EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52012DC0582
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS A Stronger European Industry for Growth and Economic Recovery Industrial Policy Communication Update
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei Actualizare a comunicării privind politica industrială
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei Actualizare a comunicării privind politica industrială
/* COM/2012/0582 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei Actualizare a comunicării privind politica industrială /* COM/2012/0582 final */
CUPRINS COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI
COMITETUL REGIUNILOR O industrie europeană mai puternică pentru
creșterea și redresarea economiei..................................................................... Error! Bookmark not defined. I............ Parteneriatul pentru o industrie
europeană mai puternică................................................... 3 II........... Contextul economic și de
politică: un rol central pentru industrie...................................... 5 III.......... Pilonii politicii industriale
consolidate: investițiile în inovare, condiții de piață mai
avantajoase, accesul la capital și la capitalul uman și
competențele............................................................................. 6 A........... Facilitarea investițiilor în
noile tehnologii și în inovare..................................................... 7 1. Linii de acțiune prioritare......................................................................................................... 8 i) Piețele destinate tehnologiilor avansate
de producție pentru producția ecologică..................... 8 ii) Piețele tehnologiilor generice
esențiale.................................................................................... 9 iii) Piețele produselor ecologice................................................................................................. 10 iv) Politica sustenabilă în domeniul
industrial, construcțiile și materiile prime durabile................... 11 v) Vehiculele și ambarcațiunile
ecologice.................................................................................. 13 vi) Rețelele inteligente................................................................................................................ 14 2. Măsuri de însoțire................................................................................................................. 15 B........... Accesul la piețe.......................................................................................................... 17 1. Îmbunătățirea pieței
interne a mărfurilor................................................................................ 17 2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial pentru
dinamizarea pieței interne...................................... 20 3. Piața internă a tehnologiei,
brevetul unitar și protecția drepturilor de proprietate
intelectuală................................................................................................................... 21 4. Piețele internaționale............................................................................................................ 23 C........... Accesul la finanțare și
la piețele de capital................................................................ 25 1........... Sprijinirea sectorului public
pentru a facilita accesul industriei la capital........................... 26 2. Accesul la piețele de capital................................................................................................... 27 D........... Rolul crucial al capitalului uman..................................................................................... 29 IV......... Concluzie: guvernanță
și obiective.............................................................................. 31 COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR O industrie europeană mai puternică
pentru creșterea și redresarea economiei Actualizare a comunicării privind
politica industrială I. Parteneriatul pentru
o industrie europeană mai puternică Într-o perioadă în care problemele
financiare persistă, Europa are nevoie, mai mult ca oricând, ca economia
sa reală să sprijine redresarea creșterii economiei și a
creării de locuri de muncă. Industria noastră este în
măsură să își asume acest rol: Europa este lider mondial în
multe sectoare strategice precum: sectorul industriei auto, cel aeronautic, al
ingineriei, sectorul spațial, al chimiei și sectorul farmaceutic.
Industria încă asigură 4/5 din exporturile europene, iar 80% din
investițiile C&D din sectorul privat provin din industria
prelucrătoare[1].
Cu toate acestea, criza economică
continuă a creat presiuni asupra industriei europene: producția este
cu 10% mai scăzută decât era înaintea crizei și s-au pierdut
peste 3 milioane de locuri de muncă din sectorul industrial. Încrederea
consumatorilor și a întreprinderilor este scăzută. Problemele
din sectorul bancar îngreunează accesul la finanțare. Investițiile
sunt blocate, iar fabricile sunt determinate să își închidă
porțile. Această situație se petrece în
contextul unei accelerări a ritmului de inovare și dezvoltare
tehnologică care a condus, la nivel mondial, la atingerea unui punct de
vârf al inovării industriale. Mai multe domenii tehnologice noi contribuie
la punerea bazelor noii revoluții industriale – fondată pe utilizarea
energiei din surse regenerabile, transportul ecologic, metode de producție
noi, materiale inovatoare și sisteme de comunicații inteligente.
Acestea vor modifica peisajul industrial global, iar competitorii noștri
din SUA și din Asia fac investiții importante în aceste domenii.
Europa are nevoie de noi investiții industriale într-o perioadă în
care lipsa de încredere, incertitudinea piețelor, problemele de finanțare
și penuria în materie de competențe sunt obstacole care nu-i permit
să înainteze. Este nevoie ca Europa să inverseze
tendința descrescătoare a rolului industriei în Europa pentru secolul
XXI. Aceasta este singura modalitate de a obține
o creștere economică durabilă, a crea locuri de muncă de
înaltă calitate și a soluționa problemele societale cu care ne
confruntăm. Pentru a realiza acest obiectiv este nevoie de o abordare
cuprinzătoare, axată pe investiții și inovare și care
să mobilizeze toate instrumentele disponibile la nivelul UE - în special piața
unică, politica comercială, politica privind IMM-urile, politica
în domeniul concurenței, politica de mediu și politica în domeniul
cercetării - în favoarea competitivității întreprinderilor europene.
Prezenta comunicare propune un parteneriat
între UE, statele sale membre și industrie cu scopul de a intensifica
în mod semnificativ investițiile în noile tehnologii și a conferi
Europei un avantaj concurențial în noua revoluție industrială.
După o amplă consultare publică, Comisia propune să se
concentreze atât investițiile, cât și inovarea, în jurul a șase
linii de acțiune prioritare: tehnologiile avansate de producție;
tehnologiile generice esențiale; produsele ecologice; politica
durabilă în sectorul industrial și cel al construcțiilor și
materiile prime durabile; vehiculele ecologice și, respectiv,
rețelele inteligente. Comisia definește abordarea pe care o va
adopta în fiecare dintre aceste domenii prin înființarea unor grupuri
operative pentru parteneriat specializate. Aceasta arată modul în care UE
va utiliza mijloacele de acțiune politică pentru a sprijini
reindustrializarea Europei prin mobilizarea, într-un mod integrat, a tuturor
instrumentelor aflate la dispoziția sa. Se așteaptă ca industria
să își îndeplinească rolul prin mobilizarea investițiilor
și produselor necesare, în timp ce statele membre și
autoritățile regionale ar trebui să adapteze aceste
priorități în funcție de necesitățile lor
naționale[2].
Acțiunile comune întreprinse de industrie și de
autoritățile publice ar trebui să contribuie, de asemenea, la
reducerea diferențelor în materie de competitivitate existente între
statele membre și între regiunile UE. În al doilea rând, acțiunile propuse în
cele ce urmează au drept scop sporirea dinamismului în domeniile cu
potențial promițător de creștere, și anume piața
unică și piețele internaționale. Nu va fi
posibil să se stimuleze noi investiții în cazul în care există
îndoieli cu privire la posibilitatea de a le comercializa sau temeri privind însușirea
ilegală a know-how-lui tehnologic. Au fost deja realizate progrese
substanțiale în ceea ce privește valorificarea potențialului
piețelor interne și externe prin îmbunătățirea
accesului întreprinderilor la piețe. Prin urmare, Comisia se concentrează
pe anumite teme cărora încă li se pot aduce
îmbunătățiri semnificative: reducerea costurilor, creșterea
încrederii, încurajarea spiritului antreprenorial și protejarea
proprietății intelectuale. În al treilea rând, Comisia abordează
două domenii care au fost afectate de criza economică și de
ritmul rapid de schimbare a peisajului industrial. Investițiile inovatoare
nu sunt posibile fără finanțare. Criza economică și
dificultățile din sectorul bancar au avut un impact negativ asupra acordării
de împrumuturi către economia reală, iar prezenta comunicare
propune o serie de măsuri pentru a remedia această situație. În
plus, noile tehnologii nu pot fi dezvoltate și introduse pe
piață în cazul în care forța de muncă europeană nu
dispune de competențele necesare. Prin urmare, Comisia își
consolidează strategia printr-o serie de măsuri care vizează
pregătirea europenilor pentru viitor și facilitarea
restructurării industriale. Prin intermediul strategiei industriale
reînnoite care este prezentată în această comunicare, Comisia
caută să inverseze tendința descrescătoare a rolului
industriei în Europa și să crească ponderea acesteia de la
nivelul actual de aproximativ 16%[3]
din PIB până la 20% până în anul 2020. Această creștere
ar trebui să fie determinată de redresarea substanțială a
nivelurilor de investiții (formarea brută de capital și
investițiile în echipamente), dezvoltarea comerțului cu mărfuri
pe piața internă (pentru a atinge o pondere de 25% din PIB în anul
2020) și o creștere semnificativă a numărului de IMM-uri
care exportă către țările terțe. II. Contextul economic
și de politică: un rol central pentru industrie Prezenta comunicare actualizează și
se bazează pe „politica industrială integrată adaptată erei
globalizării”[4],
adoptată de Comisie în 2010 ca parte a strategiei Europa 2020. Aceasta s-a
concentrat pe consolidarea competitivității industriale cu scopul de
a sprijini redresarea economică și a facilita tranziția
către o economie cu emisii scăzute de carbon și care
utilizează în mod eficient resursele. Abordarea strategică
propusă în 2010 rămâne valabilă în întregime pentru realizarea
obiectivelor noastre pe termen mai lung și s-au înregistrat progrese
remarcabile în privința punerii în aplicare a acesteia[5]. Cu toate acestea, impactul
negativ al crizei economice asupra mai multor state membre, stagnarea
economică ulterioară din UE și deteriorarea perspectivelor de
creștere a economiei globale au dat un nou caracter de
urgență prezentei evaluări intermediare a politicii industriale[6]. Analiza anuală a creșterii economice
din acest an a subliniat faptul că sunt necesare măsuri de stimulare
a creșterii pentru a consolida redresarea economică, pentru a
ține pasul cu principalii noștri concurenți și a progresa
în direcția realizării obiectivelor strategiei Europa 2020. Mai multe
Consilii Europene din 2011 și 2012 au solicitat adoptarea de măsuri
privind domeniile abordate în prezenta comunicare, care au fost anunțate
în discursul președintelui Barroso privind starea Uniunii, susținut la
data de 12 septembrie 2012. Această nouă strategie industrială
face parte dintre măsurile de răspuns la aceste solicitări, în
special în urma „Pactului pentru creștere economică și locuri de
muncă” din cadrul Consiliului European din iunie 2012. Atenția politică acordată
industriei se bazează pe realizarea faptului că o bază
industrială puternică este esențială pentru o Europă
prosperă și cu succes din punct de vedere economic. Aceasta este
vitală pentru stimularea redresării economice, asigurarea de locuri
de muncă de calitate și îmbunătățirea
competitivității globale. Industria poate genera creșterea
importantă a productivității care este necesară pentru a
relansa creșterea durabilă: productivitatea industrială a crescut
cu 35% față de cele mai nefavorabile momente ale crizei, în 2009. În
plus, numai industria poate să amelioreze folosirea eficientă a
energiei și a resurselor la nivelul întregii economii în contextul
penuriei globale a resurselor și să ofere soluții la
provocările societale. Este nevoie urgentă de noi
investiții pentru a stimula redresarea economică și a readuce în
fabrici inovarea și noile tehnologii. Dacă Europa nu ține pasul
cu investițiile în adoptarea și difuzarea acestor tehnologii,
competitivitatea ei viitoare va fi grav compromisă. Cu toate acestea,
perspectivele referitoare la investiții sunt sumbre[7]. În perioada 2008 - 2011,
investițiile au scăzut cu 2,5 puncte procentuale din PIB, iar
previziunile economice actuale indică doar o redresare lentă.
Revitalizarea investițiilor necesită încrederea în mediul de afaceri,
cererea de pe piață, finanțe și competențe, care
reprezintă cei patru piloni ai politicii noastre. Accesul fiabil și rezonabil din punct de
vedere al costurilor la energie și la materii prime este din ce în ce mai
important, întrucât acestea din urmă determină o parte
semnificativă a costurilor în multe sectoare industriale. Prețurile
energiei pentru industria europeană au crescut cu 27% în termeni reali în
perioada cuprinsă între anul 2005 și începutul anului 2012,
această creștere fiind mai mare decât în cazul majorității
altor țări industrializate, în special SUA. În ceea ce privește
electricitatea, industria europeană se confruntă, în medie, cu
prețuri mai ridicate decât alte economii dezvoltate precum SUA, Canada,
Mexic și Coreea, iar această diferență în materie de
prețuri s-a accentuat în cursul ultimei decade[8]. Impactul asupra prețului
energiei în Europa ar trebui să fie luat în considerare cu atenție la
definirea viitoarelor politici în domeniul energiei. În acest sens, elemente
esențiale sunt punerea în aplicare eficace a unei piețe interne
eficiente pe deplin pentru energie, mai multe investiții în infrastructura
energetică, diversificarea suplimentară a surselor de energie, precum
și creșterea eficienței energetice. Concurența din industria
prelucrătoare va depinde, în viitor, din ce în ce mai puțin de
diferențele în materie de salarizare[9]
și astfel, industria noastră are mari șanse să
reinstaureze atractivitatea Europei ca loc de producție, cu
condiția să poată profita de posibilitățile oferite de
noile tehnologii și de dimensiunea pieței UE. III. Pilonii politicii
industriale consolidate: investițiile în inovare, condiții de
piață mai avantajoase, accesul la capital și la capitalul uman
și competențele Comisia propune o abordare proactivă
pentru politica industrială, bazată pe următoarele patru
elemente principale. 1. În primul rând, UE trebuie
să ofere condițiile-cadru corespunzătoare pentru a stimula
noi investiții, a accelera adoptarea de noi tehnologii și a
stimula utilizarea eficientă a resurselor. Acestea includ
reglementări tehnice și norme privind piața internă, precum
și măsuri de însoțire, cum ar fi proiectele privind
infrastructura și cele privind C&D/inovarea. Ca un prim pas, în
prezenta comunicare sunt propuse șase domenii prioritare de
acțiune imediată. 2. În al doilea rând, sunt
necesare măsuri urgente de îmbunătățire a
funcționării pieței interne. Acestea sunt prezentate în
prezenta comunicare și în Actul privind piața unică II și
se reflectă în recomandările specifice adresate statelor membre în
contextul semestrului european. Acestea vor contribui la revigorarea
schimburilor comerciale din cadrul pieței interne. Deschiderea piețelor
internaționale va accelera, de asemenea, ritmul redresării.
Dezvoltarea rapidă a economiilor emergente ale lumii oferă noi
oportunități de export pentru întreprinderile din UE, în special
pentru IMM-uri. 3. Investițiile și
inovarea nu sunt posibile fără un acces adecvat la finanțare.
