3.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 353/99

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind obligațiile de raportare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (COM(2011)0418),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului,

—

având în vedere Carta verde a Comisiei din 22 aprilie 2009 privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2009)0163),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 iulie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului (COM(2011)0425),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentului European din 5 februarie 2007 privind îmbunătățirea capacității de pescuit și a indicatorilor de efort în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2007)0039),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 mai 2011 privind o consultare referitoare la posibilitățile de pescuit (COM(2011)0298),

—

având în vedere Raportul special nr. 12/2011 al Curții de Conturi Europene intitulat „Măsurile adoptate de UE au contribuit la adaptarea capacității flotelor la posibilitățile de pescuit disponibile?”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind revizuirea anumitor restricții de acces din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (zona Shetland și zona de protecție a cambulei) (1),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0225/2012),

A.

întrucât acest raport al Comisiei confirmă încă o dată că politica actuală comună în domeniul pescuitului (PCP) nu și-a atins obiectivele în ceea ce privește conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole din UE și adaptarea capacității de pescuit actuale la resursele de pescuit disponibile;

B.

întrucât peste 60 % din stocurile de pește din apele europene sunt pescuite peste nivelul producției maxime durabile și întrucât lipsesc datele științifice privind numeroase specii;

C.

întrucât sistemul de TAC și de cote s-a dovedit a fi, în sine, ineficient în ceea ce privește gestionarea durabilă a stocurilor de pește și întrucât planurile de gestionare pe termen lung (PGTL) reprezintă cheia unei gestionări durabile a stocurilor de pește;

D.

întrucât faptul că uneori datele științifice lipsesc sau nu sunt fiabile și nivelul incertitudinii privind modelele de stabilire a acestor date constituie în continuare o problemă gravă în calea realizării unei gestionări durabile a multor stocuri de pește;

E.

întrucât populațiile de păsări marine și de foci care se dezvoltă cu repeziciune pun o presiune suplimentară asupra resurselor piscicole epuizate din anumite regiuni ale UE;

F.

întrucât conservarea durabilă a resurselor piscicole este, de asemenea, afectată de schimbările climatice, inclusiv de încălzirea globală, și de efecte antropice precum poluarea;

G.

întrucât, în ultimii zece ani, în sectorul pescuitului din Europa s-a pierdut un număr semnificativ de locuri de muncă din cauza situației precare a stocurilor de pește, a creșterii costurilor de producție, a scăderii prețurilor ca urmare a importurilor mai ieftine și a progreselor tehnologice; întrucât progresele tehnologice au dus, totodată, la o creștere semnificativă a capacității de pescuit a flotelor în anumite cazuri;

H.

întrucât datele disponibile privind capacitatea reală a flotei de pescuit europene nu sunt destul de fiabile, deoarece dezvoltările tehnologice nu au fost luate în considerare și statele membre nu au raportat întotdeauna date corecte cu privire la capacitățile flotelor;

I.

întrucât revizuirea planificată a cadrelor de măsuri tehnice va constitui o parte importantă a legislației în ceea ce privește abordarea și gruparea măsurilor de conservare,

1.

remarcă faptul că Comisia și-a respectat angajamentele conform Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului care obligă Comisia să raporteze Parlamentului și Consiliului cu privire la modul de aplicare a PCP în ceea ce privește capitolul II (Conservare și durabilitate) și capitolul III (Adaptarea capacității de pescuit) din regulamentul respectiv înainte de sfârșitul lui 2012;

2.

remarcă faptul că, de asemenea, Comisia și-a respectat obligația conform aceluiași regulament de a raporta până la 31 decembrie 2011 cu privire la aranjamentul prevăzut la articolul 17 alineatul (2) în legătură cu restricțiile de pescuit aplicabile în zona de 12 mile marine de la baza țărmului;

3.

invită Comisia să asigure elaborarea unor planuri de gestionare pe termen lung pentru toate activitățile de pescuit comerciale din UE în cadrul unui regim de gestionare foarte descentralizat care să implice pe deplin toate părțile interesate; subliniază posibilitatea de a grupa activitățile piscicole în funcție de regiunile geografice de pescuit, prin regionalizarea politicii comune în domeniul pescuitului, întrucât atât particularitățile diferitelor mări europene, cât și situația pescuitului la scară mică din diferitele regiuni ar trebui luate în considerare pentru a alinia pe cât posibil măsurile de gestionare la situația reală cu care se confruntă diferitele flote;

