This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52012PC0240
Proposal for a COUNCIL DECISION of [ ... ] on the signature of the Agreement between the European Union and the Republic of Turkey on readmission of persons residing without authorisation
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI din [ ... ] privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Turcia referitor la readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI din [ ... ] privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Turcia referitor la readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală
/* COM/2012/0240 final - 2012/0123 (NLE) */
Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI din [ ... ] privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Turcia referitor la readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală /* COM/2012/0240 final - 2012/0123 (NLE) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. Cadrul politic și juridic Directivele de negociere privind un acord de
readmisie între Comunitatea Europeană și Turcia au fost adoptate de
Consiliu la data de 28 noiembrie 2002. Negocierile au început oficial la data
de 27 mai 2005, la Bruxelles. După primele patru runde de negocieri
(cea de a patra având loc la data de 7 decembrie 2006), negocierile au fost
reluate în 2009. Un nou proiect de text a fost elaborat și transmis
Turciei la data de 17 decembrie 2009. Trei noi runde de negocieri oficiale au avut
loc la 19 februarie (Ankara), 19 martie (Ankara) și 17 mai 2010
(Bruxelles). O reuniune suplimentară între negociatorii-șefi s-a
desfășurat la data de 14 ianuarie 2011, la Ankara. Aceste reuniuni au
dus la încheierea negocierilor la nivel de negociatori-șefi. Textul a făcut obiectul
consultărilor de ambele părți. În ceea ce privește UE,
rezultatul negocierilor a fost aprobat de Consiliul Justiție și
Afaceri Interne (JAI) din data de 24 februarie 2011. După contacte
suplimentare cu Turcia, textul convenit a fost parafat la data de 21 iunie 2012,
la Bruxelles, de către reprezentanții ambelor părți. Statele membre au fost informate și
consultate în mod periodic în toate etapele (oficiale și neoficiale) ale
negocierilor privind readmisia. În ceea ce privește Uniunea, temeiul
juridic al acordului este articolul 79 alineatul (3), coroborat cu articolul 218
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Propunerea atașată constituie
instrumentul juridic pentru semnarea acordului de readmisie. Decizia
Consiliului va fi adoptată cu majoritate calificată. În conformitate
cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE, încheierea acordului
necesită aprobarea Parlamentului European. 2. Rezultatul negocierilor Comisia consideră că obiectivele
stabilite de Consiliu în cadrul directivelor sale de negociere au fost atinse
și că proiectul de acord de readmisie este acceptabil pentru Uniune. Conținutul final al acestuia poate fi
rezumat după cum urmează: –
acordul este împărțit în 8 secțiuni,
care cuprind în total 25 de articole. Acordul conține, de asemenea, 6
anexe, care fac parte integrantă din acord, și 6 declarații
comune; –
obligațiile privind readmisia prevăzute
în acord (articolele 3 - 6) sunt stabilite în condiții de reciprocitate
deplină, incluzând atât resortisanții proprii (articolele 3 și 5),
cât și resortisanții țărilor terțe și apatrizii
(articolele 4 și 6); –
obligația de a readmite proprii
resortisanți îi include și pe foștii resortisanți proprii
care au renunțat la cetățenia pe care o aveau sau cărora
le-a fost retrasă cetățenia fără să o
dobândească pe cea a unui alt stat; –
obligația de a readmite proprii
resortisanți se referă și la membrii de familie (și anume,
soț/soție și copii minori necăsătoriți),
indiferent de cetățenia acestora, care nu au un drept de ședere
autonom în statul solicitant; –
obligația de a readmite resortisanți ai
țărilor terțe și apatrizi (articolele 3 și 5) este
supusă următoarelor condiții prealabile: (a) persoana în
cauză deține, la momentul prezentării cererii de readmisie, o
viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberat de statul
solicitat sau (b) persoana în cauză este titulară a unui permis de
ședere eliberat de statul solicitat, (c) persoana în cauză a intrat
ilegal pe teritoriul statului solicitant venind direct de pe teritoriul
statului solicitat. Sunt exceptate de la aceste obligații persoanele în
tranzit aeroportuar și toate persoanele cărora statul solicitant le-a
eliberat o viză sau un permis de ședere înainte sau după
intrarea pe teritoriul său și toate persoanele care beneficiază
de un acces fără viză pe teritoriul statului membru solicitant; –
obligația de readmisie prevăzută
pentru resortisanții țărilor terțe sau apatrizi devine
aplicabilă numai la trei ani după intrarea în vigoare a întregului
acord. În perioada respectivă, această obligație va fi
aplicabilă apatrizilor și resortisanților țărilor
terțe sosiți din țări terțe cu care Turcia a încheiat
acorduri de readmisie. În cursul aceleiași perioade, acordurile bilaterale
dintre Turcia și statele membre rămân aplicabile în părțile
relevante [articolul 24 alineatul (3)]; –
în ceea ce privește proprii resortisanți,
în cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat
membru sau în cazul expirării termenelor stabilite pentru eliberarea
documentelor de călătorie, Turcia acceptă aprobarea cererii de
readmisie ca fiind un document de călătorie suficient pentru
readmisia persoanei în cauză. În aceleași cazuri aplicabile
resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor, Turcia
acceptă utilizarea documentului de călătorie standard al UE în
scopul expulzării [articolul 4 alineatul (3) și articolul 4 alineatul
(4)]; –
secțiunea III din acord (articolele 7-14,
coroborate cu anexele 1-5) cuprinde dispozițiile tehnice necesare referitoare
la procedura de readmisie (cerere de readmisie, mijloace de probă,
termene, modalități de transfer și moduri de transport) și
la „readmisia din greșeală” (articolul 13). Este asigurată o
anumită flexibilitate procedurală prin faptul că nu este necesară
o cerere de readmisie atunci când persoana care urmează să fie
readmisă deține un document de călătorie valabil sau o
carte de identitate valabilă și, în cazul în care aceasta este
resortisant al unei țări terțe, atunci când deține o
viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberată
(eliberat) de statul solicitat [articolul 7 alineatul (3)]; –
la articolul 7 alineatul (4), acordul
stabilește așa-numita procedură accelerată, care a fost
convenită pentru persoanele reținute în „regiunea de frontieră”,
și anume o zonă aflată pe teritoriul statului solicitant care se
întinde spre interior pe o distanță de până la 20 de kilometri
de la frontiera externă a statului respectiv, indiferent dacă statul
solicitant și statul solicitat au frontieră comună, precum și
porturile maritime, inclusiv zonele vamale și aeroporturile
internaționale din statul solicitant. În cadrul procedurii accelerate,
cererile de readmisie trebuie prezentate în termen de 3 zile lucrătoare,
iar răspunsurile trebuie formulate în termen de 5 zile lucrătoare; –
în cadrul procedurii normale, termenul pentru
răspunsurile la cererile de readmisie este de 25 de zile calendaristice,
cu excepția cazului în care legislația națională a statului
solicitant prevede o perioadă inițială de detenție mai scurtă,
situație în care se aplică perioada mai scurtă. Perioada
inițială poate fi prelungită până la 60 de zile
calendaristice, cu excepția cazului în care perioada maximă de
detenție prevăzută în statul solicitant este de cel mult 60 de
zile; –
acordul cuprinde o secțiune referitoare la
operațiunile de tranzit (articolele 14 și 15, coroborate cu anexa 6); –
articolele 16, 17 și 18 cuprind normele
necesare privind costurile, protecția datelor și relația cu alte
obligații internaționale și cu directivele existente ale UE.
Acordul nu aduce atingere altor dispoziții referitoare la alte domenii
decât readmisia, cum ar fi returnarea voluntară; –
Comitetul mixt privind readmisia va avea
componența, sarcinile și atribuțiile prevăzute la articolul
19; –
pentru punerea în practică a prezentului
acord, articolul 20 prevede posibilitatea ca Turcia și diferitele state
membre să încheie protocoale bilaterale de punere în aplicare.
