This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52011PC0793
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on alternative dispute resolution for consumer disputes and amending Regulation (EC) No 2006/2004 and Directive 2009/22/EC (Directive on consumer ADR)
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)
/* COM/2011/0793 final - 2011/0373 (COD) */
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) /* COM/2011/0793 final - 2011/0373 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE
1.
CONTEXTUL PROPUNERII
Prezenta propunere, împreună cu
propunerea de regulament privind soluționarea online a litigiilor în
materie de consum (denumit în continuare „Regulamentul privind SOL în materie
de consum”), trebuie plasată în contextul eforturilor de a
îmbunătăți funcționarea pieței interne de vânzare cu
amănuntul și, în special, de a consolida măsurile de
despăgubire pentru consumatori. O parte
importantă din consumatorii europeni se confruntă cu probleme atunci
când achiziționează bunuri și servicii pe piața
internă. În 2010, aproximativ 20% dintre consumatorii europeni[1]s-au aflat în această
situație. În pofida unui nivel în general înalt de protecție a
consumatorilor, garantată prin legislație, problemele întâlnite de
consumatori sunt adesea lăsate nerezolvate. Pierderile suportate de
către consumatorii europeni din cauza problemelor legate de bunurile sau
serviciile cumpărate sunt estimate la 0,4% din PIB-ul UE. Pe lângă
recurgerea la măsurile de despăgubire[2]
judiciare tradiționale, consumatorii și întreprinderile din unele
statele membre au opțiunea de a înainta reclamațiile lor unor
entități de soluționare alternativă a litigiilor (denumite
în continuare „entități SAL”). Aceste entități vizează
soluționarea extrajudiciară a litigiilor care apar între
părți, prin intervenția unei entități (de exemplu
arbitru, conciliator, mediator, Ombudsman, camera de recurs). Comisia a adoptat două recomandări
privind SAL[3]
în materie de consum și a stabilit două rețele care se
ocupă de SAL (ECC-NET[4]
și FIN-NET[5]).
O serie de acte legislative ale Uniunii privind sectoare specifice conțin
o clauză referitoare la SAL[6],
iar Directiva privind medierea[7]
promovează soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor, inclusiv
litigiile în materie de consum. Cu toate acestea, analiza situației
actuale a identificat următoarele deficiențe importante care
afectează eficacitatea SAL: deficiențe în gradul lor de acoperire,
lipsa de sensibilizare a consumatorilor și a întreprinderilor, precum
și calitatea neuniformă a procedurilor SAL[8]. Lipsa unei SAL eficiente în contextul
tranzacțiilor transfrontaliere ridică probleme specifice (cum ar fi
barierele lingvistice, eventualele costuri mai ridicate, diferențele între
legislațiile diferitelor state membre). Având în vedere
problemele identificate, Comisia s-a angajat să propună măsuri
privind SAL care să garanteze că toate reclamațiile
consumatorilor pot fi înaintate unei entități SAL și că
litigiile care decurg din tranzacții transfrontaliere vor putea fi mai
ușor rezolvate[9].
2.
Rezultatele consultărilor cu părțile
interesate și ale evaluării impactului
2.1.
Obținerea expertizei și consultarea
părților interesate
Comisia a efectuat o serie de studii privind
SAL. Printre acestea se numără și un studiu din 2009 privind
utilizarea unei metode alternative de soluționare a litigiilor în Uniunea
Europeană[10]
(Study on the use of Alternative Dispute resolution in the European Union),
care prezintă o analiză amănunțită a
entităților SAL existente și a funcționării lor în
toate statele membre, un studiu privind „despăgubirile consumatorilor în
UE: experiențele, percepțiile și opiniile consumatorilor”[11], o „evaluare a costurilor de
punere în conformitate legate de utilizarea SAL” [Assessment of the
compliance costs including administrative costs/burdens on businesses linked to
the use of Alternative Dispute Resolution (ADR)] din 2011 și un studiu
privind SAL la nivel transfrontalier în Uniunea Europeană (Cross-border
ADR in the European Union) din 2011[12].
O consultare publică privind utilizarea
SAL a fost lansată în ianuarie 2011[13].
S-a constatat că majoritatea părților erau de acord în ceea ce
privește SAL toți respondenții au fost de acord cu privire la
necesitatea de a continua dezvoltarea SAL în scopul de a
îmbunătăți funcționarea pieței interne. Marea
majoritate a respondenților au sprijinit, de asemenea, acțiunea la
nivelul UE și au subliniat necesitatea unor proceduri SAL de calitate care
ar trebui să fie disponibile în special în cazul litigiilor care decurg
din tranzacțiile transfrontaliere și în mediul digital. În opinia
lor, procedurile SAL eficiente ar trebui să se ghideze după câteva
principii comune, cum ar fi imparțialitatea, transparența,
eficacitatea și echitatea. Numeroase persoane s-au exprimat în favoarea
îmbunătățirii procedurilor de SOL, în special în ceea ce
privește tranzacțiile comerciale electronice, care fac obiectul unui
număr tot mai mare de reclamații referitoare mai ales la sume mici. În martie 2011, serviciile
Comisiei,împreună cu Parlamentul European au organizat un summit privind
„soluționarea alternativă a litigiilor pentru piața internă
și consumatori”, care a reunit aproximativ 200 de părți
interesate. Dezbaterea a arătat un sprijin general acordat
dezvoltării SAL, inclusiv a SOL, pentru consumatori și a subliniat
necesitatea de a se acționa la nivelul UE. În aprilie 2011, un atelier pe
tema „SAL: cum să îi asigurăm o funcționare mai bună?” a
fost organizat în cadrul Summitului european dedicat consumatorilor[14] și a reunit 60 de
părți interesate. Au fost furnizate informații
complementare, în special printr-o consultare a întreprinderilor realizată
de serviciile Comisiei în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, prin
intermediul Grupului de consultare a întreprinderilor europene[15] și printr-o consultare a
întreprinderilor desfășurată între martie și mai 2011 prin
intermediul platformei de anchetă privind IMM-urile[16]. Autoritatea Europeană pentru
Protecția Datelor (AEPD) a fost, de asemenea, consultată.
2.2.
Evaluarea impactului
Comisia a efectuat o evaluare detaliată a
impactului, examinând o serie de opțiuni de politică pentru
următoare două teme: „SAL: acoperire, informații și
calitate” și „SOL pentru tranzacțiile comerciale electronice
transfrontaliere”. Evaluarea impactului a concluzionat că numai o
combinație a două instrumente referitoare la SAL și la SOL poate
asigura accesul la mijloace imparțiale, transparente și eficace de
soluționare extrajudiciară a litigiilor naționale și
transfrontaliere în materie de consum. În special, o directivă cadru
reprezintă soluția cea mai potrivită pentru a asigura o
acoperire completă în ceea ce privește SAL în toate statele membre,
pentru a informa consumatorii cu privire la SAL și pentru a se asigura
că entitățile SAL respectă principiile de calitate
specifice. Acoperirea completă în ceea ce privește SAL va crea cadrul
necesar pe baza căruia o procedură SOL la nivelul UE să
poată aborda în mod eficace litigiile legate de tranzacțiile
comerciale electronice transfrontaliere.