4.

invită Comisia să analizeze, în vederea conservării resurselor biologice și a asigurării unei sustenabilități pe termen lung a mediului, posibilitatea de a crea o rețea de zone închise în care să fie interzise toate activitățile de pescuit pentru o anumită perioadă de timp pentru a crește productivitatea peștelui și pentru a conserva resursele acvatice biologice și ecosistemul marin;

5.

consideră că politicile avute în vedere ar trebui, ca parte a obiectivului de garantare a sustenabilității, să se concentreze pe viitorul sectorului pescuitului și, prin urmare, pe facilitarea intrării în acest sector a unor generații noi de pescari;

6.

invită Comisia, statele membre și consiliile consultative regionale (CCR) să recurgă în viitor la abordarea bazată pe ecosistem ca bază pentru toate PGTL; consideră că aceste planuri de gestionare ar trebui să constituie baza viitoarei PCP și să includă obiective clar definite care să stabilească reguli pentru stabilirea efortului de pescuit anual, având în vedere diferența dintre, pe de-o parte, dimensiunea actuală a stocurilor și structura activităților de pescuit și, pe de altă parte, obiectivul referitor la stocul-țintă, criteriile privind aruncarea înapoi în mare și controlul capturilor; îndeamnă Consiliul, în acest sens, să urmărească obiectivele PGTL fără excepție;

7.

își exprimă dezamăgirea cu privire la impasul interinstituțional actual legat de anumite propuneri de planuri multianuale, care are efecte mai largi asupra tuturor PGTL;

8.

evidențiază necesitatea stabilirii unui echilibru între situația ecologică și situația economică și socială din fiecare pescărie, recunoscând că, în lipsa unor stocuri bogate de pește, sectorul pescuitului nu va fi rentabil și subliniază că este foarte important ca pescarii europeni să accepte regulile de control al exploatării și, prin urmare, solicită o participare la scară largă a reprezentanților CCR și a altor părți interesate relevante la elaborarea planurilor de gestionare; consideră că, pe viitor, aceste părți ar trebui să joace un rol mai important în acest proces; solicită, în acest sens, o regionalizare adecvată; propune ca CCR să trimită Comisiei un aviz obligatoriu cu privire la toate planurile de gestionare înainte ca acestea să fie propuse;

9.

subliniază legătura directă dintre capturile care sunt aruncate înapoi în mare, capturile nedorite și pescuitul excesiv și necesitatea de a dezvolta o politică eficientă de nearuncare a capturilor înapoi în mare la nivelul UE întrucât Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului (ACCP) are competențe mai mari de a asigura un sistem corect de reguli și de sancțiuni, i.e. principiul tratamentului egal; argumentează că o interdicție privind capturile aruncate înapoi în mare ar trebui să fie aplicată în mod progresiv, să fie inclusă în diferitele planuri de gestionare și să nu aibă legătură cu diferitele stocuri de pește; subliniază că echipamentul de pescuit selectiv și alte dispozitive care reduc sau elimină capturile nedorite de specii nevizate, sau de alevini din speciile vizate, ar trebui promovate împreună cu alte metode de pescuit durabil; subliniază că, în momentul creării în Uniunea Europeană a unui sistem de gestionare, este indispensabil să se țină seama de importanța zonelor de pescuit mixte din apele Uniunii, ceea ce va implica realizarea de ajustări și adoptarea de măsuri specifice, în funcție de zonele în cauză;

10.

consideră că, în temeiul PCP reformate, statele membre care colaborează la nivel regional ar trebui încurajate să colaboreze cu acest sector și cu părțile interesate în vederea găsirii unor metode inovatoare de eliminare a practicii de aruncare înapoi în mare în modul cel mai adecvat pentru fiecare regiune și pentru fiecare zonă de pescuit;

11.