Resursele publice au fost deja mobilizate pentru a susține investițiile
în inovare, în special de către IMM-uri. Cu toate acestea, numai
deblocarea fondurilor private poate asigura nivelul și sustenabilitatea
necesare pentru finanțarea investițiilor de către
întreprinderile din UE. Îmbunătățirea accesului la piețele
de capital este, prin urmare, o altă provocare esențială pentru
a spori competitivitatea noastră. 4. În cele din urmă,
măsurile de însoțire pentru creșterea investițiilor în capitalul
uman și în competențe sunt esențiale pentru succesul
politicii industriale. Politicile care vizează crearea de locuri de
muncă și instrumentele menite să anticipeze
necesitățile în materie de competențe sunt necesare pentru a
pregăti forța de muncă pentru transformările industriale. Această abordare se axează pe
îmbunătățirea condițiilor-cadru care consolidează
potențialul de creștere al industriei UE. Aceasta ține seama pe
deplin de necesitatea de a stimula concurența pentru o alocare
eficientă a resurselor și o economie dinamică. Intervenția
publică ar trebui să creeze mediul de piață adecvat și
să elaboreze soluții de remediere a deficiențelor pieței.
Industria trebuie să își dezvolte avantajele și punctele forte
în materie de concurență. Obiectivul politicii industriale este de a
stimula competitivitatea dar, în cele din urmă, întreprinderile vor fi
întotdeauna responsabile, ele însele, pentru propriul succes sau eșec pe
piața mondială. A. Facilitarea
investițiilor în noile tehnologii și în inovare Cercetarea și dezvoltarea (C&D) sunt,
de departe, cel mai important factor determinant pentru inovațiile
întreprinderilor. Comisia consideră prioritare politicile în materie de
cercetare și dezvoltare, astfel cum se subliniază în inițiativa
emblematică „O Uniune a inovării”[10].
Cu toate acestea, în pofida faptului că cercetarea europeană
funcționează în condiții excelente și a permis
utilizarea multor noi tehnologii în întreaga lume, rezultatele noastre din
trecut nu au fost întotdeauna la fel de pozitive în ceea ce privește
concretizarea supremației științifice în avantaje industriale.
Situația privind bateriile cu litiu este un exemplu clar în acest sens:
întreprinderile europene dețin peste 30% din brevetele în domeniu,
fără ca nicio producție de astfel de baterii să aibă
loc în UE. Investițiile în fazele incipiente ale
adoptării și difuzării de noi tehnologii ne vor oferi un avans
tehnologic pentru a ne asigura că Europa beneficiază de
rentabilitatea inovațiilor sale în ceea ce privește creșterea
economică și crearea de locuri de muncă. „Avantajul primului
sosit” poate da un impuls productivității, eficienței
resurselor și cotelor de piață. Din păcate, consultarea
părților interesate indică faptul că incertitudinile cu
privire la evoluția viitoare a noilor piețe afectează, adesea,
negativ încrederea în mediul de afaceri și întârzie investițiile.
Prin urmare, este esențial să se înlăture incertitudinile
privind noile piețe prin crearea unui cadru stabil, simplu și
previzibil pe termen lung de norme tehnice, standarde și alte acte
legislative privind piața internă. După ample consultări publice
și analize, au fost selectate șase domenii în curs de dezvoltare
rapidă care sunt vizate, în mod prioritar, de acțiuni. Aceste domenii
prioritare pot să contribuie la redresarea economică pe termen mediu
și scurt și au, în același timp, un impact semnificativ asupra
creșterii noastre economice pe termen mai lung. Acestea vor oferi
infrastructura industrială necesară pentru așa-numita „a
treia revoluție industrială”[11].
Înființarea acestei infrastructuri poate crea mii de noi întreprinderi
și milioane de noi locuri de muncă și poate pune bazele unei
economii globale durabile în secolul XXI. Liniile de acțiune prioritare
cuprind principalele componente necesare pentru o nouă societate
industrială, în cadrul căreia noile tehnologii energetice, informatice
și de producție vor transforma producția și piețele
industriale. Impactul va fi resimțit în cea mai mare măsură în
cele șase domenii prioritare identificate. Investițiile în noile
tehnologii din aceste domenii vor contribui la realizarea obiectivului unei
economii durabile și cu o rată ridicată de ocupare a forței
de muncă, prevăzut în Strategia Europa 2020. Domeniile prioritare sunt foarte strâns
corelate cu domenii de investiții pentru politica de coeziune pentru
perioada 2014-2020[12].
Toate acestea sunt piețe pe care noile tehnologii sunt gata să ofere
noi produse sau să crească productivitatea. Aceste noi tehnologii vor
revoluționa ingineria (de exemplu, materialele inteligente), vor
transforma producția de bunuri (de exemplu, imprimarea
tridimensională) și vor pune baze noi, revoluționare, pentru
piețele tradiționale, cum ar fi rețelele inteligente, vehiculele
ecologice sau bioplasticele. Prin urmare, statele membre trebuie să le ia
în considerare în politicile lor industriale, precum și în strategiile lor
pentru coeziunea socială și dezvoltarea economică a regiunilor
lor. Desigur, punerea accentului pe aceste
priorități nu implică neglijarea altor activități
sectoriale aflate în desfășurare în prezent în cadrul
inițiativei noastre emblematice privind politica industrială
definită în 2010. De exemplu, revizuirea strategiei LeaderSHIP 2015 va
sprijini îmbunătățirea competitivității industriei
construcțiilor navale din UE, contribuind la caracterul durabil al transportului
maritim, al infrastructurii și al progreselor realizate în privința
producerii de energie maritimă. O
masă rotundă la nivel înalt privind viitorul sectorului european al
oțelului va identifica factorii care afectează competitivitatea
acestui sector industrial și va emite recomandări concrete pentru a
menține competitivitatea acestuia. Această abordare proactivă a
politicii industriale va fi extinsă la alte domenii-cheie cum ar fi
industriile creative, spațiul, tehnologiile pentru o mai bună
asistență medicală - în special pentru populația în curs de
îmbătrânire -, dispozitivele medicale și turismul. 1. Linii de acțiune prioritare i) Piețele destinate tehnologiilor avansate de
producție pentru producția ecologică Tehnologiile avansate de producție care
permit producția ecologică reprezintă o componentă
esențială a noi revoluții industriale. De exemplu, imprimarea
tridimensională permite producerea de cantități mult mai mici
decât este posibil în prezent din punct de vedere economic, permițând
producerea personalizată, cu costuri reduse, de noi produse de
nișă și oferind noi oportunități de piață
pentru IMM-urile inovatoare. Fabricile de mâine vor folosi procese extrem de
eficiente în ceea ce privește raționalizarea energiei și a
materialelor, vor utiliza materiale regenerabile și reciclate și
adoptă, într-o măsură tot mai mare, modele sustenabile de
afaceri precum simbioza industrială pentru a recupera materialele și
energia termică și electrică disipată. Aceste tehnologii
reprezintă o importantă oportunitate de afaceri, cu o piață
globală care se preconizează că se va dubla, ridicându-se la
peste 750 de miliarde de euro până în anul 2020. Industria UE este
deja lider mondial în aceste tehnologii, cu o cotă de piață de
peste 35%[13]
și o cotă a brevetelor de peste 50%[14].
Coordonarea politicilor UE și ale
statelor membre și eforturile părților interesate ar putea fi
intensificate prin intermediul unui grup operativ în domeniul tehnologiilor
avansate de producție pentru producția ecologică. Aceasta ar
asigura orientarea și coordonarea și ar garanta difuzarea și
comercializarea la scară mai largă a rezultatelor parteneriatelor
între sectorul public și cel privat. De asemenea, aceasta ar putea promova
măsurile de inovare în privința cererii[15], inclusiv reglementarea
și standardizarea în timp util a pieței interne și
achizițiile publice inovatoare. Investițiile costisitoare și
riscante în proiecte demonstrative și fiabile din punct de vedere al
conceptului și în liniile pilot vor necesita parteneriate între sectorul
public și cel privat (PPP-uri) cu industria la nivelul UE, pentru a
asigura comercializarea în timp util. Un rol important poate fi jucat de
parteneriatele între sectorul public și cel privat din cadrul Orizont
2020, precum cele în domeniul roboticii și în cel al industriilor prelucrătoare
sustenabile, precum și de proiectele demonstrative pentru tehnologiile
generice esențiale. Programul NER300 de finanțare a proiectelor
inovatoare demonstrative din domeniul energiei cu emisii scăzute de carbon
și planul sustenabil pentru o industrie cu emisii scăzute de dioxid
de carbon (Sustainable Industry Low Carbon - SILC), de acordare a unor
subvenții în sprijinul inovării în domeniul reducerii emisiilor de
gaze cu efect de seră vor juca, de asemenea, un rol important. Comisia va
conduce, în anul 2013, un grup operativ în domeniul tehnologiilor avansate de
producție pentru producția ecologică cu scopul de a sprijini
elaborarea și adoptarea tehnologiilor respective de către industria
europeană. În urma consultărilor industriei, Comisia va evalua
impactul unui eventual PPP în domeniul industriilor prelucrătoare
sustenabile. Statele
membre sunt invitate să promoveze comercializarea și extinderea
utilizării tehnologiilor de fabricație avansate și să
dezvolte colaborarea transfrontalieră, luând în considerare specializările
și necesitățile lor naționale. ii) Piețele tehnologiilor generice esențiale Piața mondială în domeniul
tehnologiilor generice esențiale (TGE), care cuprinde microelectronica
și nanoelectronica, materialele avansate, biotehnologia industrială,
fotonica, nanotehnologia și sistemele avansate de fabricație, se
preconizează că va crește cu peste 50% - de la 646 miliarde EUR
până la peste 1 000 miliarde de EUR până în 2015, ceea ce este
echivalent cu aproximativ 8% din PIB-ul UE. Europa este lider mondial în
C&D pentru TGE, cu o cotă mondială a brevetelor de peste 30%. Cu
toate acestea, în trecut, UE a fost adesea mai lentă decât partenerii
noștri comerciali în ceea ce privește transformarea cercetării
în produse și servicii comercializabile. O comunicare[16]
emisă în iunie 2012 a stabilit strategia UE pentru accelerarea
dezvoltării și implementării industriale a produselor bazate pe
TGE. Această nouă strategie se bazează pe patru piloni:
adaptarea și raționalizarea instrumentelor de politică ale UE; o
mai bună coordonare a politicilor UE și ale statelor membre, în
vederea creării de sinergii și complementarități;
instituirea de structuri de guvernanță adecvate și specifice în
cadrul și în afara Comisiei, în vederea asigurării punerii în
aplicare eficiente și mobilizarea instrumentelor comerciale existente
pentru a asigura o concurență loială și condiții de
concurență echitabile la nivel internațional. De asemenea, se va
acorda atenție dezvoltării pieței interne pentru produse
inovatoare, în scopul de a promova competențele în domeniul
științei și tehnologiei și a încuraja spiritul
antreprenorial în privința TGE[17].
Este necesar să se examineze modul cel mai potrivit de a menține
și a dezvolta o bază de aprovizionare europeană puternică
pentru TGE, de exemplu pentru componentele utilizate în sectorul
telecomunicațiilor și în sectorul informatic. Comisia va
pune în aplicare strategia europeană pentru tehnologiile generice
esențiale care va asigura o mai bună coordonare a politicilor în
materie de tehnologie existente în UE și în statele membre,
finanțarea liniilor pilot și demonstrative esențiale și a
proiectelor TGE transversale, precum și dezvoltarea în timp util a
pieței interne pentru produsele bazate pe TGE. Asigurarea utilizării
industriale a TGE va fi o componentă esențială a parteneriatelor
europene pentru inovare relevante. Statele
membre și regiunile sunt invitate să utilizeze din plin strategiile
în materie de cercetare și inovare pentru specializarea inteligentă,
pentru a susține dezvoltarea cercetării, inclusiv în ceea ce
privește liniile pilot și proiectele demonstrative și pentru a
promova cooperarea de-a lungul întregului lanț valoric. iii) Piețele produselor ecologice Industriile ecologice utilizează
resursele regenerabile sau aplică procesele ecologice în procesele lor de
producție. Produsele ecologice oferă o serie de avantaje pentru
competitivitatea industrială și pentru mediul înconjurător. În
comparație cu procesele bazate pe combustibili fosili, majoritatea
proceselor de producție ecologice consumă mai puțină
energie, emit mai puțin dioxid de carbon și compuși organici
volatili și generează mai puține deșeuri toxice. Acestea
pot reduce costurile de producție și pot îmbunătăți
performanțele de mediu. Creșterea volumului produselor chimice ecologice
din UE până în anul 2020, inclusiv a bioplasticelor, lubrifianților
biodegradabili, biosolvenților, agenților tensioactivi ecologici
și a furajelor chimice este estimată la 5,3% pe an, reprezentând o valoare
de piață de 40 miliarde EUR și furnizând peste 90 000 de
locuri de muncă numai în industria biochimică[18]. Instituirea unei piețe interne pentru
produsele ecologice necesită dezvoltarea unor standarde și
actualizarea regulamentelor[19].
CEN lucrează deja la elaborarea unor mandate de standardizare pentru
biocombustibili și produsele ecologice în general, precum și a unor
mandate specifice pentru biopolimeri, lubrifianți, solvenți și
agenți tensioactivi[20].
Un PPP instituțional bazat pe abordarea
inițiativei tehnologice comune privind industriile ecologice pentru
creștere ar putea mobiliza investițiile sectorului privat, facilita
intensificarea eficientă și durabilă a aprovizionării cu
biomasă, sprijini proiectele demonstrative la scară largă
privind biorafinăriile, promova achizițiile publice ecologice și
dezvolta noi produse și materiale ecologice. Procesele și
tehnologiile inovatoare pot facilita exploatarea reziduurilor de culturi
și biomasă marină neutilizate în prezent. Comisia va
pune în aplicare strategia privind bioeconomia și va stimula piețele
pentru produsele ecologice, accelerând elaborarea de standarde și
recunoașterea lor internațională, promovând etichetarea și
achizițiile publice ecologice și va colabora cu sectorul industrial
pentru a elabora propuneri detaliate pentru un PPP în domeniul bioeconomiei
(începând din 2013-2014). iv) Politica sustenabilă în domeniul industrial,
construcțiile și materiile prime durabile Reducerea costurilor, creșterea
eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor
și reducerea deșeurilor vor stimula competitivitatea sectorului
construcțiilor. Energia utilizată pentru consum casnic, comercial
și în clădirile publice reprezintă 40% din consumul final de
energie al UE și contribuie la emisiile de CO2 și la
poluarea aerului. Noile investiții în eficiența energetică a
clădirilor rezidențiale și publice și a infrastructurii au
un potențial de creștere ridicat și se preconizează că
vor fi în valoare de aproximativ 25-35 de miliarde EUR pe an până în
2020[21].
