8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/82

A.

întrucât utilizarea nanomaterialelor și nanotehnologiilor (denumite în continuare „nanomateriale”) promite progrese importante și multiple beneficii în nenumărate aplicații pentru consumatori, pacienți și mediu, dat fiind faptul că nanomaterialele pot prezenta proprietăți diferite sau noi în comparație cu aceeași substanță sau material în formă normală;

B.

întrucât se așteaptă ca progrese înregistrate în domeniul nanomaterialelor să aibă o influență importantă asupra deciziilor politice în domeniul sănătății publice, ocupării forței de muncă, siguranței și sănătății la locul de muncă, societății informaționale, energiei, transporturilor, securității și spațiului;

C.

întrucât, în pofida introducerii unei strategii europene specifice privind nanotehnologiile și a alocării în consecință a unei sume de aproximativ 3 500 000 000 EUR pentru cercetarea în domeniul nanoștiințelor pentru al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare și dezvoltare tehnologică și activități de demonstrare (2007-2013) (CP7), Uniunea Europeană se află în urma principalilor săi concurenți actuali, SUA, Japonia și Coreea de Sud, care realizează mai mult de jumătate din investiții și însumează două treimi din patentele depuse la nivel mondial;

D.

întrucât, pe de altă parte, nanomaterialele pot prezenta noi riscuri semnificative ca urmare a dimensiunii lor foarte mici, cum ar fi reactivitatea și mobilitatea crescută, ceea ce ar putea conduce la o toxicitate mai ridicată în corpul uman în condițiile unui acces necontrolat și poate chiar la apariția unor diverse mecanisme de interferență cu fiziologia speciilor umane și ecologice;

E.

întrucât dezvoltarea nanomaterialelor în condiții de siguranță poate avea o contribuție importantă la competitivitatea economiei Uniunii Europene și la îndeplinirea strategiei de la Lisabona;

F.

întrucât discuțiile actuale referitoare la nanomateriale reflectă o lipsă semnificativă de cunoștințe și informații care determină discuții contradictorii, începând cu nivelul definițiilor:

G.

întrucât în prezent nu este disponibil un ansamblu de definiții armonizate, complet elaborate, cu toate că o serie de standarde internaționale sunt fie disponibile, fie în curs de elaborare, acestea definind conceptul de „nanoscară” ca „având una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm” și făcând adesea o diferențiere între:

H.

întrucât nu există informații clare despre utilizarea efectivă a nanomaterialelor în produsele de consum, de exemplu:

I.

întrucât sunt necesare cerințe clare de notificare referitoare la utilizarea nanomaterialelor, informarea consumatorilor, precum și o aplicare integrală a Directivei 2006/114/CE, astfel încât să se poată oferi informații fiabile privind utilizarea nanomaterialelor;

J.

întrucât prezentările despre beneficiile posibile ale nanotehnologiilor lasă să se întrevadă o diversitate aproape nelimitată de viitoare aplicații ale nanomaterialelor dar nu oferă informații concludente în ceea ce privește utilizarea lor în momentul de față;

K.

întrucât există mari controverse legate de posibilitatea evaluării siguranței nanomaterialelor; întrucât comitetele științifice și agențiile Uniunii Europene atrag atenția asupra unor mari deficiențe nu doar în ceea ce privește datele-cheie, ci și în privința metodelor folosite pentru obținerea acestor date; întrucât Uniunea europeană trebuie să investească mai mult în evaluarea corespunzătoare a nanomaterialelor pentru a compensa lipsa de cunoștințe și pentru a dezvolta și implementa, cât mai repede posibil, în colaborare cu agențiile sale și cu partenerii săi internaționali, metode de evaluare, precum și o metrologie și o nomenclatură adecvate și armonizate;

L.

întrucât SCENIHR a identificat, în cazul unor nanomateriale, pericole specifice pentru sănătate, precum și efecte toxice asupra organismelor din mediu; întrucât, de asemenea, SCENIHR a constatat o lipsă generală a datelor de bună calitate privind expunerea, atât în cazul oamenilor, cât și al mediului, concluzionând astfel, că cunoștințele privind metodologia pentru realizarea unor estimări privind expunerea și pentru identificarea pericolelor trebuie dezvoltată în continuare, validată și standardizată;

M.

întrucât, în momentul de față, finanțarea pentru cercetarea aspectelor nanomaterialelor referitoare la mediu, sănătate și siguranță în cadrul PC7 este mult prea mică; întrucât, de asemenea, criteriile de evaluare pentru aprobarea proiectelor de cercetare care urmăresc analizarea siguranței nanomaterialelor în cadrul PC7 sunt prea restrictive (în sensul că acestea pun accentul doar pe valoarea inovatoare) și astfel nu promovează suficient elaborarea rapidă a unor metode științifice de evaluare a nanomaterialelor; întrucât este extrem de important să se aloce resurse suficiente pentru cercetarea dezvoltării și utilizării în siguranță a nanomaterialelor;

N.

