Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009AP0278

    Performanța energetică a clădirilor ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (COM(2008)0780 – C6-0413/2008 – 2008/0223(COD))
    P6_TC1-COD(2008)0223 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind performanța energetică a clădirilor
    ANEXA I
    ANEXA II
    ANEXA III
    ANEXA IV
    ANEXA V
    ANEXA VI

    JO C 184E, 8.7.2010, p. 263–291 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    8.7.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    CE 184/263


    Joi, 23 aprilie 2009
    Performanța energetică a clădirilor (reformare) ***I

    P6_TA(2009)0278

    Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (COM(2008)0780 – C6-0413/2008 – 2008/0223(COD))

    2010/C 184 E/65

    (Procedura de codecizie – reformare)

    Parlamentul European,

    având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0780),

    având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0413/2008),

    având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (1),

    având în vedere scrisoarea din 3 februarie 2009 a Comisiei pentru afaceri juridice destinate Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

    având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

    având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0254/2009),

    A.

    întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nici o modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

    1.

    aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

    2.

    solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

    3.

    încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


    (1)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


    Joi, 23 aprilie 2009
    P6_TC1-COD(2008)0223

    Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare)

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

    având în vedere propunerea Comisiei,

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

    având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

    hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

    întrucât:

    (1)

    Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (4) a fost modificată (5). Din motive de claritate, cu ocazia noilor modificări substanțiale, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.

    (2)

    Resursele naturale, la a căror utilizare prudentă și rațională se referă articolul 174 din tratat, includ produse petroliere, gaze naturale și combustibili solizi, care reprezintă surse esențiale de energie, dar care sunt totodată și principalele surse de emisii de dioxid de carbon.

    (3)

    Întrucât clădirile reprezintă 40 % din consumul total de energie în UE, reducerea consumului de energie și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor constituie măsuri importante necesare pentru reducerea dependenței energetice a UE și a emisiilor de gaze cu efect de seră . Împreună cu o utilizare sporită a energiei din surse regenerabile, măsurile luate pentru a reduce consumul de energie în UE ar permite respectarea de către UE a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), a angajamentului său pe termen lung de a menține creșterea globală a temperaturii la sub 2 °C, precum și a angajamentului de a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră până în 2020 cu cel puțin 20 % față de nivelurile anului 1990 și cu 30 % în cazul semnării unui acord internațional . Consumul redus de energie și intensificarea utilizării energiei din surse regenerabile au , de asemenea, un rol important în promovarea siguranței aprovizionării cu energie, în dezvoltarea tehnologică și în crearea de posibilități de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare regională, în special în zonele rurale.

    (4)

    Gestionarea cererii de energie este un instrument important care dă Comunității posibilitatea de a influența piața globală a energiei și, în consecință, siguranța aprovizionării cu energie pe termen mediu și lung.

    (5)

    Consiliul European din martie 2007 a subliniat necesitatea de a crește eficiența energetică în Comunitate pentru a atinge obiectivul de reducere cu 20 % a consumului de energie al Comunității până în 2020 și a făcut apel la realizarea completă și rapidă a priorităților stabilite în comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru eficiență energetică: realizarea potențialului”. Acest plan de acțiune a identificat marele potențial de economii de energie rentabile în sectorul clădirilor. În rezoluția sa din31 ianuarie 2008, Parlamentul European s-a pronunțat în favoarea consolidării dispozițiilor Directivei 2002/91/CE și a solicitat în diferite ocazii, ultima dată în cadrul rezoluției sale din 3 februarie 2009 referitoare la a doua revizuire strategică a politicii energetice (6), ca obiectivul de 20 % privind eficiența energetică în 2020 să devină obligatoriu. De asemenea, Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020  (7) stabilește obiective naționale obligatorii de reducere a emisiilor de CO 2 pentru care eficiența energetică în sectorul construcțiilor va fi esențială și Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (8) prevede promovarea eficienței energetice în contextul unui obiectiv obligatoriu constând într-o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din întregul consum de energie la nivel comunitar până în anul 2020.

    (6)

    Consiliul European din martie 2007 a reafirmat angajamentul asumat de Comunitate cu privire la dezvoltarea la scară comunitară a energiei din surse regenerabile prin însușirea unui obiectiv obligatoriu de atingere a unei ponderi a energiei din surse regenerabile de 20 % până în anul 2020. Directiva 2009/28/CE stabilește un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. Aceasta subliniază necesitatea încorporării unui factor de energie din surse regenerabile pentru respectarea cerințelor minime de performanță energetică stabilite în Directiva 2002/91/CE, cu scopul de a accelera introducerea unor niveluri minime a energiei din surse regenerabile pentru utilizarea în clădiri.

    (7)

    Sectorul rezidențial și terțiar, constituit în cea mai mare parte din clădiri, reprezintă aproximativ 40 % din consumul de energie final din Comunitate; acest sector se va extinde în continuare, tendință care ║ duce inevitabil la creșterea consumului de energie și, în consecință, a emisiilor de dioxid de carbon.

    (8)

    Este necesar să se stabilească acțiuni mai concrete, care să vizeze exploatarea marelui potențial, încă nevalorificat, al economisirii de energie în sectorul clădirilor și reducerea marilor decalaje între statele membre în ceea ce privește rezultatele obținute în acest sector.

    (9)

    Măsurile care vizează îmbunătățirea în continuare a performanței energetice a clădirilor ar trebui să țină seama de condițiile climatice și locale, precum și de climatul interior și de raportul cost-eficiență. Aceste măsuri nu ar trebui să aducă atingere altor cerințe referitoare la clădiri, cum ar fi accesibilitatea, siguranța și destinația prevăzută a clădirii.

    (10)

    Performanța energetică a clădirilor ar trebui calculată pe baza unei metodologii comune, care să conțină variabile obiective, ce țin cont de diferențele climatice la nivel ▐ regional, și care să includă, în afară de caracteristicile termice, și alți factori care joacă un rol din ce în ce mai important, cum ar fi instalațiile de încălzire, de răcire și de ventilare, recuperarea căldurii, controlul temperaturii pe zone , folosirea surselor regenerabile de energie, încălzirea pasivă și elementele de răcire, umbrirea, calitatea aerului din interior, măsurarea gradului de adecvare a luminii naturale, sisteme de izolare și iluminat, sisteme de monitorizare și control și proiectarea clădirii. Metodologia de calcul al performanței energetice nu ar trebui să se bazeze doar pe sezonul în care este necesară utilizarea încălzirii, ci ar trebui să vizeze performanța energetică anuală a unei clădiri. Metodologia respectivă ar trebui să respecte standardele europene existente .

    (11)

    Statele membre ar trebui să fixeze cerințe minime pentru performanța energetică a clădirilor. Aceste cerințe ar trebui stabilite avându-se în vedere atingerea echilibrului optim, din punctul de vedere al costurilor, între investițiile necesare și economiile de cost al energiei realizate pe durata de viață a clădirii. Ar trebui prevăzută posibilitatea ca statele membre să își revizuiască periodic cerințele minime de performanță energetică a clădirilor în funcție de progresul tehnic.

    (12)

    Prezenta directivă nu aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat. În consecință, noțiunea de stimulent folosită în prezenta directivă nu ar trebui interpretată ca incluzând ajutoarele de stat.

    (13)

    Comisia ar trebui să stabilească o metodologie comună de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică. Această metodologie ar trebui să corespundă celei utilizate în legislația comunitară aplicabilă cerințelor de performanță pentru produsele, componentele și sistemele tehnice ale clădirilor care alcătuiesc clădirile. Statele membre ar trebui să utilizeze această metodologie comună pentru a adopta cerințele minime de performanță energetică ▐. Rezultatele acestui calcul și datele utilizate pentru a le obține ar trebui raportate Comisiei în mod regulat. Aceste rapoarte ar trebui să îi permită Comisiei să evalueze progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește atingerea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică și să elaboreze un raport în acest sens. ▐ Statele membre ar trebui să aplice această metodologie atunci când își revizuiesc și își stabilesc cerințele minime de performanță energetică.

    (14)

    Clădirile au un impact major asupra consumului de energie pe termen lung. Având în vedere ciclul lung de renovare al clădirilor existente, clădirile noi și cele existente care sunt supuse unor lucrări importante de renovare ar trebui , prin urmare, să îndeplinească cerințe minime de performanță energetică, adaptate climatului local. Întrucât posibilitățile de aplicare a sistemelor de alimentare cu energii alternative nu sunt de regulă explorate la întregul lor potențial, ar trebui analizate sistemele de alimentare cu energii alternative atât pentru clădirile noi, cât și pentru cele existente , indiferent de mărimea lor, în conformitate cu principiul asigurării în primul rând a reducerii nevoilor energetice pentru răcire și încălzire la un nivel minim optim din punct de vedere al costurilor .

    (15)

    Lucrările importante de renovare a unor clădiri existente, indiferent de dimensiunea acestora, constituie o ocazie de a adopta măsuri eficiente din punctul de vedere al costului pentru creșterea performanței energetice a întregii clădiri . Stabilirea de cerințe pentru măsuri eficiente din punctul de vedere al costului va garanta că nu se creează bariere care ar putea descuraja efectuarea unor lucrări importante de renovare.

