14.12.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 339/41

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE cu privire la aplicarea opţională şi temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri şi servicii care prezintă risc de fraudă

COM(2009) 511 final – 2009/0139 (CNS)

(2010/C 339/09)

Raportor general: dl Edgardo IOZIA

La 6 octombrie 2009, în conformitate cu articolul 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE cu privire la aplicarea opţională şi temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri şi servicii care prezintă risc de fraudă

COM(2009) 511 final – 2009/0139 (CNS).

La 3 noiembrie 2009, Biroul Comitetului Economic şi Social European a însărcinat Secţiunea pentru uniunea economică şi monetară şi coeziune economică şi socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic şi Social European l-a numit pe dl IOZIA raportor general în cadrul celei de-a 459-a sesiuni plenare din 20 şi 21 ianuarie 2010 (şedinţa din 21 ianuarie) şi a adoptat prezentul aviz cu 91 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

1.   Concluzii

1.1   CESE se pronunţă în favoarea propunerii de directivă care introduce un sistem de taxare inversă pentru anumite produse şi servicii, exprimându-şi însă adâncul regret în privinţa faptului că se caută încă o dată soluţii convenţionale la problema fraudei fiscale şi la depăşirea regimului tranzitoriu, care continuă să favorizeze netulburat frauda intracomunitară.

1.2   CESE înţelege şi sprijină eforturile Comisiei, în ciuda problemelor de natură politică cu care se confruntă, dar continuă să insiste pentru concretizarea trecerii la un nou sistem de TVA, care să reducă posibilităţile de fraudă şi sarcina administrativă pentru persoanele impozabile.

1.3   CESE este de acord cu propunerile cuprinse în Rezoluţia Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la o strategie coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale, în special impozitarea în ţara de origine cu o cotă unică de 15 % pentru tranzacţiile intracomunitare. Această opţiune ar fi conformă cu dispoziţiile art. 402 din Directiva 2006/112/CE.

Propunerea de directivă introduce elemente care sporesc divergenţa în sistemul TVA. CESE îşi exprimă preocuparea în legătură cu soluţiile propuse, care îndepărtează perspectiva armonizării TVA.

1.4.1   Instrumentul juridic ales pare potrivit, chiar dacă ar fi preferabilă adoptarea de regulamente.

1.5   Statele membre trebuie să-şi consolideze administraţia fiscală. Cererile de rambursare vor creşte, pentru că nu va putea fi compensat TVA-ul încasat prin cel plătit. Este absolut necesar un sistem riguros de control, în vederea protejării statelor membre împotriva efectelor negative pe care le-ar putea determina mecanismul de taxare inversă.

1.6   CESE consideră că este esenţial să se opteze pentru introducerea în cadrul directivei a cesionării serviciilor de tranzacţionare a certificatelor de emisii.

1.7   CESE nu este de acord cu limitarea la doar două din cele patru categorii de produse stabilite de directivă. Fiecare stat membru ar trebui să hotărască dacă administraţia sa este capabilă să gestioneze în mod adecvat introducerea sistemului de taxare inversă pentru toate categoriile de produse. Această îngrădire pare să contrazică dispoziţiile articolului 395 din Directiva 2006/112/CE.

1.8   CESE va continua să sprijine iniţiativele Comisiei de consolidare a armonizării regimului TVA de impozitare, de preferat prin adoptarea acelor reforme „structurale mai ambiţioase” care să reducă în mod drastic posibilitatea fraudei fiscale.

2.   Introducere

2.1   Combaterea fenomenelor de fraudă fiscală, în special intracomunitare, nu a făcut mari progrese în aceşti ultimi ani. Pierderile fiscale totale cauzate de fraudă se ridică la o sumă cuprinsă între 200 şi 250 de miliarde EUR, echivalentul a 2 % din PIB-ul UE.

