1.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 192/10

—

este de acord cu Comisia în privința faptului că, în pofida progreselor înregistrate în anumite domenii sociale, rămâne încă o cale lungă de parcurs pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare pe care comunitatea internațională și le-a asumat în urmă cu peste un deceniu, prin intermediul Declarației mileniului;

—

consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție factorilor legați de resursele disponibile pentru finanțarea dezvoltării, prin menținerea angajamentelor asumate în materie de ajutor, prin sprijinirea mobilizării resurselor proprii în țările în curs de dezvoltare, prin consolidarea sistemelor fiscale ale acestora, prin combaterea corupției, prin promovarea luptei împotriva evaziunii, a scurgerilor de capital și a fluxurilor financiare ilegale și prin sprijinirea căutării de noi surse de finanțare;

—

regretă faptul că, deși recunoaște rolul fundamental jucat de autoritățile locale și regionale (ALR) în contextul ajutorului pentru dezvoltare și al programelor de cooperare, Comisia nu a luat în considerare în Cartea verde importanța din ce în ce mai mare a acestora în cadrul unei politici de cooperare a UE eficiente și cu susținere în plan social. Din acest motiv, solicită să fie acordat un rol mai central ALR în promovarea unei dezvoltări cu un fundament social extins, în crearea unor organisme de guvernanță eficiente în țările în curs de dezvoltare și în instituirea unui model energetic durabil din punctul de vedere al mediului;

—

își exprimă dorința ca revizuirea politicii europene de dezvoltare și consensul european să urmeze direcția stabilită în Comunicarea „Autoritățile locale: actori în slujba dezvoltării”, care evidențiază poziția, rolul și valoarea adăugată a acestor organisme în domeniul menționat. În acest sens și cu scopul de a promova schimburile și de a oferi autorităților locale și regionale un forum de exprimare politică pe tema cooperării pentru dezvoltare, CoR se angajează să-și continue strânsa cooperare cu Comisia Europeană în vederea organizării conferinței anuale a cooperării descentralizate.

Raportor

dl Jesús GAMALLO ALLER (ES-PPE), Director general pentru relații externe și cu Uniunea Europeană, guvernul comunității autonome Galicia

Document de referință

Cartea verde „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile – Sporirea impactului politicii de dezvoltare a UE”

COM(2010) 629 final

1.

este de acord cu Comisia în privința faptului că, în pofida progreselor înregistrate în anumite domenii sociale, rămâne încă o cale lungă de parcurs pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare pe care comunitatea internațională și le-a asumat în urmă cu peste un deceniu, prin intermediul Declarației mileniului;

2.

împărtășește opinia Comisiei referitoare la necesitatea sporirii capacității de impact și a valorii adăugate a politicii de dezvoltare a UE, în scopul înfăptuirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; de asemenea, consideră că această sarcină este cu atât mai imperioasă în contextul crizei economice grave, care îi afectează pe cei mai mulți dintre donatori;

3.

regretă faptul că în Cartea verde nu sunt examinate mai amănunțit criteriile necesare pentru identificarea valorii adăugate a acțiunilor de cooperare ale UE, că nu se acordă mai multă atenție necesității unei evaluări de impact mai riguroase a rezultatelor și că nu se propun măsuri pentru a se merge înainte pe calea deschisă de Agenda de la Paris, de Agenda de acțiune de la Accra și de angajamentele care decurg din Consensul european privind dezvoltarea și din Codul de conduită al UE;

4.

consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție factorilor legați de resursele disponibile pentru finanțarea dezvoltării, prin menținerea angajamentelor asumate în materie de ajutor, prin sprijinirea mobilizării resurselor proprii în țările în curs de dezvoltare, prin consolidarea sistemelor fiscale ale acestora, prin combaterea corupției, prin promovarea luptei împotriva evaziunii, a scurgerilor de capital și a fluxurilor financiare ilegale și prin sprijinirea căutării de noi surse de finanțare;

5.