    (16)

    Studiile demonstrează că sectorul construcțiilor este afectat de ineficiență, ceea ce generează costuri pentru utilizatorii finali mult mai mari decât costurile optime. Calculele arată că costurile de construcție ar putea fi reduse cu până la 30-35 % prin diminuarea pierderilor în majoritatea proceselor de construcție și pentru majoritatea produselor. Ineficiența sectorului construcțiilor reprezintă un risc important pentru obiectivul și scopul prezentei directive, deoarece costurile de construcție și renovare nejustificat de ridicate reduc rentabilitatea și, prin urmare, eficiența energetică a sectorului. Pentru a garanta funcționarea corespunzătoare a prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze funcționarea pieței construcțiilor și să-și prezinte concluziile și sugestiile Parlamentului European și Consiliului. Statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a garanta prețuri transparente în domeniul construcțiilor și renovărilor, și, în plus, să adopte măsuri adecvate pentru înlăturarea barierelor din calea noilor operatori, în special a IMM-urilor, la intrarea pe piață și la accesul la instalațiile și infrastructurile relevante.

    (17)

    În vederea îmbunătățirii eficienței energetice a aparatelor electrocasnice și a sistemelor de încălzire și răcire, ar trebui dezvoltată și pusă în practică tehnologia informației, obiectivul fiind „clădirile inteligente”.

    (18)

    Sunt necesare măsuri de creștere a numărului de clădiri care nu doar îndeplinesc ▐ cerințele minime în vigoare în materie de performanță energetică , dar și garantează cel puțin un nivel de performanță energetică optim din punct de vedere al costurilor . În acest scop, statele membre ar trebui să elaboreze planuri naționale pentru creșterea numărului de clădiri cu consum net de energie egal cu zero și să le transmită în mod regulat Comisiei.

    (19)

    Pentru a limita sarcina reprezentată de obligația de raportare a statelor membre, ar trebui să fie posibilă integrarea rapoartelor impuse de prezenta directivă în Planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice ║ (9). Sectorul public din fiecare stat membru ar trebui să fie deschizător de drumuri în domeniul performanței energetice a clădirilor și, în consecință, planurile naționale ar trebui să fixeze obiective mai ambițioase pentru clădirile ocupate de autorități publice.

    (20)

    Statele membre ar trebui să fie încurajate să adopte măsuri suplimentare celor prevăzute în prezenta directivă pentru a promova creșterea eficienței energetice a clădirilor. Astfel de măsuri pot include stimulente financiare și fiscale acordate întreprinderilor, proprietarilor de locuințe și locatarilor, inclusiv cote reduse de TVA pentru serviciile de renovare.

    (21)

    Statele membre ar trebui să evite impunerea către consumatori a unor reglementări ale prețului energiei cu efecte de denaturare, care nu stimulează realizarea unor economii de energie.

    (22)

    Potențialii cumpărători sau locatari ai unei clădiri sau ai părților acesteia ar trebui să primească, prin intermediul certificatului de performanță energetică, informații corecte despre performanța energetică a clădirii și sfaturi practice pentru îmbunătățirea acesteia. Proprietarii și locatarii clădirilor comerciale ar trebui să fie, de asemenea, obligați să facă schimb de informații privind consumul real de energie, pentru a se garanta că aceștia dispun de toate datele necesare pentru a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la îmbunătățirile necesare. Certificatul ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații despre impactul real al încălzirii și al răcirii asupra necesităților de energie ale clădirii, asupra consumului acesteia de energie primară și asupra emisiilor de dioxid de carbon. Proprietarii de clădiri ar trebui să aibă oportunitatea de a solicita certificarea sau o actualizare a certificatului în orice moment, nu numai în momentul închirierii, vânzării sau renovării clădirilor.

    (23)

    Autoritățile publice ar trebui să folosească forța exemplului și ar trebui să pună în aplicare recomandările incluse în certificatul de performanță energetică în termenul său de valabilitate. Statele membre ar trebui să includă în planurile lor naționale măsuri pentru a sprijini autoritățile publice să fie primele care adoptă îmbunătățiri ale eficienței energetice și să pună în aplicare recomandările incluse în certificatul de performanță energetică în termenul său de valabilitate. Statele membre ar trebui să consulte reprezentanții autorităților locale și regionale atunci când elaborează planurile naționale.

    (24)

    În conformitate cu cerințele privind instalarea de contoare inteligente prevăzute în Directiva 2006/32/CE, proprietarii și locatarii ar trebui să primească informații corecte și în timp real privind consumul de energie din clădirile pe care le ocupă.

    (25)

    Clădirile ocupate de autorități publice și cele frecventate des de către public  ar trebui să ofere un exemplu, arătând că sunt luate în considerare problemele de protecție a mediului înconjurător și de conservare a energiei, aceste clădiri trebuind, așadar, să fie supuse certificării energetice periodice. Certificatele privind performanța energetică ar trebui expuse în locuri vizibile, astfel încât publicul să fie mai bine informat în această privință. Dacă statele membre decid să includă consumul de energie printre cerințele legate de certificarea energetică, ar putea fi posibilă o abordare bazată pe localizare în cadrul căreia mai multe clădiri din aceeași vecinătate și ocupate de aceeași organizație au contoare energetice comune.

    (26)

    Asigurarea recunoașterii reciproce a certificatelor de performanță energetică emise de un alt stat membru este, probabil, importantă pentru dezvoltarea unei piețe financiare transfrontaliere și a altor servicii care sprijină eficiența energetică. Pentru a facilita acest lucru, Comisia ar trebui să stabilească standarde comune minime privind forma și conținutul certificatelor și privind acreditarea experților. Un certificat de performanță energetică ar trebui să fie disponibil atât în limba proprietarului, cât și în limba locatarului, pentru ca recomandările să fie ușor de înțeles.

    (27)

    În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de sisteme de climatizare în țările Europei. Aceasta creează probleme considerabile la orele de vârf energetic, determinând creșterea costului electricității și dezechilibrarea balanței energetice în toate statele membre . Ar trebui acordată prioritate strategiilor care duc la creșterea performanțelor termice ale clădirilor pe timp de vară. În acest scop, ar trebui dezvoltate într-o mai mare măsură tehnicile de răcire pasivă, în primul rând cele care îmbunătățesc condițiile climatice de interior și microclimatul din preajma clădirilor.

    (28)

    Inspecția periodică a sistemelor de încălzire și de climatizare de către un personal calificat permite menținerea reglajelor corecte, în conformitate cu specificațiile tehnice ale produselor, ceea ce asigură o performanță optimă din punctul de vedere al mediului, al siguranței și al energiei. Ar trebui să se efectueze o evaluare independentă a întregului sistem de încălzire și de climatizare la intervale regulate pe durata ciclului de viață al acestor sisteme, mai ales înainte de înlocuirea sau de modernizarea acestora. Pentru a reduce cât mai mult sarcina administrativă a proprietarilor de clădiri și a locatarilor, statele membre ar trebui să garanteze că orice certificare a performanței energetice include o inspecție a sistemelor de încălzire și de climatizare și că, în măsura posibilităților, inspecțiile sistemelor de încălzire și de climatizare sunt realizate în același timp.

    (29)

    O abordare comună a certificării performanței energetice a clădirilor și a inspecției sistemelor de încălzire și de climatizare , efectuate de specialiști calificați și autorizați, a căror independență trebuie să fie garantată pe baza unor criterii obiective, va contribui la omogenizarea regulilor în ceea ce privește eforturile statelor membre de a economisi energia în sectorul clădirilor și va permite în egală măsură viitorilor proprietari sau utilizatori să aibă o viziune clară asupra performanței energetice pe piața imobiliară în cadrul Comunității. Pentru a garanta calitatea certificatelor de performanță energetică și a inspecției sistemelor de încălzire și de climatizare în întreaga Comunitate, în fiecare stat membru ar trebui să se instituie un mecanism de control independent.

    (30)

    Autoritățile locale și regionale au un rol esențial pentru punerea în aplicare cu succes a prezentei directive. Reprezentanții acestora ar trebui să fie consultați în legătură cu toate aspectele punerii sale în aplicare la nivel național sau regional. Urbaniștii locali și inspectorii de construcții ar trebui să beneficieze de orientarea și resursele adecvate pentru a-și exercita atribuțiile necesare.

    (31)

    În măsura în care accesul sau îndeplinirea profesiei de instalator este o profesie reglementată, condițiile preliminare pentru recunoașterea calificărilor profesionale sunt stabilite prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale  (10) . În consecință, prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/36/CE. Deși Directiva 2005/36/CE stabilește cerințe pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, inclusiv pentru arhitecți, este necesar, de asemenea, să se garanteze că arhitecții și urbaniștii țin seama în mod corespunzător de tehnologiile cu randament energetic ridicat în planurile și proiectele lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună la dispoziție orientări clare. Acest lucru ar trebui să se realizeze fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2005/36/CE, în special articolelor 46 și 49.

    (32)

    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11).

