This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0047
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL On Progress in Romania under the Co-operation and Verification Mechanism
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare
/* COM/2013/047 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare /* COM/2013/047 final */
În iulie 2012, Comisia a
prezentat un raport privind progresele realizate de România începând cu 2007 în
cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare (MCV)[1]. Raportul a
analizat caracterul durabil și ireversibil al reformelor puse în aplicare.
Întrucât a fost prezentat într-un moment în care existau semne de întrebare
importante cu privire la statul de drept și independența sistemului
judiciar din România, raportul a inclus recomandări specifice pentru a
restabili respectarea acestor principii fundamentale. S-a hotărât, de
asemenea, ca după șase luni să se prezinte un raport care
să pună accentul pe recomandările Comisiei în acest domeniu. În ultimele șase
luni, situația din România a fost dominată de pregătirea
recentelor alegeri. Comisia consideră că numirea noului Guvern
după alegeri oferă o nouă ocazie de a garanta respectarea
statului de drept și a independenței justiției și de a
asigura stabilitatea. Cooperarea loială între instituții și stabilitatea
în separarea puterilor sunt elemente importante care permit realizarea de
progrese în chestiunile legate de reforma judiciară și lupta
împotriva corupției. Prezentul raport face
bilanțul recomandărilor specifice prezentate de Comisie cu privire la
respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar.
De asemenea, raportul se referă la obiectivele de referință din
cadrul MCV privind celelalte aspecte ale reformei sistemului judiciar și
ale luptei împotriva corupției.
1. Respectarea
statului de drept și a independenței sistemului judiciar
Comisia a emis zece
recomandări specifice menite să contribuie la soluționarea
controverselor privind statul de drept și independența
judiciară. Guvernul României a confirmat Comisiei că va pune în
aplicare aceste recomandări[2].
Comisia a monitorizat îndeaproape progresele înregistrate cu privire la aceste
puncte, în funcție de obiectivele de referință stabilite în
cadrul deciziei privind MCV. Evaluarea arată
că România a pus în aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei
care vizau restabilirea statului de drept și a independenței
sistemului judiciar. Deși Constituția și rolul și
hotărârile Curții Constituționale au fost respectate,
angajamentele privind independența sistemului judiciar și privind
răspunsul la hotărârile în materie de integritate nu au fost puse în
aplicare în mod corespunzător. De asemenea, nu a fost numită
încă o nouă conducere a Ministerului Public și a DNA-ului. Ordinea
constituțională a României Una dintre principalele
preocupări exprimate de Comisie în luna iulie a fost stabilitatea ordinii
constituționale. Rolul
Curții Constituționale este deosebit de important în această
privință. Competențele Curții Constituționale în
materie de verificare a constituționalității hotărârilor
adoptate de Parlament au fost efectiv reinstituite prin intermediul
hotărârilor Curții Constituționale, iar Ordonanța de
urgență nr. 38 este, prin urmare, „de facto” neaplicabilă[3]. Abrogarea
Ordonanței de urgență nr. 41 a asigurat respectarea
hotărârilor Curții privind cvorumul necesar în caz de referendum.
Faptul că hotărârea definitivă a Curții
Constituționale privind valabilitatea referendumului din data de 29 iulie[4] a fost
respectată a fost un semnal important că normele constituționale
nu mai erau puse sub semnul întrebării. Un alt motiv de
preocupare a fost recurgerea la ordonanțe de urgență, o
preocupare împărtășită de Comisia de la Veneția a
Consiliului Europei[5].