3.
ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII
3.1.
Principalele elemente ale propunerii
3.1.1.
Garantarea faptului că există proceduri
SAL pentru toate tipurile de litigii în materie de consum
Conform prezentei propuneri, statele membre se
asigură că orice litigiu între un consumator și un comerciant,
care rezultă din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii, poate
fi înaintat unei entități SAL, inclusiv prin mijloacele online. În
vederea îndeplinirii obligațiilor lor, statele membre pot utiliza
entitățile SAL existente, ajustând domeniul lor de aplicare,
după caz; sau pot crea noi entități SAL sau o entitate
intersectorială complementară. Prezenta propunere se aplică litigiilor
dintre consumatori și comercianți care rezultă din vânzarea de
produse sau prestarea de servicii. Acestea includ atât reclamații depuse
de consumatori împotriva unor comercianți, cât și reclamații
depuse de comercianți împotriva unor consumatori. Prezenta propunere se
aplică entităților SAL care urmăresc să
soluționeze litigiile dintre consumatori și comercianți în afara
instanțelor judecătorești prin intermediul unei
entități de soluționare a litigiilor. Aceasta acoperă, în
special, procedurile de mediere, dar și procedurile extrajudiciare de
natură cvasijudiciară, precum procedurile înaintate comisiei pentru
reclamațiile consumatorilor, procedurile de arbitraj și de
conciliere. Prezenta propunere nu se aplică sistemelor de tratare a
reclamațiilor consumatorilor gestionate de comerciant, nici
entităților de soluționare a litigiilor în cazul cărora
persoanele fizice responsabile de soluționarea litigiilor sunt angajate
exclusiv de comerciant. De asemenea, aceasta exclude negocierile directe
între părți.
3.1.2.
Informații privind SAL și cooperarea
Atunci când apar litigii, consumatorii trebuie
să poată identifica rapid care dintre entitățile SAL este
competentă să le soluționeze litigiul. În acest scop, prezenta
propunere se asigură că consumatorii vor putea găsi
informații privind entitatea SAL competentă în principalele documente
comerciale furnizate de comerciant și pe site-ul internet al acestuia, în
cazul în care comerciantul dispune de un site internet. În plus,
comercianții vor trebui să informeze consumatorii dacă
intenționează sau nu să utilizeze SAL cu privire la
reclamațiile depuse împotriva lor de către un consumator.
Această obligație va acționa ca un stimulent pentru
comercianți de a folosi SAL mai frecvent. Conform prezentei propuneri, statele membre se
asigură că consumatorii pot obține sprijin atunci când sunt
implicați într-un litigiu transfrontalier. Statele membre pot delega
responsabilitatea pentru această sarcină centrului lor afiliat
rețelei centrelor europene pentru consumatori (ECC-Net), care
îndeplinește în prezent funcția de dirijare a consumatorilor
către entitățile SAL competente în rezolvarea litigiilor
transfrontaliere. În temeiul propunerii, entitățile
SAL vor fi încurajate să devină membre ale unor rețele de
entități SAL în domenii sectoriale specifice, atunci când
soluționează litigii în acest domeniu. În plus, prezenta propunere
încurajează cooperarea între entitățile SAL și autoritățile
naționale însărcinate cu punerea în aplicare a legislației în
materie de protecție a consumatorului. Prezenta propunere cuprinde dispoziții
care garantează respectarea unor garanții stricte de
confidențialitate și de protecție a datelor, în conformitate cu
legislația relevantă a Uniunii.
3.1.3.
Calitatea entităților SAL
Prezenta propunere are ca scop garantarea
faptului că entitățile SAL respectă principiile de
calitate, cum ar fi principiile imparțialității,
transparenței, eficacității și echității. Aceste
principii au fost stabilite în două recomandări ale Comisiei. Prin
acordarea unui caracter obligatoriu acestor principii, prezenta propunere va
crea condiții de concurență echitabile pentru SAL și va
consolida încrederea consumatorilor și a comercianților în
procedurile SAL. Transparența entităților SAL
trebuie să garanteze că, înainte de a se angaja într-o procedură
de soluționare alternativă a litigiilor, părțile primesc
toate informațiile de care au nevoie pentru a lua o decizie în
cunoștință de cauză. Procedurile SAL ar trebui să fie
eficace și să abordeze anumite deficiențe aferente procedurilor
judiciare, cum ar fi costurile, durata și complexitatea. Pe baza
rezultatelor studiilor existente, prezenta propunere prevede că litigiile
ar trebui să fie rezolvate în termen de 90 de zile. Pentru a se asigura
că procedurile SAL rămân accesibile tuturor consumatorilor, prezenta
propunere prevede că acestea trebuie să fie gratuite sau propuse la
costuri moderate pentru consumatori.
3.1.4.
Monitorizarea
Pentru a se asigura că
entitățile SAL funcționează în mod corect și
furnizează servicii de calitate pentru consumatori și
comercianți, acestea trebuie să fie monitorizate îndeaproape. În
fiecare stat membru, o autoritate competentă va fi responsabilă de
monitorizarea funcționării entităților SAL stabilite pe
teritoriul său. Autoritățile competente vor evalua, inter
alia, pe baza informațiilor notificate de către
entitățile SAL, dacă o anumită entitate SAL respectă
cerințele de calitate stabilite prin prezenta propunere. În plus,
autoritățile competente vor publica rapoarte periodice privind
evoluția și funcționarea entităților SAL. La fiecare
trei ani, Comisia va prezenta un raport Parlamentului European și
Consiliului cu privire la aplicarea directivei.
3.2.
Principiul subsidiarității
Propunerea se bazează pe articolul 114
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Dezvoltarea unui sistem de SAL eficient în
cadrul Uniunii, bazat pe actualele entități SAL din statele membre
și care respectă tradițiile juridice ale acestora, va consolida
încrederea consumatorilor în piața internă de vânzare cu
amănuntul, inclusiv în materie de comerț electronic. Aceasta va
genera, de asemenea, noi oportunități pentru întreprinderi.
Acțiunea individuală a statelor membre ar putea avea ca rezultat
continuarea fragmentării SAL, care, la rândul ei, ar contribui la
apariția unui tratament inegal pentru consumatori și comercianți
pe piața internă și ar crea niveluri diferite ale
despăgubirilor pe care consumatorii le pot obține în Uniune.
Acțiunile la nivelul Uniunii, astfel cum sunt propuse, ar trebui să
ofere consumatorilor europeni același nivel de protecție și
să promoveze practicile concurențiale între întreprinderi, sporind
astfel schimbul de produse sau servicii la nivel transfrontalier. Definirea la nivelul Uniunii a principiilor
comune și a normelor aplicabile entităților și procedurilor
SAL în toate statele membre va prezenta avantajul clar de a asigura un
tratament eficient și adecvat al litigiilor în materie de consum care
rezultă din tranzacțiile naționale sau transfrontaliere. Aceasta
va garanta, de asemenea, că nivelurile de calitate ale procedurilor SAL
sunt mai omogene în Uniune. Divergența politicilor naționale
privind procedurile SAL (sau lipsa acestora) arată că măsurile
unilaterale adoptate de către statele membre nu conduc la o soluție
satisfăcătoare pentru consumatori și întreprinderi. O SAL
eficace și eficientă în cazul litigiilor transfrontaliere
necesită un sistem eficient de entități SAL interne pe care
să se poată baza platforma SOL la nivelul UE.
