52012DC0448

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 259/1993 din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană şi la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri Producerea, tratarea şi transportul transfrontalier de deşeuri periculoase şi alte deşeuri în statele membre ale Uniunii Europene, 2007-2009

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 3

2........... Raportarea de către statele membre................................................................................ 4

3........... Producerea de deşeuri periculoase.................................................................................. 5

4........... Transportul de deşeuri în exteriorul statelor membre......................................................... 6

5........... Transportul de deşeuri în statele membre......................................................................... 7

6........... Transporturi ilegale, controale şi măsuri de punere în aplicare........................................... 9

7........... Concluzii generale privind stadiul punerii în aplicare.......................................................... 9

8........... Următoarele etape........................................................................................................ 10

Evoluţii referitoare la producerea, tratarea şi transportul de deşeuri periculoase şi alte deşeuri în statele membre ale UE, 2007-2009

1.           Introducere

Transporturile transfrontaliere de deşeuri periculoase şi eliminarea acestora sunt reglementate de Convenţia de la Basel din 22 martie 1989, la care Uniunea Europeană (UE) este parte.

UE a creat un sistem pentru supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul frontierelor sale, împreună cu ţările din cadrul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) și al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), precum şi cu alte ţări terţe care sunt parte la convenţie. Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri[1] transpune convenţia în legislaţia europeană.

În fiecare an calendaristic, statele membre prezintă un raport secretariatului convenţiei pentru anul calendaristic precedent cu privire la dispoziţiile legale, punerea în aplicare şi măsurile de protecţie a mediului. Raportul este trimis, de asemenea, Comisiei, împreună cu informaţii suplimentare sub forma unui chestionar[2]. La fiecare trei ani, Comisia elaborează un raport pe baza rapoartelor prezentate de statele membre[3]. Acesta vizează restricţiile aplicabile transporturilor, monitorizarea, măsurile împotriva transporturilor ilegale şi acoperirea financiară.

Primul raport al Comisiei a cuprins perioada 1997-2000 şi a fost publicat în 2006[4]. Al doilea raport a cuprins perioada 2001-2006 şi a apărut în 2009[5]. Acesta este cel de-al treilea raport de punere în aplicare şi cuprinde perioada 2007-2009. Informaţii detaliate privind răspunsurile statelor membre atât la chestionarul Basel, cât şi la cel al Comisiei pentru perioada 2007-2009, pot fi consultate în secţiunile B şi E ale documentului de lucru al serviciilor Comisiei care însoţeşte prezentul raport. Datele cantitative privind producerea, tratarea şi transportul de deşeuri sunt sintetizate în tabelele şi figurile din secţiunea A a documentului de lucru.

Este de remarcat faptul că în Convenţia de la Basel se utilizează termenii „import” şi „export” pentru fiecare transport înspre o ţară care este parte la convenţie şi respectiv în exteriorul acesteia. În conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, termenii respectivi se aplică doar transporturilor înspre Uniunea Europeană ca întreg şi respectiv în exteriorul acesteia. Cu toate acestea, pentru facilitarea lecturii, în prezentul raport, termenii apar între ghilimele şi sunt folosiţi ocazional pentru a desemna transporturile de deşeuri în general. În documentul de lucru, ambii termeni figurează în sensul în care sunt utilizați în Convenţia de la Basel.

În temeiul articolului 60 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, în termen de cinci ani începând de la 12 iulie 2007, Comisia revizuieşte punerea în aplicare a articolului 12 alineatul (1) litera (c) (obiecţii împotriva transporturilor planificate de deşeuri destinate recuperării care nu sunt în conformitate cu legislaţia naţională a ţării de expediere), inclusiv efectele acestuia asupra protecţiei mediului şi asupra funcţionării pieţei interne. În pregătirea revizuirii, în 2010, Comisia a solicitat statelor membre informaţii privind aplicarea articolului 12 alineatul (1) litera (c). Cu excepţia a trei cazuri minore în care aplicarea dispoziţiei nu a fost în mod clar relevantă, statele membre au răspuns în mare parte că nu au făcut uz de dispoziţia respectivă.

