52013DC0232

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la dezvoltarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în 2012 3

1........... Introducere..................................................................................................................... 4

2........... Prezentare generală......................................................................................................... 4

3........... Progrese înregistrate în perioada analizată........................................................................ 5

3.1........ Acceptanța finală a sistemului........................................................................................ 5

3.2........ Punerea în funcțiune la nivel regional.............................................................................. 5

3.3........ Mecanismul de comunicare VIS Mail.............................................................................. 6

3.4........ Dezvoltarea sistemului de corespondențe biometrice (BMS).......................................... 6

3.5........ Contract pentru menținerea VIS în stare de funcționare și pentru mentenanța sa evolutivă  7

3.6........ Transferarea către Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă (eu-LISA)...................................................................................................................... 7

3.7........ Statistici.......................................................................................................................... 7

4........... Gestionarea proiectului.................................................................................................... 7

4.1........ Planificare și buget......................................................................................................... 7

4.2........ Gestionarea riscurilor...................................................................................................... 8

5........... „Prietenii VIS”................................................................................................................ 8

6........... Concluzie....................................................................................................................... 9

7........... Anexă: Grupuri de lucru VIS......................................................................................... 10

7.1........ Comitetul SISVIS......................................................................................................... 10

7.2........ Reuniunile administratorilor de proiecte naționale VIS.................................................. 10

7.3........ Grupul de experți VIS Mail (VIS MEG)...................................................................... 10

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la dezvoltarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în 2012

(prezentat în temeiul articolului 6 din Decizia nr. 2004/512/CE a Consiliului)

1.           Introducere

În conformitate cu articolul 6 din Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de Informații privind Vizele[1], Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European cel de al nouălea și, totodată, ultim raport referitor la dezvoltarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS)[2]. Raportul se referă la activitatea desfășurată de Comisie în perioada ianuarie - decembrie 2012. Acesta va fi ultimul raport prezentat de Comisie în temeiul articolului 6 din Decizia 2004/512/CE a Consiliului întrucât dezvoltarea Sistemului Central de Informații privind Vizele, a interfeței naționale din fiecare stat membru și a infrastructurii de comunicații între Sistemul Central de Informații privind Vizele și interfețele naționale[3] sunt, în prezent, finalizate.

2.           Prezentare generală

Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) este un sistem informatic la scară largă destinat schimbului de date privind vizele de scurtă ședere între statele Schengen. Obiectivul său este de a sprijini punerea în aplicare a unei politici comune a UE în domeniul vizelor, precum și a politicii UE în materie de migrație și gestionare a frontierelor, prin prevenirea fenomenului de „visa shopping”, sprijinirea luptei împotriva migrației neregulamentare, contribuția la prevenirea amenințărilor la adresa securității interne a statelor membre și instituirea unor proceduri transparente și mai rapide pentru călătorii de bună credință. VIS este utilizat în paralel cu sistemul de corespondențe biometrice (BMS), care furnizează servicii de identificare pe baza amprentelor digitale.

VIS a devenit operațional în Africa de Nord la 11 octombrie 2011, atunci când toate statele Schengen și-au conectat la sistem posturile consulare din Algeria, Egipt, Libia, Mauritania, Maroc și Tunisia. De asemenea, începând de la 31 octombrie 2011, toate statele Schengen utilizează sistemul la punctele de trecere a frontierelor externe. VIS este pus în funcțiune în mod treptat, regiune după regiune, și, în cele din urmă, va fi utilizat în întreaga lume.

Comisia Europeană a fost responsabilă de gestionarea VIS și întregul proces de implementare a acestuia începând cu 2004, agenția eu-LISA[4] preluând responsabilitatea operațională privind sistemul la 1 decembrie 2012 (a se vedea punctul 3.6.).