În plus, se propune ca o parte semnificativă din fondurile structurale
și de coeziune să sprijine trecerea la o economie cu emisii reduse de
carbon. Sunt necesare noi standarde europene pentru
produsele, procesele și lucrările de construcție durabilă,
cu scopul de a menține coerența pieței interne atât pentru
produse, cât și pentru servicii. Competitivitatea internațională
a serviciilor UE în domeniul construcțiilor poate fi
îmbunătățită, printre altele, prin asigurarea
utilizării la nivel internațional a standardelor de construcție
de tip Eurocod. PPP-ul privind clădirile cu consum scăzut de energie
ar trebui să accelereze tranziția de la cercetare la piață. Noua directivă privind proiectarea
ecologică[22]
a stabilit cerințele pentru anumite produse cu impact energetic, inclusiv
motoare, pompe, ventilatoare și camere frigorifice. Sunt în curs de
adoptare măsuri privind alte produse de uz casnic și echipamente
industriale. Deși energia a fost principala resursă vizată
până în prezent, directiva prevede îmbunătățiri referitoare
la toate aspectele de mediu, inclusiv de eficiența materialelor. Aceasta
va fi aplicată treptat unei game din ce în ce mai extinse de produse
industriale care au efecte semnificative asupra mediului. Trebuie luate, de asemenea, măsuri pentru
a dezvolta în continuare, la nivelul UE, piețele de reciclare a
deșeurilor și pentru a evolua către o economie în circuit
închis. Noi standarde europene pentru calități gradate de materiale
reciclate (de exemplu, metale, lemn și textile) ar favoriza, de asemenea,
dezvoltarea pieței. Este nevoie urgentă de mai multe proiecte
demonstrative pentru tehnologii de reciclare, dezmembrare și sortare cu
aplicații specifice, cum ar fi proiectul pilot RECAP privind o mai
bună reciclare a amestecurilor de materiale plastice. Tehnologiile
inovatoare pentru gestionarea resurselor și a deșeurilor ar putea fi,
de asemenea, promovate prin schimbul de bune practici. Fondul de
coeziune și fondurile structurale, precum și alte fonduri publice,
sisteme de stimulente și semnale în materie de prețuri ar putea
promova din ce în ce mai mult reciclarea, recondiționarea și
reutilizarea, în detrimentul incinerării. Materiile prime neagricole neenergetice sunt
vitale pentru competitivitatea industriei UE. Inovarea poate contribui la
reducerea presiunilor în materie de aprovizionare. Acest lucru poate fi
realizat, de exemplu, prin intermediul elaborării unor metode avansate de
extracție (inclusiv a exploatării miniere a fundului mării)
și de procesare, al proiectării produselor menite să faciliteze reciclarea
de înaltă calitate și prin permiterea „mineritului urban”. UE trebuie
să amelioreze cooperarea și schimbul de informații între statele
membre privind materiile prime pentru a obține masa critică
necesară în vederea elaborării de soluții în circuit închis
pentru lanțurile valorice ale materiilor prime. Parteneriatul european
pentru inovare privind materiile prime[23]
va reuni toate părțile interesate relevante pentru a accelera
disponibilitatea pentru piață a soluțiilor tehnologice și a
altor tipuri de soluții. Comisia va transpune, ulterior, acest plan
strategic de implementare într-un program operațional. Noi
standarde europene vor fi elaborate pentru criteriile de durabilitate legate de
produsele și procesele din sectorul construcțiilor, iar asimilarea la
nivel internațional a Eurocodurilor va fi promovată în cadrul punerii
în aplicare a planului de acțiune privind competitivitatea durabilă a
sectorului construcțiilor, în cooperare cu forumul strategic tripartit[24] (2013 - 2014). Pentru a
accelera tranziția de la cercetare la piață, vor fi propuse
acțiuni concrete în cadrul PPP-ului privind clădirile eficiente din
punct de vedere al consumului energetic și prin intermediul unei
comunicări privind clădirile durabile (2013). Comisia va
pune în aplicare regulamente specifice în materie de proiectare ecologică
privind produsele industriale, care includ în special produsele cu un impact
semnificativ asupra mediului pe durata ciclului lor de viață; aceasta
va sprijini realizarea mai rapidă și mai puțin costisitoare a
obiectivelor politicii privind proiectarea ecologică prin intermediul unor
acorduri voluntare sectoriale; va analiza în comun directiva privind
etichetarea energetică și anumite aspecte ale directivelor privind
proiectarea ecologică, în vederea maximizării eficienței
acestora; va sprijini serviciile de consultanță în materie de
proiectare ecologică prin intermediul rețelei întreprinderilor
europene (Enterprise Europe Network), pentru a răspunde mai eficient
nevoilor IMM-urilor (începând din anul 2012). Comisia va
dezvolta în continuare piețe de reciclare stabile și va crește
ratele de colectare prin intermediul unei revizuiri planificate a unor aspecte
specifice ale politicii UE în materie de deșeuri (în 2014) și prin
analiza sistemelor existente privind răspunderea extinsă a
producătorului, cu scopul de a identifica cele mai rentabile sisteme
și a defini bune practici și orientări (2013/2014). După
lansarea Parteneriatului european pentru inovare privind materiile prime în
noiembrie 2012, Comisia va elabora un program operațional privind
materiile prime, bazat pe Planul strategic de punere în aplicare (septembrie
2013). Statele
membre sunt invitate să elaboreze strategii adaptate la
specificitățile lor naționale pentru a promova reciclarea
și a dezvolta clădirile cu consum energetic redus. v) Vehiculele și ambarcațiunile ecologice Vehiculele cu propulsoare alternative
și/sau care utilizează combustibili alternativi reprezintă un
pas esențial în direcția mobilității durabile. Se
preconizează că vehiculele electrice reîncărcabile și vehiculele
hibride vor reprezenta aproximativ 7% din piață până în 2020.
Vehiculele prevăzute cu motor cu combustie vor avea, de asemenea, din ce
în ce mai multe componente electrice. Pe lângă stimularea creșterii
economice și a creării de locuri de muncă, investițiile în
tehnologiile nepoluante de mobilitate pot genera beneficii suplimentare,
inclusiv îmbunătățirea calității aerului și
reducerea impactului asupra sănătății. Este necesară o coordonare la scară
largă în vederea dezvoltării unor piețe pentru vehiculele
și ambarcațiunile ecologice. În special, utilizarea
mobilității electrice va necesita adaptări profunde ale
lanțurilor de valori industriale, ale modelelor de afaceri, aptitudinilor
și atitudinilor consumatorilor, precum și înființarea
infrastructurilor de reîncărcare. Activitățile de standardizare
privind interoperabilitatea și conectivitatea care sunt în curs de
desfășurare trebuie să fie încheiate rapid și urmate de
standarde suplimentare pentru vehicule și infrastructuri. Cerințele
CEE-ONU în materie de siguranță pentru toate componentele și
sistemele (inclusiv bateriile) și reglementările UE în materie de
protecție a mediului trebuie să fie adaptate. Acordurile
internaționale privind standardele și reglementările, în special
în cadrul CEE-ONU, vor contribui la realizarea de economii și vor accelera
creșterea pieței. Cooperarea cu cei mai mari parteneri comerciali ai
noștri privind standardele, cercetarea și aspectele de reglementare
va contribui, de asemenea, la asimilarea acestora, un exemplu în acest sens
fiind adoptarea planului de lucru UE-SUA privind eMobilitatea în cadrul
Consiliului Economic Transatlantic. Propunerile legislative privind rețelele
inteligente, rețeaua transeuropeană de transport[25] și infrastructurile
pentru carburanți alternativi ar trebui să faciliteze extinderea
infrastructurilor de reîncărcare/realimentare, în special în orașe.
Autoritățile regionale și locale ar trebui, de asemenea, să
joace un rol în încurajarea introducerii pe piață, de exemplu prin
dezvoltarea infrastructurii, achizițiile publice și prin stimulente
nefinanciare, cum ar fi accesul prioritar în centrele urbane. Ca urmare a
proiectului Green eMotion, proiectele demonstrative și cele de cercetare
și dezvoltare ar trebui să fie elaborate în cadrul Orizont 2020, prin
utilizarea Fondului de coeziune și a fondurilor structurale și de
către statele membre, împreună cu împrumuturile BEI. Ca urmare a
raportului final al grupului CARS21, Comisia va coordona toate acțiunile
de politică menite să sprijinire introducerea pe piață a
vehiculelor ecologice, inclusiv utilizarea de vehicule electrice și
vehicule hibride reîncărcabile, prin asigurarea adoptării în timp
util a reglementărilor și standardelor, facilitarea
implementării infrastructurii de reîncărcare și, eventual, prin
asigurarea finanțării inițiale a principalelor proiecte
demonstrative și de C&D (comunicarea CARS 2020 până în noiembrie
2012). După
cum s-a anunțat în Cartea albă din 2011 în domeniul transporturilor[26], Comisia va publica o
strategie privind combustibilii alternativi, care va aborda, de asemenea,
aspectul asigurării unei infrastructuri de reîncărcare/realimentare
adecvate. Pe baza
consultărilor actuale cu industria, Comisia va evalua propuneri detaliate
de acțiuni în continuarea PPP-ului privind pilele cu hidrogen și
pilele de combustie și a PPP-ului privind autovehiculele ecologice. Ținând
seama de specificitățile și de necesitățile
naționale, statele membre sunt invitate să sprijine proiectele
demonstrative și să dezvolte infrastructuri corespunzătoare
pentru vehiculele și ambarcațiunile ecologice, adaptate la
necesitățile acestora și în conformitate cu recomandările
emise în cadrul semestrului european. Statele
membre și regiunile sunt invitate să utilizeze din plin strategiile
în materie de cercetare și inovare pentru specializarea inteligentă,
pentru a susține dezvoltarea cercetării, inclusiv în ceea ce
privește liniile pilot și proiectele demonstrative și pentru a
promova cooperarea de-a lungul întregului lanț valoric. vi) Rețelele inteligente Sunt necesare infrastructuri adecvate
(inclusiv rețele inteligente, soluții de depozitare și de
echilibrare a capacității) pentru integrarea energiei din surse
regenerabile în rețeaua electrică, contribuirea la eficiența
energetică și pentru a facilita noile cerințe, de exemplu în
cazul vehiculelor electrice. Al treilea pachet privind liberalizarea sectorului
energetic a stabilit cerințe pentru instalarea sistemelor de contorizare
inteligente în cel puțin 80% din gospodării până în anul 2020,
ca un prim pas în direcția implementării rețelelor inteligente
în UE, în timp ce comunicarea privind rețelele inteligente[27] stabilește cadrul general
de politică pentru a impulsiona implementarea acestor rețele. În
ansamblu, până în anul 2020, se estimează că UE va trebui să
investească 60 de miliarde EUR în aceste rețele, investiție
care va crește până la aproximativ 480 de miliarde EUR până în
anul 2035. Este esențial să se creeze
condițiile-cadru adecvate pentru industrie cu scopul de a asigura
tehnologiile și capacitățile de producție necesare pentru a
furniza această investiție[28].
În paralel, UE trebuie să-și respecte standardele necesare pentru
asigurarea interoperabilității rețelelor inteligente la nivel
transfrontalier, precum și un set comun de standarde minime pentru
contoarele și infrastructurile de măsurare avansată. Comisia a
emis deja în 2011 mandatul M/490 către organizațiile europene de
standardizare pentru a elabora un prim set de standarde pentru rețelele
inteligente până la sfârșitul anului 2012. Are loc un schimb regulat
de informații cu actori internaționali precum Institutul
național pentru standarde și tehnologii din SUA, cu scopul de a
elabora standarde compatibile, în măsura în care acest lucru este posibil.
Un cadru general pentru o mai bună asimilare a aparatelor inteligente
trebuie încă să fie pus în aplicare, inclusiv pentru utilizarea mai
eficientă a dispozitivelor de joasă tensiune. Pe baza analizei
raportului cost-beneficiu, ar trebui să fie elaborați principalii indicatori
de performanță pentru achizițiile publice pentru a se asigura
recunoașterea beneficiilor potențiale. Potențialul oferit de
instalațiile de ardere de mici dimensiuni, integrate, eficiente și
flexibile ar putea fi realizat prin stabilirea, în timp util, a unor standarde
corespunzătoare referitoare la emisii. În sfârșit, trebuie să
fie elaborate proiecte demonstrative adevărate în materie de C&D
și inovare, prin intermediul inițiativelor industriale europene
privind rețelele electrice, al planului SET și prin Parteneriatul
european pentru inovare privind orașele și comunitățile
inteligente[29].
Pe baza
următorului raport al Grupului operativ pentru rețele inteligente,
Comisia va defini și alte obiective pentru implementarea componentelor
rețelelor inteligente, va revizui și extinde mandatele de
standardizare, va elabora orientări privind indicatorii cheie de
performanță și va identifica potențiale proiecte de interes
comun[30]
pentru infrastructura energetică transeuropeană (sfârșitul
anului 2012). 2. Măsuri de însoțire Organismele de coordonare descrise mai sus –
sau noile grupuri operative specializate, după caz – vor trebui să
coordoneze îndeaproape eforturile cu sectorul industrial și statele
membre, în vederea îndeplinirii agendelor lor politice. Aceste grupuri vor avea
structuri și termene diferite, în funcție de necesitățile
din domeniul lor de activitate. Cu toate acestea, toate aceste grupuri vor
reuni părțile interesate și autoritățile publice
relevante pentru a defini acțiunile necesare pentru a accelera adoptarea
noilor tehnologii și investiții[31].
· În primul rând, ar trebui convenit și anunțat, cât de curând
posibil, un cadru de reglementare a pieței interne simplificat,
previzibil și stabil pentru noile produse și servicii, inclusiv
standarde și modalități de certificare adecvate.