își exprimă convingerea că măsurile de ajutor cu destinație exactă, supuse unei monitorizări și evaluări sistematice, constituie de fapt o investiție utilă din partea donatorilor. Este vorba despre o investiție în libertate și justiție, în măsura în care se contribuie la modelarea unor societăți mai juste și mai puternic ancorate în recunoașterea drepturilor omului; o investiție în oportunități de progres și de bunăstare deoarece, într-o lume interdependentă, dezvoltarea unora este izvorul de stabilitate și dinamism al altora; este totodată o investiție în securitate, deoarece se atenuează tensiunile și se îmbunătățește guvernanța sistemului internațional;

6.

persistă în convingerea că ajutorul internațional este doar unul dintre factorii care pot impulsiona procesul de dezvoltare în țările mai sărace, motiv pentru care trebuie îmbunătățită coerența politicilor puse în aplicare de țările donatoare și trebuie concepute cadre de reglementare care să guverneze tranzacțiile internaționale și subvențiile agricole ale țărilor bogate, astfel încât oportunitățile de progres pe care le creează globalizarea să fie distribuite în modul cel mai echitabil cu putință. Cu toate acestea, regretă că aceste aspecte nu sunt tratate cum se cuvine în Cartea verde, deși fac obiectul dezbaterilor cu ocazia reuniunilor liderilor internaționali, în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al G-20;

7.

regretă faptul că, deși recunoaște rolul fundamental jucat de autoritățile locale și regionale (ALR) în contextul ajutorului pentru dezvoltare și al programelor de cooperare, Comisia nu a luat în considerare în Cartea verde importanța din ce în ce mai mare a acestora în cadrul unei politici de cooperare a UE eficiente și cu susținere în plan social. Din acest motiv, solicită să fie acordat un rol mai central ALR în promovarea unei dezvoltări cu un fundament social extins, în crearea unor organisme de guvernanță eficiente în țările în curs de dezvoltare și în instituirea unui model energetic durabil din punctul de vedere al mediului;

8.

își exprimă dorința ca revizuirea politicii europene de dezvoltare și consensul european să urmeze direcția stabilită în Comunicarea „Autoritățile locale: actori în slujba dezvoltării”, care evidențiază poziția, rolul și valoarea adăugată a acestor organisme în domeniul menționat. În acest sens și cu scopul de a promova schimburile și de a oferi autorităților locale și regionale un forum de exprimare politică pe tema cooperării pentru dezvoltare, CoR se angajează să-și continue strânsa cooperare cu Comisia Europeană în vederea organizării conferinței anuale a cooperării descentralizate;

9.

amintește Avizul Comitetului Regiunilor (CdR 116/2010) privind Pachetul de primăvară: Planul de acțiune al UE pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în care s-a preconizat: „s-ar putea propune ca fiecare dintre cele 100 000 de ARL, ținând seama de legislațiile naționale în vigoare în fiecare stat membru, să ia hotărârea de a aloca anual asistenței pentru dezvoltare, de bunăvoie, cel puțin 1 euro de locuitor. ARL care nu conduc în mod direct acțiuni de cooperare descentralizată ar putea contribui la un fond destinat asistenței pentru dezvoltare a colectivităților locale, practică încetățenită în prezent în Spania. Și acțiunile care contribuie în mod indirect la dezvoltare (de exemplu, cele care se referă la sensibilizarea publicului în legătură cu sărăcia pe plan mondial) ar putea fi valorificate prin această contribuție”;

10.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia este oportun ca ajutorul să se concentreze asupra „domeniilor în care se poate evidenția clar valoarea adăugată”. Cu toate acestea, consideră că nu există criterii și nici indicatori care să permită identificarea clară a modului în care poate fi măsurat aportul de valoare adăugată al politicii de cooperare a UE;

11.

este de acord cu Comisia în privința recomandării de a se aprofunda și îmbunătăți procedurile de evaluare a impactului cooperării europene și sugerează că UE trebuie să dispună de o marjă amplă pentru a introduce proceduri de evaluare a impactului mai solide și mai inovatoare, bazate, de exemplu, pe aplicarea tehnicilor aleatorii (randomized evaluation), abia explorate de UE. Același efort ar trebui realizat și în domeniul cooperării descentralizate;

12.