Sistemul funcționează într-un mod foarte satisfăcător de când a fost lansat, fiind raportat doar un număr limitat de probleme tehnice minore. Capacitatea sa și performanțele sale la nivel central vor fi consolidate, odată cu punerea sa în funcțiune în mod treptat în întreaga lume (a se vedea secțiunea 3.5). În cursul ultimelor trei luni ale perioadei de raportare, în fiecare zi au fost eliberate în medie 4 900 de vize Schengen prin consultarea VIS.

3.           Progrese înregistrate în perioada analizată

3.1.        Acceptanța finală a sistemului

Acceptanța finală a sistemului (AFS) este o etapă de referință prevăzută în contractul semnat în 2005 între consorțiul Hewlett-Packard Steria (HPS) și Comisia Europeană. AFS este aprobată atunci când se consideră că a fost finalizată dezvoltarea sistemului de către contractant și acesta este eliberat de obligațiile sale contractuale privind dezvoltarea proiectului. Acceptanța finală a fost acordată, în conformitate cu contractul, după cinci luni consecutive în care sistemul a funcționat fără a se înregistra incidente, și anume în august 2012.

Această etapă importantă marchează sfârșitul dezvoltării sistemului în sensul articolului 6 din Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de Informații privind Vizele și, prin urmare, încheierea prezentării de rapoarte anuale privind progresele înregistrate la care se face referire în articolul respectiv.

3.2.        Punerea în funcțiune la nivel regional

În timpul perioadei de raportare, VIS a fost pus în funcțiune cu succes în alte două regiuni geografice, Orientul Apropiat și regiunea Golfului, la 10 mai și, respectiv, la 2 octombrie[5]. Datele începerii operațiunilor au fost convenite în cadrul grupului informal de coordonare „Prietenii VIS” (FoVIS) și au fost oficializate în două acte juridice în temeiul articolului 48 din Regulamentul VIS[6]. La 27 aprilie 2012, Comisia Europeană a adoptat o decizie de punere în aplicare (2012/233/UE) de stabilire a datei de începere a operațiunilor VIS în regiunea Orientului Apropiat. Data aleasă a fost 10 mai 2012[7]. La 21 septembrie 2012, a fost adoptată o altă decizie de punere în aplicare de stabilire a datei de începere a operațiunilor VIS în regiunea Golfului (2012/512/UE). Data aleasă a fost 2 octombrie 2012[8].

Pentru ambele regiuni, toate statele membre au notificat Comisiei faptul că erau pregătite să se conecteze la sistem în timp util.

Punerea în funcțiune cu succes și fără incidente a VIS în aceste regiuni, care cuprind paisprezece țări, indică faptul că sistemul a atins un nivel de dezvoltare foarte satisfăcător și că poate desfășura operațiuni și în alte regiuni.

La 24 aprilie 2012, Comisia Europeană a adoptat o decizie de punere în aplicare (2012/274/UE) de stabilire a celei de a doua serii de regiuni pentru începerea operațiunilor VIS[9].

3.3.        Mecanismul de comunicare VIS Mail

Mecanismul de comunicare VIS Mail permite transmiterea de mesaje între statele membre care utilizează infrastructura de rețea a VIS. În perioada de raportare, activitatea s-a concentrat asupra pregătirii așa-numitei „faze a doua” a VIS Mail, care va înlocui rețeaua de consultare Schengen (sistemul VISION, gestionat de Consiliu) odată ce va fi finalizată punerea în funcțiune a VIS la nivel mondial. Faza a doua va permite adăugarea de noi categorii de mesaje care fac deja obiectul schimburilor în cadrul primei faze, care este operațională de la 11 octombrie 2011. În 2012, au fost stabilizate specificațiile tehnice și au fost definite testele preconizate pentru 2013. Înainte de transferarea către eu-LISA a fazei a doua a VIS Mail (a se vedea punctul 3.6.), programul testelor și descrierile detaliate ale acestora au fost aprobate de statele membre.

La 29 februarie 2012, Comisia Europeană a adoptat o decizie de punere în aplicare[10] privind implementarea fazei a doua a mecanismului de comunicare VIS Mail.