    (33)

    În special, Comisia ar trebui împuternicită să adapteze la progresul tehnic anumite părți ale cadrului general expus în anexa I, să stabilească o metodologie comună de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică și să stabilească o definiție a clădirilor cu un consum de energie egal cu zero , luând în considerare condițiile meteorologice regionale normale și schimbările prognozate ale acestor condiții meteorologice în timp Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

    (34)

    Întrucât aplicațiile de iluminat reprezintă în prezent aproximativ 14 % din energia utilizată în UE și întrucât sistemele de iluminat moderne bazate pe cele mai recente tehnologii pot economisi peste 80 % din energie, menținând în același timp condițiile de iluminare la standarde europene, ceea ce reprezintă o contribuție insuficient exploatată care permite Uniunii Europene să-și atingă obiectivele pentru anul 2020, Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru adoptarea unei directive privind proiectarea sistemelor de iluminat cu scopul de a completa măsurile și obiectivele prevăzute în prezenta directivă. Se consideră că creșterea eficienței energetice ca urmare a îmbunătățirii proiectării sistemelor de iluminat și a utilizării unor surse de lumină eficiente din punct de vedere energetic, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/…CE a Parlamentului European și a Consiliului din …de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare)]  (12) , contribuie în mod semnificativ la ameliorarea performanței energetice a clădirilor.

    (35)

    Deoarece, din cauza complexității sectorului clădirilor și a incapacității piețelor naționale ale locuințelor de a aborda corespunzător provocările performanței energetice, obiectivele de creștere a performanței energetice a clădirilor nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

    (36)

    Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

    (37)

    Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivei menționate în anexa VI partea B,

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    Obiect

    Prezenta directivă promovează îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor în cadrul Comunității, ținând cont de condițiile climatice din exterior și de condițiile locale, precum și de cerințele legate de climatul interior și de nivelurile de performanță energetică optime din punctul de vedere al costului .

    Prezenta directivă stabilește cerințe cu privire la:

    (a)

    ▐ o metodologie de calcul al performanței energetice integrate a clădirilor și a părților acestora , a componentelor și a sistemelor tehnice ale acestora ;

    (b)

    aplicarea cerințelor minime privind performanța energetică la clădirile noi și la părțile acestora;

    (c)

    aplicarea cerințelor minime de performanță energetică la clădirile existente ▐ care sunt supuse unor lucrări importante de renovare și la componentele și sistemelor tehnice ale clădirilor, atunci când acestea sunt înlocuite sau modernizate ;

    (d)

    planurile și obiectivele naționale pentru creșterea numărului de clădiri cu un consum net de energie egal cu zero;

    (e)

    certificarea energetică a clădirilor sau a părților acestora;

    (f)

    inspecția periodică a sistemelor de încălzire și de climatizare din clădiri;

    (g)

    sistemele de control independent al certificatelor de performanță energetică și al rapoartelor de inspecție;

    (h)

    cerințele privind educația, formarea și recunoașterea reciprocă între statele membre a celor care certifică performanța energetică a clădirilor și a inspectorilor sistemelor de încălzire și de aer condiționat;

    (i)

    planurile naționale pentru eliminarea barierelor existente în legislația referitoare la clădiri, chirii și protecția patrimoniului și pentru crearea unor stimulente financiare.

    Articolul 2

    Definiții

    În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

    1.

    „clădire” înseamnă o construcție cu acoperiș și ziduri în care energia se utilizează pentru a regla climatul interior;

    2.

    „clădire nouă” înseamnă o clădire pentru care autorizația relevantă de construcție este obținută după intrarea în vigoare a prezentei directive;

    3.

    „părți ale clădirilor” înseamnă apartamente sau unități destinate utilizării separate, în imobile de tip bloc;

    4.

    „clădire cu consum net de energie egal cu zero” înseamnă o clădire în cazul căreia, datorită nivelului foarte ridicat al eficienței energetice a clădirii, consumul anual global de energie primară este egal cu sau mai mic decât cantitatea de energie din surse regenerabile produsă in situ;

    5.

    „sistem tehnic al clădirii” înseamnă echipamentele tehnice pentru încălzire, răcire, ventilare, apă caldă, iluminat și producerea de energie electrică , pentru sistemele de măsurare, monitorizare și control sau pentru o combinație a acestora;

    6.

    „performanță energetică a unei clădiri” înseamnă cantitatea de energie calculată sau măsurată necesară pentru a face față necesarului de energie primară legat de utilizarea tipică a clădirii, exprimat în kWh/m 2 pe an, care presupune, între altele, energia utilizată pentru încălzire, apă caldă, răcire, ventilație și instalațiile de iluminat integrate, ținând cont de câștigurile de energie solară pasivă, umbrire și de lumina naturală ;

    7.

    „energie primară” înseamnă energie produsă din surse regenerabile și neregenerabile, care nu a trecut prin niciun proces de conversiune sau transformare;

    8.

    „energie din surse regenerabile” înseamnă energie din surse regenerabile nefosile: eoliană, solară, geotermală, aerotermală, hidrotermală și energia oceanelor, energia hidroelectrică, biomasa, gazul de fermentare a deșeurilor, gazul provenit din instalațiile de epurare a apelor reziduale și biogazul;

    9.

    „anvelopă a clădirii” înseamnă elementele integrate ale unei clădiri care separă interiorul acesteia de mediul exterior ▐;

    10.

    „componentă a clădirii” înseamnă o parte individuală a clădirii care influențează performanța energetică a clădirii și nu face parte din sistemul tehnic al clădirii, inclusiv ferestrele, dispozitivele de umbrire, ușile exterioare, pereții, fundațiile, placa subsolului, tavanul, acoperișul și sistemele de izolare;

    11.

    „renovare majoră” înseamnă renovarea unei clădiri în cazul căreia:

    (a)

    costul total al renovării legat de anvelopa clădirii sau de sistemele tehnice ale acesteia depășește 20 % din valoarea clădirii, caz în care valoarea trebuie să se bazeze pe costurile actuale de construcție din statul membru respectiv, excluzând valoarea terenului pe care este situată clădirea, sau

    (b)

    peste 25 % din suprafața anvelopei clădirii , care are un efect direct asupra performanței energetice a clădirii, este supusă renovării;

    12.

    „standard european” înseamnă un standard adoptat de Comitetul European de Standardizare, de Comitetul European de Standardizare Electrotehnică sau de Institutul European de Standarde în Telecomunicații și pus la dispoziția publicului;

    13.

    „certificat de performanță energetică” înseamnă un certificat, recunoscut de statul membru sau de o persoană juridică desemnată de acesta, care indică performanța energetică a unei clădiri sau a părților acesteia, calculată în conformitate cu o metodologie adoptată conform articolului 3;

    14.

    „cogenerare” înseamnă producerea simultană, în același proces, a energiei termice și a energiei electrice și/sau mecanice;

    15.

    „nivel optim din punctul de vedere al costurilor” înseamnă nivelul la care analiza de rentabilitate calculată pe durata ciclului de viață al unei clădiri este pozitivă , ținându-se seama cel puțin de valoarea actuală netă a investițiilor și de costurile de ▐ exploatare (inclusiv costurile privind energia), de întreținere, de veniturile din energia produsă ▐ și, după caz, de costurile de eliminare;

    16.

    „sistem de climatizare” înseamnă o combinație a componentelor necesare pentru a asigura o formă de tratare a aerului din interior, inclusiv ventilația;

    17.

    „cazan” înseamnă ansamblul format din corpul cazanului și arzător, destinat să transmită unui lichid căldura rezultată în urma procesului de ardere;

    18.

    „putere nominală utilă” înseamnă puterea calorică maximă, exprimată în kW, pecificată și garantată de către producător ca fiind furnizată în timpul unei exploatări continue, cu respectarea randamentului util indicat de fabricant;

    19.

    „pompă de căldură” înseamnă un mecanism, un dispozitiv sau o instalație care transferă căldura din mediul natural, de exemplu din aer, apă sau sol , către clădiri sau instalații industriale, inversând fluxul natural al căldurii astfel încât să circule de la o temperatură mai scăzută spre una mai ridicată. Volumul de energie ambientală care trebuie captată de pompele de căldură pentru a fi considerată energie regenerabilă în temeiul prezentei directive se stabilește în conformitate cu Directiva 2009/28/CE;

    20.

    „pauperitate energetică” înseamnă situația în care o gospodărie trebuie să cheltuiască peste 10 % din venituri pentru plata facturilor la energie pentru a-și încălzi casa la un standard acceptabil bazat pe nivelurile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății;

    21.

    „sistem de iluminat” înseamnă combinația de componente necesară pentru furnizarea unui anumit nivel de iluminare;

    22.

    „încălzire sau răcire urbană” înseamnă distribuția energiei termice sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă centrală de producție, prin intermediul unei rețele, către mai multe clădiri, în scopul utilizării sale pentru încălzirea sau răcirea spațiului sau a proceselor sau pentru încălzirea apei;

    23.

    „proiectarea sistemelor de iluminat” înseamnă o schemă sau un desen care detaliază configurația și distribuirea corpurilor de iluminat, inclusiv ale dispozitivelor de control aferente.

    Articolul 3

    Adoptarea unei metodologii de calcul al performanței energetice a clădirilor

    (1)     După consultarea părților interesante relevante și, în special, a reprezentanților autorităților locale, regionale și naționale, Comisia stabilește până la 31 martie 2010 o metodologie comună de calcul al performanței energetice a clădirilor în conformitate cu cadrul general prevăzut în anexa I.

    Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    (2)     Statele membre pun în aplicare această metodologie comună.

    (3)     Performanța energetică a clădirilor este exprimată în mod transparent și include un indicator al necesarului de energie primară.

    Articolul 4

    Stabilirea cerințelor minime de performanță energetică

    (1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că cerințele minime de performanță energetică pentru clădiri și pentru componentele, sistemele tehnice și părțile acestora sunt stabilite cel puțin în vederea atingerii unor niveluri optime din punctul de vedere al costurilor și sunt calculate în conformitate cu metodologia comună menționată la articolul 3.