este de acord cu faptul că Comisia acordă prioritate obiectivului „creșterii pentru dezvoltarea umană”, și aceasta din cel puțin două motive: i) în primul rând, pentru că astfel se va corecta distorsiunea care a caracterizat ajutorul din ultimii ani, când s-a pus accent pe dimensiunile sociale ale dezvoltării, dificil de susținut dacă nu sunt însoțite de evoluții economice favorabile incluziunii; ii) în al doilea rând, pentru că criza afectează capacitatea de creștere, de reducere a sărăciei și de creare de locuri de muncă a economiilor în multe țări în curs de dezvoltare;

13.

amintește totuși că creșterea și dezvoltarea nu sunt sinonime și că dezvoltarea implică, pe lângă extinderea capacităților de producție, promovarea realizărilor sociale și repartizarea bogățiilor în teritoriu, printr-o dezvoltare locală și regională durabilă, repartizată în întregul teritoriu și accesibilă grupurilor sociale celor mai sărace;

14.

amintește că, pentru ca această dezvoltare teritorială să fie viabilă, un element-cheie îl reprezintă contribuția autorităților locale și regionale (ALR), în calitatea lor de promotori esențiali ai unei creșteri endogene și durabile;

15.

este de acord cu Comisia în privința faptului că una dintre sarcinile principale ale oricărei strategii de dezvoltare constă în consolidarea instituțiilor din țările partenere și în creșterea nivelurilor de eficiență și de legitimitate ale acestora, ceea ce contribuie la îmbunătățirea condițiilor de guvernanță a mutațiilor economice și sociale;

16.

cu toate acestea, îndeamnă Comisia să acorde o atenție sporită efectelor negative pe care dependența de ajutor le are asupra calității instituțiilor și să atribuie o mai mare relevanță sarcinilor legate de combaterea corupției în mod decisiv și de consolidarea capacităților fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare, nu numai pentru a îmbunătăți calitatea instituțiilor, ci și pentru a scădea dependența de ajutoare și pentru a mări capacitatea de mobilizare a resurselor proprii;

17.

de asemenea, subliniază rolul crucial pe care îl dețin în înființarea unor instituții mai legitime mai și eficiente procesele de descentralizare, ca modalitate de apropiere a guvernelor de cetățeni și de înrădăcinare a valorilor democratice în societate. Un rol esențial ar trebui să revină autorităților regionale și locale în promovarea acestor procese, însă Cartea verde nu ia în considerare acest aspect;

18.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia atingerea unui anumit grad de securitate constituie o condiție prealabilă dezvoltării. Prin urmare, donatorii trebuie să reexamineze relațiile dintre agendele de securitate și cele de dezvoltare, care sunt interconectate. În același timp, trebuie să stimuleze consolidarea instituțiilor, promovarea drepturilor omului și coeziunea socială în țările în care statul este fragil, stabilindu-se mecanisme de alertă rapidă și de diplomație preventivă. Cu toate acestea, îndeamnă Comisia să clarifice în mai mare măsură distribuirea competențelor în aceste domenii între departamentele din cadrul UE responsabile de cooperare și cele responsabile cu acțiunea externă;

19.

este de acord cu Comisia în privința faptului că, dacă se dorește o eficiență sporită a ajutorului, trebuie să se treacă la o coordonare „mai sistematică și eficace” a donatorilor europeni și consideră bine-venită propunerea pe care Comisia trebuie să o prezinte Consiliului în 2011 cu privire la sincronizarea ciclurilor de programare naționale. De asemenea, amintește că o mai bună coordonare a ajutoarelor constituie unul dintre principiile definite în Agenda de la Paris pentru sporirea eficienței asistenței, face parte din Consensul european privind dezvoltarea și se numără printre principiile de reglementare ale textelor constitutive ale UE (Tratatul de instituire a Comunității Europene, Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană și Tratatul de la Lisabona);

20.

cu toate acestea, regretă că în Cartea verde nu este menționată o altă chestiune, care este complementară coordonării și care dispune de un potențial enorm, și anume necesitatea de a se realiza progrese în ceea de privește repartizarea sarcinilor între donatorii europeni. Mai mult, această repartizare a sarcinilor ar trebui examinată nu doar la nivelul donatorilor naționali, ci și în ceea ce privește relațiile dintre aceștia și omologii lor de la nivel subnațional (regional și local), ținând cont de rolul relevant pe care îl dețin cei din urmă în cadrul diverselor sisteme de cooperare ale UE. În acest scop, îndeamnă Comisia să înființeze puncte de referință ale autorităților regionale și locale în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă și al Direcției Generale DEVCO, atât în UE cât și în țările partenere. În afară de aceasta, consideră indispensabilă stabilirea unei linii bugetare specifice, care să fie pusă la dispoziția autorităților locale și regionale din UE;