2.2   Frauda legată de TVA se ridică la circa 40 de miliarde EUR, adică 10 % din veniturile produse de acest impozit.

2.3   Creşterea progresivă a schimburilor a generat o proliferare a aşa-numitelor fraude de tip „carusel”. Legislaţia în legătură cu acest subiect prevede ca mărfurile care tranzitează UE să circule liber, TVA-ul privind tranzacţiile comerciale cu statele comunitare urmând însă să fie vărsat în ţara de destinaţie.

2.4   Prin introducerea unei persoane impozabile fictive în tranzacţia comunitară, se poate obţine o triadă ilegală care simulează astfel dublul transfer al aceluiaşi bun. Cumpărătorul are dreptul la rambursarea TVA, care nu a fost însă achitată de persoana interpusă, care, la rândul ei, a cumpărat bunul scutit de TVA de la un furnizor din alt stat membru. Persoana interpusă dispare în acest fel.

2.5   Prin mecanismul de taxare inversă, furnizorul din acelaşi stat membru nu facturează TVA clienţilor persoane impozabile care, în schimb, sunt obligaţi la plata acestei taxe. Teoretic, posibilitatea fraudei de tip carusel ar trebui eliminată prin această procedură.

2.6   Contradicţiile sistemului bazat pe aplicarea principiului ţării de destinaţie, care – pentru a funcţiona corect – este condiţionat de un sistem consolidat şi eficient de schimburi de informaţii între statele membre, dă naştere la fraude fiscale greu de contracarat. Comunitatea a optat definitiv pentru principiul ţării de origine, care prevede tocmai o formă de compensare între statele membre, prin redistribuirea TVA. În art. 402 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 se arată că impozitarea schimburilor intracomunitare ar trebui să aibă loc în ţara de origine.

2.7   Redistribuirea este necesară pentru a compensa efectele asupra venitului rezultat din impozitare, ale exporturilor şi ale deducerii taxelor pe importuri, deja taxate în ţara de origine.

2.8   Adoptarea regimului definitiv, care ar reduce în mod drastic fenomenele de fraudă fiscală intracomunitară, necesită un sistem integrat de cooperare administrativă care, în ciuda eforturilor Comisiei, nu reuşeşte să vadă lumina zilei (1). Crearea casei de compensare, un element esenţial, pe care Comisia îl solicită din 1987, este de asemenea greu de realizat, din pricina divergenţelor profunde între statele membre în legătură cu verificarea şi colectarea datelor statistice.

2.9   În acest context, cu adevărat descurajant, intervine propunerea de directivă a Consiliului, iniţiată de Comisie, ce vizează introducerea temporară şi facultativă în reglementările naţionale a taxării inverse pentru unele bunuri şi servicii (2).

3.   Propunerea Comisiei

3.1   Iniţiativa supusă examinării pleacă de la propunerea grupului de experţi privind strategia de combatere a fraudei fiscale (ATFS): Comisia a prezentat o comunicare (3) în care erau cuprinse propuneri inovatoare de combatere a fraudei, între care introducerea unui sistem general de taxare inversă. Aceste propuneri nu au fost aprobate de Consiliul Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN).

Pentru a contracara fenomenele crescânde de fraudă intracomunitară prin intermediul aşa-numitelor firme-fantomă (Missing Trader Intra-Community fraud – MTIC), mai cunoscută cu numele de fraudă-carusel (dat fiind că se referă la transferul repetat al aceloraşi bunuri între operatori din diferite state membre), unele state membre au solicitat Comisiei să se să se prevaleze de derogarea prevăzută la articolul 395 din Directiva TVA, care permite introducerea temporară a unui sistem de taxare inversă pentru unele bunuri şi servicii.

3.2.1   Comisia a considerat că ar fi mai potrivită modificarea Directivei TVA, prin introducerea unui articol 199 a, ce acordă o derogare până în 2014.

Pe lista bunurilor care ar putea beneficia de introducerea facultativă a sistemului de taxare inversă se găsesc, printre altele, aparatele electronice foarte răspândite, cum sunt telefoanele mobile şi dispozitivele cu circuite integrate. Această posibilitate este folosită deja în Regatul Unit, care a obţinut o derogare din partea Consiliului.