îndeamnă Comisia să abordeze imediat problema lipsei unor date fiabile suficiente necesare pentru o consiliere științifică solidă; îndeamnă Comisia să stabilească un sistem prin care statele membre care nu își îndeplinesc obligațiile de colectare și de transmitere a datelor pe care le au în cadrul programului european de colectare a datelor din sectorul pescuitului să fie sancționate; subliniază contradicția dintre nemulțumirile exprimate de Comisie cu privire la lipsa datelor și la bugetul redus alocat pentru procesul de obținere a acestor date și insistă, prin urmare, să se aloce fonduri suficiente pentru procesul de colectare a datelor și pentru cercetarea științifică relevantă din statele membre; îndeamnă Comisia ca, în același timp, să stabilească un cadru pentru luarea de decizii în cazurile în care există date insuficiente, atât în ceea ce privește planurile de gestionare și TAC, cât și deciziile privind cotele, pe baza principiului precauției;

12.

subliniază faptul că cercetarea științifică în domeniul pescuitului este un instrument esențial pentru gestionarea pescuitului, fiind indispensabilă pentru identificarea factorilor care influențează dezvoltarea resurselor piscicole, pentru realizarea unei evaluări cantitative și pentru elaborarea unor modele care fac posibilă estimarea evoluției acestor resurse, precum și pentru îmbunătățirea echipamentului de pescuit, a navelor și a condițiilor de muncă și de siguranță ale pescarilor, venind în completarea cunoștințelor și a experienței acestora; consideră, în acest context, că trebuie să se investească în formarea de personal calificat, să se furnizeze mijloace financiare adecvate și să se promoveze cooperarea între diferite organisme publice din statele membre;

13.

îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a reduce efectele negative asupra stocurilor de pește pe care le au focile și anumite păsări marine, în special atunci când acestea sunt specii invazive într-o anumită regiune;

14.

atrage atenția asupra lipsei unei definiții exacte sau cuantificate a capacității excesive; invită Comisia să stabilească o definiție a capacității excesive la nivelul UE, adaptând definițiile regionale și ținând seama de particularitățile locale; invită, de asemenea, Comisia să redefinească capacitatea de pescuit astfel încât să se pornească atât de la capacitatea de pescuit a navei, cât și de la efortul de pescuit real; subliniază, în plus, necesitatea de a defini pescuitul la scară mică, deoarece nu există nicio definiție universal valabilă, și de a-l adapta la obiectivele noii PCP;

15.

invită Comisia să măsoare, înainte de sfârșitul lui 2013, conform recomandărilor FAO din cadrul consultării tehnice din 1999, capacitatea flotelor europene pentru a stabili unde anume există o capacitate excesivă în raport cu resursele disponibile și ce reduceri/conversii sunt necesare; insistă asupra faptului că măsurile privind capacitatea nu ar trebui să se limiteze la tonajul și la puterea motoarelor, ci ar trebui să includă și tipurile și numărul de echipamente de pescuit utilizate și orice alt parametru care contribuie la capacitatea de pescuit;

16.

invită Comisia să monitorizeze și să adapteze plafoanele de capacitate a flotelor pentru statele membre, astfel încât acestea să corespundă unor date fiabile, iar progresele tehnice să fie luate în considerare;

17.

îndeamnă statele membre să facă, ori de câte ori este necesar, ajustări adecvate, pe baza unor măsurători precise cu privire la capacitatea actuală a flotelor, inclusiv capacitatea motoarelor și capacitatea de captură, pentru a realiza obiectivele stabilite în legătură cu un nivel sustenabil al capacității, prestabilit pentru fiecare activitate de pescuit, astfel încât să combată capacitatea excesivă semnificativă rămasă a anumitor flote de pescuit, prin sancțiuni pentru nerespectarea obiectivelor, adică prin înghețarea fondurilor din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM);

18.

ia act de propunerea Comisiei de a introduce un sistem de concesiuni de pescuit transferabile în mod individual (CPT) care să facă obiectul unor măsuri de protecție riguroase și care să excludă pescuitul la scară mică și solicită crearea unui regim special pentru pescuitul la scară mică și pentru cel costier, precum și a unui tratament preferențial pentru navele de pescuit ecologice, integrând condiționalitatea și abordând problema concentrării drepturilor și posibilitatea de anulare a concesiunilor de pescuit; consideră că un sistem voluntar de CPT este unul dintre modelele posibile pe care le pot aplica statele membre pentru a reduce capacitatea excesivă;

19.