Autoritățile de reglementare și organizațiile de
standardizare din UE trebuie să elaboreze în timp util reglementări
și standarde pentru noile tehnologii, înainte de prima introducere a
acestora pe piață – mandatele de standardizare CEN pentru vehiculele electrice
și produsele ecologice fiind exemple concludente în acest sens. Grupurile
operative vor recomanda acțiuni de simplificare a cadrului de reglementare
și a mediului administrativ în domeniile lor respective de
piață, în special pentru a ajuta IMM-urile. De asemenea, s-a
recomandat statelor membre să simplifice mediul de reglementare în cadrul
semestrului european. ·
Dezvoltarea infrastructurii trebuie să fie
coordonată și sincronizată cu creșterile
capacității de producție. De exemplu,
investițiile în infrastructuri energetice cheie ale UE, cum ar fi
rețelele inteligente și sistemele de stocare a energiei, sunt
esențiale pentru adoptarea la scară largă a energiei
regenerabile și a TIC și pentru extinderea utilizării
vehiculelor electrice și a vehiculelor hibride. Asigurarea unor
infrastructuri de transport eficiente și adecvate, a logisticilor
interoperabile și a rețelelor în bandă largă de mare
viteză sunt condiții prealabile indispensabile pentru dezvoltarea
industrială. De asemenea, trebuie să se dezvolte în timp util
capacități industriale noi în domeniul tehnologiilor de
producție, cu investiții în mașini și echipamente cu consum
scăzut de energie și de resurse. ·
În al treilea rând, este esențial ca eforturile
în materie de inovare și cercetare și dezvoltare să fie
coordonate la nivelul UE pentru a asigura implementarea și
comercializarea în timp util a tehnologiilor. În special, proiectele
demonstrative și fiabile din punct de vedere al conceptului și
liniile pilot de fabricație sunt condiții prealabile pentru
implementarea tehnologiilor la scară industrială. Parteneriatele
între sectorul public și cel privat pot asigura finanțare pentru
astfel de inițiative, utilizând fondurile structurale sau în cadrul
Orizont 2020 și prin alte programe comunitare. Finanțarea capitalului
de risc din sectorul public și mai ales din surse private poate fi, de
asemenea, utilizată. · În plus, Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a se asigura
că sunt disponibile competențele necesare pentru dezvoltarea
acestor piețe și pentru a stimula cererea în materie de asimilare a
noilor inovații. Noi practici de lucru vor ajuta
întreprinderile să angajeze o forță de muncă în curs de
îmbătrânire și să atragă în procesul de fabricație
persoane calificate. Tehnologiile inovatoare modifică
necesitățile în materie de locuri de muncă și
competențe. Comisia va promova transformarea locurilor de muncă
care stimulează noi forme de „locuri de muncă active” și
încurajează dezvoltarea de noi competențe, inclusiv competențe
informatice. Utilizarea la scară mai largă a
proiectării, precum și a altor inovații care nu sunt de
natură tehnologică, reprezintă unul
dintre factorii determinanți esențiali pentru elaborarea de produse
cu valoare ridicată, creșterea productivității și
îmbunătățirea eficienței resurselor. Pentru a consolida
rolul proiectării în cadrul inovării, comitetul director european în
materie de proiectare a elaborat un set de propuneri, printre care:
îmbunătățirea accesului întreprinderilor la proiectare;
promovarea inovării bazate pe proiectare în ceea ce privește
sistemele de fabricație; promovarea competențelor în materie de
proiectare; îmbunătățirea profilului proiectării în cadrul
sistemului de cercetare și inovare al UE; extinderea sferei de aplicare a
proiectării în sectorul public și diferențierea proiectării
europene la nivel mondial. Politica de inovare își poate echilibra
impactul asupra creșterii economice prin combinarea introducerii de noi
tehnologii și metode de lucru cu măsurile orientate asupra cererii,
precum standardizarea, promovarea asimilării inovațiilor în
lanțurile globale de aprovizionare sau furnizarea de stimulente prin
reglementări. Europa are experiență în politicile referitoare la
cerere, precum inițiativa de succes privind piețele pilot care a
creat foi de parcurs specifice pieței și instrumente de politică
referitoare la cerere. Recent, cinci parteneriate europene pentru inovare au
fost anunțate pentru a coordona aspectul cererii și instrumentele de
politică C&D. În urma solicitării Consiliului European
din martie 2012, este important să se promoveze în continuare inovarea
în funcție de cerere și să se creeze cel mai favorabil
mediu posibil în care întreprinzătorii să-și poate comercializa
ideile pe piață. Începând cu sfârșitul anului 2012, Comisia va pune
în aplicare un plan de acțiune orizontal cuprinzând trei etape consecutive
pentru stimularea cererii de bunuri și servicii inovatoare europene. Prima
etapă este de a identifica piețele, seturile de instrumente și
modelele orientate către cerere. În etapa următoare, Comisia va
elabora împreună cu părțile interesate foi de parcurs strategice
pentru acțiunile referitoare la cerere din cadrul unor inițiative mai
ample. În etapa finală se vor pune în aplicare acțiunile stabilite în
foile de parcurs strategice din cea de-a doua etapă. În paralel, un nou
sistem de monitorizare va măsura impactul politicilor referitoare la
cerere și al implementării foilor de parcurs strategice. Comisia va
elabora și va pune în aplicare un plan de acțiune orizontală
menit să stimuleze cererea de bunuri și servicii inovatoare europene
(începând din anul 2012). Comisia va
stabili o rețea educațională privind inovarea la locul de
muncă în Europa cu scopul de a promova productivitatea muncii și
calitatea locurilor de muncă (2013) și va pune în aplicare un plan de
acțiune pentru accelerarea integrării proiectării în politica de
inovare (începând din anul 2012). În 2013,
Comisia va lansa o reexaminare independentă menită să evalueze
capacitatea sistemului european de standardizare de a se adapta la mediul în
rapidă evoluție și de a contribui la obiectivele strategice
interne și externe ale Europei. B. Accesul
la piețe 1. Îmbunătățirea pieței interne a
mărfurilor Piața internă a mărfurilor
reprezintă 75% din schimburile comerciale din interiorul Uniunii Europene
și are un imens potențial neexploatat de a stimula competitivitatea
și creșterea economică a UE. Aceasta este un instrument
esențial pentru realizarea unei economii sociale de piață foarte
competitive. În special, globalizarea, specializarea și inovarea au un
impact profund asupra proceselor de producție, în pofida faptului că
distincția dintre „produse” și „servicii” devine tot mai
neclară. Cu toate acestea, acest proces poate crea noi bariere și
obstacole. Prin urmare, normele și procedurile privind piața
unică trebuie să țină pasul cu aceste evoluții.
Douăzeci de ani după strategia din 1992, o gamă largă de
produse sunt încă nearmonizate, iar clauzele de recunoaștere reciprocă
din legislația statelor membre nu sunt întotdeauna aplicate în mod corect.
Anul viitor, Comisia va realiza o evaluare critică a acquis-ului
pentru produsele industriale, care va include un studiu și consultări
ample și va elabora o foaie de parcurs pentru reforma pieței interne
pentru produsele industriale. Sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce
privește integrarea completă pe piața internă a anumitor
sectoare, cum ar fi sectorul securității și al
apărării. În pofida punerii în aplicare a pachetului de
măsuri în domeniul apărării, sectorul respectiv își
menține, în continuare, o puternică dimensiune națională
și nu este, prin urmare, în măsură să beneficieze de
potențialul economiilor de scară care sunt necesare pentru a
îmbunătăți competitivitatea și rentabilitatea. Alte
inițiative la nivelul UE în materie de cercetare și inovare sunt în
curs de pregătire în sectorul securității civile. Un grup
operativ în domeniul apărării sprijină elaborarea unei strategii
cuprinzătoare pentru o industrie a apărării care să fie un
lider mondial competitiv atât în Europa, cât și în afara acesteia. De
asemenea, produsele și serviciile bazate pe datele obținute prin
satelit au un potențial ridicat de creștere economică, iar
dezvoltarea acestor produse pe piață ar trebui să fie
încurajată și susținută. În anul 2010, în cadrul strategiei sale
privind reglementarea inteligentă[32],
Comisia a elaborat verificări ale adecvării pentru a evalua
cadrul legislativ global într-un anumit domeniu de politică. Aceste
verificări au fost concepute în vederea identificării sarcinilor
administrative excesive, a examinării suprapunerilor legislative, a
lacunelor și neconcordanțelor și a evaluării impactului
cumulativ al legislației. Constatările verificărilor respective
vor servi drept bază pentru luarea deciziilor în materie de politică
privind viitorul cadrului de reglementare în cauză. Verificările
adecvării sunt în curs de desfășurare în anumite domenii de
politică, cum ar fi informarea și consultarea lucrătorilor,
omologarea de tip a motoarelor vehiculelor și politica de mediu a UE
privind apa dulce. Cu toate acestea, ambiția de a avea o imagine de
ansamblu a principalelor politici care afectează un singur sector economic
nu s-a concretizat, încă. Prin urmare, Comisia va efectua
verificări-pilot ale adecvării sectoriale orizontale. Primele
două astfel de verificări vor examina sectorul rafinării
petrolului și sectorul aluminiului. Ambele sectoare sunt
esențiale pentru lanțul de valori industriale al UE, dar
necesită de urgență noi investiții, în contextul unei
concurențe internaționale puternice. Verificarea adecvării se va
concentra pe punerea în aplicare și interacțiunea dintre politicile
care sunt cele mai importante pentru competitivitatea acestor sectoare[33]. Vor urma alte verificări
ale adecvării pentru alte produse industriale. Obstacolele în calea pieței interne pe
planul reglementării și al guvernanței, precum normele tehnice,
refuzul de a aplica recunoașterea reciprocă și
divergențele legate de existența a 27 de sisteme fiscale
diferite își au, de asemenea, originea în domeniile politice
reglementate de statele membre. O analiză în amonte a proiectelor de norme
tehnice poate preveni apariția unor obstacole de reglementare. Acesta este
exact obiectivul procedurii de notificare 98/34[34], care prevede ca proiectele
legislative care cuprind norme tehnice aplicabile produselor și
serviciilor societății informaționale să fie comunicate
Comisiei înainte de adoptarea lor. Caracterul preventiv al acestei proceduri a
permis evitarea unui număr mare de încălcări ale normelor
privind libera circulație a mărfurilor. Totuși, această
procedură de notificare poate fi utilizată, de asemenea, pentru a
îmbunătăți legislația națională, în conformitate
cu principiile unei „mai bune legiferări” și prin intermediul
evaluării comparative. Potențialul său poate fi mai bine
exploatat dacă statelor membre li se recomandă să utilizeze
analiza competitivității în contextul evaluărilor de impact
naționale. „Produsele și serviciile ecologice”
reprezintă o piață dinamică, inovatoare și în
plină expansiune. Cu toate acestea, dezvoltarea în paralel a unor
norme tehnice și a unor sisteme de etichetare diferite și adesea
incoerente în statele membre și în cadrul unor inițiative private ar
putea deruta consumatorii și ar putea crea obstacole în calea liberei
circulații a acestor produse și servicii pe întreaga piață
unică. Comisia studiază în prezent cele mai bune modalități
de a integra „produsele și serviciile ecologice” în cadrul pieței
interne, inclusiv măsura amprentei ecologice[35]. Lipsa de coordonare între statele membre în
legătură cu metodologiile și cu criteriile pentru luarea
deciziilor privind stabilirea prețurilor/rambursarea medicamentelor
provoacă incoerențe și întârzie accesul la medicamentele
inovatoare. Deși această chestiune este abordată parțial în
cadrul directivei privind transparența și al lucrărilor
referitoare la evaluarea tehnologiei medicale, este necesară o strategie
politică mai amplă și o foaie de parcurs mai cuprinzătoare
pentru a asigura competitivitatea și viabilitatea pe termen lung a
industriei farmaceutice a UE. Există condiții pentru a
îmbunătăți cadrul UE în materie de supraveghere a pieței.
Directiva privind siguranța generală a produselor (DSGP) se
aplică tuturor produselor de consum, atât celor armonizate, cât și
celor nearmonizate, în timp ce dispozițiile privind supravegherea
pieței cuprinse în prezent în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și în
legislația specifică acestui sector se aplică produselor
armonizate, indiferent dacă este vorba despre produse de consum sau despre
produse industriale. Astfel, autoritățile naționale și
operatorii economici pot fi expuși unor confuzii în legătură cu
sistemul care trebuie aplicat. O nouă propunere aflată în curs de
pregătire, referitoare la un regulament de supraveghere a pieței,
urmează să combine toate aceste dispoziții în materie de
supraveghere a pieței și să abordeze deficiențele
actualului cadru legislativ. Supravegherea pieței protejează
cetățenii europeni de produsele neconforme (care prezintă, de
exemplu, riscuri pentru sănătate și siguranță) și
asigură condiții comerciale echitabile. Menținerea ordinii pe
piața internă este realizată la nivel național și
statele membre sunt responsabile atât de supraveghere, cât și de
respectarea legislației. În special supravegherea necesită un efort
uriaș. Există dovezi în sensul unei slabe supravegheri a pieței
pentru anumite produse, precum bunurile de capital fabricate de industria
mecanică europeană[36].
Este necesar un plan de acțiune multianual în materie de supraveghere a
pieței pentru a impulsiona supravegherea pieței la nivel paneuropean
și pentru a stimula cooperarea și asistența reciprocă.
Punerea sa în aplicare va face viața mult mai dificilă pentru
comercianții necinstiți și va contribui la o mai bună
integrare a pieței unice pentru produsele conforme și sigure. Astfel,
operatorii responsabili nu vor mai fi plasați într-o poziție
concurențială dezavantajoasă. În timp ce granița între servicii și
produse devine din ce în ce mai neclară, barierele în calea
comerțului cu servicii dăunează în mod direct și într-o
măsură tot mai mare comerțului cu mărfuri. Serviciile
pentru întreprinderi, în special, sunt esențiale pentru competitivitatea
și inovarea industrială. Ele sunt deosebit de relevante pentru
IMM-uri, care depind mai mult de achiziționarea de servicii de pe
piață decât întreprinderile mari. Până
la sfârșitul anului 2012, Comisia va adopta un pachet de măsuri
privind siguranța produselor și supravegherea pieței, care va
consta într-o revizuire a Directivei privind siguranța generală a
produselor, într-un nou regulament privind supravegherea pieței și
într‑o comunicare privind un plan de acțiune multianual în materie
de supraveghere a pieței pentru perioada 2012-2015. Comisia va
evalua starea „acquis-ului” în domeniul produselor industriale în ansamblul lor,
în vederea pregătirii unei foi de parcurs referitoare la reforma
pieței interne a produselor industriale (2013). Comisia va
întreprinde verificări ale adecvării în sectorul aluminiului și
în cel al rafinării petrolului, concentrându-se asupra punerii în aplicare
și a interacțiunii acestor politici foarte importante pentru
competitivitate. Comisia va
elabora o strategie globală pentru a sprijini competitivitatea industriei
de apărare și pentru a spori eficiența pieței
apărării. Este prevăzută publicarea unei comunicări
până în luna aprilie 2013. Comisia va
prezenta inițiative suplimentare pentru a favoriza integrarea pieței
interne în domeniul securității și al spațiului. Comisia va
continua să valorifice potențialul procedurii prevăzute de
Directiva 98/34/CE în calitate de instrument al politicii industriale și
pentru a contribui la orientarea priorităților legislative viitoare
ale UE, în special pentru a încuraja statele membre să introducă
evaluările de impact și analiza competitivității în faza de
proiect a proceselor lor legislative naționale. Comisia va
lansa un program strategic menit să consolideze competitivitatea
industriei farmaceutice. Un grup la
nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi va fi creat până la
sfârșitul anului 2012. Comisia se va baza pe raportul acestui grup pentru
a elabora un program de lucru însoțit de recomandări strategice
până în anul 2014. 2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial pentru
dinamizarea pieței interne Deși mai mult de o treime din noile
locuri de muncă sunt create de întreprinderi mici cu creștere
puternică, micile întreprinderi din UE nu cresc la fel de rapid ca cele
din Statele Unite[37].