Relația dintre protocoalele bilaterale de punere în aplicare și
prezentul acord este clarificată la articolul 21; –
dispozițiile finale (articolele 22 - 25)
cuprind normele necesare privind intrarea în vigoare, durata, asistența
tehnică, denunțarea acordului și statutul juridic al anexelor la
acord; –
situația specifică a Danemarcei este
reflectată în preambul, la articolul 1 litera (d), la articolul 22
alineatul (2) și în declarația comună atașată la
acord. Strânsa asociere a Norvegiei, Islandei, Principatului Liechtenstein
și Elveției la punerea în aplicare, asigurarea respectării
și dezvoltarea acquis-ului Schengen este, de asemenea, prezentată în
mod similar într-o declarație comună atașată la acord. 3. CONCLUZII Având în vedere rezultatele menționate
anterior, Comisia propune Consiliului –
să decidă semnarea acordului în numele
Uniunii și să autorizeze președintele Consiliului să
desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite)
corespunzător să semneze acordul în numele Uniunii. 2012/0123 (NLE) Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI din [ ... ]
privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană
și Republica Turcia referitor la readmisia persoanelor aflate în
situație de ședere ilegală CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind Uniunea
Europeană, având în vedere Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79, alineatul (3),
coroborat cu articolul 218 alineatul (5), având în vedere propunerea Comisiei, întrucât: (1) La data de 28 noiembrie 2002,
Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Republica
Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere
ilegală. Negocierile au fost încheiate cu succes prin parafarea acordului
la data de 21 iunie 2012. (2) Acordul ar trebui semnat de
negociator în numele Uniunii Europene, sub rezerva încheierii sale la o
dată ulterioară. (3) În conformitate cu articolul 3
din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu
privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat
la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit [nu participă la
adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul prezentului acord
și nu face obiectul aplicării sale, cu excepția cazului în care
acesta își notifică dorința în acest sens, în conformitate cu
protocolul respectiv/și-a notificat dorința de a participa la
adoptarea și aplicarea prezentei decizii]. (4) În conformitate cu articolul 3
din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu
privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat
la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, Irlanda [nu participă la adoptarea
prezentei decizii, nu are obligații în temeiul prezentului acord și
nu face obiectul aplicării sale, cu excepția cazului în care aceasta
își notifică dorința în acest sens, în conformitate cu
protocolul respectiv/și-a notificat dorința de a participa la
adoptarea și aplicarea prezentei decizii]. (5) În conformitate cu articolele
1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul
privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii,
nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul
aplicării sale, ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: Articolul 1 Comisia este autorizată să semneze,
în numele Uniunii Europene, Acordul dintre Uniunea Europeană și
Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de
ședere ilegală și să desemneze persoanele împuternicite
să semneze acordul. Textul acordului care trebuie semnat este atașat
la prezenta decizie. Articolul 2 Prezenta decizie intră în vigoare la data
adoptării sale. Adoptată la Bruxelles, Pentru
Consiliu, Președintele
ANEXĂ ACORD
între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia
persoanelor aflate în situație de ședere ilegală
ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE, UNIUNEA
EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”, și REPUBLICA TURCIA, denumită în continuare
„Turcia”, HOTĂRÂTE
să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient
imigrația ilegală, DORIND să
instituie, prin intermediul prezentului acord și pe bază de
reciprocitate, proceduri rapide și eficiente pentru identificarea și
returnarea în siguranță și în bună ordine a persoanelor
care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de
prezență sau de ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre
statele membre ale Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul
acestor persoane într-un spirit de cooperare, SUBLINIIND
că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor
și responsabilităților Uniunii, ale statelor sale membre și
ale Turciei care decurg din dreptul internațional, în special din
Convenția Europeană din 4 noiembrie 1950 pentru protecția
drepturilor omului și Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul
refugiaților, SUBLINIIND
că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor
procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri de returnare sau
care solicită azil într-un stat membru, astfel cum se prevede în
instrumentele juridice corespunzătoare ale Uniunii Europene, SUBLINIIND
că prezentul acord nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute în
acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei asocieri între Comunitatea
Economică Europeană și Turcia, protocoalelor adiționale la
acesta, deciziilor relevante ale Consiliului de asociere, precum și
jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii
Europene, SUBLINIIND
că persoanele care dețin un permis de ședere pe termen lung
eliberat în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului privind statutul
resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe
termen lung beneficiază de o protecție consolidată împotriva
expulzării în temeiul articolului 12 din directivă, SUBLINIIND că prezentul acord se bazează pe principiile responsabilității
comune, solidarității și parteneriatului egal pentru a gestiona
fluxurile migratorii dintre Turcia și Uniune și că, în acest
context, Uniunea este pregătită să furnizeze resurse financiare
în scopul de a sprijini Turcia în punerea în aplicare a acordului, AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care
intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică
Regatului Unit și Irlandei decât în cazul în care optează pentru aceasta
în conformitate cu Protocolul privind poziția Regatului Unit și a
Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și
justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, AVÂND ÎN VEDERE
că dispozițiile prezentului acord, care intră în domeniul de
aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în
conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul
privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, AU CONVENIT ASUPRA URMĂTOARELOR: Articolul 1 Definiții În sensul prezentului acord: (a) „părți
contractante” înseamnă Turcia și Uniunea; (b) „resortisant al Turciei”
înseamnă orice persoană care deține cetățenia
turcă în conformitate cu legislația din această țară; (c) „resortisant al unui stat
membru” înseamnă orice persoană care deține cetățenia
unui stat membru al Uniunii Europene; (d) „stat membru” înseamnă
orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei; (e) „resortisant al unei
țări terțe” înseamnă orice persoană care deține o
altă cetățenie decât cetățenia turcă sau
cetățenia unuia dintre statele membre; (f) „apatrid” înseamnă
orice persoană fără cetățenie; (g) „permis de ședere”
înseamnă un permis, de orice tip, eliberat de Turcia sau de unul dintre
statele membre, în temeiul căruia o persoană are drept de ședere
pe teritoriul său. Această definiție nu include permisele temporare
de ședere pe teritoriul său, care se acordă în cadrul
prelucrării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de
ședere; (h) „viză” înseamnă o
autorizație eliberată sau o decizie luată de Turcia sau de unul
dintre statele membre care este necesară pentru a intra pe teritoriu
său sau pentru a-l tranzita. Această definiție nu include viza
de tranzit aeroportuar; (i) „stat solicitant”
înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) care prezintă
o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în
temeiul articolului 15 din prezentul acord; (j) „stat solicitat”
înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) căruia îi
este adresată o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere
de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord; (k) „autoritate competentă”
înseamnă orice autoritate națională din Turcia sau dintr-un stat
membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord, astfel
cum se prevede în protocolul de punere în aplicare, în conformitate cu
articolul 20 alineatul (1) litera (a); (l) „persoană aflată
în situație de ședere ilegală” înseamnă orice persoană
care, în conformitate cu procedurile relevante stabilite în temeiul
legislației naționale, nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește
condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau
șederea pe teritoriul Republicii Turcia sau a unuia dintre statele membre;
(m) „tranzit” înseamnă
trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid
pe teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul
solicitant către țara de destinație; (n) .„readmisie” înseamnă
transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de
către statul solicitat a persoanelor (resortisanți ai statului
solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu
privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, că sunt
prezenți ilegal sau că au reședința în mod ilegal în statul
solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord; (o) „punct de trecere a
frontierei” înseamnă orice punct desemnat de statele membre sau de Turcia
în scopul trecerii frontierelor lor; (p) „zonă de frontieră”
a statului solicitant înseamnă o zonă aflată pe teritoriul
statului solicitant care se întinde spre interior pe o distanță de
până la 20 de kilometri de la frontiera externă a statului respectiv,
indiferent dacă statul solicitant și statul solicitat au
frontieră comună, precum și porturile maritime, inclusiv zonele
vamale și aeroporturile internaționale din statul solicitant. Articolul 2 Domeniul de aplicare 1. Dispozițiile prezentului
acord nu se aplică persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai
îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de
ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre ale
Uniunii Europene. 2. Aplicarea prezentului acord, inclusiv a alineatului (1) de mai sus, nu
aduce atingere instrumentelor enumerate la articolul 18. 3. Prezentul acord nu se aplică resortisanților
țărilor terțe sau apatrizilor, în conformitate cu articolele 4
și 6, care au părăsit teritoriul statului solicitat cu mai mult
de cinci ani înainte ca autoritățile competente ale statului
solicitant să fi luat cunoștință de persoanele respective,
cu excepția cazului în care condițiile prevăzute pentru
readmisia acestora în statul solicitat, astfel cum se menționează la
articolele 4 și 6, pot fi stabilite pe baza documentelor enumerate în
anexa 3. Secțiunea I Obligații de readmisie care revin
Turciei Articolul 3 Readmisia resortisanților proprii 1. La cererea unui stat membru
și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor
formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia
readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc
condițiile în vigoare în temeiul legislației statului membru respectiv
sau al legislației Uniunii Europene cu privire la intrarea, prezența
sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția ca,
în conformitate cu articolul 9, să se stabilească faptul că sunt
resortisanți ai Turciei. 2. Turcia readmite, de asemenea:
–
copiii minori necăsătoriți ai
persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent
de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția
cazului în care au un drept de ședere autonom în statul membru solicitant
sau dacă acest drept de ședere autonom este deținut de
celălalt părinte care are custodia copiilor în cauză; –
soțul/soția, care are altă
cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din
prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare
și ședere sau să dobândească dreptul de intrare și
ședere pe teritoriul Turciei, cu excepția cazului în care are un
drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau cu excepția
cazului în care Turcia demonstrează că, în conformitate cu
legislația sa națională, căsătoria în cauză nu
este recunoscută juridic. 3. Turcia readmite, de asemenea,
persoanele cărora, în conformitate cu legislația turcă, le-a
fost retrasă cetățenia turcă sau care au renunțat la
aceasta după intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția
cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea de a
fi naturalizate de statul membru respectiv. 4. După ce Turcia a aprobat
cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor
prevăzute la articolul 11 alineatul (2), oficiul consular competent al
Turciei eliberează, independent de voința persoanei care urmează
să fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul
de călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează
să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În
cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru
sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în
termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie
este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru
readmisia persoanei în cauză. 5. În cazul în care, din motive
de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în
cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat
inițial, oficiul consular competent al Turciei eliberează, în termen
de trei zile lucrătoare, un nou document de călătorie cu
aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există un
oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a
eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile
lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca
fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în
cauză. Articolul 4 Readmisia resortisanților țărilor terțe și a
apatrizilor 1. La cererea unui stat membru
și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor
formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia
readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii
care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu
privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului
membru solicitant, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 10,
să se stabilească faptul că persoanele respective: (a)
dețin, la data depunerii cererii de readmisie,
o viză valabilă eliberată de Turcia, intrând pe teritoriul unui
stat membru direct de pe teritoriul Turciei, sau (b)
dețin un permis de ședere eliberat de
Turcia, sau (c)
au intrat ilegal și direct pe teritoriul
statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Turciei
sau după tranzitarea acestuia. 2. Obligația de readmisie
prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în
cazul în care: (a)
resortisantul țării terțe sau
apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport
internațional din Turcia, sau (b)
statul membru solicitant a eliberat resortisantului
țării terțe sau apatridului o viză care a fost
utilizată de persoana respectivă pentru a intra pe teritoriul
statului membru solicitant sau un permis de ședere înainte sau după
intrarea pe teritoriul său, cu excepția cazului în care persoana în
cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de
Turcia, care are o perioadă de valabilitate mai lungă, sau (c)
resortisantul țării terțe sau
apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul
statului membru solicitant. 3. După ce Turcia a aprobat
cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor
prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile turce,
dacă este necesar, eliberează, în termen de trei zile
lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată
„documentul de călătorie provizoriu pentru cetățenii
străini”, cu o perioadă de valabilitate de cel puțin trei luni,
necesar pentru returnarea sa. În cazul în care nu există un oficiu consular
al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat
documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se
consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de
călătorie standard al UE în scopul expulzării[1]. 4. În cazul în care, din motive
de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în
cursul perioadei de valabilitate a „documentului de călătorie
provizoriu pentru cetățenii străini” eliberat inițial,
autoritățile turce prelungesc, în termen de trei zile
lucrătoare, valabilitatea „documentului de călătorie provizoriu
pentru cetățenii străini” sau, dacă este necesar,
eliberează un nou „document de călătorie provizoriu pentru
cetățenii străini”, cu aceeași perioadă de
valabilitate. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei
într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de
călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră
că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie
standard al UE în scopul expulzării[2]. Secțiunea II Obligații de readmisie care revin
Uniunii Articolul 5 Readmisia resortisanților proprii 1. La cererea Turciei și
fără efectuarea de către aceasta a altor formalități
decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toate
persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în
vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul
Turciei, cu condiția, ca în conformitate cu articolul 9, să se
stabilească faptul că sunt resortisanți ai statului membru
respectiv. 2. Un stat membru readmite, de
asemenea: –
copiii minori necăsătoriți ai
persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent
de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția
cazului în care au un drept de ședere autonom în Turcia sau dacă
acest drept de ședere autonom este deținut de celălalt
părinte care are custodia copiilor în cauză; –
soțul/soția, care are altă
cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din
prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare
și ședere sau să dobândească dreptul intrare și
ședere pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului
în care are un drept de ședere autonom în Turcia sau cu excepția
cazului în care statul membru solicitat demonstrează că, în
conformitate cu legislația sa națională, căsătoria în
cauză nu este recunoscută juridic. 3. Un stat membru readmite, de
asemenea, persoanele cărora, în conformitate cu legislația sa, le-a
fost retrasă cetățenia statului membru respectiv sau care au
renunțat la aceasta după intrarea pe teritoriul Turciei, cu
excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin
asigurarea de a fi naturalizate de Turcia. 4. După ce statul solicitat
a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea
termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), misiunea
diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru respectiv
eliberează, independent de voința persoanei care urmează să
fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul de
călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează
să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În
cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular
al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a
eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile
lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca
fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în
cauză. 5. În cazul în care, din motive
de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în
cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat
inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al
statului membru respectiv eliberează, în termen de trei zile
lucrătoare, un nou document de călătorie cu aceeași
perioadă de valabilitate. În
cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular
al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a
eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile
lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca
fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în
cauză. Articolul 6 Readmisia resortisanților țărilor terțe și a
apatrizilor 1. La cererea Turciei și
fără efectuarea de către aceasta a altor formalități
decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toți
resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc
sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea,
prezența sau șederea pe teritoriul Turciei, cu condiția ca, în
conformitate cu articolul 10, să se stabilească faptul că