Utilizarea acestei competențe la începutul lunii iulie a jucat un rol
important în ceea ce privește preocupările legate de eludarea normelor
constituționale. Guvernul României s-a angajat să recurgă la
ordonanțe de urgență strict în situațiile prevăzute de
Constituție și numai în caz de urgență. În ultimele luni au
existat mai puține motive de preocupare cu privire la acest aspect, iar
începerea activității unui nou Parlament, cu o majoritate clară,
ar trebui să contribuie la consolidarea procedurilor legislative ordinare
ca mod corect de legiferare. Comisia ia notă de
faptul că toate actele, inclusiv hotărârile Curții
Constituționale, par să fi fost publicate în timp util în Monitorul
Oficial. Parlamentul
a numit noul Avocat al Poporului în ianuarie 2013. Întrucât noul Avocat al
Poporului a primit sprijinul deplin al coaliției aflate la guvernare, dar
nu și pe cel al opoziției, va fi deosebit de important ca acesta
să dovedească, în acțiunile sale, că se poată ridica
deasupra partizanatelor politice. Avocatul Poporului are un rol important în
ceea ce privește protejarea echilibrului instituțional al sistemului
și, în special, are misiunea de a controla competențele executivului
de a legifera prin ordonanțe. Rezumând cele de mai
sus, locul Constituției și al Curții Constituționale a fost
restabilit, în conformitate cu recomandările Comisiei. Cu toate acestea,
este esențial ca Președintele, noul Guvern și noul Parlament
să garanteze stabilitatea ordinii constituționale și toate
partidele politice ar trebui să depună eforturi pentru reducerea
polarizării sistemului politic. În
perioada premergătoare alegerilor a existat, de asemenea, o discuție
cu privire la o posibilă modificare a Constituției. Este important ca
procesul de reformă constituțională să se deruleze în
condiții de respectare deplină a valorilor fundamentale, cum ar fi
respectarea statului de drept și a separării puterilor. Aceasta include
respectarea în continuare a Curții Constituționale în calitatea sa de
garant al supremației legii fundamentale, precum și independența
și stabilitatea instituțiilor judiciare, inclusiv a organelor de
urmărire penală. Este, de asemenea, important ca dezbaterii cu
privire la eventualele reforme să i se acorde suficient timp și un
caracter suficient de deschis pentru a se putea ajunge prin procedura
constituțională corespunzătoare la cel mai larg consens posibil.
În acest context este, de asemenea, esențial să se dea asigurări
instituțiilor judiciare cu privire la faptul că le este
garantată independența și să se evite speculațiile
care generează un climat de instabilitate. Independența
sistemului judiciar În
timpul verii, una dintre preocupările majore a fost dovada clară a
exercitării de presiuni asupra instituțiilor judiciare și a
lipsei de respect pentru independența sistemului judiciar. Aceasta
rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte
privind acte de intimidare sau hărțuire comise împotriva unor
persoane care lucrează în instituții judiciare și anticorupție
importante, inclusiv amenințări cu un caracter personal împotriva
judecătorilor și a familiilor acestora și campanii mediatice de
hărțuire[6].
Din
păcate, recomandarea Comisiei nu a fost pusă în aplicare pe deplin.
Atacurile cu motivație politică la adresa sistemului judiciar nu au
încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor
judecătorești: pentru aceasta este necesar ca toți membrii
clasei politice să ajungă la un consens privind abținerea de la
criticarea hotărârilor judecătorești, de la subminarea
credibilității magistraților sau de la exercitarea de presiuni
asupra acestora. Comisia
ar dori, de asemenea, să atragă atenția asupra rolului
mijloacelor de informare în masă. Au existat numeroase exemple de mijloace
de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului
judiciar, precum și anumite îndoieli cu privire la eficacitatea
activității de supraveghere desfășurată de Consiliul
Național al Audiovizualului. Situația sugerează necesitatea unei
revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea
presei este însoțită de o protecție corespunzătoare a
instituțiilor și a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum
și pentru a pune la dispoziție măsuri reparatorii eficiente. Un
aspect specific a fost îngrijorarea Comisiei cu privire la faptul că
hotărârile judecătorești anterioare ar fi putut fi invalidate
vara trecută prin grațieri acordate în circumstanțele
particulare ale președinției interimare. Președintele interimar
a respectat pe deplin recomandarea în această privință. Un
ultim aspect al independenței judiciare este angajamentul executivului
și al legislativului în ceea ce privește respectarea unor criterii de
calitate în procesul de numire în posturile-cheie din instituțiile
judiciare. Comisia consideră că rezultatele obținute de România
în materie de combatere a corupției la nivel înalt au reprezentat unul
dintre cele mai importante progrese înregistrate în cadrul MCV. Eficacitatea
și imparțialitatea anchetelor penale trebuie să fie
menținute sub viitoarea conducere. Prin urmare, Comisia consideră
că este esențial să se numească o nouă conducere a
Ministerului Public și a Direcției Naționale Anticorupție
(DNA) care să poată demonstra independența, integritatea și
profesionalismul necesare pentru a se bucura de încrederea publicului și a
continua să aibă rezultate eficiente. Raportul
a subliniat în acest context necesitatea ca numirea unui nou Procuror General
și a unui nou Procuror șef al DNA să fie atât un proces deschis
și transparent, cât și unul în cadrul căruia să fie
aleși candidați având competențe specifice, integri și cu
rezultate în acțiunea anticorupție. Procesul a fost inițial
grăbit și nu a inspirat încredere corpului magistraților.