Prin urmare, până în prezent, dispoziţia de la articolul 12 alineatul (1) litera (c) nu a avut efecte asupra protecţiei mediului şi asupra funcţionării pieţei interne. Comisia va continua să monitorizeze aplicabilitatea dispoziţiei şi poate lua măsuri adecvate ca parte a unei revizuiri viitoare a regulamentului.

2.           Raportarea de către statele membre

La momentul elaborării prezentului raport, cea mai mare parte a statelor membre răspunseseră atât la chestionarul Basel, cât şi la cel al Comisiei, pentru perioada 2007-2009. Deşi toate rapoartele pentru anul 2009 ar fi trebuit să fie trimise Comisiei până la 31 decembrie 2010, s-a permis o perioadă adiţională. Data limită pentru analiza datelor cantitative conţinute în rapoartele Basel a fost 15 iulie 2011. Din motive administrative, rapoartele Basel din Grecia (2009), Cipru (2008 şi 2009) şi Malta (2007) au fost trimise după data limită şi nu au putut fi luate în considerare. Data limită pentru includerea răspunsurilor statelor membre în secţiunile B şi E ale documentului de lucru a fost 30 noiembrie 2011. Până la data respectivă, Republica Cehă nu trimisese Comisiei chestionarul pentru anul 2008, iar Ţările de Jos nu trimiseseră chestionarul pentru anul 2009. În cazul Franţei, lipseau toate rapoartele pentru perioada 2007-2009. Un rezumat al datelor lipsă este prezentat în tabelul 1 din documentul de lucru. Deşi nu au fost inițiate, până în prezent, proceduri privind încălcarea dreptului UE, Comisia a lansat cereri EU-Pilot pentru a investiga cazurile rapoartelor lipsă.

Datele administrative esenţiale şi informaţiile privind dispoziţiile naţionale relevante au fost în general complete şi exacte. Cea mai mare parte a statelor membre au raportat extensiv cu privire la măsurile de prevenire a producerii de deşeuri. Măsurile adoptate în vederea reducerii transporturilor de deşeuri au fost raportate mai puţin frecvent. Informaţiile privind efectele producerii, transportării şi eliminării deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri asupra sănătăţii umane şi asupra mediului au fost mai puţin extensive şi, în mai multe cazuri, acestea nu au fost disponibile.

În ceea ce priveşte datele privind transporturile ilegale, unele state membre au raportat un număr mare de cazuri, în timp ce altele au raportat doar câteva sau chiar nici unul. Au existat puţine rapoarte privind eliminări care nu s-au derulat astfel cum au fost planificate iniţial şi niciun stat membru nu a raportat accidente care să fi avut loc în timpul transportului transfrontalier şi al eliminării deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri.

O comparaţie a cantităţilor totale de deşeuri transportate între statele membre a indicat inconsecvenţe în ceea ce priveşte cantităţile raportate de diferite state membre pentru aceleaşi transporturi și care ar fi trebuit să fie identice. În cazul deşeurilor periculoase, „exporturile” totale între statele membre sunt mai mari decât „importurile” totale (de exemplu, în 2009, diferenţa a fost de 27%). Pentru toate celelalte tipuri de deşeuri notificate, „importurile” totale sunt mai mari decât „exporturile” (de exemplu, în 2009 diferenţa a fost de 36%). Comisia intenţionează să conlucreze cu statele membre în vederea îmbunătăţirii calităţii datelor raportate.

3.           Producerea de deşeuri periculoase

Chestionarul în temeiul Convenţiei de la Basel solicită tuturor ţărilor să transmită informaţii privind cantitatea totală de deşeuri periculoase şi „alte deşeuri” generate. Termenul „alte deşeuri” înseamnă, în acest context, deşeuri colectate de la gospodării, dar şi reziduuri obţinute din incinerarea deşeurilor menajere, două categorii de deşeuri care necesită o analiză deosebită şi sunt supuse unor controale similare celor privind deşeurile periculoase, în temeiul Convenţiei de la Basel (categoriile Y46 şi Y47). Deşeurile periculoase sunt definite în conformitate cu lista fluxului deşeurilor şi/sau a componenţei acestora (categoriile Y1-18 şi Y19-45) şi anumite caracteristici periculoase. Cu toate acestea, dacă un anumit tip de deşeu este considerat periculos în conformitate cu legislaţia naţională, acesta va fi încadrat ca atare şi în sensul convenţiei.