3.4.        Dezvoltarea sistemului de corespondențe biometrice (BMS)

Sistemul de corespondențe biometrice (BMS) a devenit operațional odată cu VIS, la 11 octombrie 2011. BMS, care furnizează servicii de identificare pe baza amprentelor digitale în cadrul VIS, a primit acceptanța finală în martie 2012, după 5 luni de operare fără incidente.

În cursul perioadei de raportare, BMS a înregistrat o creștere constantă a calității amprentelor digitale, rata globală privind imposibilitatea de înregistrare[11] stabilizându-se la aproximativ 4 %. La începutul anului 2012, rata globală privind imposibilitatea de înregistrare era încă de aproximativ 16 %. Statele membre au continuat să utilizeze kiturile cu programe informatice furnizate de contractantul BMS pentru dispozitivele lor de prelevare a amprentelor digitale.

Majoritatea amprentelor digitale au fost transmise de Franța, Germania, Italia și Spania.

O serie de țări participante (Belgia, Franța, Germania, Italia, Letonia, Țările de Jos, Polonia și Elveția) au început, de asemenea, să verifice amprentele digitale la punctele de trecere a frontierei, această măsură având un caracter opțional pentru o perioadă de tranziție de trei ani, în conformitate cu dispozițiile Codului frontierelor Schengen. Statele membre nu au optat pentru reducerea acestei perioade de tranziție la un an în cazul frontierelor aeriene.

Elveția și Suedia au început să efectueze căutări în VIS/BMS privind amprentele digitale ale solicitanților de azil.

3.5.        Contract pentru menținerea VIS în stare de funcționare și pentru mentenanța sa evolutivă

Pentru a asigura mentenanța tehnică a VIS atunci când se află în stare de funcționare și a îmbunătăți în timp performanța sistemului, luând în considerare volumul tot mai mare de date care vor fi introduse în VIS în următorii ani, la data de 14 iulie 2011, Comisia a lansat o procedură de ofertare pentru „menținerea în stare de funcționare și mentenanța evolutivă” a VIS. Contractul a fost atribuit în august 2012, iar contractantul a preluat integral VIS de la operatorul istoric până la sfârșitul perioadei de raportare.

3.6.        Transferarea către Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă (eu-LISA)

Eu-LISA a preluat de la Comisie responsabilitatea operațională privind VIS la 1 decembrie 2012. Pe parcursul unei etape de tranziție, un contract de servicii între Comisia Europeană și Franța autorizează autoritățile franceze din Strasbourg (C.SIS) să ofere asistență pentru asigurarea funcționării VIS pe durata preluării treptate a atribuțiilor de către eu-LISA. La sfârșitul perioadei de raportare, Comisia s-a implicat în mare măsură în transferarea către eu­LISA atât a proiectelor privind VIS, cât și a celor privind BMS. Comisia a furnizat un sprijin considerabil în ceea ce privește formarea și observarea la locul de muncă, ceea ce a permis agenției să preia gestionarea VIS în cele mai bune condiții posibile.

3.7.        Statistici

De la 22 noiembrie 2012, VIS a prelucrat cu succes aproape 1,9 milioane de cereri de viză, din care 1,5 milioane au avut drept rezultat eliberarea unei vize Schengen, în timp ce aproape 235 000 de vize au fost refuzate. Sistemul central a efectuat aproape patruzeci de milioane de operațiuni generate de consulatele din întreaga lume și de punctele de trecere a frontierei. Aceste cifre se referă la utilizarea VIS în cele trei regiuni în care sistemul a fost pus în funcțiune, precum și în consulatele în care statele membre au început să utilizeze VIS anterior datei stabilite în prealabil.

Producerea datelor statistice a fost transferată din acel moment către eu-LISA.