întrucât cunoștințele despre impactul posibil al nanomaterialelor asupra sănătății și mediului sunt mult în urma evoluțiilor pieței date fiind progresele rapide în domeniul nanomaterialelor, dând naștere astfel unor întrebări fundamentale despre capacitatea reglementărilor actuale de a reacționa „în timp real” la tehnologiile emergente cum ar fi cele legate de nanomateriale;

O.

întrucât Parlamentul, în rezoluția sa din 28 septembrie 2006 privind nanoștiințele și nanotehnologiile, a solicitat o analiză a efectelor nanoparticulelor care nu sunt ușor solubile sau biodegradabile, în conformitate cu principiul precauției, înainte ca aceste particule să fie lansate în producție și introduse pe piață;

P.

întrucât valoarea comunicării Comisiei menționată mai sus intitulată „Aspecte normative ale nanomaterialelor” este relativ redusă din cauza lipsei de informații despre proprietățile specifice ale nanomaterialelor, utilizarea lor efectivă, precum și eventualele riscuri și avantaje ale acestora, fiind astfel imposibil să se țină seama de provocările legislative și politice determinate de natura specifică a nanomaterialelor, astfel rezultând doar o prezentare de ansamblu a legislației din care reiese că, în momentul de față, legislația comunitară nu conține dispoziții specifice privind nanomaterialele;

Q.

întrucât nanomaterialele ar trebui cuprinse într-un corpus legislativ sigur, pluriform și evolutiv, care să se bazeze pe principiul precauției (20), pe principiul răspunderii producătorului și pe principiul „poluatorul plătește”, pentru a asigura producția, utilizarea și eliminarea nanomaterialelor în condiții de siguranță, înainte de a introduce tehnologia pe piață, evitând totodată recurgerea sistematică la moratorii sau la tratamente nediferențiate ale aplicațiilor diferite ale nanomaterialelor;

R.

întrucât, din cauza nenumăratelor aplicații ale nanotehnologiilor în sectoare atât de diverse, cum ar fi cel al produselor electronice, al textilelor, al produselor biomedicale, al produselor de îngrijire, produselor de curățare, al produselor alimentare sau al energiei, introducerea unui singur cadru de reglementare la nivel comunitar este imposibilă;

S.

întrucât, în contextul programului REACH, s-a convenit deja că este necesară mai multă îndrumare și consiliere în ceea ce privește nanomaterialele, mai ales în ceea ce privește identificarea substanțelor, precum și adaptarea la metodele de evaluare ale riscurilor, întrucât o examinare mai atentă a REACH scoate în evidență numeroase alte lacune în abordarea nanomaterialelor;

T.

întrucât există posibilitatea ca legislația privind deșeurile să nu fie aplicată corect în absența unor dispoziții specifice nanomaterialelor;

U.

întrucât nanomaterialele reprezintă, pe parcursul întreg ciclului lor de viață, provocări majore pentru sănătatea și siguranța la locul de muncă având în vedere că mulți lucrători din lanțul de producție sunt expuși la aceste materiale, fără a ști dacă procedurile de siguranță aplicate și măsurile de protecție luate sunt corespunzătoare și eficiente; constată că se prevede ca numărul și diversitatea lucrătorilor expuși la efectele nanomaterialelor să crească în viitor;

V.

întrucât numărul mare de amendamente referitoare la nanomateriale, adoptate în urma acordului dintre Consiliu și Parlamentul European în contextul reformulării directivei privind produsele cosmetice (21) și, respectiv, numărul mare de amendamente adoptate de Parlamentul European în prima lectură a revizuirii regulamentului privind alimentele noi (22), scot în evidență necesitatea de a modifica legislația comunitară pertinentă astfel încât să se acorde atenția cuvenită nanomaterialelor;

W.

întrucât dezbaterile actuale privind aspectele normative ale nanomaterialelor sunt limitate în mare măsură la cercurile de experți, cu toate că nanomaterialele au potențialul de a determina modificări de mare anvergură la nivelul societății, ceea ce presupune o amplă consultare a publicului;

X.

întrucât o aplicare pe scară largă a patentelor pentru nanomateriale, precum și costul excesiv al brevetării și absența facilităților de acces la patente pentru întreprinderile foarte mici și pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) ar putea obstrucționa inovațiile viitoare;

Y.