La momentul pregătirii prezentului raport, datele privind producţia totală de deşeuri periculoase aferente anului 2009 erau încă incomplete. În total, 11 ţări nu au raportat datele privind producţia totală de deşeuri periculoase pentru anul 2009. Lipseau patru intrări pentru anul 2008 (Cipru, Franţa, Italia, Spania) şi trei pentru anul 2007 (Franţa, Italia, Suedia). Pentru a completa datele lipsă, s-au făcut estimări pe baza datelor din anii precedenţi.

În 2009, au fost produse aproximativ 77 de milioane de tone de deşeuri periculoase în UE-27[6], din care aproximativ 58 de milioane de tone au fost produse în UE-15[7]. Din 2000 până în 2008, cantitatea totală de deşeuri periculoase produse în UE-27 a crescut cu 46%. În aceeaşi perioadă, creşterea înregistrată în ceea ce privește cantitatea de deşeuri periculoase produse în UE-15 a fost de 57%. Cantităţile de deşeuri periculoase produse în 2009 sunt uşor mai scăzute decât cele din 2008 (8%, atât în UE-27, cât şi în UE-15). În 2009, producţia totală de deşeuri periculoase pe cap de locuitor a fost de 154 kg pe an la nivelul întregii Uniuni Europene (UE-27), cu o medie uşor mai ridicată de 186 kg pe an în UE-12[8]. Fluctuaţiile observate în cantităţile de deşeuri periculoase în UE ar putea fi legate de fluctuaţiile din activitatea economică înregistrate în aceeaşi perioadă.

Cu aproximativ 19 milioane de tone anual, Germania a generat cele mai mari cantităţi de deşeuri periculoase în perioada 2007-2009, urmată de Italia[9], Estonia[10], Franţa, Regatul Unit şi Polonia. În Regatul Unit, cantitatea de deşeuri periculoase generate a scăzut semnificativ în 2009. Cantităţile au crescut semnificativ în Polonia în perioada 2007-2008.

În ceea ce priveşte producţia de deşeuri periculoase pe cap de locuitor, Estonia, Finlanda, Ţările de Jos, Suedia, Portugalia şi Germania au înregistrat cele mai mari cifre pentru perioada 2007-2009. Cele mai mici cantităţi pe cap de locuitor au fost înregistrate în Letonia, România, Lituania şi Grecia.

Codurile Y pentru deşeuri în conformitate cu Convenţia de la Basel au fost folosite foarte diferit de statele membre. Mai multe state membre nu au raportat nicio informaţie privind producţia de deşeuri periculoase la nivelul codurilor Y. Câteva state membre au raportat exclusiv date privind deşeurile menajere (Y46) şi reziduurile generate de incinerarea deşeurilor menajere (Y47).

4.           Transporturile de deşeuri în exteriorul statelor membre

Toate statele membre cu excepţia Ciprului, Franţei, Greciei şi Maltei au prezentat informaţii privind transporturile în exterior („exporturi” în sensul Convenţiei de la Basel) de deşeuri notificate acoperind toţi cei trei ani din perioada 2007-2009.

În 2009, cantitatea totală a tuturor deşeurilor notificate transportate în exteriorul statelor membre ale UE (UE-27) a fost de aproximativ 11,4 milioane de tone, din care aproximativ 7,2 milioane de tone au fost deşeuri periculoase. Ponderea UE-12 din întreaga cantitate de deşeuri notificate transportate în exterior a fost doar de aproximativ 2%, iar ponderea corespunzătoare numai în ceea ce priveşte deşeurile periculoase a fost de aproximativ 3%.