3.3.1   Parfumurile şi obiectele din metale preţioase care nu sunt bunuri de colecţie sau antichităţi completează cele patru tipuri de bunuri prevăzute de directivă. Serviciile includ şi tranzacţiile cu certificate de emisii.

4.   Observaţii generale

4.1   În comunicarea sa adresată Consiliului şi Parlamentului European (4), Comisia sublinia – pe de o parte – efectele pozitive pe care introducerea mecanismului de taxare inversă le-ar fi putut teoretic avea asupra combaterii fraudei fiscale, însă – pe de altă parte – evidenţia toate riscurile posibile de noi fraude şi necesitatea întăririi controalelor şi, mai ales, a cooperării administrative.

4.2   Comisia îşi exprima surprinderea cu privire la introducerea unui sistem facultativ de generalizare a taxării inverse, care „ar afecta în mod semnificativ coerenţa şi nivelul de armonizare al sistemului comunitar de TVA, precum şi posibilităţile de dezvoltare viitoare ale acestuia”.

4.3   CESE împărtăşeşte preocupările Comisiei şi consideră că trebuie evitat orice tip de măsuri care ar putea compromite progresele obţinute cu greu pe calea armonizării viitoare a TVA.

4.4   Încă din 2008, prin solicitarea adresată Consiliului de a acţiona mai hotărât în combaterea fraudei fiscale (5), Parlamentul European evidenţiase riscurile legate de posibilitatea unor noi fraude prilejuite de introducerea sistemului generalizat de taxare inversă, mai ales în comerţul cu amănuntul şi prin utilizarea abuzivă a numărului de identificare TVA. Ca soluţie optimă, Parlamentul sugera în această rezoluţie depăşirea regimului tranzitoriu şi taxarea livrărilor intracomunitare de bunuri cu o cotă de 15 %.

4.5   În toate avizele sale mai recente sau mai puţin recente, CESE a subliniat necesitatea depăşirii regimului tranzitoriu (6), considerând că trebuie aderat la propunerea Parlamentului European de introducere a unei impozitări uniforme a livrărilor intracomunitare de bunuri. În plus, regimul tranzitoriu este fragmentat într-un număr ridicat de regimuri speciale (pentru agricultură, întreprinderi mici, agenţii de voiaj, edituri şi multe altele) de scutiri, facilităţi şi derogări.

4.6   Ca de obicei, ECOFIN nu a ajuns la niciun acord, iar CESE deplânge încă o dată faptul că blocajul decizional în materie fiscală a zădărnicit încă o încercare de lansare a procesului de armonizare.

4.7   CESE sprijină propunerea Comisiei, subliniind însă unele incoerenţe în raport cu obiectivele declarate: un regim facultativ care impune operatorilor interesaţi din domeniu sarcini administrative suplimentare şi care, în realitate, îi supune pe aceştia la o dublă contabilitate paralelă, cu responsabilităţi semnificative pentru persoanele impozabile, acestea trebuind să identifice regimul fiscal care li se aplică.

4.8   În ce priveşte taxarea inversă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat deja (7). Hotărârea se referă la o solicitare de plată din partea unei administraţii fiscale, datorată unei interpretări greşite a mecanismului de taxare inversă. Pentru a evita procedurile de contencios inutile şi costisitoare, ţinând cont de experienţa deja dobândită, va fi necesar să se procedeze la verificarea legislaţiilor naţionale care, deşi aplică principiile generale, prezintă de exemplu inadvertenţe între termenele cererilor de rambursare şi cele referitoare la plata impozitelor.

4.9   Administraţiile statelor membre care vor adopta sistemul vor trebui să examineze un număr mai mare de cereri de rambursare a excedentului de credit TVA, introduse de persoanele impozabile care nu mai pot să deducă TVA încasată anterior.

4.10   Sarcina achitării taxei este transferată asupra operatorilor economici din ce în ce mai mici, care s-ar putea dovedi mai puţini fiabili decât actualii contribuabili de TVA (întreprinderile de dimensiuni mijlocii şi mari care varsă cea mai mare parte a venitului provenit din aceste taxe). Prin eliminarea fragmentării plăţilor, sistemul sporeşte riscul pierderilor de venituri fiscale.