    La stabilirea acestor cerințe, statele membre consultă autoritățile publice și alte părți interesate și pot să facă o distincție între clădirile noi și cele deja existente, precum și între diverse categorii de clădiri.

    Aceste cerințe respectă alte acte legislative comunitare aplicabile și țin seama de condițiile ║ care caracterizează climatul general interior și iluminarea interioară și exterioară , cu scopul de a evita posibile efecte negative cum ar fi o ventilație necorespunzătoare și iluminatul natural necorespunzător , precum și de condițiile locale, destinația clădirii și vechimea acesteia.

    Aceste cerințe sunt revizuite la intervale regulate, care nu trebuie să depășească patru ani și ▐ sunt actualizate pentru a reflecta progresul tehnic din sectorul construcțiilor.

    Dispozițiile prezentului articol nu împiedică statele membre să susțină construirea de noi clădiri, renovările majore, modernizarea componentelor și a sistemelor tehnice la un nivel superior cerințelor minime stabilite prin prezenta directivă.

    (2)   Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice cerințele menționate la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

    (a)

    clădiri protejate oficial ca făcând parte dintr-un complex desemnat ca atare sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, în măsura în care respectarea unei anumite cerințe minime de performanță energetică ar altera în mod inacceptabil caracterul sau înfățișarea acestora;

    (b)

    clădiri utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios;

    (c)

    construcții provizorii prevăzute să fie utilizate o perioadă de mai puțin de 18 luni , platforme industriale, ateliere și clădiri din domeniul agricol ce nu sunt utilizate ca locuințe și care prezintă o cerere redusă de energie și clădiri nerezidențiale din domeniul agricol utilizate de un sector reglementat printr-un acord sectorial național în ceea ce privește performanța energetică;

    (d)

    clădiri independente cu o suprafață utilă totală mai mică de 50 m 2.

    (3)   Începând cu 30 iunie 2012 , statele membre ▐ acordă stimulente doar pentru construcția sau renovarea majoră a clădirilor sau a părților acestora , inclusiv a componentelor clădirii, ale căror rezultate respectă cel puțin un nivel al cerințelor minime de performanță energetică echivalent cu rezultatele calculului menționat la articolul 5 alineatul (2).

    (4)   ▐ Statele membre își revizuiesc cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu alineatul (1) și se asigură că respectivele cerințe ating cel puțin nivelul care rezultă din calculul menționat la articolul 5 alineatul (2) până la 30 iunie 2015 .

    (5)     Statele membre furnizează subvenții și consultanță tehnică pentru clădirile sau centrele istorice în vederea începerii unor programe specifice de adaptare a acestora la eficiența energetică.

    (6)     Sistemele de producție de energie și măsurile de izolare din centrele istorice fac obiectul unor evaluări a impactului vizual.

    Articolul 5

    Calculul nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică

    (1)    După consultarea părților interesante relevante și, în special, a reprezentanților autorităților locale, regionale și naționale și în temeiul principiilor stabilite în anexa IV, Comisia stabilește , până la 31 martie 2010, o metodologie comună de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor sau a părților acestora. Această metodologie comună poate face trimitere la standardele europene relevante și:

    face distincție între clădirile noi și cele deja existente, precum și între diverse categorii de clădiri,

    reflectă condițiile climatice diferite din diversele state membre și schimbările probabile ale acestor condiții pentru durata de viață a clădirii în cauză și

    stabilește ipoteze sau metode de calcul comune pentru costurile energiei.

    Comisia revizuiește și, dacă este cazul, actualizează metodologia comună din cinci în cinci ani.

    Respectivele măsuri destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    (2)   Statele membre calculează nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică utilizând metodologia comună stabilită în conformitate cu alineatul (1) și parametri pertinenți, precum condițiile climatice ▐.

    Statele membre raportează Comisiei toate datele de intrare și ipotezele utilizate pentru calculele menționate, precum și toate rezultatele acestora. Raportul este inclus în Planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE. Statele membre transmit Comisiei rapoartele menționate la fiecare trei ani. Primul raport se transmite până cel târziu la 30 iunie 2011.

    (3)   Comisia publică un raport privind progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului articol .

    Articolul 6

    Clădiri noi

    1.   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că noile clădiri îndeplinesc cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu articolul 4 și respectă dispozițiile articolului 9 .

    Pentru clădirile noi, statele membre promovează utilizarea unor sisteme alternative de înaltă eficiență . Aceste sisteme alternative pot include următoarele, fără a se limita la acestea :

    (a)

    sisteme descentralizate de alimentare cu energie bazate pe ▐ energie din surse regenerabile ;

    (b)

    cogenerare;

    (c)

    sisteme de încălzire sau de răcire de cartier sau de bloc, dacă există , în special cele bazate total sau parțial pe energii din surse regenerabile ;

    (d)

    pompe de căldură;

    (e)

    echipamente TIC în scop de monitorizare și control.

    Articolul 7

    Clădiri existente

    Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că, atunci când clădirile sunt supuse unor renovări majore sau când sunt modernizate ori înlocuite componente sau sisteme tehnice ale clădirilor sau părți ale acestora , performanța lor energetică este îmbunătățită pentru a satisface cel puțin cerințele minime de performanță energetică, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic. Statele membre determină aceste cerințe minime de performanță energetică în conformitate cu articolul 4 și ținând cont de cerințele articolului 9 . Cerințele se stabilesc atât pentru sistemele sau componentele renovate ale clădirilor , atunci când acestea sunt modernizate sau înlocuite, cât și pentru clădirea renovată în totalitate, în cazul unei renovări majore .

    În cazul renovărilor majore ale clădirilor, statele membre încurajează să se studieze și să se ia în considerare posibilitatea de a utiliza următoarele sisteme alternative de înaltă eficiență:

    (a)

    sisteme descentralizate de alimentare cu energie bazate pe energie din surse regenerabile;

    (b)

    cogenerare;

    (c)

    sisteme de încălzire sau de răcire urbane sau colective, dacă există, în special cele bazate total sau parțial pe energii din surse regenerabile;

    (d)

    pompe de căldură;

    (e)

    echipamente TIC în scop de monitorizare și control.

    Articolul 8

    Sisteme tehnice și componente ale clădirilor

    (1)   Statele membre stabilesc cerințe minime de performanță energetică în ceea ce privește componentele clădirilor și sistemele tehnice ale clădirilor care sunt instalate și puse în funcțiune în clădiri și care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/…CE …de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic] și al măsurilor sale de aplicare . Se stabilesc cerințe pentru noile echipamente de lucru, sistemele tehnice ale clădirilor, componente ale clădirilor și părți ale acestora , precum și , pentru înlocuirea și modernizarea acestora, cerințe care se aplică în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și funcțional . .

    Aceste cerințe vizează în special următoarele componente:

    (a)

    cazane sau alte generatoare de căldură sau schimbătoare de căldură ale sistemelor de încălzire , inclusiv sisteme de încălzire și de răcire urbane sau colective ;

    (b)

    încălzitoare de apă din cadrul sistemelor de apă caldă;

    (c)

    unități centrale de climatizare sau generatoare de frig din cadrul sistemelor de climatizare.

    (d)

    sisteme de iluminat instalate;

    (e)

    componente ale clădirilor.

    (2)   Cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu alineatul (1) trebuie să fie conforme cu orice legislație aplicabilă produsului (produselor) care compun sistemele și componentele clădirii și să se bazeze pe instalarea corectă a produsului (produselor), precum și pe reglarea și controlul corespunzătoare ale sistemului tehnic al clădirii. În cazul sistemelor tehnice ale clădirii , aceste cerințe garantează că acestea sunt reglate în mod corespunzător atunci când sunt puse în funcțiune, că se atinge un echilibru hidraulic corespunzător al sistemelor hidraulice de încălzire cu apă și că produsele folosite pentru instalare au dimensiunea și tipul potrivite, având în vedere utilizarea proiectată a sistemului tehnic al clădirii.

    (3)     În conformitate cu anexa I din Directiva 2009/…CE a Parlamentului European și a Consiliului din …[privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice]  (13) , statele membre asigură că se instalează contoare inteligente în toate clădirile noi și în toate clădirile care fac obiectul unei renovări majore, precum și în cazul în care se înlocuiește un contor, și încurajează instalarea unor sisteme de control active, cum ar fi sistemele de automatizare, control și monitorizare, după caz.

    Articolul 9

    Clădiri cu consum de energie net egal cu zero

    (1)   Statele membre elaborează planuri naționale pentru creșterea numărului de clădiri cu consum net de energie egal cu zero .

    Statele membre se asigură că toate clădirile noi au un consum net de energie cel mult egal cu zero până la 31 decembrie 2018.

    Statele membre fixează obiective privind procentul minim al clădirilor care trebuie să fie, până în 2015 și respectiv 2020, clădiri cu consum net de energie egal cu zero, măsurat ca un procent din numărul total de clădiri și ca un procent din suprafața utilă totală.

    Se fixează obiective distincte pentru:

    (a)

    clădirile rezidențiale noi și renovate;

    (b)

    clădirile nerezidențiale noi și renovate;

    (c)

    clădiri ocupate de autorități publice.

