22.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 51/72

—

având în vedere articolele 1, 10 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și mai ales articolul 41 (dreptul la o bună administrare) și articolul 42 (dreptul de acces la documente),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și Comunității Europene a Energiei Atomice (2),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (3),

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Tribunalului privind accesul la documente, în special hotărârile Curții în cauzele Turco (cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05P) (4), Bavarian Lager (cauza C-28/08) (5), Volker und Marcus Schecke (cauzele conexate C-92/09 și C-93/09) (6), Technische Glaswerke Ilmenau - TGI (C-139/07 P) (7) și API (cauzele conexate C-514/07 P, C-528/07 P și C-532/07 P) (8) și ale Tribunalului în cauzele Access Info Europe (T-233/09) (9), MyTravel (cauza T-403/05) (10), Borax (cauzele T-121/05 și T-166/05) (11), Joséphidès (cauza T-439/08) (12), Co-Frutta (cauzele conexate T-355/04 și T-446/04) (13), Terezakis (cauza T-380/04) (14), Agrofert Holdings (cauza T-111/07) (15) și Editions Jacob (cauza T-237/05) (16),

—

având în vedere activitățile și documentele realizate de Ombudsmanul European referitoare la chestiunea accesului la documente, precum și de Autoritatea europeană de protecție a datelor (AEPD) în ceea ce privește justul echilibru între transparență și protecția datelor,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2008 referitoare la Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 20 martie 2011 referitoare la un regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei COM(2011)0137,

—

având în vedere Convenția CEE/ONU din 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (Convenția de la Aarhus),

—

având în vedere Convenția din 2008 a Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale,

—

având în vedere rapoartele anuale din 2009 și 2010 ale Consiliului, Comisiei și Parlamentului European referitoare la accesul la documente, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,

—

având în vedere Acordul-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (17),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare (18);

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, din 14 ianuarie 2009 referitoare la accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (19), din 25 noiembrie 2010 referitoare la raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2009 (20) și respectiv din 17 decembrie 2009 referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (21),

—

având în vedere articolul 48 și articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0245/2011),

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus un nou cadru constituțional pentru transparența instituțională a UE instituind – în perspectiva unei administrații europene deschise, eficace și independente (articolul 298 din TFUE) – un drept fundamental de acces la documentele instituțiilor, organelor, organismelor, oficiilor și agențiilor UE, întrucât acest drept – pe care tratatul îl recunoaște nu doar cetățenilor Uniunii, ci și oricărei persoane fizice sau juridice cu domiciliul într-unul dintre statele membre – care trebuie să fie exercitat și în conformitate cu principiile generale și limitele (stabilite pentru a proteja anumite interese publice sau private) prevăzute în regulamentele adoptate de către Parlamentul European și de Consiliu (articolul 15 din TFUE);

B.

întrucât regula generală este acum să se ofere acces deplin la documentele legislative, iar excepțiile privind documentele nelegislative să fie reduse numeric și întrucât cele două abordări nu trebuie să se submineze reciproc;

C.

întrucât noile tratate nu mai menționează „păstrarea eficienței procesului decizional al Consiliului” [articolele 255 și 207 alineatul (3) din fostul TCE] – așa-numitul „spațiu de reflecție” – ca limită posibilă de transparență în ceea ce privește procedurile legislative; întrucât, pentru procedurile administrative, „spațiul de reflecție” ar trebui încadrat în concordanță cu articolul 1 TUE și cu articolul 298 TFUE, ceea ce reclamă o administrație deschisă, eficientă și independentă;

D.

întrucât transparența este o componentă esențială a democrației participative și complementară democrației reprezentative, pe care se bazează funcționarea Uniunii, așa cum se precizează în mod explicit în articolele 9-11 din TUE, deoarece le permite cetățenilor să participe la procesul decizional și să exercite un control public, asigurând astfel legitimitatea sistemului politic democratic;

E.

întrucât cetățenii solicită o mai mare democrație, transparență și deschidere din partea instituțiilor și a actorilor politici și o luptă mai acerbă împotriva corupției; întrucât accesul la documente și la informații reprezintă una dintre modalitățile de garantare a implicării cetățenilor în cadrul procesului democratic și a prevenirii și combaterii corupției;

F.

întrucât, în plus, UE riscă să devină treptat ținta criticilor din cauza unei lipse continue a transparenței, a deschiderii și a accesului la documente și la informații pentru cetățeni, fapt demonstrat de imposibilitatea de a adopta un nou Regulament privind dreptul de acces la documente, din cauza refuzului Comisiei de a accepta amendamentele Parlamentului și din cauza opunerii statelor membre de a pune la dispoziția cetățenilor și a Parlamentului documentele, dezbaterile și deliberările acestora;

G.