Bazându-se pe Small Business Act, un plan de acțiune privind spiritul
antreprenorial va favoriza creșterea întreprinderilor noi, va facilita
transferul de întreprinderi, va oferi sprijin întreprinderilor recent
înființate și va pune la punct proceduri de faliment eficiente, care
să le ofere antreprenorilor o a doua șansă. Antreprenorii trebuie să valorifice
întregul potențial al pieței unice digitale a UE, care ar trebui
să crească cu 10% pe an până în 2016[38]. Comisia a plasat dezvoltarea
internetului și a tehnologiilor digitale în centrul strategiei
Europa 2020, prin intermediul Agendei digitale pentru Europa[39] și al inițiativelor
emblematice în materie de politică industrială. Politica UE prevede
condițiile-cadru pentru piața unică digitală, inclusiv baza
legislativă pentru comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE)[40]. În viitor, legislația
europeană comună în materie de vânzare va oferi reguli uniforme
pentru vânzările online transfrontaliere, iar dimensiunea digitală
reprezintă o componentă-cheie a strategiei referitoare la agenda consumatorului
european[41].
Statele membre și Comisia trebuie să
accelereze punerea în aplicare completă a pieței unice digitale.
Statele membre trebuie să simplifice procedurile de înregistrare pentru
TVA și să creeze un ghișeu unic de înregistrare electronică,
pentru a facilita comerțul digital transfrontalier realizat de micile
întreprinderi. Rețeaua întreprinderilor europene va propune formări
și le va oferi IMM-urilor care doresc să dezvolte afaceri online
informații cu privire la obligațiile care le revin în contextul
vânzărilor transfrontaliere. Orientările și etichetele de
calitate în materie de competențe digitale ar putea conduce la
stabilirea de comun acord a unui ansamblu de competențe pentru furnizorii
de educație și de formare atât la nivelul UE, cât și la nivelul
statelor membre. Standardele și orientările sunt esențiale
pentru interoperabilitatea digitală a lanțurilor de aprovizionare. Cu toate acestea, nu este suficientă doar
elaborarea condițiilor-cadru și încurajarea antreprenorilor să
exploateze piața unică digitală. Pentru a își realiza
obiectivele, Europa trebuie să favorizeze, de asemenea, dezvoltarea
spiritului antreprenorial în economia digitală. Comisia va
propune un plan de acțiune privind spiritul antreprenorial, care va
conține recomandări către statele membre privind îmbunătățirea
condițiilor-cadru și a măsurilor de sprijin pentru spiritul
antreprenorial (noiembrie 2012) și va adopta, de asemenea, măsuri
suplimentare pentru a favoriza asimilarea tehnologiilor digitale și a comerțului
electronic. Ea va propune, de asemenea, în primul trimestru al anului 2013,
acțiuni specifice menite să sprijine antreprenorii din domeniul
internetului la nivelul UE. 3. Piața internă a tehnologiei, brevetul
unitar și protecția drepturilor de proprietate intelectuală Drepturile de proprietate intelectuală
(DPI) sunt esențiale pentru inovare și creștere, protejând
întreprinderile care investesc în cercetare și dezvoltare. Recompensând
creativitatea și inventivitatea și protejând întreprinderile și
inovarea împotriva însușirii și a utilizării abuzive a
cunoștințelor tehnologice, DPI se află în centrul sistemului de
inovare și constituie baza tuturor transferurilor de tehnologie. Este
necesar să se garanteze că acest cadru al proprietății
intelectuale răspunde necesităților noii economii, în special
pentru a garanta o inovare deschisă și bazată pe colaborare. Introducerea brevetului unitar și
dezvoltarea unui sistem unificat de soluționare a litigiilor în materie
de brevete în Europa va conduce la reducerea costurilor[42] și a fragmentării
protecției prin brevet pe piața unică, eliminând astfel
costurile inutile aferente litigiilor și consolidând securitatea
juridică. În plus, un instrument de traducere automată gratuit[43] va fi disponibil în toate
limbile europene până la sfârșitul anului 2014. Inventatorii care
doresc să obțină o protecție prin brevet dispun de
instrumente care le permit să accelereze procedura de acordare a unui
brevet. Inițiativele bazate pe utilizarea activităților altor
birouri, precum și pe armonizarea internațională a dreptului material
al brevetelor (cuprinzând o perioadă de grație armonizată la
nivel mondial, urmând a fi elaborată ținând cont de toate aspectele
asociate) pot consolida pe termen lung sistemul de brevete și pot
contribui la reducerea în continuare a costurilor. Ar putea fi utilizate alte instrumente
pentru completarea sistemului de brevete. Unul dintre
acestea constă în optimizarea utilizării și a protecției
secretelor comerciale. Nu toate etapele unei inovări sunt brevetabile, dar
rezultatele lor merită să fie protejate împotriva însușirilor
abuzive. Deși anumite invenții pot fi brevetabile, întreprinderile
pot considera că cel mai bun mod de a le proteja este de a le păstra
secrete. Astfel, inovatorii pot alege uneori să-și protejeze
inovațiile (și randamentul lor) doar păstrându-și secretele
comerciale confidențiale. Nu există o legislație a UE privind
protecția secretelor comerciale și acest domeniu este reglementat la
nivel național. Cu toate acestea, există diferențe semnificative
între legislațiile naționale cu privire la natura și la
amploarea protecției secretelor comerciale, precum și cu privire la
căile de atac. Comisia examinează în prezent dacă
diferențele existente între abordările naționale riscă să
creeze bariere și să genereze costuri de tranzacționare pentru
întreprinderile care desfășoară activități
transfrontaliere, și nu în ultimul rând pentru IMM-uri. Întreprinderile necotate la bursă sunt
supuse normelor contabile naționale care rezultă din transpunerea
celei de-a patra directive contabile. Deși această directivă le
permite statelor membre să elaboreze norme în acest sens, în prezent nu
există nicio recunoaștere pe scară largă a valorii
brevetelor și a altor DPI, în special în situațiile financiare ale
IMM-urilor. Se vor lua măsuri pentru a examina modalități care
să le permită întreprinderilor să obțină o
recunoaștere efectivă a valorii brevetelor lor, inclusiv în
situațiile lor financiare și pentru a explora posibilele beneficii
ale unei astfel de informări mai bune în ceea ce privește accesul la
finanțare. În plus, sistemele de asigurare împotriva litigiilor legate de
proprietatea intelectuală devin din ce în ce mai importante. Un sistem eficace în materie de DPI trebuie
să includă garanții ex-ante și măsuri de
protecție ex-post împotriva celor care nu respectă regulile.
Ambuscadele realizate cu ajutorul brevetelor, blocarea brevetelor,
războaiele brevetelor și încălcările acestor drepturi (cum
ar fi contrafacerea și pirateria) dăunează în mod direct victimelor
și subminează încrederea în sistemul DPI. Progresele tehnologice rapide realizate în
sectoarele industriale cu importanță la nivelul întregii economii au
condus la existența unor riscuri care pot rezulta din grupurile de
brevete[44]
și din ambuscadele prin brevete[45].
Studiile au detectat grupuri de brevete în 9 sectoare tehnologice din
30. Un sistem de reglementare eficient și proporționat ar putea
favoriza forme de acorduri favorabile concurenței, care ar permite
acordarea reciprocă de licențe sau stabilirea unor grupări de
brevete și care ar constitui instrumente eficace orientate spre
piață și destinate atenuării acestor riscuri. În cadrul
acestui sistem de reglementare, Comisia își va actualiza normele
referitoare la acordurile privind transferul de tehnologie. În plus,
activitățile desfășurate în legătură cu
garanțiile existente, precum acordarea de licențe în condiții
echitabile, rezonabile și nediscriminatorii (FRAND) pot fi aprofundate. În
completarea garanțiilor, o cooperare și schimburi de informații
mai strânse între oficiile de brevete și organismele de standardizare ar
putea aduce îmbunătățiri semnificative pe termen scurt. DPI sunt amenințate de nivelurile din ce
în ce mai ridicate ale activităților de contrafacere și de
piratare a produselor. Rapoartele Comisiei privind confiscările vamale
la frontierele UE arată că numărul de confiscări și de
cazuri a crescut în mod semnificativ începând din anul 2000. Drepturile de
proprietate intelectuală care nu pot fi aplicate își pierd sensul.
Prin urmare, începând din 2004 este în vigoare un cadru comun minim care
stabilește modalitățile de aplicare civilă a DPI (Directiva
2004/48/CE); el permite intentarea unei acțiuni nu numai împotriva
contravenienților direcți, ci și împotriva intermediarilor
(online și tradiționali) ale căror servicii sunt folosite de
către contravenienți. Acest cadru, care este în prezent în curs de
revizuire, le permite titularilor de drepturi să ia măsuri în cazul
încălcării drepturilor lor de proprietate intelectuală. În completarea măsurilor, a căilor
de atac și a sancțiunilor prevăzute de lege, abordările
bazate pe colaborare voluntară, precum cea care a condus la crearea
Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate
Intelectuală[46],
ar putea consolida într-un mod foarte pragmatic lupta împotriva contrafacerii
și a pirateriei. De asemenea, Memorandumul de înțelegere privind
vânzarea mărfurilor contrafăcute pe internet[47] s-a dovedit a fi o modalitate
reușită de a reduce vânzarea produselor contrafăcute pe
internet. - Comisia
examinează în prezent cadrul juridic foarte fragmentat în materie de
protecție a secretelor comerciale și studiază posibilele
opțiuni pentru a-l face mai eficient și mai puțin costisitor,
pentru ca întreprinderile și organismele de cercetare să poată
investi, acorda licențe, transfera și difuza cunoștințe
și informații valoroase pe întreaga piață internă. - Comisia
va analiza cele mai adecvate metode de estimare, precum și relația
dintre piața DPI și estimarea și menționarea adecvată
a DPI în contabilitate, pe baza concluziilor unui grup de experți privind
aceste aspecte în 2013. - Comisia
va studia măsuri care să poată contribui la creșterea
transparenței și la îmbunătățirea tratamentului DPI în
cadrul standardizării. - Comisia
va încuraja cooperarea între oficiile de brevete și organismele de
standardizare, inclusiv inițiative precum cartografierea brevetelor
și stabilirea de legături între bazele de date. - Consiliul
și Parlamentul European ar trebui să adopte de urgență
revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 privind intervenția
autorităților vamale. 4. Piețele internaționale Uniunea Europeană este prima putere
comercială din lume, dar economia mondială evoluează rapid
și devine din ce în ce mai multipolară. Marile economii emergente (în
special Brazilia, Rusia, India și China) continuă să
crească rapid, iar majoritatea acestora au pus în aplicare politici
industriale ambițioase, cu un accent puternic asupra tehnologiilor și
a inovării industriale, în scopul de a „urca pe treptele calității”
și de a se orienta spre o producție mai ecologică. Există,
de asemenea, o tendință îngrijorătoare de a recurge la
măsuri protecționiste și la practici discriminatorii[48]. Comisia lucrează la deschiderea
piețelor și la conectarea Europei la principalele surse și
regiuni ale creșterii mondiale. Comisia va continua să
urmărească obiective ambițioase în materie de comerț
și de investiții[49],
într-un spirit de reciprocitate și de avantaje reciproce, precum și
un program de aplicare complet și orientat în special spre accesul pe
piață, eliminarea obstacolelor, deschiderea către
concurență a piețelor de achiziții publice, asigurarea
aplicării efective a normelor comerciale (de exemplu, cele legate de
subvenții), spre cele mai bune standarde de protecție pentru investițiile
internaționale și spre protecția deplină a drepturilor de
proprietate intelectuală. Aplicarea uniformă a analizei
competitivității în evaluările de impact la începutul
negocierilor în materie de comerț și de investiții, precum
și prezentarea unei analize globale pentru Parlamentul European și
Consiliu de îndată ce negocierile sunt încheiate vor contribui la
optimizarea impactului ALS asupra industriei și a economiei UE. Procedura de notificare prevăzută de
Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului (BTC) este un
instrument puternic, capabil să îmbunătățească accesul
pe piață, dar acesta nu este suficient folosit de către
părțile interesate, în special de către IMM-uri. Comisia se va
asigura că informațiile referitoare la BTC în ceea ce privește
cerințele privind accesul pe piață devin mai accesibile și
va face procedura mai vizibilă și mai accesibilă pentru
părțile interesate. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, este
în curs de elaborare o politică globală în materie de investiții
internaționale[50],
prin intermediul unei combinații de negocieri bilaterale, de dialoguri cu
parteneri-cheie și de participare activă la forurile
internaționale. Aceasta ar trebui să permită
îmbunătățirea accesului la piețele-cheie, să ofere un
nivel ridicat de protecție a investițiilor UE în țări
terțe și să garanteze condiții de concurență
echitabile pentru întreprinderile din UE. În paralel, este esențial
să se mențină un mediu deschis și nediscriminatoriu, pentru
a spori și mai mult atractivitatea investițiilor în UE[51], în special pentru investițiile
străine directe de tip „green field” (de la firul ierbii) care
generează creștere și locuri de muncă, precum și
să se îmbunătățească, acolo unde este cazul,
transparența investițiilor străine directe în UE. Pentru a asigura accesul la materiile prime
și la inițiativele sale în materie de politică comercială[52], Comisia va continua să
își dezvolte „diplomația privind materiile prime”[53] și să
îmbunătățească orientarea cooperării în materie de
reglementare în acest domeniu. Regiunile și țările vizate includ
Groenlanda[54],
țările partenere mediteraneene, țările din Caucazul de Sud,
America Latină, Africa și Asia. Este necesar ca întreprinderile din UE să
fie mai bine susținute și însoțite în procesul lor de
internaționalizare, pentru a crește ponderea IMM-urilor din UE active
la nivel internațional (estimată în prezent la 13%). „Misiunile
pentru creștere” desfășurate de Comisie în țările
terțe împreună cu reprezentanții industriei din UE și ai
IMM-urilor (care nu trebuie confundate cu activitățile clasice de
promovare a comerțului tradițional) pot juca un rol pozitiv,
furnizând un cadru comun pentru cooperarea în materie de politică
industrială și în domeniul IMM-urilor și pot contribui la
dezvoltarea relațiilor de afaceri. UE lucrează în prezent la o revizuire a
strategiei privind garantarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală în țările terțe, aceasta urmând să
reprezinte o componentă majoră a inițiativelor sale pentru
combaterea contrafacerii. În acest context, Comisia oferă un sprijin direct
IMM-urilor pentru protejarea activelor lor de natură intelectuală pe
principalele piețe externe, prin intermediul serviciilor de
asistență în materie de DPI pentru IMM-uri și al unor
instrumente bazate pe internet și ușor de utilizat, precum portalul
transatlantic privind DPI, realizat în comun de către UE și Statele
Unite. Eficacitatea structurilor UE de sprijin pentru întreprinderi în
țările terțe va fi, de asemenea,
îmbunătățită. În sfârșit, Comisia își va
însoți acțiunile externe cu inițiative interne și va
urmări să garanteze susținerea reciprocă între politicile
și inițiativele de reglementare de pe piața unică, pe de o
parte, și prioritățile externe, pe de altă parte, evitând
abordările normative care denaturează comerțul. Comisia: –
va lua măsuri pentru a spori vizibilitatea
procedurii de notificare BTC și pentru a o face mai accesibilă pentru
industrie, în special pentru IMM-uri; –
va continua să dezvolte „diplomația
privind materiile prime” într-o manieră bine orientată și va
pune pe deplin în aplicare strategia de internaționalizare a IMM‑urilor[55]; –
va sprijini respectarea drepturilor de
proprietate intelectuală în țările terțe, va extinde
domeniul de aplicare al instrumentelor menite să garanteze protecția
DPI ale IMM‑urilor pe piețele internaționale, inclusiv prin
intermediul unor inițiative privind înființarea unor servicii de
asistență pentru IMM-uri în materie de DPI în regiunile ASEAN și
Mercosur și va îmbunătăți eficacitatea structurilor UE de
sprijin pentru întreprinderi în țările terțe, prin corelarea lor
cu rețeaua întreprinderilor europene; –
va continua să promoveze cooperarea și
convergența în materie de reglementare internațională, în
special față de țările învecinate, pentru a însoți
crearea de piețe pentru produse și tehnologii noi și pentru a
asigura o susținere reciprocă între inițiativele pieței
unice și prioritățile externe. C. Accesul la finanțare și la
piețele de capital Redresarea și creșterea viitoare a
industriei europene depind de disponibilitatea capitalului pentru a realiza
investițiile necesare pentru adoptarea unor tehnologii și echipamente
noi, în vederea creșterii competitivității noastre. Din
păcate, în urma consultării părților interesate și a
anchetelor, rezultă în mod clar că accesul la piețele de
capital și la credit reprezintă o problemă majoră pentru
întreprinderile europene. Dacă cererea slabă de credite
explică, în parte, nivelul actualmente scăzut al împrumuturilor
bancare, restricțiile pe planul ofertei sunt, de asemenea, foarte
importante[56].