Ministrul Justiției a prelungit ulterior termenele și a adus o serie
de îmbunătățiri procedurale[7]
, însă doar un număr restrâns de candidați și-au depus
candidatura. Cei doi candidați care au parcurs cu succes etapele acestui
proces nu au reușit să obțină avize favorabile din partea
Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și au fost respinși, în
cele din urmă, de către președinte. Comisia consideră
că prezentarea unui număr suficient de candidați de înaltă
calitate profesională în cadrul unui proces deschis și transparent
și, în măsura posibilului, care să primească girul CSM,
sunt elemente esențiale pentru asigurarea desemnării unei conduceri
în măsură să obțină încrederea publicului. Integritatea Persoanele
aflate în funcții de conducere trebuie să demonstreze că
îndeplinesc standarde ridicate în materie de integritate. În plus, în cazul în
care autoritățile judiciare constată că această
condiție nu este îndeplinită, nerespectarea hotărârilor
judecătorești implică, de asemenea, o lipsă de respect
față de statul de drept. În raportul său din luna iulie, Comisia
și-a exprimat preocuparea că atât Guvernul, cât și Parlamentul
nu au respectat pe deplin acest principiu. În luna
noiembrie, rapoartele prezentate de Agenția Națională de Integritate
(ANI)[8]
cu privire la unii miniștri și înalți funcționari nu au dus
la demisia acestora[9].
Noul Guvern și-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupției, însă
în rândul noilor miniștri există două cazuri confirmate de persoane
care sunt cercetate penal pentru fapte de corupție. În recomandările
sale din luna iulie, Comisia și-a exprimat speranța că
miniștrii vor da un exemplu în ceea ce privește respectarea
aspectelor legate de integritate: același lucru este așteptat și
în ceea ce privește acuzațiile de corupție. Este esențial
pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcții
ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin
prezentarea demisiei atunci când există împotriva lor un raport ANI în
materie de integritate. Cerințele constituționale, inclusiv
suspendarea din funcția de ministru în cazul trimiterii în judecată,
vor trebui aplicate în integralitate. În mod similar, credibilitatea
Parlamentului ar avea de câștigat de pe urma unor proceduri mai clare de
gestionare a dosarelor în care parlamentarii fac obiectul unor hotărâri în
materie de integritate sau al unor acuzații de corupție.
Prezumția ar trebui să fie aceea că, în cadrul normelor
constituționale instituite, organele de urmărire penală să
își poată desfășura activitatea în același mod ca în
cazul celorlalți cetățeni. Claritatea și caracterul automat
al procedurilor sunt cele mai bune modalități de a îndepărta
îndoielile anterioare conform cărora a existat un grad de subiectivitate
în cadrul procedurilor parlamentare în acest domeniu. În ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat
amendamente la statutul membrilor săi, modificând procedura de ridicare a
imunității în cazurile de percheziție, arestare sau
reținere a acestora și de urmărire penală a foștilor
miniștri. Sunt prevăzute măsuri suplimentare, inclusiv adoptarea
unui cod de conduită. Printre aceste măsuri vor trebui să se
numere includerea unui termen pentru fiecare etapă a procedurii în
Parlament și furnizarea unei justificări complete atunci când
Parlamentul refuză să ridice imunitatea. Este, de asemenea, important
să se clarifice faptul că ANI rămâne singura autoritate
însărcinată cu verificarea potențialelor
incompatibilități ale funcționarilor aleși și
numiți. În ceea ce privește abordarea
Parlamentului, contestarea de ordin mai general a hotărârilor
judecătorești, care s-a înregistrat într-un anumit caz, a reprezentat
o preocupare majoră: CSM a trebuit să sesizeze Curtea
Constituțională pentru a se asigura că Parlamentul execută
efectiv o hotărâre definitivă a Înaltei Curți[10]. Se speră
că noile proceduri vor preveni repetarea unor astfel de probleme. Recomandări Comisia
salută măsurile pozitive adoptate din luna iulie, dar consideră
că mai sunt multe de făcut pentru a pune în aplicare pe deplin
recomandările sale. Începerea mandatului unui nou Guvern și a unui
nou Parlament oferă o ocazie excelentă de a consolida aceste
măsuri și de a aborda punctele nesoluționate încă.