    Statele membre stabilesc obiective separate atât pentru clădirile noi, cât și pentru clădirile existente menționate la litera (c) care se aplică cu cel puțin trei ani înaintea obiectivelor corespunzătoare stabilite prin prezentul articol, luând în considerare rolul exemplar pe care ar trebui să îl joace autoritățile publice în domeniul performanței energetice a clădirilor.

    (2)   Planul național menționat la alineatul (1) este elaborat după consultarea tuturor părților interesate, inclusiv a autorităților locale și regionale, cuprinde, printre altele, următoarele elemente:

    (a)

    obiective intermediare, exprimate sub formă de procente ║ în raport cu numărul total de clădiri și în raport cu suprafața utilă totală în 2015 și respectiv 2020 ;

    (b)

    detalii privind cerințele naționale referitoare la nivelurile minime de energie din surse regenerabile pentru clădirile noi și pentru cele existente care fac obiectul unor renovări majore, în conformitate cu cerințele Directivei 2009/28/CE și cu articolele 6 și 7 din prezenta directivă;

    (c)

    o sinteză a politicilor și informații privind măsurile luate pentru promovarea acestor clădiri;

    (d)

    programe naționale, regionale sau locale pentru susținerea măsurilor de promovare a acestor clădiri, cum ar fi stimulentele fiscale, instrumentele financiare sau reducerea TVA.

    (3)   Statele membre transmit Comisiei, până cel târziu la 30 iunie 2011, planurile naționale menționate la alineatul (1) și, la fiecare trei ani, un raport privind progresele înregistrate în procesul de implementare a acestor planuri naționale. Planurile naționale și rapoartele privind progresele înregistrate sunt incluse în Planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE.

    (4)     În termen de două luni de la comunicarea unui plan național de către un stat membru în conformitate cu alineatul (3), Comisia, respectând pe deplin principiul subsidiarității, poate respinge planul sau orice aspect al acestuia pentru nerespectarea unor cerințe stabilite la prezentul articol. În acest caz, statul membru în cauză propune modificări. În termen de o lună de la primirea acestor propuneri, Comisia acceptă planul modificat sau solicită modificări specifice suplimentare. Comisia și statul membru în cauză iau toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la un acord privind planul național în termen de cinci luni de la notificarea inițială.

    (5)    Până la 31 decembrie 2010, Comisia stabilește , în conformitate cu definiția de la articolul 2, o definiție detaliată comună a clădirilor cu consum net de energie egal cu zero.

    Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    (6)    Până la 30 iunie 2012 și la fiecare trei ani după această dată, Comisia publică un raport privind progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește creșterea numărului de clădiri cu consum net de energie egal cu zero. Pe baza acestui raport, Comisia elaborează un plan de acțiune și, dacă este cazul, propune măsuri de creștere a numărului de clădiri de acest tip.

    Articolul 10

    Stimulente financiare și bariere pe piață

    (1)     Până la 30 iunie 2011, statele membre elaborează planuri naționale de acțiune , inclusiv propuneri de măsuri, pentru respectarea cerințelor menționate în prezenta directivă prin reducerea barierelor existente pe piață și a celor de ordin juridic și prin dezvoltarea instrumentelor financiare și fiscale existente și noi destinate creșterii eficienței energetice a clădirilor noi și a celor existente.

    Măsurile propuse sunt suficiente, efective, transparente și nediscriminatorii, sprijină aplicarea recomandărilor incluse în certificatul de performanță energetică, urmăresc să încurajeze îmbunătățirea substanțială a performanțelor energetice ale clădirilor în cazurile în care altminteri îmbunătățirea nu ar fi fezabilă din punct de vedere economic și includ măsuri de sprijinire a gospodăriilor care riscă să ajungă în stare de pauperitate energetică.

    Statele membre compară instrumentele lor financiare și fiscale cu instrumentele enumerate în anexa V și, fără a aduce atingere legislației naționale, pun în aplicare cel puțin două măsuri din anexa respectivă.

    (2)     Statele membre prezintă Comisiei aceste planuri naționale de acțiune prin includerea lor în Planurile de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE și le actualizează la fiecare trei ani.

    (3)     Până la 30 iunie 2010, Comisia prezintă, după efectuarea unui studiu de impact, propuneri legislative adecvate pentru consolidarea instrumentelor financiare comunitare existente și pentru a introduce instrumente financiare suplimentare care să sprijine punerea în aplicare a prezentei directive.

    Aceste propuneri privesc următoarele măsuri:

    (a)

    în contextul revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională  (14) pentru următoarea perioadă de programare, o majorare semnificativă a sumei maxime ce poate fi alocată din Fondul european de dezvoltare regională pentru sprijinirea eficientizării energetice, inclusiv în materie de rețele de încălzire și răcire urbană și investiții în domeniul energiei regenerabile destinate locuințelor, precum și prelungirea eligibilității acestor proiecte;

    (b)

    utilizarea altor fonduri comunitare pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea, campaniile de informare sau formarea cu privire la eficiența energetică;

    (c)

    instituirea unui Fond pentru eficiența energetică, bazat pe contribuții de la bugetul comunitar, Banca Europeană de Investiții și statele membre, care să acționeze ca o pârghie în vederea creșterii investițiilor private și publice în proiectele care urmăresc creșterea eficienței energetice a clădirilor, inclusiv energiile regenerabile destinate clădirilor sau unor componente ale clădirilor, legate de eficiența energetică, până în 2020. Acest fond este integrat în programarea altor acțiuni comunitare de asistență structurală. Criteriile privind alocarea acestuia se definesc în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune  (15) și se pun în aplicare până în 2014;

    (d)

    reduceri de TVA pentru servicii și produse, inclusiv energia regenerabilă destinată clădirilor sau unor componente ale clădirilor, legate de eficiența energetică.

    Articolul 11

    Certificatele de performanță energetică

    (1)   Statele membre stabilesc măsurile necesare pentru instituirea unui sistem de certificare a performanței energetice a clădirilor. Certificatul de performanță energetică include performanța energetică a unei clădiri și valori de referință, cum ar fi cerințele minime de performanță energetică, pentru a da posibilitatea proprietarilor sau locatarilor clădirii sau ai părților acesteia să ▐ evalueze performanța sa energetică și să o compare fără dificultate cu aceea a altor clădiri rezidențiale sau nerezidențiale . Pentru clădirile nerezidențiale poate, de asemenea, să includă, dacă este cazul, energia consumată efectiv, așa cum se menționează în anexa I .

    În cazul în care o clădire este vândută sau închiriată înainte de a fi construită, vânzătorul furnizează o evaluare exactă, în scris, a viitoarei performanțe energetice a acesteia.

    (2)   Certificatul cuprinde recomandări pentru îmbunătățirea la un nivel optim din punctul de vedere al costurilor a performanței energetice a unei clădiri sau a părților acesteia.

    Recomandările cuprinse în certificatul de performanță energetică vizează:

    (a)

    măsurile luate în legătură cu o renovare majoră a anvelopei clădirii , inclusiv a sistemelor de izolare ale acesteia, sau a sistemului (sistemelor) tehnic(e) ale clădirii; și

    (b)

    măsurile privind părți sau elemente distincte ale unei clădiri, independente de renovarea majoră a anvelopei clădirii , inclusiv a sistemelor de izolare ale acesteia, sau a sistemului (sistemelor) tehnic(e) ale clădirii.

    (3)   Recomandările cuprinse în certificatul de performanță energetică sunt fezabile, din punct de vedere tehnic, pentru clădirea respectivă și furnizează informații explicite , care includ cel puțin o indicație clară cu privire la potențialul calculat de economisire a energiei care decurge din această măsură, valoarea actuală netă și costurile investiției pentru o clădire sau un tip de clădire anume . Evaluarea costurilor se bazează pe o serie de ipoteze standard, care cuprind cel puțin estimarea cantității de energie economisite, a prețurilor energiei vizate , a stimulentelor financiare sau fiscale și a dobânzilor aplicabile investițiilor necesare pentru a pune în practică recomandările.

    (4)     Statele membre garantează că autoritățile publice și alte instituții care acordă finanțare pentru achiziționarea sau renovarea clădirilor țin seama de performanța energetică indicată și de recomandările din certificatele de performanță energetică în momentul determinării nivelului și condițiilor stimulentelor financiare, a măsurilor fiscale și a împrumuturilor.

    (5)   Certificatul de performanță energetică precizează de unde poate obține proprietarul sau locatarul informații mai detaliate cu privire la recomandările formulate în certificat. În plus, acesta conține informații privind pașii care trebuie urmați pentru a pune în practică aceste recomandări , inclusiv informații privind stimulentele fiscale și financiare disponibile și posibilitățile de finanțare .

    (6)     Ținând seama de rolul de conducere pe care ar trebui să-l joace în domeniul performanței energetice a clădirilor, autoritățile publice pun în aplicare recomandările incluse în certificatele de performanță energetică emise pentru clădirile pe care le ocupă, în perioada de valabilitate a certificatului.

    (7)   Pentru apartamentele sau unitățile din cadrul aceluiași imobil destinate a fi utilizate separat, certificarea poate să se bazeze pe:

    (a)

    o certificare comună a întregii clădiri pentru blocurile cu un sistem de încălzire comun sau

    (b)

    pe evaluarea performanței energetice a apartamentului sau a unității respective .