3.3.
Proporționalitate
Propunerea respectă principiul
proporționalității din următoarele motive: Propunerea nu depășește cadrul
strict necesar atingerii obiectivelor sale. Nu reglementează toate
aspectele SAL, dar se axează pe unele aspecte cheie ale
soluționării litigiilor în afara instanțelor
judecătorești. Directiva-cadru se va baza pe entitățile SAL
care există deja și va lăsa la latitudinea statelor membre
alegerea formei și a mijloacelor de a atinge rezultatele așteptate. Obiectivele prezentei propuneri vor fi atinse
la cele mai mici costuri pentru întreprinderi și pentru statele membre,
evitându-se dublarea cheltuielilor sau sarcinile administrative inutile. 4. Implicațiile bugetare Prezenta propunere nu are implicații pentru bugetul UE. Prin
urmare, propunerea nu este însoțită de o fișă
financiară. 2011/0373 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI A CONSILIULUI privind soluționarea alternativă a
litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr.
2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de
consum) PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114, având în vedere propunerea Comisiei Europene[17], după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic
și Social European[18], după consultarea Autorității
Europene pentru Protecția Datelor, hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, Întrucât: (1)
În conformitate cu articolul 169 alineatul (1)
și cu articolul 169 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie
la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin
măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din tratat.
Articolul 38 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede
că politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecție a
consumatorilor. (2)
În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din
TFUE, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere
interne, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a
bunurilor și a serviciilor. Pentru a fi în măsură să
beneficieze de piața internă și pentru a avea încredere
deplină în aceasta, consumatorii trebuie să aibă acces la
modalități simple și necostisitoare de soluționare a
litigiilor care decurg din vânzarea de produse sau din prestarea de servicii..
Acest lucru se aplică atât tranzacțiilor online, cât și celor
offline și este deosebit de important atunci când consumatorii fac
cumpărături în străinătate. (3)
Soluționarea alternativă a litigiilor
oferă o soluție extrajudiciară simplă, rapidă și
necostisitoare în cazul litigiilor dintre consumatori și comercianți.
Cu toate acestea, soluționarea alternativă a litigiilor nu este
încă suficient de dezvoltată în Uniunea Europeană. Pentru a
permite consumatorilor să profite pe deplin de potențialul acesteia,
este necesar ca soluționarea alternativă a litigiilor să fie
disponibilă pentru toate tipurile de litigii între consumatori, ca
nivelurile de calitate ale procedurilor SAL să fie egale, iar consumatorii
și comercianții să fie la curent cu aceste proceduri. Este, de
asemenea, necesar ca entitățile SAL să abordeze în mod eficient
litigiile transfrontaliere. (4)
În Actul privind piața unică[19], Comisia a menționat
legislația privind soluționarea alternativă a litigiilor, care
include dimensiunea comerțului electronic, drept una din cele
douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și
întărirea încrederii în piața unică. (5)
Consiliul European a invitat Parlamentul European
și Consiliul să adopte, până la sfârșitul anului 2012, un
prim set de măsuri prioritare pentru a da un nou impuls pieței unice[20]. (6)
Dezvoltarea unui sistem performant de
soluționare alternativă a litigiilor în cadrul Uniunii Europene este
necesară pentru a consolida încrederea consumatorilor în piața
internă, inclusiv în domeniul comerțului electronic. Această
dezvoltare ar trebui să se bazeze pe procedurile SAL existente în statele
membre și să respecte tradițiile juridice ale acestora. (7)
Prezenta directivă ar trebui să se aplice
litigiilor contractuale dintre consumatori și comercianți care
rezultă din vânzarea de produse sau din prestarea de servicii în toate
sectoarele economice. Aceasta ar trebui să includă atât
reclamații înaintate de consumatori împotriva comercianților, cât
și reclamații înaintate de către comercianți împotriva
consumatorilor. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice
litigiilor între comercianți; cu toate acestea, ea nu ar trebui să
împiedice statele membre să adopte sau să mențină în
vigoare dispoziții privind procedurile de soluționare
extrajudiciară a litigiilor respective. (8)
Definiția consumatorului ar trebui să
includă persoanele fizice care acționează în afara
activității lor comerciale, a afacerii, meseriei sau a profesiei lor.
Dacă însă contractul este încheiat în scopuri parțial
circumscrise activității comerciale și parțial aflate în
afara acesteia (contracte cu dublu scop) și dacă scopul comercial
este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în
contextul general al livrării, respectiva persoană trebuie să
fie, și ea, considerată drept un consumator. (9)
Prezenta directivă nu ar trebui să
aducă atingere Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie
civilă și comercială[21],
Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind
competența judiciară, recunoașterea și executarea
hotărârilor în materie civilă și comercială[22], Regulamentului (CE) nr.
864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie
2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II)[23] și Regulamentului (CE)
nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie
2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I)[24]. (10)
Prezenta directivă ar trebui să prevaleze
asupra legislației Uniunii care prevede dispoziții care vizează
încurajarea creării de entități SAL într-un sector specific. În
cazul în care legislația specifică acestui sector prevede crearea
acestor entități, prezenta directivă ar trebui să prevaleze
numai în măsura în care o astfel de legislație nu asigură cel
puțin un nivel echivalent de protecție a consumatorilor. (11)
Entitățile SAL sunt extrem de diverse pe
teritoriul UE, dar și în interiorul statelor membre. Prezenta
directivă ar trebui să vizeze orice entitate care este stabilită
pe o bază durabilă și oferă soluționarea unui litigiu
printr-o procedură SAL. O procedură de arbitraj care este creată
în afara cadrului unei entități SAL, pe o bază ad hoc,
pentru un singur litigiu între un consumator și un comerciant nu ar trebui
considerată drept o procedură de soluționare alternativă a
litigiilor. (12)
Prezenta directivă nu ar trebui să se
aplice nici procedurilor entităților de soluționare a
litigiilor, în cazul în care persoanele fizice responsabile de
soluționarea litigiilor sunt angajate exclusiv de comerciant, nici procedurilor
sistemelor de tratare a reclamațiilor gestionate de către comerciant.