Principiile care stau la baza recomandărilor Comisiei de a proteja statul
de drept și capacitatea sistemului judiciar de a pronunța
hotărâri fără să existe ingerințe vor rămâne pe
viitor în centrul abordării Comisiei. Va fi
important să se respecte în continuare competențele și
hotărârile Curții Constituționale și să se asigure
conformitatea deplină cu toate cerințele constituționale pentru
a garanta funcționarea pluralistă a democrației din România
și a reduce polarizarea acesteia. Va fi, de asemenea, important să se
asigure faptul că procesul de reformă constituțională
respectă pe deplin statul de drept, separarea puterilor în stat,
independența și stabilitatea sistemului judiciar, bazându-se,
totodată, pe consensul cel mai larg posibil. Noul
Guvern și-a făcut deja cunoscut angajamentul față de
independența sistemului judiciar și supremația statului de drept
în cadrul Acordului instituțional de colaborare dintre președinte
și prim-ministru. Acesta ar trebui să fie acum urmat de: ·
introducerea unui cadru clar[11] privind
interdicția de a critica hotărâri judecătorești și de
a submina activitatea magistraților sau de a face presiuni asupra acestora
și asigurarea aplicării eficace a acestor cerințe. Consiliul
Superior al Magistraturii ar trebui să fie invitat să emită un
aviz privind dispozițiile relevante; ·
revizuirea standardelor existente pentru a se
garanta existența unor mijloace de informare în masă libere și
pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente
împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului și
împotriva exercitării de presiuni nejustificate și a recurgerii la
acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra
sistemului judiciar și a instituțiilor implicate în combaterea
corupției. Ar trebui să se dea asigurări Consiliului
Național al Audiovizualului cu privire la independența sa
efectivă, iar acesta ar trebui să își îndeplinească pe
deplin rolul prin instituirea și aplicarea unui cod de conduită în
această privință; ·
asigurarea faptului că persoanele care
urmează să fie numite la conducerea Ministerului Public și a
DNA-ului sunt alese dintr-un număr suficient de mare de candidați de
înaltă calitate profesională, în urma unui proces deschis și
transparent, că îndeplinesc criteriile stabilite în Acordul de colaborare
instituțională, în special în ceea ce privește competența
profesională, integritatea și rezultatele înregistrate în
acțiunea anticorupție. Un aviz favorabil din partea Consiliului
Superior al Magistraturii va fi un pas important în obținerea încrederii
publicului; ·
necesitatea ca noul Avocat al Poporului să
dea dovadă de o autoritate necontestată, de integritate și
independență, precum și de o abordare imparțială; ·
luarea măsurilor necesare pentru asigurarea
faptului că miniștrii care fac obiectul unor hotărâri în materie
de integritate demisionează și asigurarea aplicării rapide a
normelor constituționale privind suspendarea miniștrilor în cazul
trimiterii lor în judecată; ·
utilizarea de către Parlament a noilor
norme pentru a adopta proceduri clare și obiective în cazul
suspendării parlamentarilor care fac obiectul unor hotărâri negative
în materie de integritate sau al unor condamnări pentru acte de
corupție și stabilirea de termene reduse pentru prelucrarea cererilor
din partea organelor de urmărire penală de ridicare a
imunității parlamentarilor. Ar trebui să se furnizeze o
justificare completă dacă Parlamentul nu permite ca activitatea de
asigurare a respectării legii să se desfășoare normal.
2. Reforma
sistemului judiciar, integritatea, lupta împotriva corupției
Prezenta secțiune analizează progresele
înregistrate în raport cu obiectivele specifice stabilite în cadrul
mecanismului de cooperare și de verificare și cu recomandările
formulate anterior de Comisie. Aceste recomandări rămân valabile
și vor fi evaluate în următorul raport.
Reforma
sistemului judiciar Prima recomandare prevăzută de raportul din luna
iulie cu privire la reforma sistemului judiciar se referea la punerea în
aplicare a tuturor celor patru coduri juridice[12].
Calendarul de punere în aplicare a acestei reforme-cheie rămâne incert.
Intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă este în continuare
prevăzută pentru februarie 2013. Intrarea în vigoare a Codului penal
și a Codului de procedură penală este programată cu titlu
indicativ în februarie 2014. Este nevoie de mai multă claritate cu privire
la modul în care se poate evita amânarea în continuare a acestor date. De la ultimul raport, Ministerul Justiției a stabilit o
strategie multianuală pentru punerea în aplicare a codurilor, care
cuprinde și aspecte referitoare la resurse. Evaluarea efectelor posibile
ale codurilor numai după adoptarea lor de către Parlament
creează o incertitudine suplimentară, iar o evaluare completă a
impactului asupra resurselor umane este prevăzută doar pentru 2014[13]. Acest proces
va fi complicat dacă textul codurilor este în mod frecvent rediscutat:
obiectivul general de a garanta faptul că actul de justiție poate fi
continuat și administrat cu mai multă eficacitate și mai rapid
nu ar trebui să fie pierdut din vedere, de exemplu în prezentarea în
instanță a dovezilor în dosarele de corupție. Cea de a doua recomandare se referea la presiunea
generală exercitată de volumul de muncă asupra sistemului
judiciar din România și la necesitatea de a restructura instanțele
și parchetele, reechilibrând numărul de angajați și sarcina
de lucru. Guvernul remediază în prezent sursa acestei probleme, prin
modificări legislative[14],
abordând unele dintre cauzele speciale ale unui val de dosare noi. Astfel de
eforturi pentru reducerea volumului de muncă în punctele din cadrul
sistemului supuse presiunii pot fi mai eficace decât încercările de a
rezolva problema prin creșterea numărului de judecători și
procurori, ceea ce ar putea risca, de asemenea, să pună în pericol
îmbunătățirile aduse recent în ceea ce privește calitatea
și formarea noilor practicieni. Ultima recomandare se referea
la crearea unui grup de largă reprezentare care să monitorizeze
reforma judiciară. Această recomandare a reflectat necesitatea de a
se ajunge la un consens pentru reformarea sistemului judiciar. De la raportul
din luna iulie nu s-a realizat niciun progres în ceea ce privește reunirea
în mod eficace a actorilor-cheie. Răspunderea sistemului judiciar Noul cadru juridic privind Inspecția Judiciară,
adoptat în 2011, a permis acestei instituții să își atingă
obiectivele cu mai multă eficacitate, ceea ce a avut ca rezultat adoptarea
a 21 de noi măsuri disciplinare în primele sale luni de activitate[15]. Ministerul
Justiției a sprijinit noul inspectorat printr-o serie de măsuri
practice, inclusiv prin punerea la dispoziție a unui nou sediu central.
Mai multe lecții cu un caracter general învățate din cazuri
individuale ar putea fi incluse în politica comună recomandată de
Comisie astfel încât Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Guvernul
să promoveze răspunderea și integritatea în cadrul procedurilor
judiciare și legislative. Un alt element esențial al reputației și
răspunderii sistemului judiciar este procedura de numire a
magistraților. Noile dispoziții privind promovarea magistraților
la Înalta Curte de Casație și Justiție par să fi introdus o
nouă rigoare în cadrul sistemului: pare mai important să se
mențină calitatea concurenței mai degrabă decât să se
remedieze lacunele percepute, care se pot dovedi a fi de scurtă
durată. Consecvența și eficacitatea acțiunii
judiciare Consecvența și transparența procesului
judiciar sunt elemente-cheie pentru credibilitatea și eficacitatea
acestuia. De la raportul din luna iulie, Înalta Curte de Casație și
Justiție a continuat să ia măsuri concrete în vederea
unificării jurisprudenței și a îmbunătățirii
calității acesteia, asigurând transmiterea hotărârilor
către instanțele inferioare și îmbunătățind
accesul online. Transformarea treptată a Înaltei Curți de
Casație și Justiție într-o instanță de casație cu
drepturi depline, cu mai puține responsabilități în materie de
soluționare a recursurilor, ar sprijini, de asemenea, concentrarea asupra
unificării jurisprudenței privind chestiunile de drept. Procedura de
recurs în interesul legii contribuie deja la înregistrarea de progrese în
această direcție. Va fi important să se asigure că
acești pași înainte nu sunt puși în pericol de un volum de
muncă suplimentar rezultat din introducerea noii proceduri privind
hotărârile preliminare, deși numărul actual de judecători
din completele de judecată de la ICCJ pare să ofere echilibrul
corect. Un aspect important pentru unificarea jurisprudenței
este actualizarea sistemului informatic depășit, care limitează
capacitatea de informare a judecătorilor cu privire la hotărârile