    (8)   Pentru locuințele unifamiliale, certificarea se poate baza pe evaluarea unei alte clădiri reprezentative, similare din punctul de vedere al proiectării, dimensiunii și performanței energetice reale, cu condiția ca această similitudine să poată fi garantată de expertul care eliberează certificatul de performanță energetică.

    (9)   Certificatul de performanță energetică este valabil cel mult 10 ani.

    (10)     Până la 30 iunie 2010, Comisia adoptă orientări care specifică standarde minime pentru conținutul, limba și forma certificatelor de performanță energetică.

    Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    (11)     Fiecare stat membru recunoaște certificatele emise de un alt stat membru în conformitate cu aceste orientări și nu restrânge libertatea de a presta servicii financiare din motive legate de certificatul emis în statul membru respectiv.

    (12)     Până în 2011, pe baza informațiilor primite din partea statelor membre și în urma consultării cu sectoarele relevante, Comisia adoptă un sistem de certificare comun voluntar al Uniunii Europene pentru performanța energetică a clădirilor nerezidențiale .

    Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    Până în 2012, statele membre introduc pe teritoriile lor sistemul de certificare voluntar al Uniunii Europene menționat la primul paragraf, care funcționează în paralel cu sistemul național de certificare.

    Articolul 12

    Eliberarea certificatelor de performanță energetică

    (1)   Statele membre asigură eliberarea unui certificat de performanță energetică pentru clădirile sau părțile acestora care sunt construite, vândute sau închiriate și pentru clădirile frecventate des de către public care au o suprafață utilă totală de peste 250 m 2 și pentru clădiri care sunt ocupate de o autoritate publică.

    (2)   Statele membre impun ca, la construcția unei clădiri sau a unor părți ale acesteia, să se înmâneze proprietarului un certificat de performanță energetică de către expertul independent, menționat la articolul 17, care eliberează respectivul certificat sau de către vânzător.

    (3)   Statele membre impun ca, la oferirea spre vânzare a unei clădiri sau a unor părți ale acesteia, indicatorul numeric al performanței energetice din certificatul de performanță energetică să figureze în toate anunțurile de vânzare a respectivei clădiri sau a părților acesteia, iar certificatul de performanță energetică să fie arătat potențialului cumpărător.

    Certificatul de performanță energetică este înmânat de către vânzător cumpărătorului cel târziu în momentul încheierii contractului de vânzare a clădirii sau a unei părți din aceasta.

    (4)   Statele membre impun ca, la oferirea spre închiriere a unei clădiri sau a unor părți ale acesteia, indicatorul numeric al performanței energetice din certificatul de performanță energetică să figureze în toate anunțurile de închiriere a respectivei clădiri sau a părților acesteia, iar certificatul de performanță energetică să fie arătat potențialului locatar.

    Certificatul de performanță energetică este înmânat de către proprietar locatarului cel târziu în momentul încheierii contractului de închiriere.

    (5)     Proprietarul unei clădiri poate solicita în orice moment unui expert acreditat emiterea, recalcularea și actualizarea unui certificat de performanță energetică, indiferent dacă clădirea este în construcție, în renovare, închiriată sau de vânzare.

    (6)   Statele membre pot exclude categoriile de clădiri menționate la articolul 4 alineatul (2) de la aplicarea alineatelor (1), (2), (3) și (4) din prezentul articol.

    Articolul 13

    Afișarea certificatelor de performanță energetică

    1.   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că, în cazul în care o clădire este ocupată de autorități publice sau în cazul în care o clădire cu o suprafață utilă totală de peste 250 m 2 este frecventată des de public, certificatul de performanță energetică este afișat într-un loc unde să poată fi văzut de public.

    Articolul 14

    Inspecția sistemelor de încălzire

    (1)   Statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecții periodice a sistemelor de încălzire echipate cu cazane cu ardere de combustibil lichid sau solid convențional cu putere nominală utilă de peste 20 kW. Această inspecție include o evaluare a randamentului cazanului și a dimensionării cazanului în raport cu necesitățile de încălzire ale clădirii. Statele membre pot anula aceste inspecții în cazurile în care există un sistem electronic de monitorizare și control.

    (2)   Statele membre pot fixa frecvențe de inspecție diferite, în funcție de tipul și puterea nominală utilă a sistemului de încălzire. La fixarea acestor frecvențe, statele membre țin seama de costurile de inspecție a sistemului de încălzire și de valoarea economiilor de energie estimate care ar putea rezulta în urma inspecției.

    (3)   Sistemele de încălzire echipate cu cazane cu o putere nominală utilă de peste 100 kW sunt inspectate cel puțin o dată la fiecare doi ani.

    În cazul cazanelor cu combustibil gazos, această perioadă poate fi extinsă la patru ani.

    (4)   Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), statele membre pot decide să ia măsurile necesare pentru ca utilizatorii să primească consultanță cu privire la înlocuirea cazanelor, la alte modificări ale sistemului de încălzire și la alte soluții preconizabile pentru evaluarea randamentului cazanului și a dimensionării acestuia. Impactul global al acestei abordări este echivalent cu cel rezultat din aplicarea dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3).

    În cazul în care statele membre aleg să aplice măsurile menționate la primul paragraf ║, acestea prezintă Comisiei, până ║ la 30 iunie 2011, un raport asupra echivalenței dintre aceste măsuri și cele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3). Statele membre transmit Comisiei rapoartele menționate la fiecare trei ani. Rapoartele pot fi incluse în Planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE.

    În cazul în care Comisia consideră că raportul statului membru care este menționat în cel de-al doilea paragraf nu demonstrează echivalența uneia dintre măsurile la care face referire primul paragraf, aceasta poate solicita statului membru, în termen de șase luni de la primirea raportului, fie să aducă probe suplimentare, fie să pună în aplicare anumite măsuri specifice suplimentare. În cazul în care, în termen de un an de la solicitare, Comisia se declară nemulțumită de probele furnizate sau de măsurile suplimentare aplicate, aceasta poate retrage derogarea.

    Articolul 15

    Inspecția sistemelor de climatizare

    (1)   Statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea unei inspecții periodice a sistemelor de climatizare și de ventilație și a pompelor de căldură reversibile cu o putere nominală utilă de peste 5 kW . Inspecția include o evaluare a randamentului și dimensionării sistemului de climatizare în raport cu necesitățile de răcire ale clădirii. Inspecția sistemelor de ventilație include de asemenea o evaluare a curenților de aer.

    Statele membre pot anula aceste inspecții în cazurile în care sunt instalate sisteme electronice de monitorizare și control care permit monitorizarea de la distanță a eficienței și siguranței sistemelor.

    (2)   Statele membre pot fixa frecvențe de inspecție diferite, în funcție de tipul și puterea nominală utilă a sistemului de climatizare , de ventilație sau a pompelor de căldură reversibile . La fixarea acestor frecvențe, statele membre țin seama de costurile de inspecție ▐ și de valoarea economiilor de energie estimate care ar putea rezulta în urma inspecției.

    (3)     Pentru stabilirea măsurilor menționate la alineatele (1) și (2), statele membre se asigură, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere economic și tehnic, că se efectuează inspecții în conformitate cu inspecțiile pentru sistemele de încălzire și alte sisteme tehnice menționate la articolul 14 din prezenta directivă și cu inspecțiile efectuate în cazul scurgerilor, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră  (16).

    (4)     Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot decide să ia măsuri pentru ca utilizatorii să primească consultanță cu privire la înlocuirea sistemelor de aer condiționat sau la alte modificări ale sistemului de aer condiționat, care pot include inspecții pentru evaluarea randamentului și a dimensiunii acestuia. Impactul global al acestei abordări este echivalent cu cel rezultat din aplicarea dispozițiilor de la alineatele (1) și (2).

    În cazul în care statele membre aplică măsurile menționate la primul paragraf, acestea prezintă Comisiei, până la 30 iunie 2011, un raport asupra echivalenței acestor măsuri cu cele prevăzute la alineatele (1) și (2). Statele membre transmit Comisiei rapoartele menționate la fiecare trei ani. Rapoartele pot fi incluse în Planurile de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE.

    În cazul în care Comisia consideră că raportul statului membru care este menționat la cel de-al doilea paragraf nu demonstrează echivalența unei măsuri menționată la primul paragraf, aceasta poate solicita statului membru, în termen de șase luni de la primirea raportului, fie să aducă probe suplimentare, fie să pună în aplicare anumite măsuri specifice suplimentare. În cazul în care, în termen de un an de la solicitare, Comisia se declară nemulțumită de probele furnizate sau de măsurile suplimentare aplicate, aceasta poate retrage derogarea.

    Articolul 16

    Rapoarte de inspecție a sistemelor de încălzire și de climatizare

    (1)   Prezentul articol se aplică rapoartelor de inspecție a sistemelor de încălzire și de climatizare.

    (2)   Rapoartele de inspecție se elaborează la intervale regulate pentru fiecare sistem inspectat. Fiecare raport de inspecție cuprinde următoarele elemente:

    (a)

    o comparație între performanța energetică a sistemului inspectat și cea a:

    (i)

    celui mai bun sistem disponibil care este fezabil; și

    (ii)

    unui sistem similar ca tip, în cazul căruia toate componentele relevante ating nivelul de performanță energetică impus de legislația aplicabilă;

    (b)

    recomandări pentru îmbunătățirea rentabilității performanței energetice a sistemului clădirii sau al părților acesteia.