Transporturile de deşeuri notificate în exteriorul statelor membre au crescut constant. În perioada 2001-2009, creşterea relativă la întreaga cantitate de deşeuri notificate transportate în exteriorul statelor membre a fost de 80%. Doar în ceea ce priveşte transporturile de deşeuri periculoase, s-a observat o tendinţă crescătoare până în 2007. Din 2001 până în 2007, creşterea relativă la cantitatea de deşeuri periculoase transportate în exteriorul statelor membre a fost de 150%. Din 2007, cantităţile de deşeuri periculoase transportate în exteriorul statelor membre au scăzut uşor (o scădere cu 9% din 2007 până în 2009).

În perioada 2007-2009, cel mai mare „exportator” de deşeuri periculoase au fost Ţările de Jos (cu 2,8 milioane de tone în 2009), urmate de Italia, Belgia, Franţa şi Irlanda. În timp ce transporturile de deşeuri periculoase în exteriorul Ţărilor de Jos au scăzut cu 14% din 2006 până în 2009, Italia a raportat o creştere de 64% în perioada respectivă. În ceea ce priveşte transporturile în exterior de deşeuri periculoase în kilograme pe cap de locuitor, statele membre cu cele mai mari cifre în perioada 2007-2009 au fost Ţările de Jos şi Luxemburg, urmate de Irlanda şi Belgia.

În perioada 2007-2009, statul membru cu cele mai mari cantităţi totale de deşeuri notificate transportate în exterior au fost, de asemenea, Ţările de Jos (cu aproximativ 3 milioane de tone în 2009), urmate de Italia, Germania, Austria şi Belgia. În ceea ce priveşte transporturile în exterior ale tuturor tipurilor de deşeuri notificate în kilograme pe cap de locuitor, statele membre cu cele mai mari cifre au fost Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Irlanda şi Belgia.

În 2009, peste 90% din deşeurile periculoase din UE au fost tratate în ţara de origine. Ţările cu o rată de „export” de peste 40% au fost Luxemburg, Slovenia, Irlanda, Ţările de Jos, Belgia şi Danemarca.

Grupul „Y1-Y18” reprezintă cea mai importantă categorie de deşeuri, cu aproximativ 38% din cantitatea totală de deşeuri notificate transportate în exteriorul UE-27 în 2009. Procentul categoriei „Y19-Y45” a fost de aproximativ 13%, iar procentul categoriei altor tipuri de deşeuri (Y46-Y47) (şi anume, amestecuri de deșeuri menajere şi reziduuri provenite din incinerare) a fost de aproximativ 10%. Cantităţi mici (aproximativ 1%) au fost clasificate într-un amestec de categorii Y1-Y45. Aproximativ 35% din transporturi au fost clasificate prin sisteme de clasificare naţionale sau europene. Statisticile sunt similare pentru anii 2007 şi 2008.

În 2009, numai 3% din deşeuri au fost transportate fără clasificare. În anii anteriori (2005-2008) acest procent se situa între 7% şi 14%. În perioada 2007-2009, statele membre care au transportat în exterior cele mai mari cantităţi de deşeuri fără clasificare au fost Germania, Franţa, Suedia, Danemarca, Regatul Unit şi Irlanda. Un amestec de coduri Y a fost utilizat numai în cazuri rare şi pentru cantităţi mici. În 2008 şi 2009, cantităţi mari (0,6 milioane de tone în 2008 şi 1,8 milioane de tone în 2009) de deşeuri nepericuloase au fost transportate în exteriorul Austriei cu notificare. Danemarca, Franţa, Slovenia şi Italia au raportat transporturi în exterior de deşeuri clasificate ca „periculoase, specificate în funcţie de ţară”.

Majoritatea deşeurilor periculoase transportate în exteriorul statelor membre[11] a fost tratată într-o operaţiune de recuperare. În perioada 2007-2009, procentul de recuperare s-a situat între 72% şi 77% pentru deşeurile transportate în exteriorul UE-15 şi, respectiv, UE-27. Rata de recuperare a deşeurilor transportate în exteriorul UE-12 a fost chiar mai mare, situându-se între 85% şi 89% în perioada 2007-2009.