întrucât, la nivel european, ar trebui adoptate măsuri suplimentare și mai stricte împotriva corupției pentru a asigura faptul că instituțiile UE nu vor accepta acte de corupție la niciun nivel și în niciun loc și întrucât Parlamentul ar trebui să învețe din experiențele negative recente prin elaborarea de norme, inclusiv norme care să prevadă mai multă transparență în ceea ce privește relațiile deputaților în Parlamentul European și ale funcționarilor Parlamentului cu grupurile de presiune și alte grupuri de interes;

H.

întrucât, în vederea garantării responsabilității și a legitimității unui sistem politic democratic, cetățenii au dreptul de a cunoaște modalitatea în care acționează reprezentanții acestora, odată aleși sau numiți în cadrul organismelor publice sau când reprezintă statele membre la nivel european sau internațional (principiul responsabilității), cum funcționează procesul decizional (inclusiv documente, amendamente, programe, actori implicați, voturi exprimate etc.) și cum se alocă, cum sunt cheltuiți banii publici și cu ce rezultate (principiul trasabilității fondurilor);

I.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, în forma sa actuală, nu oferă definiții clare pentru mai multe chestiuni importante, cum ar fi dreptul de veto al statelor membre, limitările „timpului de gândire”, excepțiile, clasificarea documentelor sau echilibrul dintre transparență și protecția datelor;

J.

întrucât, cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE a dobândit noi competențe în domeniul dreptului penal (articolele 82 și 83 din TFUE) și al cooperării polițienești; întrucât faptul că aceste noi competențe ar putea afecta drepturile fundamentale ale omului evidențiază necesitatea unei proceduri legislative mai deschise;

K.

întrucât articolul 15 din TFUE și articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale introduc noțiunea largă de „document” pentru a se referi la informații indiferent de mediul de stocare a acestora;

L.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu se aplică în mod uniform, statisticile indicând diferențe între instituții; întrucât datele cantitative conținute în rapoartele anuale pentru 2009 referitore la aplicarea de către instituțiile UE a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 reflectă o scădere generală a numărului și ratei de refuz, până la 12 % (22) (16 % în 2008) pentru Parlament (33 de cazuri), 22,5 % (23) (28 % în 2008) pentru Consiliu (2 254 de cazuri) și respectiv 11,65 % (13,99 % în 2008) pentru Comisie (589 de cazuri), în timp ce motivele invocate pentru refuz sunt diferite de la o instituție UE la alta, cel mai des invocat dintre acestea fiind protecția procesului decizional (Parlament – 39,47 % (24), Consiliu – 39,2 % din cererile inițiale (25), Comisia – 26 %) (26);

M.

întrucât, în cauza Toland / Parliament  (27), instanța a anulat hotărârea Parlamentului European de a nu permite accesul la un raport al Serviciului de audit intern din 9 ianuarie 2008, intitulat „Auditul indemnizației pentru asistență parlamentară”;

N.

întrucât, în ceea ce privește documentele sensibile, Comisia și Parlamentul nu au introdus, în 2009, astfel de documente în registrele lor, în vreme ce Consiliul a introdus 157 de documente sensibile clasificate de nivelul CONFIDENTIEL UE [Confidențial UE] sau SECRET UE [Secret UE] din cele 445 de documente clasificate astfel;

O.

întrucât acordurile internaționale produc, în sistemul juridic al UE, efecte juridice asemănătoare cu ale legislației interne a UE și întrucât publicul ar trebui informat cu privire la acordurile internaționale, acordându-i-se accesul la documentele legate de acestea;

P.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 instituie pentru instituții obligația de a lua în considerație accesul parțial la un document dacă numai anumite părți ale sale se încadrează într-una dintre excepții; întrucât accesul parțial acordat este deseori limitat fără temei și vizează numai titlurile sau paragrafele introductive ale documentelor, accesul la paragrafele substanțiale fiind refuzat;

Q.

întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede „dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial”; și întrucât există în continuare deficiențe grave privind punerea în aplicare a acestui drept, ceea ce determină invocarea normelor de acces public pentru a obține acces la dosarul propriu;

R.