Aceasta nu ar trebui să se aplice negocierilor directe între
părți. De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice
încercărilor efectuate de un judecător de a soluționa un litigiu
pe parcursul procedurii judiciare referitoare la respectivul litigiu. (13)
Statele membre ar trebui să se asigure că
litigiile care intră sub incidența prezentei directive pot fi
prezentate unei entități SAL care îndeplinește cerințele
prevăzute de prezenta directivă. Statele membre ar trebui să
aibă posibilitatea de a îndeplini această obligație bazându-se
pe entitățile SAL existente și adaptând domeniul lor de
aplicare, după caz, sau permițând crearea de noi entități
SAL. Prezenta directivă nu ar trebui să oblige statele membre să
creeze o entitate SAL specifică pentru fiecare sector de comerț cu
amănuntul. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a
prevedea crearea unei entități SAL complementare care să se
ocupe de litigiile pentru a căror soluționare nicio entitate specifică
nu este competentă. (14)
Prezenta directivă nu ar trebui să
aducă atingere comercianților stabiliți într-un stat membru
și acoperiți de o entitate SAL care se află în alt stat membru.
Statele membre ar trebui să încurajeze dezvoltarea unor astfel de entități. (15)
Prezenta directivă nu ar trebui să
aducă atingere statelor membre care mențin sau introduc proceduri SAL
care tratează în comun litigii identice sau similare între un comerciant
și mai mulți consumatori. Aceste proceduri pot fi considerate drept o
etapă preliminară pentru dezvoltarea în continuare a procedurilor
colective SAL în cadrul Uniunii. (16)
Prelucrarea informațiilor referitoare la
litigiile reglementate prin prezenta directivă ar trebui să respecte
normele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în
actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre,
adoptate în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera
circulație a acestor date. (17)
Persoanele fizice responsabile de soluționarea
alternativă a litigiilor nu ar trebui să fie considerate
imparțiale decât în cazul în care acestea nu pot fi supuse presiunii care,
eventual, le influențează comportamentul cu privire la litigiu. Este
nevoie, în mod special, să se asigure lipsa unei astfel de presiuni în
cazul în care entitățile SAL sunt finanțate de către una
dintre părțile în litigiu sau de o organizație la care este
afiliată una dintre părți. (18)
Pentru a asigura transparența
entităților SAL și a procedurilor SAL este necesar ca, înainte
de a se angaja într-o procedură de soluționare alternativă a
litigiilor, părțile să primească toate informațiile de
care au nevoie pentru a lua o decizie în cunoștință de
cauză. (19)
Procedurile SAL ar trebui să fie eficace.
Acestea ar trebui să prevadă o procedură simplă și
rapidă a cărei durată să nu depășească, în
general, 90 de zile. Entitatea SAL ar trebui să fie în măsură
să prelungească această perioadă de timp atunci când
complexitatea litigiului în cauză solicită acest lucru. (20)
Procedurile SAL ar trebui să fie gratuite sau
propuse la costuri moderate pentru consumatori, astfel încât folosirea acestor
proceduri de către consumatori să rămână rezonabilă
din punct de vedere economic. (21)
Procedurile SAL ar trebui să fie echitabile,
astfel încât părțile în litigiu să fie informate pe deplin cu
privire la drepturile lor și la consecințele alegerilor făcute
în contextul procedurii de soluționare alternativă a litigiilor. (22)
În cazul apariției unui litigiu, este necesar
ca consumatorii să poată identifica rapid care dintre
entitățile SAL este competentă pentru a soluționa
reclamația lor și să știe dacă comerciantul în
cauză va participa la procedurile transmise entității SAL. Prin
urmare, comercianții ar trebui să furnizeze astfel de informații
în principalele lor documente comerciale și, în cazul în care aceștia
dispun un site internet, pe paginile lor de internet. Această
obligație ar trebui să se aplice fără a aduce atingere
articolului 6 alineatul (1) litera (t), articolului 7 alineatul (1) și
articolului 8 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor[25]. Articolul 6 alineatul (1)
litera (t) din Directiva 2011/83/UE prevede că, în cazul contractelor
încheiate cu consumatorii la distanță sau în afara spațiilor
comerciale, comerciantul trebuie să informeze consumatorul cu privire la
posibilitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar de reclamație
și despăgubire la care este supus comerciantul, precum și cu
privire la condițiile de acces la acesta, înainte ca respectivul
consumator să aibă obligații în temeiul contractului. Articolul
7 alineatul (1) din Directiva 2011/83/UE prevede că, în cazul contractelor
negociate în afara spațiilor comerciale, aceste informații trebuie
să fie furnizate pe suport de hârtie, sau, în cazul în care consumatorul
este de acord, pe un alt suport durabil. (23)
Prezenta directivă nu prevede participarea
comercianților la procedurile SAL, nici că aceștia au
obligația de a respecta rezultatul acestor proceduri, atunci când un
consumator a depus o reclamație împotriva acestora. Cu toate acestea,
prezenta directivă nu aduce atingere niciunei norme naționale care
impune comercianților participarea la astfel de proceduri sau respectarea
rezultatului acestor proceduri, cu condiția ca o astfel de legislație
să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de
acces la sistemul judiciar, astfel cum este garantat la articolul 47 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. (24)
Statele membre ar trebui să garanteze că
entitățile SAL cooperează în vederea soluționării
litigiilor transfrontaliere. (25)
Rețelele de entități SAL care
facilitează soluționarea litigiilor transfrontaliere, cum ar fi
FIN-NET în domeniul serviciilor financiare, ar trebui să fie consolidate
în cadrul Uniunii. Statele membre ar trebui să încurajeze
entitățile SAL să facă parte din aceste rețele. (26)
Cooperarea strânsă între entitățile
SAL și autoritățile naționale însărcinate cu punerea
în aplicare a legislației Uniunii privind protecția consumatorilor ar
trebui să consolideze aplicarea efectivă a acestor dispoziții
legislative ale Uniunii. (27)
Pentru a se asigura că entitățile
SAL funcționează în mod corespunzător și eficace, ele ar
trebui să fie monitorizate atent. Comisia și autoritățile
competente în conformitate cu prezenta directivă ar trebui să publice
și să actualizeze o listă de entități SAL care
respectă dispozițiile prezentei directive. Alte entități,
cum ar fi entități SAL, asociații ale consumatorilor,
asociații profesionale și rețeaua centrelor europene pentru
consumatori ar trebui, de asemenea, să publice această listă. În
plus, autoritățile competente ar trebui să publice rapoarte periodice
privind evoluția și funcționarea entităților SAL.
Entitățile SAL ar trebui să notifice autorităților
competente informații specifice pe baza cărora aceste rapoarte ar
trebui să fie elaborate. Statele membre ar trebui să încurajeze
entitățile SAL să furnizeze astfel de informații utilizând
Recomandarea 2010/304/UE a Comisiei privind utilizarea unei metode armonizate
de clasificare și raportare a reclamațiilor și cererilor de
informații din partea consumatorilor[26].