În 2009, peste 40% din deşeurile periculoase transportate în exteriorul UE-27 în vederea recuperării au provenit din Ţările de Jos. Alte state membre cu procentaje ridicate şi cantităţi totale de deşeuri periculoase transportate în exterior pentru recuperare au fost Franţa, Belgia, Regatul Unit şi Italia.

În 2009, Grecia, Bulgaria, Cipru, Italia şi România au transportat deşeuri periculoase în special pentru eliminare. Cele mai mari cantităţi de deşeuri periculoase transportate pentru eliminare au provenit din Italia şi Ţările de Jos.

Cea mai mare parte a tuturor transporturilor în exterior de deşeuri notificate în perioada 2007-2009 s-a efectuat în alte state membre ale UE. 99% din întreaga cantitate de deşeuri notificate transportate în exteriorul UE-27 a fost destinată ţărilor din UE-27 şi ţărilor AELS, iar peste 87% au rămas în UE-15. Deşi majoritatea deşeurilor transportate în exteriorul UE-12 s-a îndreptat către alte state membre ale UE, un procent nesemnificativ s-a îndreptat, de asemenea, către ţări care nu fac parte din OCDE (7% în 2009, 11% în 2008, dar 0% în 2007). 99% din deşeurile periculoase transportate în exteriorul statelor membre (UE-27) au fost destinate ţărilor UE-27 şi AELS, iar peste 95% au rămas în UE-15.

5.           Transporturile de deşeuri înspre statele membre

Această secţiune se bazează pe rapoartele furnizate de 20 de state membre, Cipru, Franţa, Grecia, Irlanda, Malta, Portugalia şi România nereuşind să furnizeze informaţii pentru perioada 2007-2009.

În 2009, cantitatea totală a tuturor deşeurilor notificate transportate înspre statele membre ale UE a fost de aproximativ 12,4 milioane de tone, din care aproximativ 6,7 milioane de tone au fost deşeuri periculoase. În ceea ce priveşte evoluţia cantităţii de deşeuri periculoase transportate înspre statele membre, se poate observa o tendinţă crescătoare puternică până în 2007. Din 2001 până în 2007, cantitatea de deşeuri periculoase transportate înspre statele membre a crescut cu 147%. Majoritatea acestor transporturi sunt efectuate în cadrul UE, iar creșterea observată poate fi atribuită faptului că în unele state membre există instalaţii sofisticate pentru tratarea deşeurilor periculoase, în timp ce alte state membre nu dispun de astfel de instalaţii.

În 2008, cantitatea de deşeuri periculoase transportate înspre statele membre a scăzut, însă a crescut din nou în 2009. Cantitatea aferentă anului 2009 este mai mică decât cea aferentă anului 2007, dar mai mare decât cantitatea din 2006. Această evoluţie generală este similară pentru toate deşeurile notificate. Între 2001 şi 2007, cantităţile tuturor deşeurilor notificate transportate înspre statele membre au crescut cu 72%.

În perioada 2007-2009, cel mai mare „importator” de deşeuri periculoase a fost Germania (cu 2,7 milioane de tone în 2009), urmată de Ţările de Jos, Belgia, Italia, Franţa şi Suedia. Germania se află, de asemenea, în mod clar pe prima poziţie în ceea ce priveşte cantitatea totală de deşeuri periculoase şi alte tipuri de deşeuri notificate transportate înspre state membre ale UE (cu 7,6 milioane de tone în 2009). Alte state membre cu cantităţi totale ridicate de deşeuri periculoase şi alte tipuri de deşeuri notificate „importate" în perioada 2007-2009 au fost Italia, Ţările de Jos, Belgia, Suedia şi Franţa. Ca și în cazul transporturilor în exterior, ţările din UE-12 joacă un rol mai puţin important. Procentul de deşeuri periculoase şi alte tipuri de deşeuri notificate transportate înspre UE-12 a fost doar de aproximativ 2%. În ceea ce priveşte transporturile în interior de deşeuri în kg pe cap de locuitor, statele membre cu cele mai mari cifre în perioada 2007-2009 au fost Belgia, Ţările de Jos, Suedia şi Germania, atât pentru deşeurile periculoase, cât şi pentru toate deşeurile notificate.