    Recomandările menționate la litera (b) sunt specifice sistemului în cauză și furnizează informații explicite în ceea ce privește rentabilitatea lor. Evaluarea rentabilității se bazează pe o serie de ipoteze standard, precum estimarea cantității de energie economisite, a prețurilor energiei vizate și a dobânzilor aplicabile investițiilor.

    (3)   Raportul de inspecție este înmânat de către inspector proprietarului sau locatarului clădirii.

    Articolul 17

    Experți independenți

    (1)    Statele membre se asigură că certificarea performanței energetice a clădirilor și inspectarea sistemelor de încălzire și a sistemelor de climatizare sunt realizate în mod independent de către experți calificați și autorizați, care lucrează fie ca independenți, fie ca angajați ai unor organisme publice sau întreprinderi private.

    Experții sunt autorizați ținându-se seama de competența și independența acestora.

    (2)     Statele membre garantează recunoașterea reciprocă a acreditărilor și calificărilor naționale.

    (3)     Până în 2011, Comisia stabilește orientări care includ recomandări de standarde minime pentru formarea periodică a experților.

    Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    (4)     Statele membre pun la dispoziția publicului informații cu privire la sistemele de formare și de acreditare. Statele membre stabilesc și pun la dispoziție lista experților calificați și acreditați.

    Articolul 18

    Sistem de control independent

    (1)   Statele membre asigură instituirea, în conformitate cu anexa II, a unui sistem de control independent pentru certificatele de performanță energetică și pentru rapoartele de inspecție a sistemelor de încălzire și de climatizare. Statele membre creează mecanisme separate de punere în aplicare pentru organizațiile care sunt responsabile de punerea în aplicare a certificatelor de performanță energetică și pentru rapoartele privind inspecția sistemelor de încălzire și climatizare.

    (2)   Statele membre pot delega responsabilitatea de punere în aplicare a sistemelor de control independent. În cazul în care decid să recurgă la această posibilitate, statele membre se asigură că sistemele de control independent sunt implementate în conformitate cu anexa II.

    (3)   Statele membre impun ca certificatele de performanță energetică și rapoartele de inspecție menționate la alineatul (1) să fie înregistrate sau puse la dispoziția autorităților competente sau organismelor cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea de a pune în aplicare sistemele de control independent, la cererea acestor autorități sau organisme.

    Articolul 19

    Revizuire

    Comisia, asistată de comitetul constituit în temeiul articolului 22, evaluează prezenta directivă și ia în considerare o revizuire a acesteia până în 2015, în lumina experienței acumulate și a progresului înregistrat pe parcursul aplicării sale și, dacă este necesar, face propuneri cu privire, între altele, la:

    (a)

    metodologii de notare a performanței energetice a clădirilor pe baza consumului de energie primară și a emisiilor de dioxid de carbon;

    (b)

    stimulente generale pentru noi măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice în clădiri;

    (c)

    stabilirea unei cerințe comune la nivel comunitar pentru clădirile existente de a fi clădiri cu consum net de energie egal cu zero.

    Articolul 20

    Informare

    (1)    Statele membre iau măsurile necesare pentru a informa proprietarii și locatarii clădirilor în privința metodelor și practicilor care servesc la creșterea performanței energetice.

    (2)    În mod special, statele membre le furnizează proprietarilor și locatarilor clădirilor informații despre certificatele de performanță energetică și rapoartele de inspecție, inclusiv scopul și obiectivele acestora, despre modalitățile rentabile de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor și despre consecințele financiare pe termen mediu și lung în cazul în care nu se iau măsuri , precum și despre instrumentele financiare disponibile pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirii. Campaniile de informare au scopul de a încuraja proprietarii și locatarii să îndeplinească cel puțin standardele minime stabilite la articolele 4 și 9.

    La solicitarea statelor membre, Comisia asistă statele membre la organizarea unor campanii de informare în sensul alineatului (1) și al primului paragraf de la prezentul alineat, campanii ce pot fi cuprinse în cadrul unor programe comunitare.

    (3)     Statele membre se asigură că autoritățile locale și regionale se implică în procesul de elaborare al unor programe de informare și formare și respectiv de sensibilizare a publicului.

    (4)     Statele membre garantează, de asemenea, cu contribuția autorităților locale și regionale, că persoanele responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive prin intermediul planificării și aplicării standardelor de construcție, beneficiază de orientare și formare corespunzătoare. O astfel de orientare și formare accentuează în special importanța îmbunătățirii performanței energetice și permite luarea în considerare a combinației optime dintre îmbunătățirile în domeniul eficienței energetice, utilizarea energiei regenerabile și a încălzirii și răcirii urbane în planificarea, proiectarea, construirea și renovarea zonelor industriale sau rezidențiale.

    (5)     Proprietarii și locatarii clădirilor comerciale au obligația de a face schimb de informații referitoare la consumul real de energie.

    (6)     Statele membre furnizează Comisiei informații referitoare la:

    (a)

    sistemele de ajutor la nivel național, regional sau local pentru promovarea eficienței energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri;

    (b)

    cota de energie din surse regenerabile utilizată în sectorul clădirilor la nivel național sau regional, inclusiv informațiile specifice referitoare la proveniența energiei din surse regenerabile din dispozitive aflate la fața locului, din încălzire sau răcire centralizată sau cogenerare.

    Aceste informații sunt incluse în planurile de acțiune pentru eficiență energetică menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE.

    (7)     Statele membre iau măsurile necesare pentru formarea unui număr mai mare de instalatori și pentru garantarea formării acestora la un nivel superior de competență pentru instalarea și integrarea tehnologiei eficiente din punct de vedere energetic și regenerabile, astfel încât să li se permită să își exercite rolul esențial de a sprijini îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor.

    (8)     Până în 2010, Comisia creează un site internet care cuprinde următoarele informații:

    (a)

    ultima versiune a fiecărui Plan de acțiune pentru eficiență energetică menționat la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE;

    (b)

    detalii cu privire la măsurile aplicate în prezent la nivel comunitar pentru a îmbunătăți performanța energetică a clădirilor, inclusiv orice instrument financiar/fiscal aplicabil, punerea în aplicare corespunzătoare sau date de contact;

    (c)

    detalii cu privire la planurile de acțiune naționale și la măsurile aplicate în prezent la nivel național, regional sau local în fiecare stat membru în vederea îmbunătățirii performanței energetice a clădirilor, incluzând orice instrument financiar/fiscal aplicabil, punere în aplicare corespunzătoare sau date de contact;

    (d)

    exemple de cele mai bune practici la nivel național, regional și local pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor.

    Informațiile menționate la primul paragraf sunt prezentate într-o formă care poate fi ușor accesată și pe înțelesul locatarilor, proprietarilor și întreprinderilor obișnuite din toate statele membre, precum și al autorităților locale, regionale și naționale. Informațiile trebuie să fie prezentate astfel încât să ajute persoanele fizice și organizațiile la evaluarea cu ușurință a sprijinuluii pe care îl au la dispoziție pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și pentru a compara măsurile de sprijin din statele membre.

    Articolul 21

    Adaptarea anexei I la progresul tehnic

    Comisia adaptează punctele 3 și 4 din anexa I la progresul tehnic.

    Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (2).

    Articolul 22

    Procedura comitetului

    (1)   Comisia este asistată de un comitet.

    (2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

    Articolul 23

    Sancțiuni

    Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre transmit aceste dispoziții Comisiei până ║ la 31 decembrie 2010 și îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care aduce atingere acestora. Statele membre demonstrează eficiența regimului sancțiunilor din cadrul Planurilor de acțiune pentru eficiența energetică prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/32/CE.

    Articolul 24

    Transpunere

    (1)   Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2010, cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 2- 18, articolului 20 și articolului 23, precum și anexelor I și II la prezenta directivă. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

    În ceea ce privește articolele 2, 3, 9, 11-13, 17, 18, 20 și 23, statele membre aplică aceste acte începând cu 31 decembrie 2010, cel târziu.

    În ceea ce privește articolele 4-8, articolele 14-16 și articolul 18, statele membre aplică aceste acte începând cu 31 decembrie 2010 ║ în cazul clădirilor ocupate de autorități publice și începând cu 31 ianuarie 2012 ║ în cazul altor clădiri.

    Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.

    (2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

    Articolul 25

    Abrogare

    Directiva 2002/91/CE, astfel cum a fost modificată prin regulamentul indicat în anexa III partea A, se abrogă ║ de la 1 februarie 2012, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivei menționate în anexa III partea B.

    Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

    Articolul 26

    Intrare în vigoare

    Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Articolul 27

    Destinatari

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la …

    Pentru Parlamentul European

    Președinte

    Pentru Consiliu

    Președinte


    (1)  Avizul din 13 mai 2009 (nepublicat încă în JO).

    (2)  Avizul din 21 aprilie 2009 (nepublicat încă în OJ).

    (3)  Poziția Parlamentului European din 23 aprilie 2009.

    (4)  JO L 1, 4.1.2003, p. 65.

    (5)  A se vedea anexa VI partea A.

    (6)   Texte adoptate, P6_TA(2009)0038.

    (7)   JO L 140, 5.6.2009, p. 136.

    (8)   JO L 140, 5.6.2009, p. 16.

    (9)  JO L 114, 27.4.2006, p. 64.

    (10)   JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

    (11)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

    (12)   JO L ….

    (13)   JO L …

    (14)   JO L 210, 31.7.2006, p.1.