21.

consideră că, pentru a se înregistra progrese în ceea ce privește o repartizare adecvată a sarcinilor, ar fi de dorit ca în Cartea verde să se susțină introducerea în politica UE privind asistența a unei abordări bazate nu doar pe obiective, ci și pe actori și pe împărțirea responsabilităților între aceștia, abordare care să pună în valoare contribuția pe care o pot avea autoritățile regionale și locale la îmbogățirea și eficiența politicii de cooperare;

22.

amintește că ajutorul nu reprezintă decât una dintre componentele politicii publice a donatorilor, care influențează potențialul de dezvoltare al țărilor partenere. În consecință, coerența sporită a politicilor publice constituie un obiectiv fundamental al politicii de dezvoltare a UE. Aceasta constituie, totodată, un principiu temeinic stabilit în cadrul UE (Tratatul de instituire a Comunității Europene, Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană și Tratatul de la Lisabona). Rapoartele pe care Comisia le elaborează privind evaluarea anuală a progreselor înregistrate de statele membre (și de Comisie însăși) în ceea ce privește aspectele sectoriale fundamentale în termeni de coerență a politicilor constituie un instrument valoros pentru a stimula progresul și responsabilizarea în acest domeniu. În acest context, CoR subliniază importanța continuării reformelor politicii agricole comune, pentru a se garanta că aceasta nu contravine obiectivelor politicii de dezvoltare a UE;

23.

ține să sublinieze că relațiile stabilite între autoritățile locale din Europa și cele omoloage din țările beneficiare contribuie la progrese concrete în ceea ce privește principiul însușirii pe care se întemeiază Declarația de la Paris și care nu trebuie să rămână un aspect de abordat între state;

24.

insistă asupra necesității de a fi respectate normele fundamentale ale acordurilor comerciale ale Uniunii, în sensul de a nu se permite derogarea de la cerințele referitoare la normele privind originea produselor provenind din țările partenere, în pofida faptului că aceasta poate fi prevăzută în acordurile de asociere. Trebuie analizate posibilele repercusiuni asupra funcționării corecte a pieței interne care decurg din aceste derogări de la norme în raport cu posibilele avantaje pe care le-ar aduce dezvoltării durabile a acestor țări stimularea unei producții în exclusivitate locale;

25.

este de acord cu Comisia în privința faptului că sprijinul bugetar nu este un panaceu și că, prin urmare, trebuie aplicat după efectuarea unei analize detaliate a condițiilor țării respective. Cu toate acestea, amintește că sprijinul bugetar reprezintă un mod de acordare a ajutorului care favorizează coordonarea donatorilor și implicarea țărilor partenere, două obiective care ar trebui să încurajeze recursul la această formulă, cu condiția ca aceasta să corespundă situației respective;

26.

își exprimă încă o dată interesul pentru stimularea cooperării dintre Comitetul Regiunilor și Comisia Europeană în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare descentralizate. De asemenea, subliniază necesitatea continuării eforturilor pentru ca statele membre și toate autoritățile locale și regionale din UE să poată utiliza Atlasul cooperării descentralizate, care cuprinde activitățile în acest domeniu finanțate de autoritățile locale și regionale din UE. Comitetul subliniază, în plus, utilitatea portalului cooperării descentralizate pentru dezvoltare, care va facilita întâlnirea partenerilor din acest domeniu, va spori eficiența ajutorului și va evita suprapunerile;

27.