întrucât articolul 15 din TFUE prevede obligația clară ca toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să acționeze „respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței”; întrucât această obligație se aplică, de asemenea, și comitetelor care asistă Comisia în îndeplinirea sarcinilor acesteia; întrucât această obligație nu se respectă în normele standard ale Comisiei de procedură pentru comitete, care prevăd confidențialitatea tuturor dezbaterilor comitetelor și a documentelor privind procedurile de comitologie;

1.

reamintește că transparența este o regulă generală și că, odată cu Tratatul de la Lisabona (și, în consecință, odată ce Carta Drepturilor Fundamentale a UE a căpătat efecte juridice obligatorii), a devenit un drept fundamental al cetățeanului, obligatoriu din punct de vedere juridic, și că, prin urmare, orice decizie prin care se respinge accesul la documente trebuie să se bazeze pe excepții definite cu claritate și precizie, să fie bine fundamentată și clar explicată, pentru a-i permite cetățeanului să înțeleagă motivul refuzului și să poată utiliza în mod efectiv orice cale legală de atac disponibilă;

2.

consideră că UE ar trebui să fie un model de transparență instituțională și de democrație modernă, pentru statele membre și pentru țările terțe;

3.

reamintește că transparența reprezintă cea mai bună soluție în vederea prevenirii corupției, a fraudei, a conflictelor de interese și a unei gestionări ineficiente;

4.

face apel la toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, inclusiv la nou-creatul Serviciu European de Acțiune Externă, să aplice imediat și pe deplin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, așa cum prevăd tratatele, și să publice, în acest sens, raportul anual impus de articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

5.

relevă faptul că intervențiile Curții de Justiție, ale Ombudsmanului European și ale AEPD, care în principiu iau poziție în cazuri individuale, nu pot înlocui activitatea legislativă în ceea ce privește securitatea juridică și egalitatea în fața legii; regretă că inclusiv atunci când Curtea de Justiție a stabilit un principiu clar, cum s-a întâmplat în cauza Turco privind transparența legislativă, acesta nu este respectat; în consecință, solicită din nou instituțiilor să respecte hotărârea din cauza Turco privind avizele Serviciului juridic elaborate în cadrul procesului legislativ; subliniază că legiuitorul abordează și combate problemele evidențiate de jurisprudența Curții de Justiție și pune în aplicare dreptul de acces la documente în totalitate și pe o scară mai largă, în temeiul noilor modificări din cadrul tratatului, care stabilesc în mod clar un drept fundamental de acces la documente;

6.

consideră că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este necesară pentru a clarifica unele dintre prevederile acestuia, pentru a defini cu exactitate și pentru a restrânge excepțiile, precum și pentru a garanta că aceste excepții nu subminează transparența conferită de tratate și de cartă; consideră că această revizuire ar trebui să consolideze dreptul de acces la documente, fără a reduce, în niciun fel, standardele existente de protecție a acestui drept și să ia în considerație jurisprudența Curții de Justiție; subliniază, în acest context, că regulamentul revizuit ar trebui să fie simplu și accesibil pentru cetățeni, pentru a le permite acestora să își exercite în mod efectiv dreptul de care dispun;

7.

consideră că propunerea Comisiei din 2008 de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 nu sporește transparența Uniunii la nivelul cerut de Tratatul de la Lisabona, ci dimpotrivă, multe dintre modificările propuse de Comisie diminuează nivelul actual de transparență; consideră că, în special modificarea propusă de Comisie la articolul 3, limitează semnificativ definiția curentă a documentului, în contradicție cu Tratatul de la Lisabona; solicită Comisiei să prezinte o propunere revizuită de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, care să țină pe deplin seama de cerințele de transparență sporită consacrate în Tratatul de la Lisabona, afirmate în jurisprudența Curții de Justiție și exprimate în activitatea anterioară a Parlamentului;

8.

reamintește că Curtea de Justiție a clarificat, în cauza Suedia/Comisie (cauza 64/05 P) (28) că statele membre nu au un drept de veto absolut cu privire la documentele pe care le emit, ci doar posibilitatea unei proceduri de consultare, al cărei obiectiv este acela de a stabili dacă una dintre excepțiile de la dreptul de acces la documente, stabilite în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, este sau nu aplicabilă (29); consideră că este necesară o clarificare legislativă pentru a asigura aplicarea corectă a jurisprudenței și a evita amânările și controversele care persistă, după cum o demonstrează cauza IFAW (30);

9.

reamintește că articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind documentele sensibile este un compromis care nu mai reflectă noile obligații constituționale și juridice de după Tratatul de la Lisabona;

10.

subliniază faptul că clasificarea documentelor pe niveluri de acces afectează în mod direct dreptul cetățenilor de acces la documente; reamintește că sistemului de clasificare actual funcționează doar pe baza unor acorduri interinstituționale și are tendința de clasificare excesivă; solicită adoptarea unor norme de clasificare comune, stabilite printr-un regulament;