Ca şi în cazul transporturilor de deșeuri în exterior, grupul „Y1-Y18” reprezintă cea mai importantă categorie de deşeuri, cu aproximativ 29% din cantitatea totală de deşeuri notificate transportate înspre statele membre ale UE-27 în 2009. Procentajul categoriei „Y19-Y45” a fost de aproximativ 12%, iar procentajul categoriei alte deşeuri (Y46-Y47) de aproximativ 5% pentru UE-27 în 2009. Această distribuţie este foarte similară pentru toţii anii de referinţă 2007-2009.

În 2006, categoria deşeuri „neclasificate” domina încă în clasificarea tipurilor de deşeuri, reprezentând până la 36% din numărul total de transporturi către Uniunea Europeană. În 2007, procentajul deşeurilor „neclasificate” a fost de 22%, iar în 2009 de doar 13%. În 2009, deşeuri fără specificaţie au fost transportate către Germania, Suedia, Franţa şi Regatul Unit. Cantităţi mari de deşeuri (3,2 milioane de tone în 2009) au fost transportate către Germania cu clasificarea „UE-RTD sau deşeuri naţionale nepericuloase”. Pentru anii 2009 şi 2008, Austria a raportat „importuri” de deşeuri nepericuloase care au făcut obiectul unei notificări (aproximativ 142 000 de tone în 2009 şi 96 000 de tone în 2008). Pentru anii 2007 şi 2009, Italia a raportat cantităţi mari de „importuri” de deşeuri clasificate ca „periculoase, specificate în funcţie de ţară” (aproximativ 295 000 de tone în 2007 şi 705 000 de tone în 2009).

Majoritatea deşeurilor transportate înspre statele membre ale UE au fost tratate într-o operaţiune de recuperare. În ultimii ani, însă, procentul recuperării a scăzut. În timp ce în 2004 84% din deşeurile transportate înspre statele membre ale UE-27 au fost supuse unei operaţiuni de recuperare, în 2009 procentul de recuperare a fost de 70%. Tendinţa este similară, de asemenea, în cazul UE-15.

În ceea ce priveşte procentul de recuperare comparativ cu procentul de eliminare, există diferenţe semnificative între statele membre. În 2008 şi 2009, peste 40% din deşeurile transportate înspre următoarele state membre au fost tratate într-o operaţiune de eliminare: Austria, Danemarca, Germania şi Spania. În 2009, cele mai mari cantităţi de deşeuri „importate” pentru eliminare au fost raportate de către Germania (1,5 milioane de tone), Ţările de Jos (135 000 tone) şi Franţa (102 000 tone).

Majoritatea deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri notificate transportate înspre statele membre în perioada 2007-2009 proveneau din alte state membre. Peste 97% din toate tipurile de deşeuri notificate transportate înspre statele membre proveneau din alte state membre sau din ţări AELS, iar peste 84% proveneau din UE-15. Numai în ceea ce priveşte deşeurile periculoase, peste 96% proveneau din alte state membre sau din ţări AELS, iar peste 80% din UE-15. Procentul de deşeuri provenind din ţări care nu fac parte din ODCE a fost minim în ceea ce priveşte atât deşeurile periculoase, cât şi toate deşeurile notificate.

6.           Transporturi ilegale, controale şi măsuri de punere în aplicare

Majoritatea statelor membre au afirmat că au existat cazuri de transporturi ilegale de deşeuri în perioada 2007-2009. În timp ce unele state membre au raportat un număr mare de cazuri, altele au raportat foarte puţine sau chiar nici unul. Ţările care au raportat cele mai multe cazuri au fost Germania, Ţările de Jos, Belgia, Regatul Unit şi Austria (reprezentând peste 70% din cazurile raportate pentru perioada 2007-2009).