persoanele respective: (a)
dețin, la data depunerii cererii de readmisie,
o viză valabilă eliberată de statul membru solicitat, intrând pe
teritoriul Turciei direct de pe teritoriul statului membru solicitat, sau (b)
dețin un permis de ședere eliberat de
statul membru solicitat, sau (c)
au intrat ilegal și direct pe teritoriul
Turciei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru
solicitat sau după tranzitarea acestuia. 2. Obligația de readmisie
prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în
cazul în care: (a)
resortisantul țării terțe sau
apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport
internațional din statul membru solicitat, sau (b)
Turcia a eliberat resortisantului țării
terțe sau apatridului o viză care a fost utilizată de persoana
respectivă pentru a intra pe teritoriul Turciei sau un permis de
ședere înainte sau după intrarea pe teritoriul său, cu
excepția cazului în care persoana în cauză deține o viză
eliberată sau un permis de ședere eliberat de statul membru
solicitat, care are o perioadă de valabilitate mai lungă, sau (c)
resortisantul țării terțe sau
apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul
Turciei. 3. Obligația de readmisie
prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol revine statului
membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care
două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de
ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1)
revine statului membru care a eliberat documentul cu cea mai lungă
perioadă de valabilitate sau, în cazul în care unul sau mai multe dintre
acestea au expirat deja, documentul care este încă valabil. În cazul în
care toate documentele au expirat deja, obligația de readmisie
prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat
documentul cu data de expirare cea mai recentă. În cazul în care nu se
poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie
prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui
teritoriu a fost părăsit ultimul. 4. După ce statul membru a
aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor
prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile statelor
membre eliberează, dacă este nevoie, în termen de trei zile
lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată
documentul de călătorie necesar pentru returnarea sa, cu o perioadă
de valabilitate de cel puțin trei luni. În cazul în care nu există o
misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului membru în Turcia
sau în cazul în care statul membru nu a eliberat documentul de
călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că
Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE
în scopul expulzării[3]. 5. În cazul în care, din motive
de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în
cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat
inițial, autoritățile statului membru prelungesc, în termen de
trei zile lucrătoare, valabilitatea documentului de călătorie
sau, dacă este necesar, eliberează un nou document de
călătorie, cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în
care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al
statului membru în Turcia sau în cazul în care statul membru nu a eliberat
documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se
consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie
standard al UE în scopul expulzării[4]. Secțiunea
III Procedura
de readmisie Articolul 7 Principii 1. Statele membre și Turcia
depun toate eforturile pentru a returna o persoană menționată la
articolele 4 și 6 direct în țara de origine. În acest scop,
modalitățile de aplicare a prezentului alineat sunt stabilite în
conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b). Dispozițiile
prezentului alineat nu se aplică în cazurile în care se aplică
procedura accelerată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul
articol. 2. Sub rezerva alineatului (3)
de la prezentul articol, orice transfer al unei persoane care urmează
să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute
la articolele 3-6 necesită prezentarea unei cereri de readmisie către
autoritatea competentă a statului solicitat. 3. Dacă persoana care
urmează să fie readmisă deține un document de
călătorie valabil sau o carte de identitate valabilă și, în
cazul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor, o
viză valabilă utilizată de persoana respectivă în scopul
intrării pe teritoriul statului solicitat sau un permis de ședere
eliberat de statul solicitat, transferul acestei persoane are loc
fără ca statul solicitant să aibă obligația de a
înainta autorității competente a statului solicitat o cerere de
readmisie sau o notificare scrisă în conformitate cu articolul 12
alineatul (1). Paragraful anterior nu aduce atingere dreptului
autorităților competente de a verifica la frontieră identitatea
persoanelor readmise. 4. Fără a aduce
atingere alineatului (3) de la prezentul articol, în cazul în care o
persoană a fost reținută de statul solicitant în zona de
frontieră ca urmare a intrării ilegale și direct de pe
teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate înainta o cerere de
readmisie în termen de trei zile lucrătoare de la reținerea persoanei
respective (procedură accelerată). Articolul 8 Conținutul
cererii de readmisie 1. În măsura posibilului,
cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele
informații: (a)
datele persoanei care urmează să fie
readmisă (de exemplu, nume, prenume, data nașterii și, atunci
când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și,
după caz, datele copiilor minori necăsătoriți și/sau
ale soțului/soției; (b)
în cazul propriilor resortisanți, indicarea
mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind
cetățenia, în conformitate cu anexele 1 și, respectiv, 2; (c)
în cazul resortisanților țărilor
terțe și al apatrizilor, indicarea mijloacelor de probă sau a
dovezilor prima facie privind condițiile de readmisie a
resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, în
conformitate cu anexele 3 și, respectiv, 4;. (d)
fotografia persoanei care urmează să fie
readmisă. 2. În măsura posibilului,
cererea de readmisie conține, de asemenea, următoarele
informații: (a)
o declarație care să menționeze
că persoana care urmează să fie transferată poate avea
nevoie de ajutor sau de îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză
să își exprime în mod explicit acordul cu privire la declarație;
(b)
orice altă măsură de protecție
sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a
persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer
individual. 3. Fără a aduce
atingere articolului 7 alineatul (3), orice cerere de readmisie se
prezintă în scris, folosindu-se un formular comun prevăzut în anexa 5
la prezentul acord. 4. O cerere de readmisie poate
fi prezentată prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele
electronice, de exemplu, fax, email etc. 5. Fără a aduce
atingere articolului 11 alineatul (2), răspunsul la cererea de readmisie
va fi comunicat în scris. Articolul 9 Mijloace de probă privind cetățenia 1. Dovada cetățeniei,
în temeiul cu articolul 3 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1),
se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1
la prezentul acord. În cazul în care sunt prezentate astfel de documente,
statele membre sau, respectiv, Turcia, în sensul prezentului acord, recunosc
cetățenia. Dovada cetățeniei nu se poate face prin
intermediul unor documente false. 2. Dovada prima facie a
cetățeniei, în temeiul articolului 3 alineatul (1) și al
articolului 5 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul
documentelor enumerate în anexa 2 la prezentul acord, chiar dacă perioada
de valabilitate a acestora a expirat. În cazul în care sunt prezentate astfel
de documente, statele membre și Turcia consideră, în sensul
prezentului acord, că cetățenia este stabilită, cu
excepția cazului în care, în urma unei investigații și în
termenele prevăzute la articolul 11, statul solicitat demonstrează
contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu se poate face
prin intermediul unor documente false. 3. Dacă nu se poate
prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2,
reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului
solicitat întreprind, la solicitarea statului solicitant inclusă în
cererea de readmisie, demersurile necesare pentru a audia persoana care
urmează să fie readmisă fără întârziere
nejustificată, în termen de șapte zile lucrătoare de la data
solicitării, în vederea stabilirii cetățeniei acesteia. În cazul
în care nu există reprezentanțe diplomatice sau consulare ale
statului solicitat în statul solicitant, statul solicitat întreprinde
demersurile necesare pentru a audia persoana care urmează să fie
readmisă fără întârziere nejustificată, cel târziu în
termen de șapte zile lucrătoare de la data solicitării.
Procedura privind aceste audieri poate fi stabilită în protocoalele de
punere în aplicare prevăzute la articolul 20 din prezentul acord. Articolul 10 Mijloace de probă privind resortisanții țărilor
terțe și apatrizii 1. Dovada îndeplinirii
condițiilor de readmisie a resortisanților țărilor
terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1)
și la articolul 6 alineatul (1) se face, în special, pe baza mijloacelor
de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord. Dovada îndeplinirii
condițiilor de readmisie nu se poate face prin intermediul unor documente
false. 2. Dovada prima facie a
îndeplinirii condițiilor de readmisie a resortisanților
țărilor terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4
alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (1) se poate face, în special,
prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul
acord; această dovadă nu se poate face prin intermediul unor
documente false. Atunci când se prezintă o astfel de dovadă prima
facie, statele membre și Turcia consideră că sunt
îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care în urma unei
investigații și în termenele prevăzute la articolul 11, statul
solicitat demonstrează contrariul. 3. Ilegalitatea intrării, a
prezenței sau a șederii se stabilește pe baza documentelor de
călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsesc viza
necesară sau permisul de ședere necesar pe teritoriul statului solicitant.