pronunțate în alte cauze. Două proiecte sunt în curs. Ministerul
Justiției intenționează să pună în aplicare o
strategie pentru ca accesul la ECRIS (principala bază de date judiciare)
să se facă simplu și rapid, iar CSM încearcă, de asemenea,
să îmbunătățească în paralel sistemul existent
„Jurindex” (un sistem alternativ). Ar fi util ca aceste inițiative să
progreseze în tandem[16]. Eficacitatea acțiunii judiciare Abordarea Înaltei Curți în ceea ce privește
dosarele de corupție la nivel înalt a continuat să se caracterizeze
printr-un grad binevenit de administrare proactivă a cauzelor. ICCJ a
raportat progrese semnificative în gestionarea dosarelor de corupție la
nivel înalt, înregistrându-se o scădere de la 28 la 10 cauze pendinte,
precum și o creștere a numărului de cauze soluționate în
primă instanță. În dosarele în care inculpații au fost
condamnați, s-a adoptat, de asemenea, în continuare, o abordare mai
proporțională și consecventă a pedepselor. Rezultatul este
acela că justiția este percepută ca îndeplinindu-și mai
eficient rolul disuasiv. Eficacitatea impune, de asemenea, ca asigurarea
respectării legii să funcționeze în mod eficient și
echitabil în cadrul întregului sistem. ICCJ a continuat să facă
progrese în ceea ce privește stabilirea de standarde și
orientări pentru instanțele inferioare. În ultimele luni, Ministerul Public, Direcția
Generală Anticorupție și Înalta Curte au continuat să
lucreze în mod profesionist și imparțial, uneori fiind supuse unei
presiuni extreme. Reziliența dovedită până în prezent de
instituțiile respective întărește concluzia că rezultatele
pe care acestea le-au obținut în materie de sancționare a
corupției la nivel înalt se numără printre cele mai
semnificative semne ale progreselor realizate de România în cadrul MCV. Este
esențial ca acest progres să se mențină sub noua conducere.
De asemenea, acesta nu trebuie să fie subminat de alte restricții
privind capacitatea agențiilor de asigurare a respectării legii de a
acționa în justiție[17]. Integritatea De la ultimul raport, Agenția Națională de
Integritate (ANI) a continuat să obțină rezultate și
să își dezvolte eficacitatea operațională[18]. ANI a
demarat un proiect informatic ambițios, care vizează colectarea de
date privind funcționarii aleși și numiți și
efectuarea unei verificări încrucișate cu alte baze de date de stat,
cum ar fi registrul comerțului sau administrația fiscală, în
scopul detectării conflictelor de interese. Acest proiect va necesita
însă resurse suplimentare pentru a putea fi derulat la întreaga sa
capacitate. O
preocupare majoră rămâne faptul că rapoartele ANI sunt în mod
frecvent contestate, chiar dacă bilanțul acțiunilor
câștigate de ANI în cazul atacării deciziilor sale în
instanță este pozitiv. Agenția, Consiliul Național de
Integritate (NIC) și personalul acestora au făcut deopotrivă
obiectul unor frecvente atacuri politice și mediatice. Parlamentul nu a
aplicat rapoartele ANI, chiar și atunci când erau confirmate de
hotărâri definitive ale instanțelor (a se vedea cele de mai sus). În
noiembrie 2012, ANI a emis patru rapoarte de incompatibilitate privind
miniștri și înalți funcționari. Toate cele patru rapoarte
au fost contestate în instanță și niciunul dintre cei
vizați nu a demisionat din acest motiv[19].
Împreună cu sugestiile frecvente de modificare a cadrului juridic al ANI,
această situație generează o incertitudine care îngreunează
capacitatea României de a face dovada instituirii unui cadru juridic solid în
materie de integritate. Lupta
împotriva corupției DNA a continuat să
cerceteze și să aducă în fața instanței cu succes
dosare de corupție. Numărul condamnărilor definitive
pronunțate pe baza dosarelor instrumentate de DNA s-a dublat în 2012, în
comparație cu anul precedent. Acestea au vizat politicieni din toate partidele
importante. A existat, de asemenea, o creștere constantă a
trimiterilor în judecată și a condamnărilor în dosare
instrumentate de DNA privind fraude implicând fonduri ale UE. Aceasta poate
servi drept un exemplu important pentru activitatea organelor de urmărire
penală, atunci când există indicii privind discrepanțe mari în
ceea ce privește rezultatele obținute de diferite parchete. MCV recomandă, de
asemenea, depunerea de eforturi importante pentru eliminarea corupției la
toate nivelurile societății românești. Sondajele indică în
mod constant niveluri ridicate ale interesului public cu privire la
existența pe scară largă a corupției[20] . În acest
context, raportul din luna iulie a salutat Strategia Națională
Anticorupție. Există ministere care au adoptat unele măsuri
importante, iar participarea autorităților locale pare să
înregistreze progrese[21].