4.           Gestionarea proiectului

4.1.        Planificare și buget

În 2012, creditele de angajament disponibile pentru VIS au avut o valoare totală de 40 de milioane EUR, sumă din care s-au folosit 99,8 %. Creditele de plată disponibile s-au ridicat la 33,8 milioane EUR, sumă din care s-au folosit 96,8 %. Linia bugetară pentru VIS este 18 02 05.

|| Credite de angajament disponibile || Credite de angajament executate || Total % || || Credite de plată disponibile || Credite de plată executate || Total %

C1 (credite provenite din Decizia de finanțare a VIS din 2012) || 38 740 000,00 || 38 661 331,99 || || || 32 458 123,00 || 31 394 314,52 ||

C5 (credite provenite din contribuțiile IS, NO și CH din 2011) || 1 298 209,85 || 1 298 209,85 || || || 1 298 209,85 || 1 298 209,85 ||

Total || 40 038 209,85 || 39 959 541,84 || 99,8 % || || 33 756 332,85 || 32 692 524,37 || 96,8 %

|| || || || || || ||

4.2.        Gestionarea riscurilor

Ca și în anii precedenți, Comisia a identificat cele mai importante riscuri la nivel central și național, pe care le-a prezentat statelor membre în cadrul reuniunilor lunare ale administratorilor de proiecte naționale VIS, precum și în cadrul reuniunilor FoVIS.

La sfârșitul anului 2012, cele mai importante riscuri identificate au fost următoarele:

a) calitatea datelor alfanumerice în timpul operațiunilor;

b) capacitatea statelor membre de a respecta toate obligațiile asumate în temeiul Manualului operatorului și al Regulamentului VIS (inclusiv în materie de audit intern);

c) transferarea VIS către eu-LISA;

d) calitatea amprentelor digitale în timpul operațiunilor;

e) creșterea capacității VIS în timp util.

Au fost definite acțiuni de reducere a tuturor riscurilor și toate părțile interesate au colaborat în vederea limitării impactului acestor riscuri asupra proiectului global.

5.           „Prietenii VIS”

Grupul de lucru informal al Consiliului s-a reunit de șase ori pe durata perioadei de raportare: de trei ori în primul semestru și de trei ori în cel de-al doilea. Ca de obicei, ordinea de zi a fost stabilită de statul membru care deținea președinția Consiliului (Danemarca și, respectiv, Cipru), în coordonare cu Comisia și cu Secretariatul General al Consiliului. Formatul reuniunii a rămas neschimbat, incluzând prezentarea de către Comisie a celor mai recente informații tehnice despre situația VIS, un raport privind riscurile, rezultatele mecanismului de raportare privind progresele înregistrate la nivel național și discuții strategice privind punerea în funcțiune a VIS la nivel regional.

Astfel cum a fost cazul pentru prima regiune, sistemul național de monitorizare utilizat în cadrul reuniunilor FoVIS a permis lansarea cu succes a VIS în Orientul Apropiat și în regiunea Golfului.

În cadrul reuniunii din 18 iulie 2012, s-a convenit că data la care utilizarea VIS în Africa de Vest și Africa Centrală devine obligatorie pentru toate statele membre ar putea fi 14 martie 2013.

6.           Concluzie

În 2012, în cadrul proiectului VIS, au avut loc trei evenimente majore. În primul rând, acceptanța finală a sistemului (FSA) a fost acordată principalului contractant pentru dezvoltare, încheindu-se astfel o relație contractuală de șapte ani dintre Comisie și consorțiul HPS. În al doilea rând, VIS a fost lansat cu succes în alte două zone geografice, Orientul Apropiat și regiunea Golfului. Această evoluție a confirmat soliditatea sistemului și capacitatea sa de a fi pus în funcțiune și în alte regiuni. În cele din urmă, responsabilitatea operațională privind sistemul a fost transferată agenției eu-LISA, care este acum pe deplin operațională atât la sediile tehnice din Strasbourg și Sankt Johann im Pongau, cât și la sediul central din Tallinn.