consideră că UE trebuie să țină seama în mai mare măsură nu numai de contribuția economică a ALR, ci și de valoarea adăugată considerabilă pe care o aduc acestea în anumite domenii specializate. Experiența și cunoștințele dobândite în sectoare ce oferă soluții adaptate necesităților țărilor terțe partenere aduc acestor regiuni o valoare adăugată în materie de cooperare, în domenii cum ar fi consolidarea capacităților administrative, amenajarea teritoriului, educația, protecția civilă, securitatea alimentară prin agricultură și pescuit, energiile regenerabile, apa, mediul, științele maritime și C&D aplicate dezvoltării. Acesta este, în special, cazul regiunilor ultraperiferice, care constituie frontiere active și platforme ale UE în lume și care pot contribui la sporirea eficienței politicii europene de dezvoltare;

28.

este de acord cu obiectivul urmărit prin acordarea ajutorului, de promovare a unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în țările partenere. Cu toate acestea, regretă că în Cartea verde nu sunt menționate două aspecte esențiale pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Primul se referă la necesitatea de a încuraja redistribuirea adecvată a rezultatelor progresului, astfel încât câștigurile să fie repartizate conform unor parametri de echitate considerați drept dezirabili din punct de vedere social. Este necesar un anumit nivel de echitate pentru garantarea stabilității, pentru consolidarea instituțiilor și pentru promovarea creșterii cu o bază socială amplă. Cel de al doilea aspect se referă la necesitatea consolidării capacităților fiscale ale țărilor și a combaterii fraudei, a scurgerilor de capital și a fluxurilor financiare ilegale care secătuiesc resursele naționale reduse ale țărilor în curs de dezvoltare, limitându-le posibilitățile de progres;

29.

atrage totuși atenția asupra faptului că dezvoltarea nu se limitează la simpla creștere: ea presupune răspândirea cuceririlor sociale, consolidarea instituțiilor și schimbări în domeniul social și în cel al producției în aceste țări. Obiectivul ar trebui să fie așadar încurajarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii care să stimuleze un proces de dezvoltare ancorat în teritoriu;

30.

subliniază importanța egalității în drepturi pentru realizarea unei creșteri durabile în țările partenere. Pe lângă faptul că aceasta este o chestiune fundamentală privind drepturile omului, reformele care le ajută pe fete și pe femei să-și dezvolte potențialul în societate – făra a fi discriminate sau expuse violenței – reprezintă pentru țările noastre partenere modalitatea cea mai eficientă de a-și dezvolta economiile;

31.

consideră că înființarea unor instituții solide și legitime presupune o mai mare importanță acordată aspectelor privind distribuția, legate de repartizarea beneficiilor aduse de creștere, a oportunităților și a capacității de a se exprima a țărilor, și înaintarea progresivă pe calea proceselor de descentralizare care apropie instituțiile de cetățeni. În acest scop, trebuie consolidată capacitatea de gestionare a autorităților locale și regionale din țările partenere, după modelul unor programe ca TAIEX sau Erasmus, măsură care ar contribui la îmbunătățirea utilizării fondurilor de cooperare. Pe de altă parte, Comitetul solicită Comisiei elaborarea unor programe de sprijin bugetar sectorial, care să faciliteze accesul la resurse al autorităților locale și regionale din țările în curs de dezvoltare;

32.

recunoaște că unul dintre aspectele fundamentale ale dezvoltării îl constituie o bună politică educațională, îndemnând UE să facă din promovarea educației în aceste țări una dintre axele politicii sale de cooperare pentru dezvoltare;

33.

amintește că pentru îndeplinirea acestui obiectiv trebuie promovate și sprijinite procesele de descentralizare din țările partenere, acolo unde este cazul, cu punerea în aplicare a principiului subsidiarității în repartizarea competențelor. Descentralizarea constituie o cale adecvată de a democratiza statele și de a le oferi baze mai solide, înrădăcinate în realitatea socială, și o condiție necesară pentru ca procesul de dezvoltare să se extindă la întregul teritoriu și la toate sectoarele sociale;

34.

semnalează, odată cu Cartea verde, importanța pe care au dobândit-o aspectele legate de combaterea schimbărilor climatice și de protejarea biodiversității în cadrul oricărei strategii de dezvoltare durabilă. În același timp, amintește că schimbările climatice și celelalte provocări legate de mediu reprezintă perspective de progres pentru anumite țări în curs de dezvoltare, prin punerea în valoare a resurselor naturale și de mediu de care acestea dispun. Angajamentul pe care UE și l-a asumat la Copenhaga și pe care l-a confirmat la Cancún demonstrează importanța acordată acestei dimensiuni a proceselor de dezvoltare și necesitatea de a se sprijini eforturile pe care țările partenere le depun în materie de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