O declarație în scris a statului solicitant conform căreia s-a
constatat că persoana în cauză nu avea asupra sa documentele de
călătorie necesare, viza necesară sau permisul de ședere
necesar reprezintă, de asemenea, o dovadă prima facie a
intrării, a prezenței sau a șederii ilegale. Articolul 11 Termene 1. Cererea de readmisie trebuie
prezentată autorității competente a statului solicitat în termen
de cel mult șase luni după data la care autoritatea competentă a
statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un
resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu
îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare cu
privire la intrare, prezență sau ședere. În cazul în care resortisantul țării
terțe sau apatridul a intrat pe teritoriul statului solicitant înainte de
data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile în temeiul articolului 24
alineatul (3), termenul menționat la teza anterioară începe să
curgă de la data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile. În cazul în care există obstacole de drept
sau de fapt care împiedică prezentarea cererii la timp, la cererea
statului solicitant termenul se prelungește, dar numai până la data
la care obstacolele nu mai există. 2. La cererea de readmisie se
răspunde în scris: –
în termen de cinci zile lucrătoare, în cazul
în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate
[articolul 7 alineatul (4)]; –
fără întârziere nejustificată,
și, în orice circumstanțe, în termen de cel mult 25 de zile
calendaristice în toate celelalte cazuri, cu excepția cazurilor în care
legislația națională a statului solicitant prevede o
perioadă inițială de detenție mai scurtă,
situație în care se aplică perioada mai scurtă. În cazul în care
există obstacole de drept sau de fapt care împiedică formularea unui
răspuns la cerere în timp util, termenul se poate prelungi, la cerere
și motivat, cu până la 60 de zile calendaristice, cu excepția
cazului în care legislația națională a statului solicitant
prevede o perioadă maximă de detenție de cel mult 60 de zile. Acest termen începe să curgă de la data
primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un
răspuns în termenul menționat anterior, se consideră că
transferul a fost acceptat. Răspunsul la o cerere de readmisie poate fi
prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de
exemplu, fax, email etc. 3. După aprobarea cererii
sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la alineatul
(2) de la prezentul articol, persoana în cauză este transferată în
termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi
prelungit cu perioada necesară pentru eliminarea obstacolelor de drept sau
de fapt. 4. Atunci când o cerere de
readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului în scris. Articolul 12 Modalități de transfer și moduri de transport 1. Fără a aduce
atingere articolului 7 alineatul (3), înaintea returnării unei persoane,
autoritățile competente ale statului solicitant notifică în scris,
cu cel puțin 48 de ore înainte, autoritățile competente ale
statului solicitat cu privire la data transferului, punctul de intrare,
eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la
transfer. 2. Transportul se poate efectua
pe cale aeriană, terestră sau maritimă. Returnarea pe cale
aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor
naționali ai Turciei sau ai statelor membre și se poate efectua prin
curse regulate sau zboruri charter. În cazul unei returnări sub
escortă, componența escortei nu este limitată la persoane
autorizate din statul solicitant, cu condiția să fie persoane
autorizate de Turcia sau de orice stat membru. Articolul 13 Readmisia din greșeală Statul solicitant reprimește orice
persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se
stabilește, în termen de trei luni după transferul persoanei
respective, că cerințele prevăzute la articolele 3 - 6 din
prezentul acord nu sunt respectate. În astfel de cazuri, și cu excepția
tuturor costurilor de transport ale persoanei în cauză, care sunt
suportate de statul solicitant, astfel cum se prevede la paragraful anterior,
dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis
mutandis și se furnizează toate informațiile disponibile cu
privire la identitatea și cetățenia reale ale persoanei care
urmează să fie reprimită. Secțiunea IV Operațiuni de tranzit Articolul 14 Principii de tranzit 1. Statele membre și Turcia
ar trebui să limiteze tranzitul resortisanților țărilor
terțe sau al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi
returnate direct în statul de destinație. 2. Turcia permite tranzitul
resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea
unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul
resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea
Turciei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în
alte eventuale state de tranzit și readmisia de către statul de
destinație. 3. Tranzitul poate fi refuzat de
Turcia sau de un stat membru: (a)
în cazul în care resortisantul țării
terțe sau apatridul este expus unui risc real de a fi supus torturii sau
unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau pedepsei cu moartea
ori de a fi persecutat pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență
la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație
sau în alt stat de tranzit, sau (b)
în cazul în care resortisantul țării
terțe sau apatridul face obiectul unor sancțiuni penale în statul
solicitat sau în alt stat de tranzit, sau (c)
din motive de sănătate publică, de
securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor
interese naționale ale statului solicitat. 4. Turcia sau un stat membru
poate revoca orice autorizație eliberată în cazul în care
circumstanțele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol,
care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, se
produc sau devin cunoscute ulterior sau în cazul în care continuarea
călătoriei în alte eventuale state de tranzit sau readmisia de
către statul de destinație nu mai este asigurată. În acest caz,
statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau
apatridul, după caz și fără întârziere. Articolul 15 Procedura de tranzit 1. Cererea privind
operațiunile de tranzit trebuie prezentată în scris
autorității competente a statului solicitat și trebuie să
conțină următoarele informații: (a)
tipul tranzitului (aerian, maritim sau terestru),
eventualele alte state de tranzit și destinația finală
prevăzută; (b)
datele personale ale persoanei în cauză (de
exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume
folosite/sub care această persoană este cunoscută sau
pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul
nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul
documentului de călătorie); (c)
punctul de intrare prevăzut, data transferului
și utilizarea de escorte; (d)
o declarație care să precizeze că,
din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la
articolul 14 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște
niciun motiv care să justifice un refuz, în temeiul articolului 14
alineatul (3). Un formular comun de utilizat pentru cererile de
tranzit este prevăzut în anexa 6 la prezentul acord. O cerere de tranzit poate fi prezentată prin
orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email
etc. 2. În termen de cinci zile
lucrătoare de la primirea cererii, statul solicitat informează în
scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare
și data prevăzută pentru admisie sau îl informează cu privire
la refuzul admisiei și motivele acestui de refuz. În cazul în care nu se
primește un răspuns în termen de cinci zile lucrătoare, se
consideră că tranzitul a fost acceptat. Răspunsul la o cerere de tranzit poate fi
prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de
exemplu, fax, email etc. 3. În cazul în care
operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana
care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt
scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar. 4. Sub rezerva consultărilor
reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă
asistență în cadrul operațiunilor de tranzit, în special prin
supravegherea persoanelor în cauză și prin punerea la dispoziție
a unor echipamente corespunzătoare în acest scop. Secțiunea V Costuri Articolul 16 Costuri de transport și de tranzit Fără a aduce atingere articolului 23
și fără a aduce atingere dreptului autorităților
competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care
urmează să fie readmisă, inclusiv persoanele menționate la
articolul 3 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (2) sau de la
terțe părți, toate costurile de transport suportate în
legătură cu operațiunile de readmisie și de tranzit în
temeiul prezentului acord până la punctul de trecere a frontierei al
statului solicitat, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunile I
și II din acord, sau până la frontiera statului de destinație
finală, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunea IV din acord,
sunt suportate de statul solicitant. Secțiunea
VI Protecția datelor și clauza
de neafectare Articolul 17 Protecția datelor Comunicarea datelor cu caracter personal are
loc numai dacă este necesară pentru punerea în aplicare a prezentului
acord de către autoritățile competente ale Turciei sau ale unui
stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter
personal într-un anumit caz fac obiectul legislației interne a Turciei
și, atunci când operatorul este o autoritate competentă a unui stat
membru, fac obiectul dispozițiilor Directivei 95/46/CE și ale
legislației naționale a statului membru în cauză adoptate în
temeiul directivei menționate. În plus, se aplică următoarele
principii: (a)
datele cu caracter personal trebuie prelucrate în
mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale; (b)
datele cu caracter personal trebuie colectate în
scopul specificat, explicit și legitim al punerii în aplicare a
prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către
autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește,
într-un mod incompatibil cu acest scop; (c)
datele cu caracter personal trebuie să fie
adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul în care acestea
sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; în special, datele cu caracter
personal comunicate pot să facă referire numai la următoarele
elemente: –
date privind persoana care urmează să fie
transferată (de exemplu, nume, prenume, eventuale nume anterioare, alte
nume utilizate/sub care această persoană este cunoscută sau
pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii,
cetățenie actuală și orice cetățenie
anterioară); –
pașaport, act de identitate sau permis de
conducere (număr, perioadă de valabilitate, data eliberării,
autoritatea emitentă și locul eliberării); –
escale și itinerarii; –
alte informații necesare identificării
persoanei care urmează să fie transferată sau examinării
cerințelor în materie de readmisie în temeiul prezentului acord; (d)