Ministerul Justiției a instituit structuri menite să contribuie la
îndeplinirea obiectivelor și care par să fi impulsionat procesul în
pofida numărului lor redus. Misiunile pe teren și identificarea celor
mai bune practici dovedesc existența unui grad binevenit de atitudine
proactivă. Este important să se asigure furnizarea resurselor
corespunzătoare pentru buna punere în aplicare a strategiei. În plus, o serie
de proiecte anticorupție sunt finanțate din fonduri ale UE, inclusiv
în cadrul Ministerelor Educației, Sănătății și
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Punerea în
aplicare progresează și în prezent sunt așteptate rezultatele
acestor proiecte. Un alt
element important este instrumentarea dosarelor de spălare de bani și
confiscarea activelor. Noul cadru juridic privind confiscarea extinsă a
fost instituit în 2012, dar este încă prea devreme pentru a evalua
eficacitatea sa. În ceea ce privește spălarea de bani ca
infracțiune de sine-stătătoare, un dosar important este judecat
în prezent la ICCJ. A crescut numărul cererilor înaintate către
Oficiul de recuperare a creanțelor și, în special, numărul cererilor
din partea autorităților române. În prezent nu există statistici
exhaustive cu privire la valoarea exactă a activelor confiscate, dar
estimările tind să indice sume cu valoare redusă. De asemenea,
nu sunt disponibile statistici exhaustive cu privire la sumele care au fost
efectiv recuperate ca urmare a ordinelor de confiscare. În
sfârșit, progresele par foarte limitate în ceea ce privește
prevenirea și pedepsirea corupției legate de achizițiile
publice. Pașii înainte făcuți în combaterea corupției la
nivel înalt nu au fost însoțiți de progrese în domeniul
achizițiilor publice. Instrumentarea dosarelor pare să dureze mult,
parțial din cauza necesității unei expertize financiare
specifice, ceea ce conduce la problema specială a contractelor încheiate
înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu
privire la infracțiune. Pedepsele pentru funcționarii implicați
în doare de fraudă în materie de achiziții publice sunt în continuare
foarte mici, iar legea nu prevede posibilitatea unei anulări pe motive de
conflict de interese a proiectelor care au fost deja executate. Există, de
asemenea, mari îndoieli cu privire la eficacitatea organelor de urmărire
penală care gestionează aceste cazuri. [22] Propunerile
recente par să pună în discuție baza instituțională
independentă și stabilă, care este esențială pentru
realizarea de progrese reale. O abordare mai sistematică a
verificărilor ex ante, rol destinat în modul cel mai logic ANI (cu
noi resurse), ar asigura, de asemenea, o punere în aplicare uniformă
și sistemică și ar oferi o cale de urmat utilă.
3.
Concluzie
Prezenta evaluare arată că România a pus în
aplicare doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau restabilirea
statului de drept și a independenței sistemului judiciar. Deși
Constituția și rolul și hotărârile Curții
Constituționale au fost respectate, angajamentele referitoare la
protecția sistemului judiciar împotriva atacurilor, la înlocuirea
miniștrilor împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri în
materie de integritate și la demisia parlamentarilor care fac obiectul
unor hotărâri definitive în materie de incompatibilitate și conflicte
de interese sau care au fost condamnați definitiv pentru corupție la
nivel înalt nu au fost puse în aplicare pe deplin. În același timp, nu au
fost făcute încă numirile la conducerea Ministerului Public și a
DNA-ului. Comisia consideră că alegerea unui nou Parlament
și numirea unui nou Guvern oferă ocazia de a respecta pe deplin
și cu rapiditate aceste recomandări. Comisia solicită noului
Guvern să ia măsurile necesare. De asemenea, Comisia remarcă necesitatea
accelerării progreselor în ceea ce privește recomandările sale
referitoare la reforma sistemului judiciar, la integritate și la lupta
împotriva corupției. Comisia va monitoriza îndeaproape progresele, în
cadrul unui dialog constant cu autoritățile române, iar la
sfârșitul anului 2013 va prezenta un raport cu privire la procesul de
reformă. [1]
COM(2012)410
final. Analizele și recomandările
raportului au fost aprobate în cadrul concluziilor adoptate de Consiliul
Afaceri Generale în luna septembrie. [2] Scrisorile din 16 iulie
și 17 iulie 2012. [3] Ordonanța de urgență nr. 38/2012 nu a fost abrogată în mod formal. Cu toate acestea, Hotărârea nr. 727