întrucât convergența probabilă dintre nanotehnologie, biotehnologie, biologie, științele cognitive și tehnologia informației ridică întrebări grave în ceea ce privește etica, siguranța, securitatea și respectul pentru drepturile fundamentale, care trebuie analizate în cadrul unui nou aviz al Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii;

Z.

întrucât codul de conduită reprezintă un instrument fundamental pentru cercetarea sigură, integrată și responsabilă în domeniul nanomaterialelor; întrucât codul de conduita trebuie adoptat și respectat de toți producătorii care intenționează să fabrice sau să introducă produse pe piață;

AA.

întrucât revizuirea întregii legislații comunitare în domeniu ar trebui să aplice principiul „fără informații nu este pe piață” în cazul nanomaterialelor;

1.

este convins de faptul că utilizarea nanomaterialelor ar trebui să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor și că se pot obține beneficii numai printr-o abordare sigură și responsabilă, în contextul unui cadru de reglementare și de politici publice (în domeniul legislativ și prin alte prevederi) care să trateze explicit aplicațiile prezente și viitoare ale nanomaterialelor, precum și aspectele referitoare la posibilele probleme legate de sănătate, mediu și siguranță;

2.

deplânge absența unei evaluări adecvate a aplicării de facto a dispozițiilor generale ale legislației comunitare în lumina naturii reale a nanomaterialelor;

3.

nu este de acord, înainte de efectuarea unei evaluări adecvate a legislației comunitare actuale și în absența unor dispoziții specifice privind nanomaterialele în dreptul comunitar, cu concluziile Comisiei conform cărora a) legislația actuală acoperă în principiu riscurile asociate cu nanomaterialele și b) protecția sănătății, siguranței și mediului trebuie îmbunătățită în primul rând prin îmbunătățirea aplicării legislației actuale, în condițiile în care nu se cunosc aceste riscuri din cauza lipsei unor date și metode adecvate pentru evaluarea riscurilor asociate cu nanomaterialele;

4.

consideră că conceptul unei „abordări sigure, responsabile și integrate” susținut de Uniunea Europeană în privința nanotehnologiilor este periclitat de lipsa informațiilor despre utilizarea și siguranța nanomaterialelor care au fost introduse deja pe piață, în special în aplicații sensibile cum ar fi expunerea directă a consumatorilor;

5.

invită Comisia să revizuiască toată legislația în materie în termen de doi ani pentru a garanta siguranța în cazul tuturor aplicațiilor nanomaterialelor în produse care au un posibil impact asupra sănătății, siguranței sau asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață și să se asigure că dispozițiile legislative și instrumentele de implementare reflectă caracteristicile specifice ale nanomaterialelor la care ar putea fi expuși lucrătorii, consumatorii și/sau mediul;

6.

subliniază că o astfel de revizuire nu este necesară doar pentru protejarea adecvată a sănătății umane și a mediului, ci și pentru a garanta operatorilor economici certitudine și previzibilitate, respectiv pentru a consolida încrederea publicului;

7.

solicită introducerea în legislația comunitară a unei definiții cuprinzătoare, științifice, a nanomaterialelor, ca parte a modificării legislației orizontale și sectoriale, astfel încât să se țină seama de particularitățile nanomaterialelor;

8.

invită Comisia să promoveze adoptarea unei definiții armonizate a nanomaterialelor la nivel internațional și să adapteze în mod corespunzător legislația comunitară în materie;

9.

consideră că este foarte important mai ales să se abordeze explicit chestiunea nanomaterialelor, cel puțin în aria de aplicare a produselor chimice (REACH, biocide), a mâncării (produse alimentare, aditivi alimentari, produse destinate alimentației umane sau animale produse din organisme modificate genetic), legislația în domeniu referitoare la protecția lucrătorilor, precum și legislația referitoare la calitatea aerului, calitatea apei și deșeuri;

10.

solicită aplicarea „ obligației la prudență și diligență” de către fabricanții care doresc să introducă pe piață nanomateriale; solicită, de asemenea, acestora respectarea Codului european de conduită pentru o cercetare responsabilă în domeniul nanoștiințelor și nanotehnologiilor;

11.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii REACH în ceea ce privește, printre altele:

12.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii legislației privind deșeurile în ceea ce privește, printre altele:

13.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii valorilor limită de emisie și a standardelor privind calitatea mediului din legislația privind aerul și apa, pentru a completa măsurătorile bazate pe masă cu sisteme de măsură bazate pe numărul de particule și/sau suprafață, astfel încât să se țină seama în mod corespunzător de nanomateriale;

14.

subliniază că este foarte important pentru Comisie și statele membre să garanteze respectarea integrală și implementarea principiilor legislației comunitare privind sănătatea și siguranța lucrătorilor atunci când lucrează cu nanomateriale, inclusiv a pregătirii corespunzătoare a specialiștilor în sănătate și siguranță, pentru a preveni expunerea, posibil dăunătoare, la nanomateriale;