datele cu caracter personal trebuie să fie
exacte și, după caz, actualizate; (e)
datele cu caracter personal trebuie să fie
păstrate într-o formă care să permită identificarea
persoanelor vizate pe o durată care să nu depășească
perioada necesară scopului în care au fost colectate datele sau în care
acestea sunt prelucrate ulterior; (f)
atât autoritatea care comunică datele, cât
și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile
pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea
datelor cu caracter personal în cazul în care prelucrarea nu este conformă
cu dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că
datele respective nu sunt adecvate, pertinente și exacte sau din
cauză că acestea sunt excesive în raport cu scopul în care sunt
prelucrate. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la
orice rectificare, ștergere sau blocare; (g)
la cerere, autoritatea care primește datele
informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea
datelor comunicate, precum și cu privire la rezultatele obținute pe
baza acestora; (h)
datele cu caracter personal nu pot fi comunicate
decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară
către alte organisme necesită acordul prealabil al
autorității care le-a comunicat; (i)
autoritatea care comunică datele și
autoritatea care primește datele au obligația de a înregistra în
scris transmiterea și primirea datelor cu caracter personal. Articolul 18 Clauza de neincidență 1. Prezentul acord nu aduce
atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților
Uniunii, ale statelor sale membre și ale Turciei care decurg din dreptul
internațional, inclusiv din convențiile internaționale la care
sunt părți, în special: –
Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul
refugiaților, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind
statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967; –
Convenția europeană din 4 noiembrie 1950
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale; –
convențiile internaționale care stabilesc
statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse; –
Convenția din 10 decembrie 1984 împotriva
torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante; –
după caz, Convenția europeană din 13
decembrie 1955 privind stabilirea; –
convențiile internaționale privind
extrădarea și tranzitul; –
convențiile și acordurile
internaționale multilaterale privind readmisia resortisanților
străini. 2. Prezentul acord respectă
pe deplin drepturile și obligațiile, inclusiv ale celor care se
află sau s-au aflat în situație de ședere legală și
care lucrează sau au lucrat în mod legal pe teritoriul uneia dintre părți,
prevăzute de Acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei
asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, de
protocoalele adiționale la acesta, de deciziile relevante ale Consiliului
de asociere, precum și de jurisprudența relevantă a Curții
de Justiție a Uniunii Europene. 3. Aplicarea prezentului acord
nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale
persoanelor care fac obiectul procedurilor de returnare, astfel cum se prevede
în Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind
standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru
returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în
situație de ședere ilegală[5], în special
referitor la accesul acestora la consiliere juridică și la
informații, suspendarea temporară a executării unei decizii de
returnare și accesul la căi de atac. 4. Aplicarea prezentului acord
nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale
persoanele care solicită azil în conformitate cu Directiva 2003/9/CE a
Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea
solicitanților de azil în statele membre[6] și cu
Directiva 2005/85/CE a Consiliului privind standardele minime cu privire la
procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de
refugiat[7], în special referitor la
dreptul de a rămâne în statul membru pe durata examinării cererii. 5. Aplicarea prezentului acord
nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale
persoanelor care dețin un permis de ședere pe termen lung eliberat conform
condițiilor prevăzute în Directiva 2003/109/CE a Consiliului privind
statutul resortisanților țărilor terțe. 6. Aplicarea prezentului acord
nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale
persoanelor cărora li s-a acordat dreptul de ședere în temeiul
Directivei 2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei. 7. Niciun element din prezentul
acord nu împiedică returnarea unei persoane în temeiul altor
dispoziții oficiale sau neoficiale. Secțiunea VII Punerea în aplicare Articolul 19 Comitetul mixt de readmisie 1. Părțile
contractante își acordă reciproc asistență în aplicarea
și interpretarea prezentului acord. În acest sens, părțile
contractante instituie un comitet mixt de readmisie (denumit în continuare
„comitetul”), care va avea, în special, următoarele sarcini: (a)
monitorizarea aplicării prezentului acord; (b)
luarea de decizii cu privire la
modalitățile de implementare necesare pentru aplicarea uniformă
a prezentului acord; (c)
efectuarea periodică de schimburi de informații
privind protocoalele de punere în aplicare elaborate de diferitele statele
membre și de Turcia în temeiul articolului 20; (d)
formularea de recomandări cu privire la
modificarea prezentului acord și a anexelor la acesta. 2. Deciziile comitetului au forță
juridică obligatorie pentru părțile contractante după
finalizarea procedurilor interne prevăzute de legislația
părților contractante. 3. Comitetul este format din
reprezentanți ai Turciei și ai Uniunii; Uniunea este
reprezentată de Comisie, asistată de experți din statele membre.
4. Comitetul se reunește
atunci când este necesar, la solicitarea uneia dintre părțile
contractante. 5. Comitetul își
stabilește regulamentul de procedură. Articolul 20 Protocoale de punere în aplicare 1. La cererea unui stat membru
sau a Turciei, Turcia și un stat membru elaborează un protocol de
punere în aplicare care cuprinde, inter alia, norme privind: (a)
desemnarea autorităților competente,
punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact; (b)
condițiile aplicabile returnării sub
escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților
țărilor terțe și al apatrizilor; (c)
mijloacele și documentele care se adaugă
celor enumerate în anexele 1-4 la prezentul acord; (d)
modalitățile de readmisie în cadrul procedurii
accelerate; (e)
procedura privind audierea. 2. Protocoalele de punere în
aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol intră în
vigoare numai după notificarea Comitetului de readmisie menționat la
articolul 19. 3. Turcia acceptă să
aplice în relațiile sale cu oricare alt stat membru, la solicitarea
acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în
aplicare încheiat cu un stat membru, sub rezerva fezabilității
practice a aplicării acestei dispoziții în Turcia. Statele membre acceptă să aplice orice
dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat între Turcia
și orice alt stat membru și în relațiile lor cu Turcia, la
solicitarea acesteia și sub rezerva fezabilității practice a
aplicării acestei dispoziții în statele membre respective. Articolul 21 Relația cu acordurile sau înțelegerile bilaterale privind
readmisia ale statelor membre Fără a
aduce atingere articolului 24 alineatul (3), dispozițiile prezentului
acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui instrument cu
forță juridică obligatorie privind readmisia persoanelor aflate
în situație de ședere ilegală, care au fost sau pot fi
încheiate, în conformitate cu articolul 20, între diferitele state membre
și Turcia, în măsura în care dispozițiile acestui instrument
sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord. Secțiunea
VIII Dispoziții
finale Articolul 22 Aplicare teritorială 1. Sub rezerva alineatului (2)
din prezentul articol, prezentul acord se aplică teritoriului care face
obiectul Tratatului privind Uniunea Europeană, astfel cum este definit la
articolul 52 din tratatul menționat și la articolul 355 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene, și teritoriului Republicii
Turcia. 2. Prezentul acord nu se
aplică teritoriului Regatului Danemarcei. Articolul 23 Asistență tehnică Ambele
părți convin să pună în aplicare prezentul acord pe baza
principiilor responsabilității comune, solidarității
și parteneriatului egal pentru a gestiona fluxurile migratorii dintre
Turcia și UE. În acest context,
Uniunea se angajează să pună la dispoziție resurse
financiare pentru a sprijini Turcia în punerea în aplicare a prezentului acord,
în conformitate cu Declarația comună privind asistența
tehnică atașată la prezentul acord. În acest sens, se va acorda
atenție în special consolidării instituțiilor și
capacităților. Acest sprijin urmează a fi furnizat în cadrul
priorităților actuale și viitoare convenite de comun acord de
către Uniunea Europeană și Turcia. Articolul 24 Intrare în vigoare, durată și denunțare 1. Prezentul acord se
ratifică sau se aprobă de părțile contractante în
conformitate cu procedurile lor respective. 2. Sub rezerva alineatului (3)
din prezentul articol, prezentul acord intră în vigoare în prima zi a
celei de a doua luni care urmează datei la care părțile
contractante își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor
prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. 3. Obligațiile
prevăzute la articolele 4 și 6 din prezentul acord devin aplicabile
numai la trei ani după data menționată la alineatul (2) din
prezentul articol. În această perioadă de trei ani, obligațiile
respective se aplică numai apatrizilor și resortisanților
țărilor terțe cu care Turcia a încheiat tratate sau
înțelegeri bilaterale privind readmisia. În această perioadă de
trei ani, continuă să se aplice dispozițiile părților
relevante ale acordurilor bilaterale privind readmisia care există între
statele membre și Turcia. 4. Prezentul acord se încheie
pentru o perioadă nedeterminată. 5. Fiecare parte
contractantă poate denunța prezentul acord prin notificarea
oficială a celeilalte părți contractante. Prezentul acord
încetează să producă efecte la șase luni după data
efectuării unei astfel de notificări. Articolul 25 Anexe Anexele 1-6 fac
parte integrantă din prezentul acord. Încheiat la …, în
ziua…, luna…, anul…, în anul două mii zece, în două exemplare, în
limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă,
finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană,
letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză,
polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă,
spaniolă, suedeză și turcă, fiecare dintre aceste texte
fiind în egală măsură autentic. Pentru Uniunea Europeană || Pentru Republica Turcia (…) || (…) ANEXA
1 Lista comună a documentelor a căror
prezentare este considerată dovadă a cetățeniei [articolul 3 alineatul (1), articolul 5