Prezentul raport anual privind progresele înregistrate de proiectul VIS este ultimul raport de acest tip prezentat de Comisie în temeiul articolului 6 din Decizia 2004/512/CE a Consiliului.

7.           Anexă: Grupuri de lucru VIS

7.1.        Comitetul SISVIS

În 2012, Comitetul SISVIS s-a reunit o singură dată în componența VIS[12], la 8 martie. În cursul reuniunii, Comisia a informat delegațiile cu privire la adoptarea, la 29 februarie, a deciziei sale de punere în aplicare privind specificațiile tehnice pentru mecanismul de comunicare VIS Mail. De asemenea, Comitetul a emis un aviz favorabil privind decizia de punere în aplicare a Comisiei de stabilire a celei de a doua serii de regiuni pentru începerea operațiunilor VIS. Această decizie se bazează pe un document neoficial al Comisiei din iunie 2011 și vizează regiunile 4-11, inclusiv.

7.2.        Reuniunile administratorilor de proiecte naționale VIS

În perioada de raportare, Comisia a convocat șapte reuniuni ale grupurilor de experți la care participă administratorii de proiecte naționale ale statelor membre pentru a discuta stadiul proiectului VIS, aspecte tehnice de detaliu, aspecte privind planificarea, riscurile și activitățile la nivelul proiectelor naționale și la nivelul proiectului central. Ultima reuniune a administratorilor de proiecte naționale VIS a avut loc la 25 octombrie, acestea fiind ulterior înlocuite de reuniunile Grupului consultativ VIS, organizate de eu-LISA.

7.3.        Grupul de experți VIS Mail (VIS MEG)

Grupul s-a reunit de șapte ori pe parcursul perioadei de raportare pentru a sprijini punerea în aplicare a mecanismului de comunicare VIS Mail, în special a așa-numitei „faze a doua” (a se vedea secțiunea 3.3.). Ultima reuniune a VIS MEG a avut loc la 29 octombrie. De atunci, chestiunile legate de VIS Mail țin de competența Grupului consultativ VIS, aflat sub responsabilitatea eu-LISA.

[1]               JO L 213, 15.6.2004, p. 5.

[2]               Pentru cel de-al optulea raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European referitor la dezvoltarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în 2011, a se vedea COM(2012) 376 final din 11.7.2012.

[3]               JO L 213, 15.6.2004, p. 5.

[4]               Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție.

[5]               În temeiul Deciziei 2010/49/CE a Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a primelor regiuni pentru începerea activității Sistemului de informații privind vizele (VIS), JO L 23, 27.1.2010, p. 62.

[6]               Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) – JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

[7]               Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 27 aprilie 2012 de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a doua regiune, JO L 117, 1.5.2012, p. 9. Din regiunea Orientului Apropiat fac parte Israel, Iordania, Liban și Siria.

[8]               Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 21 septembrie 2012 de stabilire a datei de începere a operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) în a treia regiune, JO L 256, 22.9.2012, p. 21. Din regiunea Golfului fac parte Afganistan, Bahrain, Iran, Irak, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Yemen.

[9]               Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 24 aprilie 2012 de stabilire a celei de a doua serii de regiuni pentru începerea operațiunilor Sistemului de Informații privind Vizele (VIS), JO L 134, 24.5.2012, p. 20. Aceste regiuni sunt Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est, Africa de Sud, America de Sud, Asia Centrală, Asia de Sud-Est și teritoriile palestiniene ocupate.

[10]             Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 29 februarie 2012 de adoptare a specificațiilor tehnice pentru Mecanismul de comunicare VIS Mail în sensul Regulamentului (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS), C(2012) 1301 final.

[11]             Rata privind imposibilitatea de înregistrare (Failure To Enrol - FTE) reprezintă procentul de seturi de amprente digitale a căror calitate este inferioară nivelului necesar în vederea utilizării.

[12]             Instituit prin articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II), JO L 381, 28.12.2006, p. 4.