a Curții Constituționale din 9 iulie 2012 și Hotărârea nr. 738
a Curții Constituționale din 19 septembrie 2012 au declarat
neconstituțională Ordonanța de urgență nr. 38. Din
punct de vedere formal, Ordonanța de urgență nr. 38 ar trebui
să fie abrogată pentru a se respecta hotărârea Curții
Constituționale. [4] Hotărârea nr. 6 a
Curții Constituționale din 21 august 2012. Ulterior, la 19.9.2012,
Senatul a aprobat Legea de modificare a Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 41 de modificare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea
referendumului. [5] Comisia de la Veneția a
considerat că ar trebui să se remedieze utilizarea excesivă a
ordonanțelor de urgență ale Guvernului:
http://www.venice.coe.int/webforms/documents/CDL-AD(2012)026-e.aspx. [6] De exemplu, acuzațiile
de exercitare de presiuni asupra judecătorilor Curții
Constituționale și de intimidare a acestora care au fost aduse la
cunoștința Comisiei. Scrisoarea președintelui Barroso către
prim-ministrul român, dl Victor Ponta, din 10.8.2012:
http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-12-621_en.htm [7] Unele modificări au
fost aduse în urma discuțiilor purtate atât cu Comisia Europeană, cât
și cu Consiliul Superior al Magistraturii. [8] Rapoartele ANI au un efect
direct, cu excepția cazului în care sunt contestate în instanță
în termen de 15 zile. Ar trebui, de asemenea, să se menționeze
că numai aproximativ 5 % din rapoartele ANI sunt infirmate în
instanță. [9] Niciuna dintre aceste
persoane nu face parte din noul Guvern. [10] Curtea
Constituțională a hotărât cu privire la conflictul
constituțional dintre sistemul judiciar și Senat într-un caz în care
o hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Casație și
Justiție a confirmat o decizie de incompatibilitate privind un senator
(Hotărârea Curții Constituționale nr. 972 din 21 noiembrie 2012).
Hotărârea Curții Constituționale nu a fost încă
aplicată până la încheierea mandatului Senatului. [11] De exemplu, un cod de conduită. [12] Noul Cod civil și noul Cod penal
și codurile de procedură aferente au fost adoptate în 2009 și 2010,
dar, până în prezent, doar Codul civil a intrat în vigoare. Nu se
știe cu siguranță când vor intra în vigoare celelalte coduri,
dar autoritățile au confirmat recent că intrarea în vigoare a
Codului de procedură civilă va avea loc la data de 1 februarie 2013. [13] Raportul MCV din iulie 2012
a atras atenția asupra necesității de a face o distincție
între impactul codurilor asupra resurselor și aspectele mai generale
referitoare la volumul de lucru în sistemul judiciar. [14] De exemplu, înlocuirea
procedurii judiciare cu o procedură administrativă de gestionare a
chestiunilor legate de taxele de primă înmatriculare a unei mașini –
care se preconizează că va degreva instanțele de aproximativ 100 000
de dosare. [15] Un caz deosebit de
important din timpul verii a dus la suspendarea pe durata cercetărilor a
unui procuror care este, de asemenea, membru al Consiliului Superior al Magistraturii. [16] Ministerul
Justiției a lansat, de asemenea, un proiect pe termen mediu pentru a
contribui la codificarea legislației, cu posibile modificări în
scopul accelerării procesului de actualizare. [17] De exemplu, sugestia
recentă conform căreia probele colectate de autoritățile de
asigurare a respectării legii în cadrul cercetării altor
infracțiuni să nu poată fi utilizate în procese de
corupție. [18] De asemenea, este util
că s-a admis posibilitatea ca ANI să facă recurs la
hotărârile Comisiei de cercetare a averilor. [19] Trei ministri vizați au
contestat raportul în instanță. Un alt înalt funcționar a
demisionat din alte motive (și a contestat, de asemenea, raportul). [20] A se vedea
Eurobarometrul nr. 374 din februarie 2012, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf
și indicele de percepție a corupției din anul 2012 furnizat de
Transparency International, http://www.transparency.org/cpi2012/results [21] În ianuarie 2013,
1 874 de primării și 20 de consilii județene erau
înregistrate la Secretariatul Strategiei Naționale Anticorupție. [22] Cazurile rezultă din
monitorizarea de către Comisie a legislației privind achizițiile
publice, atunci când există dovezi solide privind acțiuni ilegale
care par să nu fi fost cercetate de organele de urmărire penală.