alineatul (1) și articolul 9 alineatul (1)] În cazul în care statul solicitat este unul
dintre statele membre sau Turcia: –
pașapoarte de orice tip; –
permise de liberă trecere emise de statul
solicitat; –
cărți de identitate de orice tip
(inclusiv cele temporare și cele provizorii); –
livrete militare și cărți de
identitate militare; –
carnete de marinar și carnete de serviciu ale
căpitanilor de navă; –
certificate de cetățenie și alte
documente oficiale care menționează sau indică în mod clar
cetățenia. În cazul în care statul solicitat este Turcia:
–
confirmarea identității în urma unei
consultări a Sistemul de Informații privind Vizele[8];
–
în cazul statelor membre care nu folosesc Sistemul
de Informații privind Vizele, o identificare pozitivă pe baza
evidențelor acestora privind cererile de viză. ANEXA
2 Lista comună a documentelor a căror
prezentare este considerată dovadă prima facie a
cetățeniei [articolul 3 alineatul (1), articolul 5
alineatul (1) și articolul 9 alineatul (2)] –
fotocopii ale oricăruia dintre documentele
enumerate în anexa 1 la prezentul acord; –
permise de conducere sau fotocopii ale acestora; –
certificate de naștere sau fotocopii ale
acestora; –
legitimații de serviciu emise de către o
societate sau fotocopii ale acestora; –
rezumat în scris al declarațiilor martorilor, –
rezumat în scris al declarațiilor făcute
de persoana în cauză și limba vorbită de aceasta, dovedită
inclusiv prin rezultatele unui test oficial; –
orice alt document care ar putea permite stabilirea
cetățeniei persoanei în cauză, inclusiv documentele cu
fotografie eliberate de autorități în locul pașaportului; –
documentele enumerate în anexa 1 a căror
perioadă de valabilitate a expirat; –
informații exacte furnizate de autorități
și confirmate de cealaltă parte. ANEXA
3 Lista comună a documentelor care sunt
considerate dovadă a îndeplinirii condițiilor de readmisie a
resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor [articolul 4 alineatul (1), articolul 6
alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1)] –
viză și/sau permis de ședere, emise
de statul solicitat; –
ștampile de intrare/ieșire sau un însemn
similar în documentul de călătorie al persoanei în cauză,
inclusiv într-un document de călătorie falsificat, sau o altă
dovadă a intrării/ieșirii (de exemplu, fotografică); –
documente, certificate și facturi de orice tip
(de exemplu, facturi de hotel, programări la medic/stomatolog, carduri de
acces în instituții publice/private, contracte de închiriere de
mașini, chitanțe de cărți de credit etc.) care indică
în mod clar că persoana în cauză a avut reședința pe
teritoriul statului solicitat; –
bilete nominale și/sau liste cu pasageri ale
companiilor aeriene, feroviare, navale sau ale societăților de
transport rutier care dovedesc prezența și itinerariul persoanei în
cauză pe teritoriul statului solicitat; –
informații din care să reiasă
că persoana în cauză a recurs la serviciile unui ghid sau ale unei
agenții de turism; –
rezumat în scris oficial al declarațiilor
făcute, în special, de personalul autorității de frontieră
și de alți martori care pot să ateste că persoana în
cauză a trecut frontiera; –
rezumat în scris oficial al declarației
făcute de persoana în cauză în cadrul unor proceduri judiciare sau
administrative. ANEXA
4 Lista comună a documentelor care sunt
considerate dovadă prima facie a îndeplinirii condițiilor de
readmisie a resortisanților țărilor terțe și a
apatrizilor [articolul 4 alineatul (1), articolul 6
alineatul (1) și articolul 10 alineatul (2)] –
descrierea locului și a circumstanțelor
în care a fost interceptată persoana în cauză după ce a intrat
pe teritoriul statului solicitant, pusă la dispoziție de
autoritățile relevante ale statului respectiv; –
informații privind identitatea și/sau
șederea unei persoane, furnizate de o organizație
internațională (de exemplu, Înaltul Comisariat al ONU pentru
Refugiați - UNHCR); –
rapoarte/confirmarea informațiilor de
către membri ai familiei, tovarăși de călătorie etc.; –
rezumat în scris al declarației făcute de
persoana respectivă. ANEXA 5 || [Emblema Republicii Turcia] || || ..............................................................………… ................................................................……….…......…….…......……….… || .................................................................…….. (Locul și data) || (Denumirea autorității solicitate) || Referință:
.............................................…………… Destinatar .....................................................……….… || ....................................................……….… ......................................................………… (Denumirea autorității solicitate) || q PROCEDURĂ ACCELERATĂ [Articolul 7 alineatul (4)] q CERERE DE AUDIERE
[Articolul 9 alineatul (3)] CERERE DE READMISIE
în temeiul articolului 8 din Acordul din data de … între
Uniunea Europeană
și Republica Turcia
privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere
ilegală A. date personale 1. Nume și prenume (se subliniază numele): ...........................................................……………………………… 2. Numele dinaintea căsătoriei: ...........................................................……………………………… 3. Data și locul nașterii: ...........................................................……………………………… || Fotografie 4. Sex și descriere fizică (înălțime,
culoarea ochilor, semne distinctive etc.): ………………………………………………………………………………...................…………………. 5. Alte nume folosite (nume anterioare, alte nume
utilizate/sub care persoana este cunoscută sau pseudonime): ..............................................................................................................………..................…………………. 6. Cetățenie și limbă: ................................................................................................................………...................……………… 7. Starea civilă: ð căsătorit ð necăsătorit ð divorțat ð văduv În cazul persoanelor
căsătorite: numele soțului (soției)
................................................................................................................………...................……………… Numele și vârsta
copiilor (dacă este cazul)
................................................................................................................………...................……………… ................................................................................................................………...................……………… 8. Ultima adresă în statul solicitat: ........................................................................................................................................................................................... B. Datele personale ale soțului/soției (dacă este
cazul) 1. Nume și
prenume (se subliniază numele):
.......................................................................................................................................................................................... 2. Numele dinaintea
căsătoriei:
.......................................................................................................................................................................................... 3. Data și locul
nașterii:
.......................................................................................................................................................................................... 4. Sex și
descriere fizică (înălțime, culoarea ochilor, semne distinctive
etc.):
.......................................................................................................................................................................................... 5. Alte nume folosite
(nume anterioare, alte nume utilizate/sub care persoana este cunoscută sau
pseudonime):
.......................................................................................................................................................................................... 6.
Cetățenie și limbă:
.......................................................................................................................................................................................... C. Datele personale ale copiilor (dacă este cazul) 1. Nume și
prenume (se subliniază numele):
.......................................................................................................................................................................................... 2. Data și locul
nașterii:
.......................................................................................................................................................................................... 3. Sex și
descriere fizică (înălțime, culoarea ochilor, semne distinctive
etc.):
…………………………………………………………………………………………...................…………………. 4. Cetățenie și limbă:
…………………………………………………………………………………………...................…………………. D. Informații speciale privind persoana transferată 1. Stare de sănătate (de exemplu, menționarea eventualelor îngrijiri
medicale speciale; denumirea în limba latină a bolii contagioase): …………………………………………………………………………………………...................…………………. 2. Motive pentru care se
consideră că persoana în cauză este deosebit de periculoasă
(de exemplu, persoană
suspectată de comiterea unei infracțiuni grave; comportament
agresiv): …………………………………………………………………………………………...................…………………. E. mijloace de probă atașate 1. .................................................................………… (nr. pașaportului ) || ......................................................................………… (data și locul eliberării) …….................................................................………… (autoritatea emitentă) || ......................................................................……….. (data expirării) 2. .................................................................………… (nr. cărții de identitate ) || ......................................................................………… (data și locul eliberării) …....................................................................………… (autoritatea emitentă) || ......................................................................………… (data expirării) 3. .................................................................………… (nr. permisului de conducere) || ......................................................................………... (data și locul eliberării) …....................................................................………… (autoritatea emitentă) || ......................................................................………… (data expirării) 4. .................................................................………… (nr. altui document oficial) || ......................................................................………… (data și locul eliberării) …....................................................................………… (autoritatea emitentă) || ......................................................................………… (data expirării) F.