Pentru anul 2009, statele membre au raportat aproximativ 400 de cazuri de transporturi ilegale de deşeuri, unele cazuri fiind probabil raportate de două ori, o dată de către ţara de destinaţie şi o dată de către ţara de expediere. Pentru anul 2009, aproximativ jumătate din transporturile ilegale raportate de statele membre au fost transporturi între statele membre, în timp ce cealaltă jumătate a inclus transporturi în interiorul sau în exteriorul UE. Cu toate acestea, trebuie să se ţină cont de faptul că numărul total de transporturi ilegale este considerabil mai mare decât cel raportat în mod oficial. De exemplu, după perioada de raportare (2007-2009), acţiuni comune de punere în aplicare ale IMPEL-tfs au arătat faptul că peste 20% din transporturile conţinând deşeuri în UE nu erau conforme cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006[12].

Cele mai frecvente motive ale ilegalităţii au fost legate de faptul că transportul de deşeuri era efectuat fără notificarea autorităţilor competente relevante sau contrar unei interdicţii a transporturilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Măsurile tipice de răspuns au inclus retrimiterea deşeurilor în ţara de origine şi stabilirea unei amenzi.

Printre măsurile aplicate de statele membre pentru detectarea transporturilor ilegale s-au numărat controalele regulate la frontiere şi monitorizarea periodică a facilităţilor care produc şi/sau tratează deşeurile, controale prin sondaj ale transporturilor transfrontaliere şi ale facilităţilor care produc şi/sau tratează deşeurile şi controale prin sondaj pe drumurile naţionale. Majoritatea statelor membre au furnizat, de asemenea, date detaliate cu privire la numărul de controale efectuate asupra transporturilor de deşeuri sau asupra operaţiunilor asociate de recuperare sau eliminare şi cu privire la numărul de transporturi ilegale detectate efectiv în timpul acestor controale. Numărul controalelor şi al controalelor prin sondaj efectuate în UE variază considerabil între statele membre. Pentru anul 2009, cele mai bune practici referitoare la controalele prin sondaj au fost furnizate de Polonia, cu aproximativ 40 de controale prin sondaj la fiecare 1 000 de tone de deşeuri periculoase transportate în interiorul sau în exteriorul ţării. Pentru majoritatea statelor membre nivelul de referinţă este de cel puţin zece ori mai mic.

7.           Concluzii generale privind stadiul punerii în aplicare

Raportare

Pentru perioada 2007-2009, ratele de răspuns atât pentru chestionarul Basel, cât şi pentru cel al Comisiei au fost de aproape 100%. Cu toate acestea, cea mai mare parte a statelor membre nu a trimis rapoartele la timp. Câteva rapoarte Basel au fost primite după data limită stabilită la 15 iulie 2011 şi, prin urmare, nu au mai putut fi luate în considerare în analiza datelor cantitative. În general, statele membre au prezentat suficiente informaţii cu privire la transporturile de deşeuri şi la problemele administrative, dispoziţiile şi politicile naţionale relevante.

Calitatea datelor

Într-un număr mare de cazuri, datele raportate de ţara de expediere diferă de datele raportate de ţara de destinaţie. În 2009, diferenţa între „exportul” şi „importul” raportat de deşeuri periculoase între statele membre ale UE a fost de aproape 27%, „exporturile” fiind mai mari decât „importurile”. În acelaşi an, diferenţa între „exportul” şi „importul” raportat de alte deşeuri notificate între statele membre ale UE a fost de aproape 36%, dar „importurile” au fost mai mari decât „exporturile”.