Este probabil ca scăderea gradului de îndatorare și restructurarea
necesară a sectorului bancar să întârzie reluarea
activității de creditare a băncilor. Problema este deosebit de
importantă pentru IMM‑uri. Conform anchetei realizate în luna
aprilie de către BCE privind accesul IMM-urilor la finanțare, acestea
din urmă au semnalat o creștere a ratelor de respingere a cererilor
lor de împrumuturi (13%, față de 10%). Majoritatea întreprinderilor industriale
europene depind în mare măsură de creditele bancare. În SUA, atât
titlurile de creanță, cât și capitalizarea bursieră
depășesc volumul total al activelor bancare. Conturile de datorii de
pe piețele de capital pentru finanțarea întreprinderilor
reprezintă doar 7% din PIB în Europa, comparativ cu 35% în SUA[57]. Această
caracteristică structurală a economiei UE face ca industria UE
să fie mai vulnerabilă la impactul crizei bancare, având în vedere
disponibilitatea limitată a altor surse de finanțare. În acest context, Comisia propune o serie de
măsuri pentru îmbunătățirea accesului industriei la
capital. Un prim grup de măsuri se bazează pe sprijinirea sectorului
public, în timp ce un al doilea grup include măsuri care ar putea facilita
accesul la piețele de capital. 1. Sprijinirea sectorului public pentru a
facilita accesul industriei la capital Noua programare a cadrului financiar
multianual pentru perioada 2014-2020 va simplifica și va consolida
eficacitatea instrumentelor financiare menite să sprijine
activitățile inovatoare. Posibilitatea de a utiliza resursele alocate
inițiativei Orizont 2020 în combinație cu programul COSME
va facilita tranziția de la dezvoltarea tehnologică la exploatarea
industrială și comercială a noilor tehnologii. Extinderea
mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor va contribui la
reducerea riscurilor pentru întreprinderile cu un puternic potențial de
creștere. Politica de coeziune oferă o abordare integrată pentru a răspunde
necesităților IMM-urilor, care acoperă toate etapele
creării și dezvoltării întreprinderilor și reprezintă
cea mai mare sursă de sprijin oferit IMM-urilor de către UE, cu un
volum total de 25 de miliarde EUR consacrate în mod direct IMM-urilor în
perioada financiară actuală (2007-2013), din cele 55 de miliarde EUR
consacrate sprijinirii întreprinderilor în cadrul politicii regionale.
Competitivitatea IMM-urilor este, de asemenea, o prioritate clară, asupra
căreia se va concentra finanțarea viitoarei politici de coeziune.
Măsurile de sprijin cuprind atât sprijinul financiar direct, sub
formă de subvenții și de instrumente financiare de tip revolving
(care pot fi reînnoite), cât și servicii de consultanță și
de asistență, inclusiv în domeniul formării profesionale și
al spiritului antreprenorial. Scopul lor este de a ajuta IMM-urile să
beneficieze de rețele și de grupările de întreprinderi, de a
dezvolta noi modele comerciale și de a accelera introducerea ideilor noi
pe piețele locale și globale. Comisia va
coopera cu BEI și cu FEI pentru a asigura punerea în aplicare a unor
instrumente financiare mai eficiente pentru investirea resurselor alocate în
temeiul programelor Orizont 2020 și Cosme. Statele
membre ar trebui să se asigure că utilizarea eficace a Fondului de
coeziune și a fondurilor structurale, consolidată prin conceptul de
„specializare inteligentă”, va contribui la creșterea economică
și la crearea de locuri de muncă prin îmbunătățirea
competitivității industriale (2013). Pentru a
facilita accesul la finanțare[58],
Comisia va lansa un portal unic care va oferi informații cu privire la
modalitățile de urmat pentru a avea acces la finanțare de la
diferitele programe ale UE în fiecare țară[59]. În plus față de aceste măsuri
pe termen mediu și lung, majorarea cu 10 miliarde EUR a capitalului Băncii
Europene de Investiții ar trebui să sporească cu 60 de
miliarde EUR capacitatea de creditare a acestei instituții în viitorul
apropiat. În principiu, între 10‑15 miliarde EUR vor fi alocate
IMM-urilor, o sumă echivalentă va fi destinată inovării
și între 15-20 miliarde EUR vor fi alocate pentru utilizarea
eficientă a resurselor[60]. Pentru a accelera
redresarea și creșterea economică: –
Capacitatea de creditare crescută care
rezultă din majorarea de capital a BEI va fi disponibilă începând din
2013, utilizând instrumentele de creditare actuale ale BEI. După 2014, vor
intra în vigoare noile instrumente dezvoltate pentru noul cadru financiar. –
Statele membre ar trebui să examineze, în
cadrul actualei perioade de programare a fondurilor structurale (2007-2013),
toate posibilitățile de a direcționa resursele rămase
către cele șase linii prioritare definite în prezenta comunicare
și de a le aloca unor proiecte care vizează creșterea
competitivității, în special a competitivității IMM‑urilor. –
Punerea în aplicare a planului de acțiune
privind accesul la finanțare rămâne o prioritate de vârf la nivel
european, în vederea îmbunătățirii accesului întreprinderilor la
finanțare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia măsuri
pentru facilitarea finanțării la nivel local, regional și
național. –
Statele membre ar trebui, de asemenea, să
ia măsuri pentru îmbunătățirea cadrului de finanțare
la nivel local, regional și național, în conformitate cu normele
privind ajutoarele de stat. 2. Accesul la piețele de capital Criza a redus și mai mult
posibilitățile de finanțare deja limitate de care dispun
IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie. Piața
securitizărilor pentru creditele destinate IMM‑urilor rămâne la
punctul mort. O relansare a acestei piețe într-un cadru de reglementare
și de supraveghere prudențială mai eficace, astfel încât să
se mențină stabilitatea piețelor financiare, ar putea contribui
la finanțarea pe termen lung a proiectelor. Deteriorarea perspectivelor economice a avut,
de asemenea, un impact negativ asupra disponibilității capitalului de
risc. Numeroase fonduri de capital de risc își cultivă portofoliul
lor de întreprinderi fără a căuta să încheie contracte noi.
Fondurile europene de capital de risc continuă să fie orientate în
mare măsură la nivel național, au o dimensiune prea redusă
și sunt adesea incapabile să garanteze fluxul ofertelor de
investiții, întrucât condițiile-cadru nu sunt încă suficient de
favorabile. Facilitarea accesului IMM-urilor la
piețele de capital a devenit un obiectiv important atât la nivelul UE, cât
și la nivel național. În decembrie 2011, Comisia a adoptat un plan de
acțiune pentru îmbunătățirea accesului IMM-urilor la
finanțare[61].
Printre alte măsuri, acest plan de acțiune propune crearea unei adevărate
piețe unice pentru fondurile de capital de risc în Europa și a
unui nou regim pentru fondurile europene de antreprenoriat social,
prezentat de Comisie la aceeași dată. Ar trebui să se
ajungă în cel mai scurt timp la un acord al Consiliului și al
Parlamentului European cu privire la aceste propuneri, având în vedere
importanța acestor măsuri pentru IMM-urile aflate în creștere
rapidă. Pe lângă capitalurile proprii, ar putea
fi luate în considerare și alte moduri de finanțare[62]. Cel mai clasic dintre acestea
este sistemul plasamentelor private (o practică bine stabilită în
SUA), care permite sectorului asigurărilor și al fondurilor de pensii
să furnizeze capitaluri direct întreprinderilor, fără
intermediere bancară. Printre alte mijloace de finanțare posibile se
numără finanțarea lanțului de aprovizionare, finanțarea
bazată pe active, factoringul sau scontarea facturilor, leasingul,
investitorii providențiali („business angels”) și împrumutul
între persoane fizice („peer-to-peer lending”). Concretizarea acestor posibilități
de finanțare va necesita timp și considerații de ordin
prudențial din partea autorității de reglementare. Categoriile
de piețe pentru IMM-uri propuse recent în cadrul revizuirii Directivei
privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) ar putea fi foarte
utilă pentru a întări protecția investitorilor. Între timp, pot
fi oferite soluții pe termen scurt pentru depășirea obstacolelor
aflate în prezent în calea activităților transfrontaliere ale
întreprinderilor. De exemplu, ar putea fi elaborate orientări în vederea
armonizării punctajului acordat IMM‑urilor în întreaga UE. Ele ar
facilita tranzacțiile transfrontaliere ale IMM-urilor și ale
întreprinderilor cu capitalizare medie. În cartea
verde pe care urmează să o prezinte către sfârșitul anului
2012 privind finanțarea investițiilor pe termen lung în UE, Comisia
va analiza în continuare modalitățile de a facilita și de a
diversifica accesul la finanțare al IMM-urilor și al întreprinderilor
cu capitalizare medie. Comisia va
încuraja schimbul de bune practici între statele membre cu privire la
mijloacele alternative de finanțare a IMM-urilor și a întreprinderilor
cu capitalizare medie. Țările în care piețele de capital de risc
sunt încă slab dezvoltate ar trebui să examineze mediul
operațional al fondurilor de capital de risc, pentru a defini
măsurile adecvate care ar îmbunătăți accesul
întreprinderilor cu un potențial ridicat de creștere la capitaluri
proprii. De asemenea, ar trebui să existe stimulente adecvate pentru
investitorii providențiali (business angels), astfel încât să se
sporească atractivitatea acestei forme de investiții. Comisia
invită Consiliul și Parlamentul European să adopte rapid
propunerea de regulament privind fondurile europene cu capital de risc[63]. În 2012,
Comisia își va încheia analiza referitoare la obstacolele fiscale aflate
în calea investițiilor transfrontaliere în capitalul de risc și va
prezenta, după caz, propuneri pentru facilitarea acestor investiții,
luptând în același timp împotriva fraudei și a evaziunii fiscale. D. Rolul
crucial al capitalului uman 1. Abordarea provocărilor
actuale: crearea de locuri de muncă În timpul crizei și în perioada imediat
următoare, ajustările pieței necesită o coordonare
strânsă a politicilor relevante ale UE, precum și eforturi comune din
partea UE și a statelor membre. În acest scop, statele membre au fost
invitate de Comisie[64]
să acorde o mai mare importanță politicilor care vizează
crearea de locuri de muncă, astfel cum se menționează în
„Pachetul privind ocuparea forței de muncă” propus de Comisia
Europeană în luna aprilie. Statele membre trebuie să pună
accentul asupra politicilor care vizează crearea de locuri de muncă,
în special prin exploatarea potențialului noilor tehnologii și al
economiei ecologice, precum și să combată șomajul în rândul
tinerilor. Transformarea economiei în acest sens va spori competitivitatea
și va oferi surse importante de creare de locuri de muncă, indispensabile
pentru atingerea obiectivului unei rate de ocupare a forței de muncă
de 75% în UE până în 2020, prin crearea a 17,6 milioane de noi locuri de
muncă. O politică industrială
competitivă și eficientă se bazează, de asemenea, pe o
piață a muncii dinamică, iar mobilitatea forței de
muncă este o variabilă de ajustare esențială în cadrul
acestui proces. Transformarea portalului european privind ocuparea forței
de muncă (EURES) într-un instrument de plasare și de recrutare la
scară europeană are drept scop facilitarea punerii în
concordanță a ofertei și a cererii, a plasării și a
recrutării în UE. Criza a arătat că, în perioadele de
recesiune economică, flexibilitatea internă poate fi un mijloc foarte
eficace de a menține ocuparea forței de muncă și de a
reduce costurile de ajustare, fapt confirmat în cadrul consultării
referitoare la Cartea verde privind restructurarea[65]. Dar, în acest sens, sunt
necesare măsuri pentru a facilita tranzițiile profesionale line atât
din partea partenerilor sociali, cât și din partea autorităților
publice. Statele membre ar trebui să acorde atenție unor reforme
adaptate și echilibrate ale legislației de protecție a muncii,
pentru a reduce segmentarea sau pentru a pune capăt excesului de contracte
atipice și folosirii abuzive a unor false activități
independente. Îmbunătățirea calității stagiilor în
Europa va facilita tranziția din mediul școlar către cel
profesional și va spori capacitatea de inserție profesională a
tinerilor. Un dialog social solid este o
trăsătură comună a țărilor în care piețele
forței de muncă au rezistat mai bine la criză. Este important,
prin urmare, ca partenerii sociali europeni și naționali să fie
implicați în schimburi de opinii mai sistematice. Comisia invită
statele membre să adopte o abordare și politici de creare de locuri
de muncă ambițioase în cadrul planurilor lor naționale privind
locurile de muncă. Reforma
rețelei serviciilor europene pentru ocuparea forței de muncă în
SEE (EURES) va facilita gestionarea necesităților în materie de
competențe și tranzițiile profesionale. În 2012, ar
trebui să fie finalizat un cadru care să permită implicarea
partenerilor sociali în elaborarea politicilor privind ocuparea forței de
muncă, inclusiv în ceea ce privește competențele și
formarea profesională, în cadrul Semestrului european de coordonare a
politicilor. Comisia
lucrează în prezent la instituirea unui cadru de calitate pentru stagii,
care ar trebui să încurajeze întreprinderile să le ofere stagiarilor
lor un conținut educațional de calitate, condiții de muncă
decente și o bună modalitate de integrare pe piața forței
de muncă. 2. Investiții în competențe
și în formare pentru însoțirea schimbărilor structurale Succesul industriei europene va depinde de
capacitatea sa de a valorifica potențialul existent și viitor al
capitalului uman al Europei, ținând cont în special de cele șase
linii de acțiune prioritare definite în prezenta comunicare. Consultarea
noastră a pus în evidență importanța acordată de
industrie competențelor pentru competitivitate. Grupul de experți
privind „noile competențe pentru noi locuri de muncă”[66] a demonstrat în mod clar
importanța coordonării educației cu formarea în cadrul
industriei, pentru a anticipa mai bine viitoarea cerere de competențe. Competențele sunt un factor esențial
pentru creștere, ocuparea forței de muncă și
competitivitate: ele constituie baza productivității și a
inovării. Totuși, Europa se confruntă cu provocări majore
legate de oferta de competențe. Deja în prezent, neconcordanțele
între ofertă și cerere – iar în unele state membre chiar penuria
de competențe – îngreunează creșterea și ocuparea
forței de muncă. Sistemul de învățământ trebuie
să prevadă ansamblul de competențe adecvat pentru utilizarea în
industrie, în special în cazul persoanelor care părăsesc școala
și în cazul absolvenților. Investițiile în formare sunt, de
asemenea, investiții în inovare, întrucât o mare parte din evoluțiile
tehnice sunt o consecință a inovațiilor progresive realizate de
lucrători calificați și de ingineri în unitățile de
producție[67].