15.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii legislației privind protecția lucrătorilor în ceea ce privește, printre altele:

16.

invită Comisia să creeze și să facă public, înainte de iunie 2011, un inventar al diferitelor tipuri de nanomateriale și al modalităților de utilizare a acestora pe piața europeană, respectând totodată secretele comerciale justificate, cum ar fi rețetele, invită totodată Comisia să întocmească un raport privind siguranța acestor nanomateriale;

17.

reiterează solicitarea referitoare la furnizarea de informații privind utilizarea efectivă a nanomaterialelor în produsele de consum: trebuie indicate clar pe eticheta produsului toate ingredientele prezente în forma de nanomateriale în substanțe, amestecuri sau articole (de exemplu în lista ingredientelor, denumirea unor astfel de ingrediente trebuie urmată de cuvântul „nano” între paranteze);

18.

solicită aplicarea integrală a Directivei 2006/114/CE pentru a se asigura că nu există publicitate înșelătoare în cazul nanomaterialelor;

19.

solicită dezvoltarea urgentă a unor protocoale de testare și standarde de metrologie adecvate pentru evaluarea, în cadrul unei abordări multidisciplinare, a pericolelor asociate cu nanomaterialele și expunerea lucrătorilor, consumatorilor și mediului la acestea pe întreg parcursul ciclului lor de viață, inclusiv în cazul unor accidente;

20.

solicită accelerarea considerabilă a finanțării cercetărilor aspectelor de mediu, sănătate și siguranță ale nanomaterialelor pe întreg parcursul ciclului de viață al acestora, adică prin intermediul instituirii unui fond european special în cadrul FP7; invită, de asemenea, în mod special Comisia să revizuiască criteriile de evaluare din PC7, astfel încât PC7 să atragă și să finanțeze mai multe cercetări, în vederea îmbunătățirii metodologiei științifice de evaluare a nanomaterialelor;

21.

invită Comisia să promoveze coordonarea și schimburile între statele membre în domeniul cercetării și dezvoltării, al evaluării riscurilor, al elaborării de orientări și al reglementării nanomaterialelor pornind de la mecanismele existente (ex. subgrupul pentru nanomateriale creat de autoritățile competente în cadrul normativ REACH) sau creând unele noi, dacă este cazul;

22.

invită Comisia și statele membre să propună, în cel mai scurt termen, crearea unei rețele europene permanente și independente, responsabilă cu monitorizarea nanotehnologiilor și nanomaterialelor, precum și un program de cercetare fundamentală și aplicată privind metodologia de monitorizare (în special metrologia, detectarea, toxicitatea și epidemiologia);

23.

solicită Comisiei și statelor membre să lanseze o dezbatere publică la nivelul UE privind nanotehnologiile și nanomaterialele, precum și aspectele normative ale nanomaterialelor;

24.

recunoaște faptul că este esențială eliminarea obstacolelor care împiedică în special întreprinderile foarte mici și IMM-urile să aibă acces la patente și solicită, în același timp, limitarea drepturilor de brevet la aplicații sau metode de producție specifice ale nanomaterialelor și extinderea lor asupra nanomaterialelor în sine numai în mod excepțional, pentru a evita astfel frânarea inovațiilor;

25.

consideră că trebuie elaborate în timp util, în special în cazul nanomedicinei, orientări etice stricte care să abordeze dreptul la viață privată, consimțământul liber și în cunoștință de cauză, limitele stabilite pentru intervențiile neterapeutice asupra corpului uman, încurajând în același timp acest promițător domeniu interdisciplinar prin intermediul tehnologiilor inovatoare, cum ar fi imagistica și diagnosticarea moleculară, care pot aduce avantaje spectaculoase în ceea ce privește diagnosticarea timpurie și tratarea inteligentă și rentabilă a numeroase afecțiuni; solicită Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii să elaboreze un aviz în legătură cu acest subiect, bazându-se în acest sens pe avizul său nr. 21 din 17 ianuarie 2007 privind aspectele etice ale nanomedicinei, pe avizul etic emis de organismele naționale de etică din UE și pe activitățile întreprinse de organizații internaționale precum UNESCO;

26.

invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită dimensiunii sociale a dezvoltării nanotehnologiei; mai mult, consideră că participarea activă a partenerilor sociali vizați trebuie garantată încă de la primele stadii ale acestui proces;

27.

invită Comisia să evalueze necesitatea revizuirii legislației pentru a aborda chestiunea nanomaterialelor rezultate în mod neintenționat dar eficient din punct de vedere al costurilor, ca subproduse în urma proceselor de ardere;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.