11.

solicită în special Consiliului să acorde Parlamentului acces deplin la documentele clasificate legate de acordurile internaționale, conform dispozițiilor articolului 218 din TFUE, precum și la documentele clasificate legate de procedurile de evaluare ale UE, pentru a evita problemele interinstituționale cum au fost cele întâlnite, de exemplu, în legătură cu aderarea UE la ECHR, cu evaluarea pentru Schengen a României și Bulgariei, cu ACTA sau cu dialogul dintre UE și China privind drepturile omului;

12.

subliniază importanța unor norme de clasificare corecte pentru o cooperarea interinstituțională sinceră; în acest sens, salută acordurile interinstituționale privind clasificarea și accesul la documente, chiar dacă aceste nu pot înlocui un temei legislativ real; în acest context, solicită Consiliului și Serviciului European de Acțiune Externă să urmeze modelul noului acord interinstituțional dintre Parlament și Comisie și să încheie urgent acorduri similare cu Parlamentul;

13.

solicită instituțiilor UE să conlucreze în vederea unor norme UE mai transparente privind libertatea de informare, care respectă complet propunerile din prezentul raport, jurisprudența recentă și noile tratate;

14.

reamintește că hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate Suedia și Turco/Consiliul a subliniat obligația de transparență a procedurii legislative, întrucât acesta„contribuie la consolidarea democrației prin faptul că permite cetățenilor să controleze totalitatea informațiilor care au constituit fundamentul actului legislativ” (31); subliniază, prin urmare, că orice excepție referitoare la procedura legislativă, inclusiv consultanța juridică, ar trebi să fie precis limitată, iar așa-numitul „spațiu de reflecție”, ar trebui să fie definit cu strictețe (32);

15.

subliniază că, deși principiul este foarte clar, el nu este aplicat în practică, așa cum o demonstrează hotărârea recentă în cauza Acces Info Europe (33) privind refuzul Consiliului de a divulga pozițiile statelor membre în legătură cu reformarea propusă a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, precum și cauza Client Earth/Consiliul (34), în curs în fața Tribunalului, privind un aviz juridic referitor la reformarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; observă că divulgarea publică a pozițiilor statelor membre în cadrul negocierilor Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și a multor măsuri adoptate ulterior nu a subminat în niciun fel capacitatea de luare a deciziilor a Consiliului deoarece aceste divulgări nu au împiedicat încheierea cu succes a procedurilor legislative relevante;

16.

cere Consiliului să-și revizuiască normele și să mărească transparența în ceea ce privește procedurile legislative ale grupurilor de lucru ți ale organismelor sale interne, oferind cel puțin calendare, ordini de zi, procese-verbale ale dezbaterilor, documentele examinate, amendamentele, documentele și deciziile adoptate, identitatea și lista membrilor delegațiilor statelor membre, fără a aduce atingere posibilității de a face uz de excepțiile indicate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 cu privire la publicarea unor astfel de liste; cere Consiliului să permită accesul publicului la deciziile acestor organisme; se opune utilizării documentelor „cu acces limitat” (termen care nu derivă din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001), precum și practicii de a nu înregistra documentele, considerându-le drept „documente interne”;

17.

consideră că, în vederea sporirii responsabilității, inteligibilității și accesibilității în fața publicului a procesului legislativ, comisiile Parlamentului ar trebui să adopte în toate cazurile cel puțin voturi de orientare înainte de a se angaja în triloguri cu Consiliul; în ceea ce privește Consiliul, acesta ar trebui să adopte „abordări generale” sau să aprobe poziții de negociere convenite în cadrul reuniunilor Coreper înainte de a se angaja în dialoguri tripartite cu Parlamentul, toate aceste documente ale Parlamentului și ale Consiliului fiind făcute publice imediat;

18.

solicită Comisiei să pună la dispoziția publicului calendarele, procesele-verbale și declarațiile de interese pentru grupurile de experți, precum și numele membrilor acestora, lucrările și voturile comitetelor de comitologie, precum și documentele examinate de astfel de grupuri și comitete, inclusiv proiectele de acte delegate și proiectele de acte de punere în aplicare; solicită Parlamentului să adopte o procedură mai transparentă și mai deschisă, inclusiv pe plan intern, de gestionare a acestor documente;

19.