4.11   În urma unei analize de ansamblu, apare necesitatea unui sistem riguros de control, în vederea protejării statelor membre împotriva efectelor negative pe care le-ar putea determina mecanismul de taxare inversă. Este necesar ca procesul de îmbunătăţire a acţiunilor de control să se desfăşoare în acelaşi timp cu întărirea cooperării administrative şi cu utilizarea sistemelor standardizate de schimburi informatizate de informaţii între administraţii.

5.   Observaţii speciale

5.1   CESE nu este de acord cu opţiunea Comisiei de a nu proceda la o analiză de impact. Considerând că precedenta consultare „Posibila introducere a unui mecanism opţional de taxare inversă pentru TVA – Impactul asupra întreprinderilor”, din 13 august 2007 (în treacăt fie spus, nepublicată pe site-ul Comisiei) este exhaustivă, Comisia nu a luat în considerare efectele pe care propunerea de directivă le-ar putea avea asupra operatorilor şi administraţiilor.

5.2   Raţionamentul după care incumbă statelor membre interesate să realizeze analiza de impact, dat fiind că este vorba de un demers neobligatoriu, este foarte discutabil. CESE a recomandat în numeroase rânduri efectuarea cu maximă atenţie a unei analize serioase şi aprofundate a consecinţelor legislaţiei europene.

5.3   Temeiul juridic al propunerii pare adecvat şi proporţionat. Cu toate acestea, în opinia CESE, alegerea directivei ca instrument prezintă riscuri evidente de agravare a discrepanţei dintre regimurile fiscale: ar fi fost preferabilă adoptarea unui regulament.

5.4   CESE sprijină cu hotărâre introducerea în sistemul de taxare inversă şi a tranzacţiilor în cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie (ETS), care reprezentau (în 2008) 73 % din valoarea pieţei mondiale a certificatelor. Dat fiind că schimbul de certificate între persoane impozabile este considerat prestare de servicii, acesta trebuie impozitat în ţara în care se găseşte întreprinderea cumpărătoare. CESE regretă doar că aceste tranzacţii nu sunt supuse în mod obligatoriu unui sistem de taxare inversă.

5.5   CESE consideră că limitarea la doar două din cele patru categorii de produse indicate nu este suficient justificată. Ar fi fost mult mai potrivit ca fiecare stat membru să se poată pronunţa liber asupra acestei chestiuni, în cadrul propriilor responsabilităţi. Articolul 395 din Directiva 2006/112/CE acordă deja unui stat membru această posibilitate, pe baza autorizării de către Consiliu. Articolul 199 a, aşa cum este formulat în prezent, ar putea intra în contradicţie cu articolul menţionat anterior.

---

(1)  COM(2009) 427 final - 2009/0118 (CNS). Documentul se află în curs de examinare (ECO 265, raportor: dl BURANI).

(2)  COM(2009) 511 final.

(3)  COM(2008) 109 final, din 22.2.2008 şi SEC(2008) 249, din 22.2.2008.

(4)  Ibidem.

(5)  Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la o strategie coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale [2008/2033(INI)], JO C 295 E, din 4.12.2009, p. 13.

(6)  Avizul CESE pe tema „TVA/Măsuri derogatorii” – JO C 32, 5.2.2004, p. 120.

Avizul CESE privind combaterea fraudei fiscale – JO C 161, 13.7.2007, p. 8.

Avizul CESE privind cotele de TVA altele decât cotele standard – JO C 211, 19.8.2008, p. 67.

Avizul CESE privind evaziunea fiscală legată de import – JO C 277, 17.11.2009, p. 112.

Avizul CESE privind combaterea fraudei – JO C 100, 30.4.2009, p. 22.

Avizul CESE privind raţionalizarea măsurilor derogatorii şi de combatere a fraudei în legătură cu cea de-a şasea directivă – JO C 65, 17.3.2006, p. 103.

(7)  Cauzele reunite C 95/07 şi C 96/07 din 8.5.2008.

---