Observații ....................................................................................................................................................................…………… ....................................................................................................................................................................…………… ....................................................................................................................................................................…………… ....................................................................................................................................................................…………… ....................................................................................................................................................................…………… ....................................................................................................................................................................…………… ................................................... (Semnătură)
(Parafă/ștampilă) ANEXA 6 || [Emblema Republicii Turcia] || || ..............................................................………… ................................................................……….…......…….…......……….… || .................................................................…….. (Locul și data) || (Denumirea autorității solicitante) || Referință:
.............................................…………… Destinatar .....................................................……….… || ....................................................……….… ......................................................………… (Denumirea autorității solicitate) || CERERE DE TRANZIT
în temeiul articolului
15 din Acordul din data de … între
Uniunea Europeană și Republica Turcia
privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere
ilegală A. date personale 1. Nume și prenume (se subliniază numele): ...........................................................……………………………… 2. Numele dinaintea căsătoriei: ...........................................................……………………………… 3. Data și locul nașterii: ...........................................................……………………………… || Fotografie 4. Sex și descriere
fizică (înălțime, culoarea ochilor, semne distinctive etc.): …………………………………………………………………………………………...................…………………. 6. Alte nume folosite (nume anterioare, alte nume
utilizate/sub care persoana este cunoscută sau pseudonime): …………………………………………………………………………………………...................…………………. 7.
Cetățenie și limbă: …………………………………………………………………………………………...................…………………. 8. Tipul și
numărul documentului de călătorie: …………………………………………………………………………………………...................…………………. B.
Operațiunea de tranzit 1. Tipul tranzitului q aerian || q terestru || q maritim 2. Statul de
destinație finală …………………………………………………………………………………………...................…………………. 3. Alte eventuale
state de tranzit …………………………………………………………………………………………...................…………………. 4. Punct de trecere a
frontierei propus, data, ora transferului și eventuale escorte …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. 5. Admisie
garantată în orice alt stat de tranzit și în statul de
destinație finală [Articolul 14 alineatul (2)] q da || q nu 6. Informații
privind existența oricărui motiv pentru refuzul tranzitului
[Articolul 14 alineatul (3)] q da || q nu C.
Observații …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. …………………………………………………………………………………………...................…………………. ................................................... (Semnătură)
(Parafă/ștampilă)
Declarație comună privind cooperarea în domeniul politicii în
materie de vize
Părțile
contractante își consolidează cooperarea în domeniul politicii în
materie de vize și în domeniile conexe, în vederea promovării în
continuare a contactelor între persoane, începând cu asigurarea aplicării
eficiente a hotărârii pronunțate la data de 19 februarie 2009 de
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-228/06, Mehmet Soysal
și Ibrahim Savatli/Germania și a altor hotărâri relevante cu
privire la drepturile prestatorilor de servicii turci, în baza Protocolului adițional
din 23 noiembrie 1970 anexat la Acordul de instituire a unei asocieri
între Comunitatea Economică Europeană și Turcia.
Declarație comună privind articolul 7 alineatul (1)
Părțile
convin că, în scopul de a demonstra depunerea „tuturor eforturilor pentru
a returna o persoană menționată la articolele 4 și 6 direct
în țara de origine”, atunci când înaintează o cerere de readmisie
către statul solicitat, statul solicitant ar trebui, de asemenea, să
înainteze simultan o cerere de readmisie către țara de origine.
Statul solicitat răspunde în termenul menționat la articolul 11
alineatul (2). Statul solicitant informează statul solicitat în cazul în
care țara de origine a aprobat între timp cererea de readmisie. În cazul
în care țara de origine a persoanei în cauză nu a putut fi
stabilită și, prin urmare, nu s-a putut înainta o cerere de readmisie
către țara de origine, motivele acestei situații ar trebui
să fie menționate în cererea de readmisie care va fi înaintată
statului solicitat.
Declarație comună privind asistența tehnică
Turcia și
Uniunea Europeană convin să își intensifice cooperarea pentru a
răspunde provocării comune a gestionării fluxurilor de
migrație și pentru a combate imigrația ilegală, în special.
Procedând astfel, Turcia și Uniunea Europeană își vor exprima
angajamentul în favoarea partajării sarcinilor la nivel
internațional, a solidarității, a responsabilității
comune și a înțelegerii reciproce. Această
cooperare va ține cont de realitățile geografice și va avea
la bază eforturile depuse de Turcia în calitate de țară
candidată, aflată în proces de negociere. Cooperarea va ține
seama, de asemenea, de Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008
privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în
Parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia și de Programul
național din 2008 al Turciei pentru adoptarea acquis-ului UE, prin care
Turcia acceptă și este pregătită să pună în
aplicare întregul acquis al UE în acest domeniu la data aderării la
Uniunea Europeană. În acest context,
Uniunea Europeană se angajează să furnizeze o
asistență financiară sporită pentru a sprijini Turcia în
punerea în aplicare a prezentului acord. În acest sens, se
va acorda atenție în special consolidării instituțiilor și
capacităților pentru a îmbunătăți capacitatea Turciei
de a împiedica migranții ilegali să intre pe teritoriul său,
să se stabilească pe teritoriul său sau să
părăsească teritoriul său, precum și capacitatea sa de
a primi migranții ilegali interceptați. Achiziționarea de
echipamente de supraveghere a frontierelor, instituirea unor centre de primire
și a unor structuri ale poliției de frontieră și
sprijinirea activităților de formare, cu respectarea deplină a
normelor actuale care reglementează asistența externă a UE, ar
putea contribui, printre altele, la realizarea acestui obiectiv. Pentru a sprijini
punerea în aplicare deplină și efectivă în mod continuu a
prezentului acord, asistența financiară a UE, inclusiv un program de
asistență sectorială în domeniul gestionării integrate a
frontierelor și al migrației, va fi furnizată în conformitate cu
modalitățile care urmează să fie definite împreună cu
autoritățile turce și, ulterior anului 2013, în cadrul și
în conformitate cu viitoarele perspective financiare ale UE.
Declarație comună privind Danemarca
Părțile
contractante iau act de faptul că prezentul acord nu se aplică
teritoriului Regatului Danemarcei și nici resortisanților Regatului
Danemarcei. În aceste condiții, este oportun ca Turcia și Danemarca
să încheie un acord de readmisie în aceleași condiții ca cele
prevăzute de prezentul acord.
Declarație comună privind Islanda și Norvegia
Părțile
contractante iau act de relațiile strânse care există între Uniunea
Europeană și Islanda și Norvegia, în special în temeiul
acordului din 18 mai 1999 privind asocierea acestor țări la punerea
în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului
Schengen. În aceste condiții, este oportun ca Turcia să încheie un
acord de readmisie cu Islanda și Norvegia în aceleași condiții
ca cele prevăzute de prezentul acord.
Declarație comună privind Elveția
Părțile
contractante iau act de relațiile strânse care există între Uniunea
Europeană și Elveția, în special în temeiul acordului privind
asocierea acestei țări la punerea în aplicare, asigurarea
respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care a intrat în
vigoare la 1 martie 2008. În aceste condiții, este oportun ca Turcia
să încheie un acord de readmisie cu Elveția în aceleași
condiții ca cele prevăzute de prezentul acord.
Declarația comună privind Principatul Liechtenstein
Părțile
contractante iau act de relațiile strânse care există între Uniunea
Europeană și Principatul Liechtenstein, în special în temeiul
Acordului privind asocierea Principatului Liechtenstein la punerea în aplicare,
asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care a
intrat în vigoare la 19 decembrie 2011. În aceste condiții, este oportun
ca Turcia să încheie un acord de readmisie cu Principatul Liechtenstein în
aceleași condiții ca cele prevăzute de prezentul acord. [1] În conformitate cu formularul prevăzut în
Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994. [2] Ibid. [3] Ibid. [4] Ibid. [5] JO L 348, 24.12.2008, p. 98. [6] JO L 31, 6.2.2003, p. 18. [7] JO L 326, 13.12.2005, p. 13. [8] Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European
și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații
privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire
la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS), JO L 218, 13.8.2008,
p. 60.