reamintește că transparența, după cum prevăd tratatele, nu se limitează la procedurile legislative, ci include și lucrările fără caracter legislativ ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE; subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 este unicul temei juridic adecvat pentru evaluarea dreptului de acces la documente și că alte acte juridice, cum sunt regulamentele interne sau constitutive ale instituțiilor, agențiilor și organismelor, nu pot introduce temeiuri suplimentare de refuzare a accesului;

20.

regretă că recentele negocieri dintre instituțiile UE în vederea unei „înțelegeri” privind actele delegate și a unui nou acord-cadru între Comisie și Parlament nu au fost pe deplin transparente; se angajează să sporească la maximum transparența negocierilor sale cu Consiliul și Comisia în ceea ce privește actualele sau viitoarele acorduri interinstituționale sau alte acorduri asemănătoare;

21.

felicită din nou Ombudsmanul European pentru eforturile de a asigura o mai mare transparență a UE, având în vedere că circa o treime dintre anchetele sale se referă la lipsa de transparență, după cum reiese din raportul pe 2009, și subliniază rolul pe care îl are în influențarea schimbării politicii de transparență, de exemplu, în cazul Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), cu privire la dezvăluirea rapoartelor privind reacțiile adverse (35) și a celor privind studiile clinice (36); subliniază că datele produse de entitățile UE ar trebui, ac regulă generală, să fie disponibile publicului;

22.

reamintește că, în unele dintre hotărârile recente, cum ar fi cele din cauzele API și TGI menționate, Curtea de Justiție a stabilit existența unei „prezumții generale”, scutind astfel Comisia, în unele cazuri, de sarcina de a examina în mod individual documentele solicitate; subliniază că aceasta este, în principiu, împotriva principiilor de bază ale Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; reamintește că și jurisprudența Curții de Justiție subliniază necesitatea revizuirii regulilor de acces pentru părțile direct interesate în legătură cu propriile dosare deținute de instituții;

23.

subliniază că, deși articolul 15 TUE se aplică, în mod specific, numai la documentele administrative ale Curții de Justiție, aceasta, la fel ca toate celelalte instituții, organisme, birouri și agenții, trebuie să își desfășoare activitatea „cu respectarea deplină a principiului transparenței”, în conformitate cu articolul 1 din TUE; în acest scop, invită Curtea să exploreze modalitățile de a spori transparența activităților sale juridice, întrucât dreptatea trebuie nu numai făcută (37), ci trebuie să se și vadă că se face, și să respecte pe deplin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în ceea ce privește activitățile sale administrative;

24.

reiterează importanța principiului trasabilității pentru a asigura faptul că cetățenii pot ști cum sunt alocați și cheltuiți banii publici, și cu ce rezultate și solicită instituțiilor UE să aplice acest principiu în ceea ce privește conducerea instituției și politicile și fondurile alocate pentru punerea în aplicare a acestora la toate nivelurile;

25.

reamintește că noile tratate nu se mai referă în mod specific la obligația Consiliului de a defini cazurile în care acționează în calitatea sa de legiuitor și la necesitatea menținerii eficienței procesului de luare de decizii (articolul 207 alineatul (3) din fostul TCE), așa-numitul „spațiu de reflecție”, și că ceea ce a „supraviețuit” din acest concept se bazează numai pe articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în ceea ce privește procedurile legislative;

26.

în conformitate cu cele mai bune standarde internaționale elaborate de organizații nonguvernamentale importante (38), subliniază nevoia utilizării unui test strict compus din trei criterii pentru justificarea unui refuz de a dezvălui un anumit document: (1) informațiile cuprinse în document trebuie să se raporteze la un obiectiv legitim care figurează în actul legislativ, (2) dezvăluirea documentului trebuie să amenințe în măsură semnificativă respectivul obiectiv și (3) răul cauzat obiectivului trebuie să fie mai mare decât interesul publicului de a avea informațiile cuprinse în document;

27.

reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 stabilește o obligație clară a instituțiilor de a acorda acces la toate părțile unui document care nu sunt acoperite de niciuna dintre excepțiile prevăzute; observă că accesul parțial acordat este deseori limitat excesiv și subliniază că accesul ar trebui să țină seama în mod real și de părțile documentelor vizate de către solicitant;

28.

amintește că actualul articol 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 vizează limitarea domeniului de aplicare a așa-numitului „spațiu de reflecție” solicitând, ca o condiție sine qua non pentru refuzarea accesului, ca divulgarea să nu aducă o simplă atingere procesului decizional, ci o „atingere gravă”, și permițând, totuși, depășirea limitei „spațiului de reflecție”, în cazul în care „un interes public superior justifică divulgarea”; subliniază însă faptul că, în pofida considerațiilor expuse mai sus, articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 conține o definiție deschisă care nu prevede condiții clare de aplicare sau de luare în considerare a jurisprudenței Curții de Justiție; subliniază necesitatea unei definiții adecvate, în conformitate cu principiul securității juridice, prin precizarea conceptului;

