un mod echilibrat și eficace.

5.           Abordarea investițiilor și a concurenței

Recomandarea privind metodologiile de calcul al costurilor și nediscriminarea este al doilea element al acestui pachet, care completează propunerea de regulament și este intrinsec legată de aceasta. Recomandarea se concentrează în mod mai direct asupra investițiilor și asupra armonizării suplimentare a metodologiilor de calcul al costurilor. Obiectivul este ca Europa să își intensifice investițiile în banda largă. Acest obiectiv este esențial pentru menținerea competitivității globale, însă investițiile sunt îngreunate de incertitudinea juridică și de divergențele între autoritățile de reglementare. Reglementarea mai coerentă și mai previzibilă și un mediu de reglementare mai stabil pot fi obținute prin (1) armonizarea în continuare a costurilor pe care operatorii existenți le pot percepe pentru a acorda accesul altora la rețelele lor de cupru; și (2) prin asigurarea faptului că „solicitanții de acces” au într-adevăr acces echivalent la rețele. În cazul în care se asigură astfel de constrângeri concurențiale și nediscriminarea, prețurile pentru produsele de „nouă generație” ar fi stabilite de piață, mai degrabă decât prin reglementare, iar prețurile pentru accesul la rețelele de cupru ar rămâne, în linii mari, stabile, și nu le-ar submina în mod artificial pe cele ale rețelelor viitorului.

În situația actuală, aplicarea inconsecventă a normelor creează incertitudine juridică pentru toți actorii de pe piață și bariere pe piața internă. Securitatea juridică este deosebit de importantă având în vedere faptul că investițiile în rețelele de bandă largă rapide presupun costuri semnificative, în timp ce cererea pentru produsul final este în continuare incertă.

Clarificările prevăzute în recomandare vor fi, prin urmare, esențiale pentru înlăturarea incertitudinii: atât operatorii existenți, cât și solicitanții accesului vor avea claritate cu privire la prețurile percepute pentru accesul la rețea.

6.         Foaie de parcurs pentru fializarea pieței unice a telecomunicațiilor pe termen mediu

Se estimează că, pe termen mediu, efectele legislației propuse vor fi un grad mai mare de libertate și mai multe oportunități pentru participanții la piață, precum și tendința spre o mai mare consolidare a sectorului. Se estimează că intensificarea concurenței pe măsură ce Europa se îndreaptă în continuare spre o piață unică veritabilă ar putea duce, în timp, la reducerea reglementării sectoriale bazate pe analiza pieței. Într-adevăr, unul dintre rezultatele dezvoltării pieței unice ar trebui să fie o tendință mai accentuată către o concurență efectivă pe piețele relevante, aplicarea ex post a legislației din domeniul concurenței fiind din ce în ce mai mult considerată suficientă pentru a asigura funcționarea pieței. În timp, pe măsură ce se conturează o piață unică veritabilă a comunicațiilor electronice, sfera geografică a piețelor va trebui, de asemenea, să evolueze, atât în scopul reglementării sectoriale pe baza principiilor de concurență, cât și al aplicării dreptului concurenței în sine.

Ca o contribuție suplimentară, Comisia va lucra la revizuirea Recomandării privind piețele relevante pentru a se asigura că, pe măsură ce concurența se dezvoltă, sarcina normativă ex ante asupra operatorilor este redusă în mod corespunzător.

Pentru a finaliza piața unică a telecomunicațiilor vor fi necesare noi demersuri, în special o mai mare coordonare a măsurilor corective cu caracter normativ. În acest scop, Comisia va lua măsurile necesare pentru a pregăti terenul pentru următorul mandat al Comisiei, prin utilizarea instrumentelor existente în temeiul cadrului de reglementare, precum și prin pregătirea unei revizuiri a modului în care mecanismele existente pentru asigurarea coerenței cadrului normativ ar putea fi consolidate în continuare. Această revizuire, care va presupune o amplă consultare publică în timp util, ar trebui să analizeze, de asemenea, utilitatea unei autorități unice de reglementare la nivelul UE în domeniul telecomunicațiilor. Revizuirea ar putea aborda, de asemenea, condițiile de concurență echitabile între normele care se aplică serviciilor online „over-the-top” în raport cu serviciile în domeniul telecomunicațiilor, precum și aspectele ivite cu privire la convergența între serviciile și piețele audiovizualului și telecomunicațiilor.

7.           Concluzie

Viziunea Comisiei este ca UE să se bucure de un sector al telecomunicațiilor dinamic și competitiv. Acesta va presupune o serie de operatori puternici care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, precum și în afara UE, alături de un număr mai mare de companii mai mici, locale: toate aceste companii oferind infrastructură sau servicii ultramoderne. Va furniza infrastructura și serviciile necesare pentru o economie digitală deschisă prosperă, stimulând creșterea sectorului digital european, locurile de muncă și oportunitățile.

Prin acest set de măsuri, Comisia își reafirmă angajamentul față de obiectivele Agendei digitale pentru Europa în materie de bandă largă, care ar putea fi oferite printr-o combinație de operatori (tradiționali și alternativi, de telefonie fixă și fără fir), oferind o gamă largă și competitivă de opțiuni pentru servicii și conținut de înaltă calitate. Această acoperire în bandă largă este esențială pentru ca noile servicii online să obțină o masă critică: de la rețelele inteligente și orașele inteligente la servicii universale de cloud computing sau internetul obiectelor. De asemenea, ar plasa Europa în fruntea sectorului digital, cu infrastructuri digitale moderne astfel încât cetățenii săi să exploateze întregul potențial al internetului și pentru ca întreprinderile europene să concureze la nivel mondial.

Dat fiind contextul de mai sus, Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să analizeze și să adopte propunerea de regulament, atent definită, ca o chestiune de cea mai înaltă prioritate politică.

[1]               Ecorys, TU Delft et al., Steps Towards a Truly Internal Market for e-Communications, 2013.