(28)
Este necesar ca statele membre să stabilească
sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei
directive referitoare la informarea consumatorilor de către
comercianți și la informațiile care trebuie notificate
autorităților competente de către entitățile SAL
și să asigure punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile ar
trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. (29)
Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre
autoritățile naționale însărcinate să asigure
aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului
(„Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a
consumatorului”)[27]
ar trebui să fie modificat pentru a include o trimitere la prezenta
directivă în anexa sa, astfel încât să consolideze cooperarea
transfrontalieră în materie de aplicare a prezentei directive. (30)
Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în
ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor („Directiva
privind acțiunile în încetare”)[28]
ar trebui să fie modificată pentru a include o trimitere la prezenta
directivă în anexa sa, astfel încât să garanteze că interesele
colective ale consumatorilor prevăzute în prezenta directivă sunt
protejate. (31)
Deoarece obiectivul prezentei directive, și
anume de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin
asigurarea unui înalt nivel de protecție a consumatorilor, nu poate fi
realizat în mod satisfăcător de către statele membre și,
prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat
mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate
cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la
articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu
principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la
respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea
ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. (32)
Prezenta directivă respectă drepturile
fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, în special la articolele 7, 8, 38 și 47. ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1
Obiect Scopul prezentei directive este de a contribui
la buna funcționare a pieței interne și la atingerea unui nivel
înalt de protecție a consumatorilor prin garantarea faptului că
litigiile dintre consumatori și comercianți pot fi transmise unor
entități care aplică proceduri de soluționare
alternativă a litigiilor imparțiale, transparente, eficace și
echitabile. Articolul 2
Domeniul de aplicare 1.
Prezenta directivă se aplică procedurilor
de soluționare extrajudiciară a litigiilor contractuale care
rezultă din vânzarea de produse sau din prestarea de servicii de
către un comerciant stabilit în Uniune unui consumator rezident în Uniune
prin intervenția unei entități de soluționare a litigiilor
care propune sau impune o soluție sau reunește părțile în
scopul de a facilita o soluție amiabilă, denumite în continuare
„proceduri SAL”. 2.
Prezenta directivă nu se aplică: (a)
procedurilor supuse entităților de
soluționare a litigiilor, în cazul în care persoanele fizice responsabile
de soluționarea litigiilor sunt angajate exclusiv de comerciant; (b)
procedurilor supuse sistemelor de tratare a
reclamațiilor consumatorilor gestionate de comerciant; (c)
negocierilor directe între consumator şi
comerciant, cu sau fără reprezentare; (d)
încercărilor efectuate de un judecător de
a soluționa un litigiu pe parcursul procedurii judiciare referitoare la
respectivul litigiu. Articolul 3
Legătura cu alte dispoziții legislative ale Uniunii 1. Prezenta directivă nu aduce
atingere Directivei 2008/52/CE, Regulamentului (CE) nr. 44/2001,
Regulamentului (CE) nr. 864/2007 și Regulamentului (CE) nr. 593/2008. 2. Articolul 5 alineatul (1) din
prezenta directivă prevalează asupra dispozițiilor
menționate în anexă. 3. Prezenta directivă
prevalează asupra dispozițiilor obligatorii din legislația
sectorială a Uniunii care se referă la soluționarea
alternativă a litigiilor doar în măsura în care aceste
dispoziții nu asigură cel puțin un nivel echivalent de
protecție a consumatorilor. Articolul 4
Definiții În sensul prezentei directive: (a)
„consumator” înseamnă orice persoană
fizică care acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea
sa comercială, de afacerea, meseria sau profesia sa; (b)
„comerciant” înseamnă orice persoană
fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau
privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte
persoane care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri ce
țin de activitatea sa comercială, de afaceri,
meșteșugărească sau profesională; (c)
un comerciant este „stabilit”: –
în locul în care își desfășoară
activitatea profesională, dacă este vorba despre o persoană
fizică; –
în locul în care își are sediul statutar,
administrația centrală sau în care își desfășoară
în principal activitatea, inclusiv o sucursală, agenție sau o
altă unitate, dacă este vorba despre o societate sau o altă persoană
juridică ori despre o asociație de persoane fizice sau juridice; (d)
„litigiu transfrontalier” înseamnă un litigiu
contractual care rezultă din vânzarea de bunuri sau din prestarea de
servicii, în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă
astfel de bunuri sau servicii, își are reședința într-un alt
stat membru decât cel în care este stabilit comerciantul; (e)
„entitate SAL” înseamnă orice entitate,
indiferent de cum este numită sau menționată, care este
stabilită pe o bază durabilă și oferă
soluționarea unui litigiu prin procedura SAL; (f)
o entitate SAL este „stabilită”: –
în locul în care aceasta își
desfășoară activitățile de soluționare
alternativă a litigiilor, dacă funcționarea sa este
asigurată de o persoană fizică; –
în locul în care respectiva persoană
juridică sau asociație de persoane fizice sau juridice își
desfășoară activitățile de soluționare
alternativă a litigiilor sau își au sediul statutar, dacă
funcționarea sa este asigurată de o persoană juridică sau
de o asociație de persoane fizice sau juridice; –
în locul în care respectiva autoritate sau un alt
organism public își are sediul, dacă funcționarea sa este
asigurată de o autoritate sau de un alt organism public. CAPITOLUL II
ACCESUL LA SOLUȚIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR ȘI PRINCIPIILE
APLICABILE Articolul 5
Accesul la soluționarea alternativă a litigiilor 1.
Statele membre se asigură că litigiile
care intră sub incidența prezentei directive pot fi prezentate unei
entități SAL care îndeplinește cerințele prevăzute de
prezenta directivă. 2.
Statele membre se asigură că
entitățile SAL: (a)
dispun de un site internet care permite
părților să depună o reclamație online; (b)
permit părților să schimbe
informații cu ele prin mijloace electronice; (c)
acceptă atât litigii naționale, cât
și litigii transfrontaliere, inclusiv litigiile reglementate de
Regulamentul (UE) nr. [Office of Publications insert reference number]
al Parlamentului European și al Consiliului din [Office of Publications
insert date of adoption] privind soluționarea online a litigiilor în
materie de consum (Regulamentul privind SOL în materie de consum[29]; și (d)
atunci când se ocupă de litigiile reglementate
de prezenta directivă, iau măsurile necesare pentru a se asigura
că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu
normele privind protecția datelor cu caracter personal stabilite în
legislația națională de punere în aplicare a Directivei
95/46/CE. 3.
Statele membre pot îndeplini obligațiile care
le revin în temeiul alineatului (1) prin garantarea existenței unei
entități SAL complementare care este competentă să se ocupe
de litigiile menționate la alineatul (1) pentru a căror
soluționare nu există nicio entitate SAL competentă. Articolul 6
Expertiză și imparțialitate 1.
Statele membre se asigură că persoanele
fizice responsabile de soluționarea alternativă a litigiilor au
expertiza necesară și sunt imparțiale. Acest lucru este garantat
prin asigurarea faptului că acestea: (a)
dispun de cunoștințele, aptitudinile
și experiența necesare în domeniul procedurilor de soluționare
alternativă a litigiilor; (b)
nu pot fi destituite fără motive întemeiate; (c)
nu au niciun conflict de interese cu niciuna dintre
părțile în litigiu. 2.
Atunci când persoanele fizice responsabile de
soluționarea litigiilor fac parte dintr-un colegiu, statele membre se
asigură că entitățile SAL prevăd un număr egal de
reprezentanți ai intereselor consumatorilor și de reprezentanți
ai intereselor comercianților în cadrul organismului respectiv. Articolul 7
Transparență 1.