29.

subliniază că trilogurile și procedurile de conciliere (menționate în mod explicit în articolul 294 din TFUE) sunt o parte substanțială a procedurii legislative și nu un „spațiu de reflecție” separat; consideră, în special, că actualele proceduri cu privire la trilogurile dinainte de un eventual acord în primă lectură nu asigură un nivel satisfăcător de transparență legislativă și de acces la documente, nici pe plan intern, în cadrul Parlamentului, nici pe plan extern, în raport cu cetățenii și cu opinia publică; solicită, prin urmare, ca documentele produse în cadrul acestora, precum calendarele, rezumatele informărilor referitoare la rezultatele obținute și documentele „pe patru coloane” elaborate în vederea facilitării negocierilor, să nu fie în principiu tratate diferit de alte documente legislative, ci să fie puse la dispoziția publicului, sub aspectul trilogurilor dinaintea unui eventual acord în primă lectură; în consecință, încredințează organismelor sale competente sarcina de a standardiza această procedură și solicită celorlalte instituții să procedeze în același mod;

30.

evidențiază necesitatea găsirii unui echilibru adecvat între transparență și protecția datelor (39), așa cum indică în mod clar jurisprudența din cauza Bavarian Lager, și subliniază că protecția datelor nu ar trebui „deturnată”, în special pentru a acoperi conflicte de interese sau influențe necuvenite în contextul administrației și luării de decizii în cadrul UE; relevă că hotărârea Curții de Justiție în cauza Bavarian Lager se bazează pe formularea actuală a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și nu împiedică modificarea acesteia, ceea ce este necesar și urgent, în special în urma proclamării fără echivoc a dreptului de acces la documente în cuprinsul tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

31.

salută consensul la care au ajuns Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) și Ombudsmanul European cu privire la echilibrul just între protecția datelor și transparență, în special abordarea proactivă, conform căreia „instituțiile evaluează și apoi fac cunoscut subiecților datelor respective – înainte sau cel târziu în momentul colectării datelor lor – măsura în care prelucrarea datelor în discuție include sau poate include divulgarea lor” (40);

32.

subliniază existența mai multor divergențe între Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și Convenția de la Aarhus, astfel cum este pusă în aplicare de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, cum ar fi lipsa, în Convenția de la Aarhus, a motivațiilor „absolute” pentru refuz și excepțiile în vederea protejării chestiunilor militare sau a politicilor financiare, monetare sau economice ale Uniunii sau ale unui stat membru, a consultanței juridice sau a obiectivelor activităților de inspecție, anchetă și audit, și limitarea excepției pe motiv de interese comerciale, exceptând cazurile în care confidențialitatea este protejată prin lege în vederea apărării unui interes economic legitim;

33.

ace apel la toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE să aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în mod coerent cu dispozițiile Convenției de la Aarhus; cheamă, în acest sens, Comisia să facă publice studiile de verificare a conformității privind transpunerea directivelor UE din domeniul mediului (41) și studiile științifice, de exemplu cu privire la impactul biocombustibililor (42), și cere Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) să aplice integral articolul 119 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (43), cu privire la accesul prin mijloace electronice al publicului, să nu accepte pretențiile de confidențialitate decât dacă sunt clar justificate și valabile în conformitate cu articolul 119 alineatul (2) din REACH și să interpreteze informațiile despre care se consideră, în mod normal, că subminează protecția intereselor comerciale, în conformitate cu articolul 118 alineatul (2) din REACH cu strictețe și fără a aduce atingere obligației pe care o are, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, de a pune în echilibru, de la caz la caz, orice aprobare în materie de confidențialitate cu un eventual interes public major;

34.

subliniază că orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să respecte pe deplin Convenția de la Aarhus și ar trebui ca excepțiile pe care le-ar prevedea să fie conforme dispozițiilor acesteia;

35.