subliniază că sistemul CPT nu poate să fie considerat drept singura măsură de abordare a pescuitului excesiv și a capacității excesive, în cazul în care existența acesteia este demonstrată, însă că acesta ar trebui să fie una dintre numeroasele măsuri de gestionare suplimentare pe care un stat membru le are la dispoziție și prin care Comisia, împreună cu colegislatorii, stabilește un cadru mai larg, controlează și monitorizează aplicarea la nivel național (cu condiția ca aceasta să fie opțiunea statului membru în cauză) și raportează periodic legislatorilor cu privire la rezultatele acestui sistem; subliniază, în acest sens, că dezvoltarea unei game corespunzătoare de măsuri tehnice prin care este promovat echipamentul de pescuit selectiv, închiderea zonelor specifice sau restricționarea accesului la zonele maritime identificate ca fiind sensibile din punct de vedere biogeografic pentru flotele regionale care utilizează echipamente de pescuit ecologice ar trebui să fie promovate în continuare ca măsuri complementare;

20.

subliniază că viitorul FEPAM trebuie să țină seama de consecințele socioeconomice ale măsurilor care au rolul de a reduce capacitatea excesivă, în cazul în care existența acesteia este demonstrată, și de a adapta dimensiunea și eforturile flotelor de pescuit în funcție de posibilitățile de pescuit și de sustenabilitatea pe termen lung și că acesta trebuie, prin urmare, să prevadă asistența financiară adecvată pentru a face față acestor consecințe; este de părere că diferitele măsuri de gestionare a resurselor piscicole vor fi cu atât mai bine înțelese, acceptate și aplicate cu cât nivelul de participare va fi mai ridicat, obiectivele vor fi definite mai clar, iar sprijinul economic și social furnizat părților afectate va fi mai solid;

21.

subliniază că este necesar să se stabilească termene-limită clare și să se facă progrese cât se poate de repede în ceea ce privește adaptarea flotelor în cazul în care este necesar; subliniază că ar trebui acordată prioritate sistemelor care încurajează flotele să se adapteze la realitatea activităților lor de pescuit și îndeamnă Comisia să asigure un plan de măsuri de sancționare a statelor membre care nu își îndeplinesc obligațiile respective în termenele stabilite, punând, totodată, la dispoziție fonduri corespunzătoare pentru acest proces, și să dezvolte în continuare conceptul de condiționalitate ecologică și socială în contextul accesului la resursele piscicole și al remunerației care recompensează pescuitul sustenabil;

22.

ia act de propunerea Comisiei de a menține autorizația pentru restricțiile specifice pescuitului până la 31 decembrie 2022; este de acord cu Comisia că modificarea dispozițiilor privind regimul de acces pe o rază de 12 mile marine ar putea afecta echilibrul actual care s-a creat de la introducerea acestui regim special; subliniază, de asemenea, că, pe de altă parte, obiectivele regimului de acces pe o rază de 12 mile marine sunt complet diferite de cele urmărite prin instituirea altor restricții;

23.

invită Comisia să stabilească un sistem de gestionare pe bază de rezultate pentru acordarea unor drepturi de acces prin care obligația de a face dovada unui pescuit sustenabil să îi revină domeniului industrial;

24.

consideră că, pentru moment, regimul de acces special pentru pescuitul la scară mică pe o rază de 12 mile marine ar trebui menținut, la fel ca și restricțiile specifice pentru navele înregistrate în porturile din Azore, Madeira și Insulele Canare cu privire la pescuitul în apele din jurul acestor arhipelaguri, îndeosebi în zonele sensibile din punct de vedere biogeografic, reglementate în prezent de Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului (2);

25.

constată că în raportul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) realizat cu privire la zona Shetland se menționează că eliminarea acestei zone ar putea determina o creștere a efortului de pescuit în regiunea respectivă și că CSTEP a recomandat, prin urmare, păstrarea acesteia;

26.

consideră că, pe viitor, clasificarea zonelor în care pescuitul este restricționat, precum zona Shetland, ar trebui să se bazeze, într-o mare măsură, pe criterii științifice care demonstrează rigoarea clasificării zonei respective ca zonă sensibilă din punct de vedere biogeografic, mai ales dacă aceste restricții ar trebui să facă parte din cadrul de reglementare al politicii comune în domeniul pescuitului prin reglementarea sa de bază;

27.

consideră că ar trebui recunoscut și susținut rolul repausului biologic ca un mijloc important de conservare a resurselor piscicole, care s-a dovedit eficient, și ca un instrument esențial pentru o gestionare durabilă a pescuitului; consideră că introducerea perioadelor de repaus biologic în anumite etape din ciclul de viață al speciilor permite o creștere a stocurilor compatibilă cu continuarea activității de pescuit în afara perioadei de repaus;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor statelor membre.