Totuși, o condiție prealabilă pentru investirea în noi
competențe și în formarea profesională este nevoia de a dezvolta
în continuare instrumente pentru monitorizarea și anticiparea
necesităților și a neconcordanțelor din domeniul
competențelor. La nivel european, mai multe instrumente sunt în prezent
elaborate în acest scop. 3. Anticiparea
necesităților în materie de ocupare a forței de muncă
și de competențe și gestionarea restructurării în cadrul
întreprinderilor Anticiparea necesităților în materie
de ocupare a forței de muncă și de competențe este
recunoscută ca având o importanță strategică pentru
succesul oricărei întreprinderi; ea influențează
competitivitatea și perspectivele pe termen lung ale întreprinderilor,
indiferent de sectoarele industriale în care acestea sunt active. În acest
context, o bună anticipare și o restructurare temeinic
pregătită nu numai că pot avea un impact pozitiv asupra
competitivității durabile a întreprinderilor, dar pot genera și
efecte colaterale pozitive în alte piețe și sectoare,
îmbunătățind totodată și capacitatea de angajare
generală a forței de muncă și facilitând tranziția
acesteia spre noi locuri de muncă. Răspunsurile la Cartea verde a
Comisiei privind „Restructurarea și anticiparea schimbărilor:
învățăminte din experiența recentă” confirmă
faptul că anticiparea este esențială pentru investițiile
în capitalul uman, în timp ce una dintre principalele provocări
continuă să fie definirea necesităților în materie de ocupare
a forței de muncă și de competențe și realizarea
investițiilor aferente adecvate. În special, capacitatea întreprinderilor
mici și mijlocii cu un potențial de creștere semnificativ de a
anticipa necesitățile în materie de ocupare a forței de
muncă și de competențe este mult mai limitată
față de cea a întreprinderilor mari; prin urmare, este extrem de
necesară întărirea capacității acestora de a anticipa
și de a face alegerile adecvate în materie de investiții în capitalul
uman, acest lucru fiind necesar și în scopul valorificării integrale
a potențialului acestora de a genera inovare și creștere în
Europa. Pentru a
ajunge la o concordanță între competențe și locuri de
muncă, Comisia: 1. va elabora un sistem european de clasificare multilingvă a
aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor; 2. va promova crearea de Consilii de competențe sectoriale
europene, de Alianțe pentru cunoaștere și de Alianțe
sectoriale pentru competențe, sprijinind totodată dezvoltarea unor
parteneriate cu multiple părți interesate în sectorul TIC pentru a
diminua penuria de competențe din acest sector. Comisia va
promova utilizarea sistemelor standardizate de certificare a competențelor
prin intermediul Programului Energie inteligentă – Europa, în 2013/2014. Comisia va
sprijini statele membre în „regândirea competențelor”, punându-le la
dispoziție, într-o comunicare din luna noiembrie, orientări politice
privind punerea în aplicare a unor reforme eficiente și privind
dezvoltarea unor sisteme de educație și de formare eficace, care
să îmbunătățească oferta în materie de
competențe. IV. Concluzie:
guvernanță și obiective Industria poate contribui în mod decisiv la
depășirea crizei economice a UE. Prezenta comunicare a trasat în
linii mari o politică industrială proactivă, care poate conduce
la creșterea competitivității noastre și poate pune bazele
reindustrializării Europei. Măsurile propuse contribuie la
consolidarea și la susținerea abordării strategice a politicii
industriale propuse în 2010. În scopul
de a asigura buna punere în aplicare a acestor acțiuni, Comisia va
monitoriza îndeaproape o serie de variabile esențiale: 1.
Investițiile –
Formarea brută de capital fix ca procent
din PIB a fost de 18,6% în 2011. Înainte de criză, aceasta a atins 21,25%
din PIB în 2007. Pentru îmbunătățirea productivității
noastre ar fi necesar să se revină, în 2015, la nivelurile de
investiții anterioare crizei și să se mențină niveluri
medii de peste 23% până în 2020. Investițiile în echipamente se
situează în prezent între 6% și 7% din PIB. Pentru a
îmbunătăți productivitatea și a introduce noi tehnologii,
ar trebui să se ajungă la nivelurile anterioare crizei și ar fi
necesară o creștere constantă la rate mai mari de 9% din PIB
până în 2020. 2.
Schimburile comerciale pe piața internă –
Comerțul cu mărfuri pe piața
internă reprezintă, în prezent, puțin sub 21% din PIB[68]. Pe o piață
internă relansată, această rată ar trebui să fie de
25% până în 2020. 3.
IMM-urile –
În conformitate cu aspirațiile formulate de
Comisie în Agenda digitală destinată pieței, numărul
întreprinderilor mici implicate în comerțul electronic ar trebui să
crească, pentru a ajunge la 33% până în 2015. Proporția
IMM-urilor care exportă în interiorul pieței interne a fost de 25%,
conform unei anchete din 2009[69].
Obiectivul pe termen scurt ar fi ca aceste IMM-uri să desfășoare
activități pe piața din afara UE în proporție egală cu
cele desfășurate pe piața internă. Atingerea acestor obiective va permite
reindustrializarea Uniunii, sporind cota industriei în PIB de la nivelul actual
de aproximativ 16% la un nivel care ar putea ajunge la 20% până în 2020. Succesul politicii industriale se bazează
în mare măsură pe capacitatea noastră de a valorifica
sinergiile. Politicile europene trebuie să fie coordonate și
sincronizate în mod corespunzător. Activitățile UE în
domenii-cheie care contribuie la realizarea obiectivelor strategiei
Europa 2020, precum investițiile în infrastructuri, în cercetare
și dezvoltare și în inovare, dezvoltarea Agendei noastre digitale
pentru Europa, inițiativele pentru competențe și ocuparea
forței de muncă, politica noastră comercială și de
investiții, politica noastră maritimă, precum și politicile
noastre privind piața internă, concurența, transportul și
energia, mediul și clima vor fi coordonate îndeaproape cu evoluția
politicii industriale. Succesul nostru va depinde în mare măsură de
capacitatea noastră de a acționa în comun și cu eficacitate
maximă în toate aceste domenii. Sinergiile existente între acțiunile
desfășurate la nivelul UE și politicile industriale ale statelor
membre trebuie consolidate. Noile instrumente ale
politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 vor ajuta statele membre
să își sporească competitivitatea. O strategie de specializare
inteligentă trebuie să constituie o condiție prealabilă pentru
utilizarea Fondului european de dezvoltare regională, având drept obiectiv
tematic consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a
inovării (în special în IMM-uri), obiectiv care acoperă cea mai mare
parte a priorităților de investiții propuse în calitate de linii
de acțiune prioritare în prezenta comunicare. Statele membre ar trebui
să dea curs reformelor identificate în cadrul recomandărilor
specifice adresate fiecărei țări, aprobate de Consiliul European
din luna iunie. Punerea în aplicare a politicii industriale
necesită, de asemenea, o structură de guvernanță mai
eficace la nivel european. Au fost deja înregistrate progrese în acest sens
de la comunicarea din anul 2010: · a fost realizată o cooperare mai strânsă cu statele membre
prin dezvoltarea semestrului european și prin monitorizarea periodică
a performanțelor și a politicilor în materie de competitivitate la
nivelul UE și al statelor membre, conform procedurii prevăzute la
articolul 173 din Tratatul de la Lisabona. Primul proiect dintr-o nouă
serie de acțiuni destinate îmbunătățirii practicilor a fost
realizat în domeniul tehnologiilor generice esențiale și va fi urmat
de un alt proiect privind investițiile străine directe; · analiza impactului noilor propuneri ale Comisiei asupra
competitivității a fost integrată cu succes în procesul de
evaluare a impactului. Cu toate acestea, se mai pot aduce numeroase
îmbunătățiri în ceea ce privește guvernanța. ·
Asistat de Grupul la nivel înalt pentru
competitivitate și creștere economică, Consiliul Competitivitate
va evalua anual progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în
aplicare a reformelor structurale, precum și eficacitatea măsurilor
de politică industrială menite să consolideze competitivitatea,
pentru a se asigura de conformitatea lor cu semestrul european. ·
În cadrul semestrului european,
reprezentanții IMM-urilor vor prezenta un raport anual cu privire la
eficacitatea măsurilor luate la nivel național și la nivelul UE
pentru îmbunătățirea competitivității IMM-urilor în
propriile lor țări. ·
Vor fi create în cel mai scurt timp diferite
grupuri de lucru pentru liniile de acțiune prioritare. Ele vor prezenta un
raport, o dată pe an, Consiliului Competitivitate. Activitățile
lor vor include informațiile rezultate din programarea fondurilor structurale.