subliniază că documentele care se raportează la acordurile internaționale, inclusiv documentele adoptate sau prezentate oricăror organisme care au sarcina de a implementa sau de a monitoriza aplicarea acestor acorduri ar trebui dezvăluite publicului, deoarece ele nu sunt excluse categoric d la accesul public, și că accesul la acestea ar trebui refuzat numai în cazul în care ar leza în mod real relațiile internaționale și ținând seama de articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 referitor la consultările cu terții; subliniază că, dat fiind faptul că acordurile internaționale produc efecte juridice obligatorii, în ceea ce privește excepțiile ar trebui introdus un test referitor la interesul public; relevă că, în temeiul tratatelor, Parlamentului, care este ales de cetățenii UE, îi este încredințat cu un rol instituțional în reprezentarea intereselor publice; își exprimă hotărârea fermă de a asigura că noile competențe instituționale atribuite Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona (articolul 218 din TFUE) în domeniul acordurilor internaționale sunt pe deplin respectate și că ele nu pot fi interzise prin nici un fel de acorduri bilaterale cu țări terțe;

36.

subliniază că transparența este strâns legată de dreptul la bună administrare, menționat la articolul 298 din TFUE și la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale; subliniază că transparența administrativă garantează controlul democratic al funcțiilor administrative ale UE, participarea societății civile și promovarea bunei guvernări (articolul 15 din TFUE);

37.

evidențiază lipsa actuală a unei legislații administrative coerente pentru instituțiile, organismele, birourile și agențiile UE, cum ar fi normele de comunicare a deciziilor administrative recurabile (44), sau o noțiunea clară privind „funcțiile administrative” menționate la articolul 13 alineatul (3) din TFUE; solicită, prin urmare, instituțiilor UE să adopte urgent o lege administrativă comună a UE în conformitate cu articolul 298 din TFUE și, de asemenea, să stabilească o definiție comună și aplicabilă orizontal a „funcțiilor administrative”, în special pentru Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții și Curtea de Justiție; cere Comisiei să prezinte o propunere legislativă privind această chestiune, în conformitate cu articolul 225 din TFUE, care, printre altele, ar trebui să abordeze aspectul transparenței și responsabilității în raporturile cu petiționarii, Parlamentul și cetățenii în ceea ce privește derularea, de către Comisie, a procedurilor de încălcare a dreptului comunitar;

38.

subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 stabilește termene stricte pentru depunerea cererilor de acces la documente (45); semnalează cu îngrijorare că Comisia nu a respectat aceste termene, nici măcar cu privire al recomandările și acțiunea strictă a Ombudsmanului European, de exemplu în cazul 676/2008/RT (așa-numitul „caz Porsche”); regretă de, de la ultimul raport al Parlamentului, din 2009, această practică nu s-a schimbat, după cum o ilustrează două cauze pendinte deschise de ClientEarth și alții (cauzele T-120/10 și T-449/10);

39.

semnalează că, în mai multe cazuri, întârzierile mari au dus la începerea procedurile în fața Curții de Justiție, din cauza lipsei de răspuns, urmate de un răspuns târziu al Comisiei, care a invalidat cauza din fața Curții și a obligat partea interesată să reia întreaga procedură de la început (46); îndeamnă Comisia să respecte pe deplin termenele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001; sugerează introducerea unor consecințe, cum ar fi obligația de a publica documentele în caz de nerespectare a termenelor;

40.

solicită ca rapoartele anuale pregătite și publicate conform articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 să cuprindă un calcul privind timpul mediu alocat tratării solicitărilor, așa cum prevede raportul Consiliului privind accesul la documente pentru 2009;

41.

reamintește că buna guvernare face legătura între conceptele de „acces la documente” și „acces la informații”; solicită schimbarea legislației actuale în aplicarea articolului 6 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în ce privește clasificarea cererilor și asistenței pentru cetățeni, pentru cazurile de „cerere de informații”, acolo unde există documentele relevante pentru cererea în cauză;

42.

reamintește că transparența nu este doar o chestiune de reacție pasivă a instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, ci necesită și o abordare proactivă, așa cum a subliniat în mai multe rânduri Ombudsmanul European; solicită instituțiilor UE ca, prin intermediul site-urilor de internet ale acestora, să pună la dispoziția publicului cât mai multe categorii de documente (inclusiv bugete și liste cu contractele de achiziții publice acordate în ultimii trei ani); subliniază că o abordare proactivă poate preveni litigiile inutile, care duc la cheltuirea ineficientă a banilor publici și generează întârzieri, costuri și sarcini nejustificate pentru cei care solicită accesul;

43.

solicită Comisiei să garanteze transparența în administrarea fondurilor europene, prin publicarea acelorași categorii de informații pe un singur site de internet, în una dintre limbile de lucru ale UE, privind toți beneficiarii acestor fonduri;

44.