35.

regretă că, în această privință, Cartea verde nu prezintă o viziune mai largă asupra rolului care le revine autorităților subnaționale (regionale și locale) în definirea unei strategii de mediu solide. Rolul lor este esențial în lansarea unor strategii durabile de gestionare a apei și a reziduurilor, de aprovizionare cu energie și de protecție a ecosistemelor fragile;

36.

este de acord cu faptul că aspectele care țin de modelul energetic adoptat de țari constituie o componentă esențială a oricărei strategii de dezvoltare durabilă din punctul de vedere al mediului. De aici decurge necesitatea promovării unei utilizări mai intensive a energiilor regenerabile. În acest sens, subliniază că experiența de care UE dispune în acest domeniu poate fi utilă pentru unele țări în curs de dezvoltare, constatând în același timp că unele dintre ele beneficiază de condiții specifice propice dezvoltării acestui tip de energii;

37.

propune încheierea unei Convenții a primarilor și regiunilor la nivel internațional, pentru a asigura aprovizionarea cu energie a tuturor cetățenilor în cadrul programelor comune, prin intermediul unui instrument financiar adecvat și specific;

38.

solicită ca acest obiectiv de schimbare a modelului energetic (care implică trecerea la energii regenerabile) să fie urmărit în paralel cu obiectivul de îmbunătățire a infrastructurilor energetice ale țării respective și a accesului categoriilor celor mai vulnerabile de populație la acestea, în condiții adecvate;

39.

este de acord cu Comisia în privința faptului că dezvoltarea rurală și securitatea alimentară reprezintă elemente esențiale ale procesului de dezvoltare, în măsura în care acestea au incidență asupra unui sector ce ocupă un loc central în procesele de creștere și de transformare economică din țările cele mai sărace, condiționează exercitarea unui drept fundamental, privind alimentația adecvată, de care depind și alte drepturi ale persoanei (precum sănătatea, educația și munca), și influențează gradul de autonomie a unei țări pe scena internațională;

40.

observă că criza actuală a adus cu sine o creștere anormală a prețurilor la materiile prime, inclusiv la cele alimentare, fapt cu urmări grave în ceea ce privește condițiile de aprovizionare a țărilor celor mai sărace, în special în Africa Subsahariană, multe dintre ele fiind importatoare nete de alimente, și subliniază că, în consecință, realizările anterioare din domeniul social riscă să regreseze;

41.

consideră că s-a ajuns în această situație din cauza a patru factori: i) o cerere sporită din partea țărilor de mari dimensiuni, cu creștere economică intensă, care stimulează cumpărarea pe scară largă la nivel internațional a acestui tip de produse; ii) prezența insuficientă a țărilor bogate și a investițiilor publice în țările în curs de dezvoltare din anii din urmă, în raport cu nevoia de investiții în dezvoltarea rurală; iii) acțiunile speculatorilor, care văd în aceste produse o sursă de profit, sub forma depozitului de active; iv) consecințele pe care daunele aduse mediului le-au avut asupra productivității solului și asupra agriculturii;

42.

face un apel pentru ca politica de cooperare a UE să nu repete greșelile comise în trecut și solicită ca, în procesul de definire a strategiilor de asistență internațională, să se acorde în mai mare măsură prioritate dezvoltării rurale și securității alimentare a țărilor partenere. În acest sens, amintește că UE deține o vastă experiență în materie de dezvoltare rurală, de politică agricolă și de susținere a securității alimentare, pe care o poate pune la dispoziția țărilor în curs de dezvoltare;

43.

solicită să se țină seama și în acest caz de capacitățile și de experiența regiunilor. Autoritățile regionale și locale au experiență în conceperea infrastructurilor de bază pentru distribuirea de produse alimentare, în studierea productivității solurilor și în administrarea culturilor în funcție de condițiile de mediu, în gestionarea ecosistemelor locale fragile și în elaborarea de planuri de aprovizionare a populației. Este deci important ca acești actori să se implice în politica de cooperare a UE și să ocupe un loc central în cadrul acesteia.