·
Comisia invită regiunile să elaboreze
strategii de cercetare și de inovare pentru o specializare
inteligentă cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor prezentei
comunicări, în strânsă consultare cu sectorul privat și cu
actori din domeniul cercetării și al inovării, în vederea
identificării unor domenii strategice prioritare pentru investițiile
bazate pe cunoaștere. ·
Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a
combina utilizarea instrumentelor europene, precum Orizont 2020 și COSME,
cu fondurile structurale și cu fondurile proprii ale statelor membre, în
special pentru finanțarea unor proiecte de investiții majore,
incluzând proiecte de demonstrație și programe-pilot. Anexă: principalele măsuri ale comunicării privind politica industrială || Pârghie || Acțiune-cheie || Propunere a Comisiei Facilitarea investițiilor în noile tehnologii și în inovare 1 || Linii de acțiune prioritare || În cooperare cu industria și cu statele membre, adoptarea unor măsuri pentru dezvoltarea rapidă a producției și a piețelor. - piețe destinate tehnologiilor avansate de producție pentru producția ecologică; - piețe ale tehnologiilor generice esențiale; - piețe ale produselor ecologice; - o politică industrială, construcții și materii prime durabile; - vehicule ecologice; - rețele inteligente. || Înainte de sfârșitul anului 2012 vor fi create grupuri operative speciale, în vederea elaborării foilor de parcurs pentru fiecare linie de acțiune. 2 || Măsuri de însoțire || Garantarea unui cadru de reglementare simplificat, previzibil și stabil pentru produsele și serviciile noi, inclusiv a unor standarde și a unei certificări adecvate. || Noi măsuri vor fi luate în 2013 în domeniul standardizării, al dezvoltării infrastructurilor și al pieței digitale. Accesul la piețe 3 || Îmbunătățirea pieței interne a mărfurilor || Simplificarea și îmbunătățirea guvernanței legislației pieței interne, astfel încât aceasta să devină mai stabilă și mai previzibilă. O mai bună protecție a cetățenilor împotriva produselor neconforme și condiții de piață echitabile. || Adoptarea, până la sfârșitul anului 2012, a unui pachet de măsuri privind siguranța produselor și supravegherea pieței, care va consta într-o revizuire a Directivei privind siguranța generală a produselor, într‑un nou regulament privind supravegherea pieței și într-o comunicare privind un plan de acțiune multianual în materie de supraveghere a pieței pentru perioada 2012‑2015. O foaie de parcurs referitoare la reforma pieței interne a mărfurilor va fi elaborată în 2013. 4 || Verificările adecvării || O mai mare coerență în ceea ce privește punerea în aplicare și interacțiunea acestor politici este esențială pentru competitivitate. || Lansarea, înainte de sfârșitul anului 2012, a unor verificări ale adecvării în sectorul aluminiului și în cel al rafinării petrolului. 5 || Spiritul antreprenorial || Îmbunătățirea condițiilor-cadru și a măsurilor de sprijin privind spiritul antreprenorial, precum și acțiuni destinate să favorizeze creșterea tehnologiilor digitale și a comerțului electronic. || Propunerea unui plan de acțiune privind spiritul antreprenorial care să conțină recomandări pentru statele membre: noiembrie 2012. 6 || Proprietatea intelectuală || Luarea în considerare a unor măsuri pentru consolidarea transparenței și pentru îmbunătățirea tratamentului DPI în cadrul standardizării. Sprijinirea IMM-urilor pentru ca acestea să protejeze și să utilizeze în mod eficace DPI în țările terțe, inclusiv în țările din regiunile ASEAN și Mercosur. || Noi servicii de asistență în materie de DPI vor fi puse la punct și vor deveni operaționale în 2013, pentru a sprijini IMM-urile. 7 || Materii prime || Continuarea dezvoltării „diplomației privind materiile prime” și promovarea cooperării și a convergenței internaționale în materie de reglementare, în special față de țările vecine, pentru a însoți crearea de piețe pentru produsele și tehnologiile noi. || Punerea în aplicare și dezvoltarea acordurilor semnate în cadrul misiunilor anterioare și al misiunilor noi, începând din noiembrie 2012, cu Maroc și Tunisia. Accesul la finanțare și la piețele de capital 8 || IMM-uri || Simplificarea și consolidarea eficacității instrumentelor financiare menite să sprijine activitățile IMM‑urilor în materie de inovare Îmbunătățirea și diversificarea accesului la finanțare pentru economia reală. || Creșterea capitalului BEI, care va fi disponibilă începând din 2013, va genera capacități de împrumut suplimentare. Vor fi elaborate propuneri pe baza concluziilor cărții verzi privind finanțarea investițiilor pe termen lung în UE, prevăzută până la sfârșitul anului 2012. 9 || „Specializarea inteligentă” || Statele membre vor fi în măsură să mobilizeze în mod eficace Fondul de coeziune și fondurile structurale, bazându-se pe noțiunea de „specializare inteligentă”, pentru a contribui la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. În cursul perioadei de programare actuale a fondurilor structurale (2007-2013), ele ar trebui să valorifice toate posibilitățile de a redirecționa resursele rămase către investiții în inovare. || Noi dispoziții ale politicii de coeziune pentru cadrul financiar multianual 2014‑2020 și dezvoltarea programelor COSME și Orizont 2020. Rolul crucial al capitalului uman 10 || Competențe și formare || Punerea în concordanță a competențelor și a locurilor de muncă prin elaborarea unui sistem european de clasificare multilingvă a aptitudinilor, competențelor și ocupațiilor. || Crearea de Consilii de competențe sectoriale europene, de Alianțe pentru cunoaștere și de Alianțe sectoriale pentru competențe, sprijinind totodată dezvoltarea unor parteneriate cu multiple părți interesate în sectorul TIC pentru a diminua penuria de competențe din acest sector (2013). Transformarea rețelei EURES într-un instrument de plasare și de recrutare la scară europeană. Crearea unui cadru de calitate pentru stagii, pentru a incita întreprinderile să propună stagii pentru tineri. [1] Activitățile industriale au și
repercusiuni importante asupra producției industriale și a
ocupării forței de muncă în alte sectoare. Pentru fiecare 100 de
locuri de muncă create în sectorul industrial, se estimează că
între 60 și 200 de noi locuri de muncă sunt create în restul
economiei, în funcție de sectorul industrial. A se vedea documentul de
lucru al serviciilor Comisiei anexat. [2] A se consulta recomandările specifice adresate
fiecărei țări care însoțesc comunicarea intitulată
„Acțiuni pentru stabilitate, creștere și ocuparea forței de
muncă” - COM(2012)299 din 30 mai 2012. [3] Procentul industriei prelucrătoare în PIB la costul
factorilor, 2011: Eurostat (nama_nace_10_c) [4] COM(2010)614. [5] Pentru un raport detaliat privind punerea în aplicare a
acestor acțiuni, a se consulta documentul de lucru al serviciilor Comisiei
SWD(2012)297. [6] Documentul de lucru care însoțește prezenta
comunicare raportează privind punerea în aplicare a comunicării din
2010 și prezintă dovezi în sprijinul acțiunilor de politică
incluse în prezenta comunicare. Raportul din 2012 privind competitivitatea
și „Raportul privind performanțele și politicile în materie de
competitivitate ale statelor membre” bazat pe articolul 173 din TFUE oferă
un sprijin suplimentar în acest sens. Prezenta comunicare a beneficiat de
rezultatele unor discuții aprofundate cu statele membre și
părțile interesate și ale unei consultări publice.
Conferința intitulată „Misiune: creșterea economică”
referitoare la inovarea industrială, care a avut loc la 29 mai 2012 în
Bruxelles, a furnizat informații suplimentare. [7] A
se consulta previziunile ECFIN pentru primăvara anului 2012 http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/ee1upd_en.htm [8] International Energy Agency: „Energy Prices and
Taxes, Second Quarter 2012” [9] A se consulta Boston Consulting Group: „US
manufacturing nears the tipping point”, martie 2012. [10] Inițiativa emblematică „O Uniune a
inovării”, COM(2010)546 din 6 octombrie 2010. [11] A se consulta Rifkin J. „The Third Industrial
Revolution: How Lateral Power Is Transforming Energy, the Economy, and
the World ” Palgrave McMillan, New York 2011. [12] Politica de coeziune pentru perioada 2014 - 2020:
investițiile pentru creștere economică și ocuparea
forței de muncă, COM(2011)614 din 6 octombrie 2011. [13] Roland Berger „GreenTech Made in Germany: update
2012” http://www.rolandberger.com/media/pdf/Roland_Berger_Umbau_Energiesystem_20120208.pdf [14] „Raportul din 2010 privind competitivitatea
europeană”, SEC(2010)1272. [15] Cu
privire la acest concept, a se consulta lucrarea intitulată „Trends and
challenges in demand-side innovation policies in Europe”, disponibilă
la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5532&lang=en&tpa_id=135 [16] „O strategie europeană privind tehnologiile generice
esențiale - o punte către creștere economică și locuri
de muncă”, COM(2012)341. [17] TGE au fost, de asemenea, identificate ca fiind un domeniu
prioritar pentru împrumuturile permise de majorarea capitalului BEI. [18] Raportul Europe Innova intitulat „Assessment of the
Bio-based Products Market Potential for Innovation” 2010. [19] „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie
pentru Europa”, COM(2012)60 din 13 februarie 2012. [20] http://www.cen.eu/cen/Sectors/Sectors/Biobased/Pages/default.aspx [21] „Evaluarea impactului pentru directiva privind
eficiența energetică”, SEC(2011)779 din 22 iunie 2011. [22] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/ecodesign/index_en.htm [23] „Asigurarea disponibilității materiilor prime
pentru bunăstarea viitoare a Europei – propunere de parteneriat european
pentru inovare privind materiile prime”, COM(2012)82. [24] Anunțat în comunicarea intitulată „Strategie
pentru competitivitatea durabilă a sectorului construcțiilor și
a întreprinderilor sale”, COM(2012)433. [25] „Propunerea de regulament al Parlamentului European
și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea
rețelei transeuropene de transport, COM(2011)650/3” [26] Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al
transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient
din punct de vedere al resurselor, COM(2011)144. [27] COM(2011)202 din 12 aprilie 2011. [28] A se vedea Comunicarea Comisiei COM(2011)202 -
„Rețele inteligente: de la inovare la implementare”. [29] Investiția în infrastructuri este, de asemenea, un
domeniu prioritar pentru împrumuturile permise de majorarea capitalului BEI. [30] Propunere de regulament privind orientări pentru
infrastructuri energetice transeuropene, COM(2011)658. [31] Acestea vor fi înființate prin respectarea
deplină a normelor privind grupurile de experți și alte
organisme instituite de Comisie [C(2010)7649 și SEC(2010)1360]. [32] „Reglementarea inteligentă în Uniunea
Europeană”, COM(2010)543 din 8 octombrie 2010. [33] De exemplu, evaluările efectuate de statele membre
care au fost prezentate la masa rotundă pe tema rafinării UE
organizată de Comisie la data de 15 mai 2012 în ceea ce privește
impactul combinat al politicilor UE în materie de rafinare. [34] Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea
de informații în domeniul standardelor și reglementărilor
tehnice și a unor reguli referitoare la serviciile societății
informaționale. [35] Propunerea referitoare la amprenta ecologică
anunțată în Actul privind piața unică va fi lansată în
2013, în cadrul unei comunicări a Comisiei. [36] Conferința DG ENTR privind supravegherea pieței
și echipamentele tehnice, 24 noiembrie 2011: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/machinery/market-surveillance/index_en.htm [37] Albert Bravo-Biosca „The dynamics of Europe's
industrial structure and the growth of innovative firms” (Dinamica
structurii industriale a Europei și creșterea întreprinderilor
inovatoare), conferința JRC la Sevilla, octombrie 2011. [38] Boston Consulting Group, „The internet economy in the
G-20” (Economia bazată pe internet în cadrul G-20), martie 2012. [39] COM(2010)245. [40] „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în
piața unică digitală a comerțului electronic și a
serviciilor online”, COM(2011) 942. A se vedea, de asemenea, COM(2011) 942
final, „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața
unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor
online”. [41] „O agendă a consumatorului european - stimularea
încrederii și a creșterii economice”, COM(2012) 225. [42] Costurile de înregistrare și de traducere pentru
obținerea protecției prin brevet în Europa vor scădea cu
până la 80%. [43] A se vedea „Patent Translate”,
http://www.epo.org/searching/free/patent-translate.html. [44] „Grupurile de brevete” apar în cazul în care un număr
semnificativ de brevete referitoare la un anumit produs sunt deținute de
diferiți titulari de brevete. Tarifarea independentă a acestor
brevete complementare generează o acumulare de drepturi de autor.
Grupurile de brevete sunt predominante în sectorul tehnologiei
comunicațiilor, al semiconductorilor, al opticii, al mașinilor
electrice și al tehnologiei medicale. [45] „Ambuscadele prin brevete” au loc atunci când o
persoană care participă la o procedură de stabilire de standarde
constată că deține brevete sau cereri de brevete privind o
tehnologie inclusă într-un anumit standard doar după ce standardul
respectiv este adoptat și, ulterior, refuză să acorde o
licență referitoare la aceste brevete sau o acordă doar în
condiții abuzive, nerezonabile sau discriminatorii. [46] Regulamentul (UE) nr. 386/2012 din 19.4.2012, JO L 129,
16.5.2012, p. 1. [47] http://ec.europa.eu/internal_market/iprenforcement/stakeholders/index_en.htm#maincontentSec2
[48] „Raport 2012 privind obstacolele în calea comerțului
și a investițiilor”, COM(2012) 70. [49] „Comerț, creștere și afaceri
internaționale”, COM(2010) 612. A se vedea, de asemenea, SWD(2012) 219. [50] „Către o politică europeană globală în
domeniul investițiilor internaționale”, COM(2010) 343. [51] Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2012
privind atractivitatea investițiilor în Europa. [52] DG TRADE, „EU Trade Policy for Raw materials. Second
Activity Report” (Politica comercială a UE în domeniul materiilor
prime. Al doilea raport de activitate). [53] În acest domeniu, Comisia dezvoltă, de asemenea, alte
inițiative, precum așa-numita raportare pentru fiecare
țară. [54] În iunie 2012, a fost semnată o scrisoare de
intenție privind cooperarea în domeniul resurselor minerale cu Groenlanda
– Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică,
JOIN(2012) 19 final. [55] „Întreprinderi mici într-o lume mare - un nou parteneriat
pentru sprijinirea IMM-urilor în vederea valorificării
oportunităților globale”, COM(2011) 702. [56] Raportul din 2012 al BCE privind integrarea
financiară precizează că „slăbirea și fragmentarea
canalelor de finanțare ale băncilor din zona euro au afectat, de
asemenea, prin transmitere, condițiile de împrumut disponibile pentru
economia reală”. BCE, Financial Integration Report (Raport privind
integrarea financiară), aprilie 2012, p. 57. [57] Standard & Poors, „The Credit Overhang” (Oferta
excedentară de credite), Ratings Direct, 31 iulie 2012, p. 5. [58] COM(2011)870 final. [59] Pentru a avea acces la instrumentele financiare ale UE,
vă rugăm să vizitați următoarea pagină de
internet pentru a localiza băncile sau fondurile de capital de risc care
oferă finanțare în țara dumneavoastră: http://access2finance.eu
[60] EIB Lending Priorities Associated with a Capital
Increase: A joint European Commission and European Investment Bank
report to the European Council (Prioritățile de împrumut ale BEI
asociate cu o majorare de capital. Un raport comun al Comisiei Europene și
al Băncii Europene de Investiții către Consiliul European): http://www.eib.org/attachments/lending-policy-associated-with-a-capital-increase-final.pdf [61] COM(2011) 870 final. [62] Mai multe state membre propun deja IMM-urilor și
întreprinderilor cu capitalizare medie alte mijloace de finanțare
inovatoare. În Germania, cinci burse de valori au realizat 50 de emisiuni de
obligațiuni pentru întreprinderi cu capitalizare medie, la valori care
variază, de obicei, între 30 și 100 de milioane EUR. Două noi
piețe alternative vor fi lansate în această toamnă în
Franța și în Suedia. În Italia, piața cu venit fix va deschide
noi posibilități de tranzacționare incluzând titluri necotate
anterior. Ministerul Afacerilor, Inovării și Competențelor din
Regatul Unit a lansat o examinare cuprinzătoare a canalelor de
finanțare alternative, incluzând piețele cu venit fix. [63] COM(2011)860 final. [64] COM(2012) 173 final, „Către o redresare generatoare
de locuri de muncă” și COM(2012) 299 final, „Acțiuni pentru
stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă”. [65] „Restructurare și anticiparea schimbărilor:
învățăminte desprinse din experiența recentă”,
COM(2012)7. [66] „Noi competențe pentru noi locuri de muncă:
acțiune imediată”, un raport al grupului de experți privind
noile competențe pentru noi locuri de muncă, întocmit pentru Comisia
Europeană, februarie 2010, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=568&langId=en [67] Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT)
joacă un rol fundamental în ceea ce privește promovarea talentelor
dincolo de granițe și stimularea inovării în beneficiul
oamenilor prin intermediul integrării cercetării, a
învățământului superior și a întreprinderilor („triunghiul
cunoașterii”). Prin intermediul Comunităților cunoașterii
și inovării (CCI), EIT oferă noi parcursuri profesionale între
învățământul superior și sectorul privat, precum și
programe inovatoare de dezvoltare profesională. Spiritul antreprenorial
este o componentă-cheie a programelor CCI puse la punct de EIT, prin
intermediul cărora cercetătorii de talie mondială și
studenții dobândesc cunoștințele și atitudinile necesare
pentru a transforma ideile în noi oportunități de afaceri. [68] Sursă: Eurostat, Statistici pe scurt 3/2012. [69] DG Întreprinderi și Industrie „Anchetă privind
internaționalizarea IMM-urilor”, 2010.