Statele membre se asigură că
entitățile SAL publică pe site-urile lor internet și în
formă tipărită, la sediul propriu, informații privind: (a)
persoanele fizice responsabile de soluționarea
alternativă a litigiilor, modalitățile de numire a acestora
și durata mandatului lor; (b)
sursa de finanțare, inclusiv ponderea
finanțării publice și private; (c)
după caz, apartenența acestora la
rețelele entităților SAL care facilitează soluționarea
litigiilor transfrontaliere; (d)
tipurile de litigii pe care sunt competente să
le soluționeze; (e)
normele de procedură care reglementează
soluționarea unui litigiu; (f)
limbile în care reclamațiile pot fi înaintate
entităților SAL și în care se desfășoară
procedura de soluționare alternativă a litigiilor; (g)
tipurile de norme pe care entitatea SAL le poate
utiliza ca bază de soluționare a litigiilor (de exemplu, norme de
drept, considerente de echitate, coduri de conduită); (h)
orice cerințe preliminare pe care
părțile s-ar putea să trebuiască să le
îndeplinească înaintea deschiderii procedurii de soluționare
alternativă a litigiilor; (i)
costurile, în cazul în care acestea există,
care urmează să fie suportate de către părți; (j)
durata aproximativă a procedurii SAL; (k)
efectul juridic al rezultatului procedurii SAL. 2.
Statele membre se asigură că
entitățile SAL publică pe site-urile lor internet și în
formă tipărită, la sediul propriu, rapoarte anuale de
activitate. Aceste rapoarte cuprind următoarele informații privind
atât litigiile naționale, cât și litigiile transfrontaliere: (a)
numărul de litigii înaintate și tipurile
de reclamații la care se referă; (b)
orice probleme recurente care duc la litigiile
dintre consumatori și comercianți; (c)
proporția de proceduri de soluționare a
litigiilor care au fost întrerupte înainte de a fi obținut un rezultat; (d)
timpul mediu necesar pentru soluționarea
litigiilor; (e)
proporția respectării rezultatelor
procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută, (f)
după caz, cooperarea acestora în cadrul
rețelelor entităților SAL care facilitează
soluționarea litigiilor transfrontaliere. Articolul 8
Eficacitatea Statele membre se asigură că
procedurile SAL sunt eficace și îndeplinesc următoarele cerințe: (a)
procedura SAL este ușor accesibilă pentru
ambele părți, indiferent de locul în care acestea se găsesc; (b)
părțile au acces la procedură
fără obligația de a recurge la un reprezentant legal; cu toate
acestea, părțile pot fi reprezentate sau asistate de o terță
parte în orice etapă a procedurii; (c)
procedura SAL este gratuită sau
disponibilă la costuri moderate pentru consumatori; (d)
litigiul este soluționat în termen de 90 de
zile de la data la care o entitate SAL a primit reclamația. În cazul unor
litigii complexe, entitatea SAL poate prelungi acest termen. Articolul 9
Corectitudinea 1.
Statele membre se asigură că, în cursul
procedurilor SAL: (a)
părțile au posibilitatea de a-și
exprima punctul de vedere și de a cunoaște argumentele și
probele prezentate de cealaltă parte, precum și orice declarații
ale experților; (b)
rezultatul procedurii SAL este pus la
dispoziția ambelor părți, în scris sau pe un suport durabil,
precizând motivele pe care se întemeiază rezultatul. 2.
Statele membre se asigură că, în cadrul
procedurilor SAL care vizează soluționarea litigiului prin propunerea
unei soluții, (a)
consumatorul, înainte de a accepta soluția
propusă; este informat că: i) are posibilitatea de a accepta sau de a
refuza o soluție propusă; (ii) soluția propusă poate fi mai
puțin favorabilă decât un rezultat stabilit de către o
instanță care aplică dispozițiile legale în vigoare; (iii) înainte de a accepta sau de a respinge
soluția propusă, are dreptul de a solicita un aviz independent; (b)
părțile, înainte de a accepta o
soluție propusă, sunt informate cu privire la consecințele
juridice ale unui astfel de acord; (c)
părților, înainte de a-și exprima
consimțământul cu privire la o soluție propusă sau la un
acord amiabil, li se acordă o perioadă rezonabilă pentru a
reflecta. CAPITOLUL III
INFORMARE ȘI COOPERARE Articolul 10
Informarea consumatorilor de către comercianți 1.
Statele membre se asigură că
comercianții stabiliți pe teritoriul lor informează consumatorii
cu privire la entitățile SAL de care sunt acoperiți și care
sunt competente să soluționeze eventualele litigii între ei și
consumatori. Aceste informații includ adresele site-urilor internet ale
entităților SAL relevante și specifică dacă
comerciantul își ia sau nu angajamentul de a recurge la aceste entități
în vederea soluționării litigiilor în materie de consum. 2.
Informațiile menționate la alineatul (1)
sunt menționate în mod vizibil și sunt accesibile în mod simplu,
direct și permanent pe site-ul internet al comerciantului, în cazul în
care acesta există, în termenii și în condițiile generale ale
contractelor pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii între
comerciant și consumator și în chitanțele și facturile
aferente acestor contracte. Acestea precizează modul în care se pot
obține informații suplimentare privind entitatea SAL în cauză
și modul în care se poate recurge la aceasta. 3.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc
atingere dispozițiilor articolelor 6, 7 și 8 din Directiva 2011/83/UE
privind informarea consumatorilor în cazul contractelor la distanță
și al contractelor negociate în afara spațiilor comerciale. Articolul 11
Asistența oferită consumatorilor 1.
Statele membre se asigură că consumatorii
pot obține asistență cu privire la litigiile care decurg din
vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii transfrontaliere. Această
asistență vizează în special orientarea consumatorilor
către entitatea SAL care își desfășoară activitatea
într-un alt stat membru și care este competentă pentru a
soluționa litigiul lor transfrontalier. 2.
Statele membre pot să încredințeze
sarcina menționată la alineatul (1) centrului lor afiliat
rețelei centrelor europene pentru consumatori (ECC-Net), asociațiilor
de consumatori sau oricărui alt organism. Articolul 12
Informații generale Statele membre se asigură că
entitățile SAL, asociațiile consumatorilor, asociațiile
profesionale, centrele rețelei centrelor europene pentru consumatori
și, după caz, entitățile desemnate în conformitate cu
articolul 11 alineatul (2) pun la dispoziția publicului la sediul lor și
pe site-urile de internet ale acestora lista entităților SAL
menționate la articolul 17 alineatul (3). Articolul 13
Cooperarea între entitățile SAL în ceea ce privește
soluționarea litigiilor transfrontaliere 1.
Statele membre garantează că
entitățile SAL cooperează în vederea soluționării
litigiilor transfrontaliere. 2.
În cazul în care există în Uniune o rețea
de entități SAL care facilitează soluționarea litigiilor
transfrontaliere care apar într-un anumit domeniu, statele membre
încurajează entitățile SAL care se ocupă de litigiile în
domeniul respectiv să devină membre ale acestei rețele. 3.