Clasificarea deşeurilor

Lipsa codurilor Basel adecvate pentru anumite deşeuri periculoase împiedică deseori o raportare transparentă. Cu toate acestea, situaţia s-a îmbunătăţit de când ţările pot utiliza codurile din lista europeană a deşeurilor[13]. În vederea armonizării raportării, statele membre sunt încurajate ferm să includă, de asemenea, codurile din lista europeană a deşeurilor în rapoartele lor. Mai mult, utilizarea consecventă a codurilor respective ar contribui la o mai bună raportare a deşeurilor nepericuloase care nu sunt incluse în categoriile Y46 şi Y47 sau în alte coduri specifice Basel şi al căror export face obiectul procedurii de notificare şi de acord preliminar scris în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

Producerea de deşeuri

În 2009, aproximativ 77 de milioane de tone de deşeuri periculoase au fost produse în UE-27. Din 2000 până în 2008, cantitatea totală de deşeuri periculoase produse de ţările din UE-27 a crescut cu 46%. Cantităţile de deşeuri periculoase produse în 2009 sunt uşor mai mici decât cele din 2008.

Transporturile de deşeuri

În perioada 2007-2009, cantitatea totală a tuturor deşeurilor notificate transportate în exteriorul statelor membre ale UE a fost de aproximativ 33,1 milioane de tone, din care aproximativ 22,9 milioane de tone au fost deşeuri periculoase. 99% din deşeurile periculoase transportate în exteriorul statelor membre au fost destinate ţărilor din UE-27 şi ţărilor AELS, iar peste 95% au rămas în UE-15.

În perioada 2007-2009, cantitatea totală a tuturor deşeurilor notificate transportate înspre statele membre ale UE a fost de aproximativ 37 de milioane de tone, din care 20,5 milioane de tone au fost deşeuri periculoase. Peste 96% din deşeurile periculoase proveneau din alte state membre sau din ţări AELS, iar peste 80% din UE-15.

Transporturi ilegale

Pentru anul 2009, statele membre au raportat aproximativ 400 de cazuri de transporturi ilegale de deşeuri, în timp ce se estimează că numărul total al acestor transporturi ar fi considerabil mai mare. Pentru anul 2009, aproape jumătate din transporturile ilegale raportate au fost transporturi între statele membre, cealaltă jumătate reprezentând transporturi în interiorul sau în exteriorul UE. Numărul controalelor şi al controalelor prin sondaj efectuate în UE variază considerabil între statele membre.

8.           Următoarele etape

În perioada 25 ianuarie – 12 aprilie 2011, Comisia a efectuat o consultare publică a părţilor interesate privind modalităţile de intensificare a controalelor şi de aplicare a Regulamentului[14]. Majoritatea părţilor interesate (89%) a optat pentru elaborarea de noi documente legislative europene care să consolideze cerinţele referitoare la controale. Câteva dintre opţiunile propuse au vizat planificarea controalelor, controale în amonte, formarea profesională a funcţionarilor şi sarcina operatorilor de a aduce dovezi în anumite cazuri în care există motive întemeiate pentru a suspecta eludarea Rregulamentului. Comisia efectuează, în prezent, o evaluare a impactului economic, social şi de mediu al posibilelor măsuri legislative şi nonlegislative viitoare.

[1]               JO L 190, 12.7.2006, p.1.

[2]               Decizia 1999/412/CE (JO L 156, 23.6.1999, p. 37) şi articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

[3]               Articolul 41 din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 şi articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

[4]               Raportul Comisiei {SEC(2006) 1053}, 1.8.2006.

[5]               Raportul Comisiei {SEC(2009) 811}, 24.6.2009.

[6]               Toate statele membre actuale ale Uniunii Europene.

[7]               Ţările care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004.

[8]               Ţările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 sau în 2007.

[9]               Valorile pentru Italia şi Franţa sunt bazate pe estimări.

[10]             Datele din Estonia includ deşeurile de şisturi bituminoase, care reprezintă peste 95% din cantitatea totală.

[11]             Sintagma „deşeuri transportate în exteriorul" statelor membre include transporturile în interiorul UE. Cea mai mare parte a deşeurilor transportate transfrontalier rămâne pe teritoriul UE.

[12]             Un raport detaliat este disponibil la adresa: http://impel.eu/projects/enforcement-actions-ii.

[13]             Deşeuri enumerate în anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

[14]             Site-ul internet ”Vocea ta în Europa”: http://ec.europa.eu/yourvoice/consultations/index_ro.htm, http://ec.europa.eu/environment/waste/shipments/news.htm.