consideră că, în ceea ce privește accesul la documente, ar trebui create puncte focale și ar trebui asigurată formarea adecvată a funcționarilor din fiecare DG sau unitate corespunzătoare din instituții, pentru a crea cea mai bună politică proactivă posibilă, pentru a evalua cât mai eficient solicitările și pentru a asigura că toate termenele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 sunt respectate pe deplin;

45.

reiterează că Parlamentul ar trebui să aibă un rol de frunte în această abordare proactivă privind publicitatea, transparența, deschiderea și accesul la documente; subliniază, în acest sens, succesul transmiterii pe internet a audierilor și a ședințelor comisiilor, pe lângă ședințele plenare; este încredințat că acest fapt ar trebui să devină normă și că Observatorul legislativ (OEIL) ar trebui extins și mai mult, pentru a include toate limbile oficiale ale UE și informații, atât la nivel de comisii, cât și la nivel de plenară, cum sunt amendamentele, avizele celorlalte comisii, avizele Serviciului juridic, listele de vot, voturile prin apel nominal, deputații în PE prezenți și care își exercită votul, scrisorile interinstituționale, numele raportorilor din umbră, o funcție de „căutare după cuvinte”, o căutare multilingvă, termenele de depunere a amendamentelor, fluxuri RSS, explicarea procedurii legislative, legături către dezbateri transmise pe internet etc., pentru a asigura un ciclu complet de informare pentru cetățeni, oferind acces la documente, precum și la rezumatele multilinguale pentru cetățeni ale propunerilor legislative și rezumate ale legislației UE existente (SCADPLUS), pentru care ar trebui oferite și facilități de căutare și navigare conform celor descrise;

46.

reamintește importanța protejării independenței mandatelor deputaților în Parlamentul European; consideră, totodată, că transparența trebuie să se aplice și lucrărilor organismelor oficiale ale Parlamentului (cum ar fi Conferința președinților, Biroul (47) sau chestorii), precum și activităților deputaților în PE, precum participarea la lucrările parlamentare și prezența parlamentară, în termenii ceruți de Parlament în rezoluția sa din 14 ianuarie 2009; consideră că chestiunea indemnizațiilor deputaților în PE ar trebui soluționată în mod transparent, cu respectarea deplină a normelor de protecție a datelor cu caracter personal;

47.

consideră că transparența la nivelul UE ar trebui reflectată de statele membre în momentul transpunerii legislației UE în dreptul național, îndeosebi prin stabilirea de tabele de corespondență, sprijinindu-se, inter alia, pe cele mai bune practici în termeni de transparență în materie de e-Parlament și e-guvernare;

48.

subliniază că accesul la informație al cetățenilor nu este, în general, respectat de autoritățile statelor membre, de aceea invită Comisia să țină seama de principiul bunei guvernanțe și să analizeze dispozițiile statelor membre cu privire la accesul la documente, precum și să încurajeze statele membre să elaboreze o legislație cât mai transparentă cu privire la facilitarea accesului public la documente;

49.

ia notă de unele îmbunătățiri în registrele Consiliului, dar atrage atenția asupra lipsei de coordonare și de interoperabilitate ce continuă să existe între diferitele instituții, întrucât nu există un model comun de informații pentru registre, care să le permită cetățenilor să găsească documentele și informațiile pe care le conțin la „un ghișeu unic” sau să folosească un motor de căutare comun, conectat integral îndeosebi la Observatorul legislativ (OEIL), unde documentele care aparțin aceleiași proceduri legislative sunt grupate împreună;

50.

cheamă Consiliul și Comisia să negocieze cu Parlamentul pentru modificarea în acest scop a Declarației comune privind procedura de codecizie și a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare; se angajează, între timp, să modifice Regulamentul său de procedură, inclusiv codul de conduită privind negocierile referitoare la codecizie anexat, pentru a conferi efect juridic deplin acestor principii;

51.

consideră că Comitetul interinstituțional instituit conform articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să depună mai multe eforturi, să informeze comisiile competente cu privire la aspectele dezbătute, la pozițiile apărate de Parlament, la chestiunile problematice ridicate de alte instituții, precum și la rezultatele obținute, dacă există; solicită, prin urmare, acestui comitet să se reunească cu o mai mare regularitate și cel puțin o dată pe an și să demareze dezbateri și deliberări interne asigurându-se că acestea sunt publice și luând în considerare contribuțiile prezentate de societatea civilă și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor; comitetul ar trebui să lucreze la un raport de audit anual privind transparența și deschiderea din cadrul UE, care ar trebui elaborat de Ombudsmanul European; îi cere acestuia să soluționeze, în regim de urgență, aspectele menționate în prezenta rezoluție;

52.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Consiliului Europei.