Comisia publică o listă cu denumirile
și datele de contact ale rețelelor menționate la alineatul (1).
Comisia actualizează această listă o dată la doi ani,
după caz. Articolul 14
Cooperarea între entitățile SAL și autoritățile
naționale însărcinate cu punerea în aplicare a legislației
Uniunii privind protecția consumatorilor 1.
Statele membre asigură cooperarea între
entitățile SAL și autoritățile naționale
însărcinate cu punerea în aplicare a legislației Uniunii privind
protecția consumatorilor. 2.
Această cooperare include schimbul reciproc de
informații privind practicile comerciale ale comercianților cu
privire la care consumatorii au depus reclamații. Acesta cuprinde, de
asemenea, furnizarea evaluării tehnice și a informațiilor de
către autoritățile naționale către
entitățile SAL, în cazul în care evaluarea sau informațiile
respective sunt necesare pentru soluționarea litigiilor individuale. 3.
Statele membre se asigură că această
cooperare și schimburile reciproce de informații menționate la
alineatele (1) și (2) sunt în conformitate cu normele privind
protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva
95/46/CE. CAPITOLUL IV
MONITORIZAREA ENTITĂȚILOR SAL Articolul 15
Desemnarea autorităților competente 1.
Fiecare stat membru desemnează o autoritate
competentă responsabilă de monitorizarea funcționării
și a dezvoltării entităților SAL stabilite pe teritoriul
său. Fiecare stat membru notifică autoritatea desemnată
Comisiei. 2.
Comisia stabilește o listă a autorităților
competente care i-au fost comunicate în conformitate cu alineatul (1) și
publică această listă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 16
Informații care trebuie notificate autorităților competente de
către entitățile SAL 1.
Statele membre se asigură că
entitățile SAL stabilite pe teritoriul lor notifică
autorității competente următoarele: (a)
numele, detaliile de contact și site-ul
internet; (b)
informații privind structura și
finanțarea lor, inclusiv informații privind persoanele fizice
responsabile de soluționarea alternativă a litigiilor,
finanțarea lor și angajatorul lor; (c)
normele lor de procedură; (d)
comisioanele lor, după caz; (e)
durata aproximativă a procedurilor SAL; (f)
limba sau limbile în care pot fi depuse
reclamații și în care se poate desfășura procedura SAL; (g)
o declarație privind elementele necesare
pentru a stabili competența acestora; (h)
o declarație motivată, care se
bazează pe o autoevaluare a entității SAL, care să ateste
calitatea sa de entitate SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei
directive și conformitatea sa cu cerințele prevăzute în
capitolul II. În caz de modificare a informațiilor
menționate la literele (a) - (g), entitățile SAL notifică
de îndată aceste modificări autorității competente. 2.
Statele membre se asigură că entitățile
SAL comunică autorităților competente, cel puțin o
dată pe an, informațiile următoare: (a)
numărul de litigii înaintate și tipurile
de reclamații la care se referă; (b)
proporția de proceduri SAL care au fost
întrerupte înainte de a fi obținut un rezultat; (c)
durata medie de soluționare a litigiilor
primite; (d)
proporția respectării rezultatelor
procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este cunoscută, (e)
statistici relevante care să demonstreze modul
în care comercianții recurg la mecanismele de soluționare alternativă
a litigiilor pentru litigiile lor cu consumatorii; (f)
orice probleme recurente care duc la litigiile
dintre consumatori și comercianți; (g)
după caz, o evaluare a eficacității
cooperării lor în cadrul rețelelor entităților SAL care
facilitează soluționarea litigiilor transfrontaliere; (h)
o autoevaluare a eficacității procedurii
SAL oferite de către entitate și a modalităților posibile
de îmbunătățire a performanțelor sale. Articolul 17
Rolul autorităților competente și al Comisiei 1.
Fiecare autoritate competentă evaluează,
pe baza informațiilor primite în conformitate cu articolul 16 alineatul
(1), dacă entitățile SAL care i-au fost notificate pot fi
considerate drept entități SAL care intră în domeniul de
aplicare al prezentei directive și sunt conforme cu cerințele
prevăzute în capitolul II. 2.
Fiecare autoritate competentă stabilește,
pe baza evaluării menționate la alineatul (1), o listă de
entități SAL care îndeplinesc condițiile prevăzute la
alineatul 1. Lista cuprinde următoarele elemente: (a)
numele, detaliile de contact și site-urile
internet ale acestor entități SAL; (b)
comisioanele lor, după caz; (c)
limba sau limbile în care pot fi depuse
reclamații și în care se poate desfășura procedura SAL; (d)
elementele necesare pentru a stabili
competența acestora; (e)
necesitatea prezenței fizice a
părților sau a reprezentanților acestora, după caz; și
(f)
caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al
rezultatului procedurii. Fiecare autoritate competentă notifică
această listă Comisiei. În cazul în care orice modificări sunt
notificate autorității competente în conformitate cu articolul 16
alineatul (1) al doilea paragraf, lista se actualizează imediat și
informațiile relevante sunt notificate Comisiei. 3.
Comisia întocmește o listă a
entităților SAL care i–au fost comunicate în conformitate cu
alineatul (2) și actualizează această listă ori de câte ori
Comisiei îi sunt notificate schimbări, în conformitate cu a doua teză
de la alineatul (2) paragraful al treilea. Comisia publică această
listă și actualizările acesteia și o transmite
autorităților competente și statelor membre. 4.
Fiecare autoritate competentă publică
lista consolidată a entităților SAL la care se face referire la
alineatul (3), pe site-ul internet propriu și prin alte mijloace pe care
le consideră adecvate. 5.
La fiecare doi ani, fiecare autoritate
competentă publică un raport privind evoluția și
funcționarea entităților SAL. În special, raportul: (a)
identifică domeniile, după caz, în care
procedurile SAL nu tratează încă litigiile reglementate de prezenta
directivă; (b)
identifică cele mai bune practici ale
entităților SAL; (c)
subliniază deficiențele, bazate pe
statistici, care afectează funcționarea entităților SAL în
cazul litigiilor naționale și al litigiilor transfrontaliere,
după caz; (d)
emite recomandări privind modul de
îmbunătățire a funcționării entităților SAL,
după caz. CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINALE Articolul 18
Sancțiuni Statele membre stabilesc normele privind
sancțiunile aplicabile pentru încălcări ale dispozițiilor
naționale adoptate în conformitate cu articolul 10 și cu articolul 16
alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și iau toate
măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în
aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente,
proporționale și cu efect de descurajare. Articolul 19
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 În anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 se
adaugă următorul punct: „20. Directiva …. a Parlamentului European
și a Consiliului din …. privind soluționarea alternativă a
litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr.
2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de
consum) (JO L …, …., p. …): articolul 10.” Articolul 20
Modificarea Directivei 2009/22/CE În anexa la Directiva 2009/22/CE se
adaugă următorul punct: „14. Directiva …. a Parlamentului European
și a Consiliului din …. privind soluționarea alternativă a
litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr.
2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de
consum) (JO L …, …., p. …): articolul 10.” Articolul 21
Comunicare 1.
Până la [Office of Publications insert same
date as in Article 22(1) = date of implementation of the Directive] cel târziu,
statele membre comunică Comisiei (a)
după caz, numele și detaliile de contact
ale entităților desemnate în conformitate cu articolul 11 alineatul
(2); și (b)
autoritățile competente desemnate în
conformitate cu articolul 15 alineatul (1). Statele membre informează Comisia în
privința oricărei modificări ulterioare care afectează
aceste informații. 2.
Până la [Office of Publications insert
date: six months after the implementation date as to be inserted in
Article 22(1)] cel târziu, statele membre comunică Comisiei prima
listă menționată la articolul 17 alineatul (2). 3.
Comisia transmite statelor membre informațiile
menționate la alineatul (1) litera (a). Articolul 22
Transpunere 1.
Statele membre pun în vigoare actele cu putere de
lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei
directive până la [Office of Publications insert date: 18 months after
entry into force] cel târziu. Statele membre comunică de îndată
Comisiei textul dispozițiilor respective și un tabel de
corespondență între prezenta directivă și aceste
dispoziții. Atunci când statele membre adoptă
dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta
directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data
publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea prin care se
efectuează această trimitere. 2.
Statele membre comunică Comisiei textele
principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în
domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 23
Raportarea Cel mai târziu până la [Office of
Publications insert date: five years after the entry into force],
iar apoi din trei în trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European,
Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind
aplicarea prezentei directive. Raportul ia în considerare dezvoltarea și
utilizarea entităților SAL și impactul prezentei directive
asupra consumatorilor și a comercianților. Raportul este
însoțit, după caz, de propuneri de modificare a prezentei directive. Articolul 24
Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare
în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Articolul 25
Destinatari Prezenta directivă se
adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, Pentru Parlamentul European, Pentru
Consiliu, Preşedintele Preşedintele ANEXĂ 1.
Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la
distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a
Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și
98/27/CE [articolul 14 alineatul (1)], JO L 271, 9.10.2002, p. 16. 2.
Directiva 2008/122/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind protecția
consumatorilor în ceea ce privește anumite aspecte referitoare la
contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată
limitată, la contractele privind produsele de vacanță cu drept
de folosință pe termen lung, precum și la contractele de
revânzare și de schimb [articolul 14 alineatul (2)], JO L 33, 3.2.2009, p.
10. 3.
Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor
financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale
Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a
Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului [articolul 53 alineatul (1)], JO L 145, 30.4.2004, p. 1. 4.
Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de
asigurări [articolul 11 alineatul (1)], JO L 9, 15.1.2003, p. 3. 5.
Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 15 decembrie 1997 din 15 decembrie 1997 privind normele
comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale
Comunității [articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf], JO L
52, 27.2.2008, p. 3. [1] Eurobarometru nr. 342, „ Responsabilizarea consumatorilor”,
p. 169. [2] De exemplu, Regulamentul nr. 861/2007 de stabilire a
unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, JO L
199, 31.7. 2007, p. 1. [3] Recomandarea 98/257/CE a Comisiei privind principiile
care se aplică organelor responsabile de soluționarea
extrajudiciară a litigiilor în materie de consum, JO L 115, 17.4.1998, p.
31 și Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei privind principiile organelor
extrajudiciare implicate în rezolvarea consensuală a litigiilor în materie
de consum, JO L 109, 19.4.2001, p. 56. [4] Rețeaua centrelor europene pentru consumatori
(ECC-Net) îi ajută pe consumatori, în cazul litigiilor transfrontaliere,
să acceseze entitatea SAL corespunzătoare din alt stat membru. [5] FIN-NET este formată din sistemele de SAL care se
ocupă de litigiile transfrontaliere între consumatorii și furnizorii
de servicii financiare. [6] De exemplu, Directiva 2009/72/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru
piața internă a energiei electrice și Directiva nr. 2009/73/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele
comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (JO L 211,
14.8.2009, pp. 55 și 94); Directiva nr. 2008/48/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de
credit pentru consumatori (JO L 133, 22.5.2008, p. 66); Directiva nr.
2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000
privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale,
în special ale comerțului electronic, pe piața internă
(directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1). [7] JO L 136, 24.5.2008, p. 3. [8] A se vedea studiul privind utilizarea unei proceduri de
soluționare alternativă a litigiilor în Uniunea Europeană din 16
octombrie 2009, http://ec.europa.eu/consumers/redress_cons/adr_study.pdf,
pp. 56-63; 112-115; 120-121. [9] Inițiativă emblematică a Strategiei
Europa 2020: „O Agendă digitală pentru Europa”, COM(2010) 245, p. 13.
Comunicare a Comisiei: „Actul privind piaţa unică”, COM (2011) 206,
p. 9. [10] Study on the use of Alternative Dispute Resolution in
the European Union, Civic Consulting of the Consumer Policy Evaluation
Consortium (CPEC), 2009, disponibil la adresa: http://www.cc.cec/home/dgserv/sg/evaluation/pages/eims_en.htm. [11] „Consumer redress in the European Union: consumers'
experiences, perceptions and opinions”, 2009 http://ec.europa.eu/consumers/redress_cons/docs/cons_redress_EU_qual_study_report_en.pdf.
[12] http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/imco/dv/adr_study_/adr_study_en.pdf. [13] Consultare publică privind utilizarea procedurilor
alternative de soluționare a litigiilor în cazul litigiilor legate de
tranzacțiile și de practicile comerciale în UE:
http://ec.europa.eu/consumers/redress_cons/Feedback_Statement_Final.pdf. [14] http://www.european-consumer-summit.eu/workshops3_en.asp.
[15] 335 de întreprinderi din toate statele membre ale UE au
fost consultate cu privire la propriile experiențe și opinii în ceea
ce privește SAL: http://ec.europa.eu/yourvoice/ebtp/consultations/2010/adr/index_en.htm. [16] În cadrul acestei consultări, 927 de întreprinderi
mici și mijlocii au răspuns întrebărilor privind SAL. [17] JO C …, …, p [18] JO C …, …, p [19] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor: Actul
privind piața unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea
creșterii și întărirea încrederii, „ Împreună pentru o
nouă creștere”, COM (2011) 206 final, p. 9. [20] Concluziile Consiliului European din 24-25 martie 2011,
EUCO 10/11, p. 4; a se vedea, de asemenea, concluziile Consiliului European din
23 octombrie 2011, EUCO 52/11, pp. 1-2. [21] JO L 136, 24.5.2008, p. 3. [22] JO L 12, 16.1.2001, p. 32. [23] JO L 199, 31.7.2007, p. 40. [24] JO L 177, 4.7.2008, p. 6. [25] JO L ..., ..., p. .... [26] JO L 136, 2.6.2010, p. 1. [27] JO L 364, 9.12.2004, p. 1. [28] JO L 110, 1.5.2009, p.
30-36. [29] JO L …, …., p. ….