    (15)   JO L 210, 31.7.2006, p.25.

    (16)   JO L 161, 14.6.2006, p.1.

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA I

    Cadru general pentru calculul performanței energetice a clădirilor (menționat la articolul 3)

    1.

    Performanța energetică a unei clădiri se determină pe baza energiei primare calculate sau reale consumate anual pentru a răspunde diferitelor necesități legate de utilizarea obișnuită a acesteia și reflectă necesarul de energie pentru încălzire și pentru răcire (energia necesară pentru a evita supraîncălzirea) în vederea menținerii condițiilor dorite de temperatură a clădirii. Dacă este cazul, consumul este ponderat în funcție de energia produsă din surse regenerabile la fața locului.

    2.

    Performanța energetică a unei clădiri este exprimată clar și include, de asemenea, un indicator numeric al ▐ consumului de energie primară , exprimat în kWh/m2 pe an .

    Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor utilizează standardele europene și legislația comunitară relevantă, inclusiv Directiva 2009/28/CE .

    La evaluarea performanței energetice în cazul utilizării energiei electrice într-o clădire, factorul de conversie din energie finală în energie primară ține seama de media ponderată anuală a combinației adecvate a mixului electricitate/combustibili.

    3.

    Metodologia se stabilește ținându-se seama cel puțin de următoarele elemente:

    (a)

    următoarele caracteristici termice reale ale clădirii, inclusiv compartimentarea interioară a acesteia:

    (i)

    capacitatea termică;

    (ii)

    izolația, astfel cum a fost obținută prin intermediul materialelor cel mai slab conducătoare termic disponibile ;

    (iii)

    încălzirea pasivă;

    (iv)

    elementele de răcire; și

    (v)

    punțile termice;

    (b)

    instalațiile de încălzire și de alimentare cu apă caldă, inclusiv caracteristicile lor în materie de izolații;

    (c)

    instalațiile de climatizare , inclusiv sistemele de răcire ;

    (d)

    ventilația naturală și mecanică și, eventual, etanșeitatea;

    (e)

    sisteme de iluminat integrate caracterizate de sisteme de iluminare proiectate pentru a ține seama de gradul de iluminare corespunzător funcțiilor executate la nivel de încăpere, în funcție de prezența persoanelor, de disponibilitatea unui nivel adecvat de lumină naturală, de adoptarea unui nivel de iluminare flexibil, care să respecte diferențele dintre funcții, și dacă instalația este destinată sectorului rezidențial sau nerezidențial;

    (f)

    proiectarea, poziționarea și orientarea clădirii, inclusiv climatul exterior;

    (g)

    sistemele solare pasive și de protecție solară;

    (h)

    condițiile de climat interior, inclusiv climatul interior prevăzut;

    (i)

    sarcinile interne.

    4.

    Se ia în considerație influența pozitivă a următoarelor elemente, acolo unde este relevantă pentru prezentul calcul:

    (a)

    condițiile locale de expunere la soare, sistemele solare active și alte sisteme electrice și de încălzire bazate pe surse regenerabile de energie;

    (b)

    electricitatea produsă prin cogenerare;

    (c)

    sistemele de încălzire și de răcire de cartier sau de bloc;

    (d)

    iluminatul natural.

    5.

    În sensul prezentului calcul, clădirile sunt clasificate corespunzător în categoriile următoare:

    (a)

    locuințe unifamiliale de diferite tipuri;

    (b)

    blocuri de apartamente;

    (c)

    birouri;

    (d)

    clădiri de învățământ;

    (e)

    spitale;

    (f)

    hoteluri și restaurante;

    (g)

    construcții sportive;

    (h)

    clădiri pentru servicii de comerț ║ cu amănuntul;

    (i)

    clădiri destinate comerțului angro și centre logistice;

    (j)

    alte tipuri de clădiri cu consum energetic.

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA II

    Sisteme de control independent al certificatelor de performanță energetică și al rapoartelor de inspecție

    1.

    Autoritățile competente sau organismele cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea de a pune în aplicare sistemul de control independent selecționează aleatoriu cel puțin 0,5 % din totalul certificatelor de performanță energetică emise anual de fiecare expert și le supun unei verificări. În cazul în care un expert independent emite un număr limitat de certificate, autoritățile sau organele competente selectează aleatoriu cel puțin un certificat și îl supun unei verificări. Verificarea se realizează la unul dintre cele trei niveluri alternative indicate mai jos, și cuprinde, pentru fiecare nivel de verificare, cel puțin un eșantion de certificate selecționate, semnificativ din punct de vedere statistic:

    (a)

    verificarea validității datelor de intrare ale clădirii pe baza cărora s-a emis certificatul de performanță energetică și a rezultatelor indicate în certificat;

    (b)

    verificarea datelor de intrare și a rezultatelor din certificat, inclusiv a recomandărilor formulate;

    (c)

    verificarea completă a datelor de intrare ale clădirii pe baza cărora s-a emis certificatul de performanță energetică, verificarea completă a rezultatelor indicate în certificat, inclusiv a recomandărilor formulate, și inspecția la fața locului a clădirii pentru a verifica concordanța între informațiile furnizate în certificatul de performanță energetică și clădirea certificată.

    2.

    În cazul în care în urma controalelor se constată nerespectarea dispozițiilor, autoritățile sau organele competente fac o selecție aleatorie a altor cinci certificate emise de același expert și supun certificatele respective unei verificări. Autoritățile sau organele competente impun sancțiuni expertului în cazul în care și verificările ulterioare indică nerespectarea dispozițiilor. Încălcările cele mai grave pot fi sancționate prin retragerea autorizației expertului.

    3.

    Autoritățile competente sau organismele cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea de a pune în aplicare sistemul de control independent selecționează aleatoriu cel puțin 0,1 % din totalul rapoartelor de inspecție elaborate anual de fiecare expert și le supun unei verificări. Dacă un expert independent emite un număr redus de rapoarte de inspecție, autoritățile sau organele competente fac o selecție aleatorie a cel puțin unui raport de inspecție și îl supun unei verificări. Verificarea se realizează la unul dintre cele trei niveluri alternative indicate mai jos, și cuprinde, pentru fiecare nivel de verificare, cel puțin un eșantion de rapoarte de inspecție selecționate, semnificativ din punct de vedere statistic:

    (a)

    verificarea validității datelor de intrare ale sistemului tehnic al clădirii supus inspecției, pe baza cărora s-a elaborat raportul de inspecție, și a rezultatelor indicate în raportul de inspecție;

    (b)

    verificarea datelor de intrare și a rezultatelor din raportul de inspecție, inclusiv a recomandărilor formulate;

    (c)

    verificarea completă a datelor de intrare ale sistemului tehnic al clădirii supus inspecției pe baza cărora s-a elaborat raportul de inspecție, verificarea completă a rezultatelor indicate în raportul de inspecție, inclusiv a recomandărilor formulate, și inspecția la fața locului a clădirii pentru a verifica concordanța între informațiile furnizate în raportul de inspecție și sistemul tehnic al clădirii supus inspecției.

    4.

    În cazul în care în urma controalelor se demonstrează nerespectarea dispozițiilor, autoritățile sau organele competente fac o selecție aleatorie a altor cinci rapoarte de inspecție emise de același expert și le supun unei verificări. Autoritățile sau organele competente impun sancțiuni expertului în cazul în care și verificările ulterioare indică nerespectarea dispozițiilor. Încălcările cele mai grave pot fi sancționate prin retragerea autorizației expertului.

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA III

    Partea A

    Directiva abrogată, cu modificările sale ulterioare

    (menționată la articolul 25)

    Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului

    (JO L 1, 4.1.2003, p. 65)

     

    Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

    (JO L 311, 21.11.2008, p. 1 )

    doar punctul 9.9 din anexă

    Partea B

    Termene de transpunere în dreptul intern și de aplicare

    (menționate la articolul 25)

    Directiva

    Termen de transpunere

    Data aplicării

    2002/91/CE

    4 ianuarie 2006

    4 ianuarie 2009, doar în ceea ce privește articolele 7, 8 și 9

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA IV

    Principii pentru o metodologie comună de calcul al nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor

    La stabilirea unei metodologii comune de calcul al nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor, Comisia ține seama, cel puțin, de principiile următoare:

    definirea clădirilor de referință care se caracterizează prin funcțiile pe care le îndeplinesc și sunt reprezentative pentru acestea și pentru amplasarea geografică, inclusiv din punct de vedere al condițiilor climatice din interior și din exterior. Clădirile de referință includ atât clădirile rezidențiale, cât și pe cele nerezidențiale, noi sau deja existente.

    definirea pachetelor tehnice (de exemplu, izolarea anvelopei clădirii sau a unor părți ale acesteia sau sistemele tehnice de construcție mai eficiente din punct de vedere energetic) ale măsurilor în materie de eficiență energetică și aprovizionare cu energie, care urmează să fie evaluate;

    definirea pachetelor tehnice complete destinate obținerii de clădiri cu consum net de energie egal cu zero;

    evaluarea cererii de energie pentru încălzire și pentru răcire, energia furnizată, energia regenerabilă produsă local, energia primară utilizată și emisiile de CO2 ale clădirilor de referință (inclusiv pachetele tehnice definite aplicate);

    evaluarea costurilor corespunzătoare referitoare la energie ale investiției, costurilor cu energia și a altor costuri de exploatare ale pachetelor tehnice aplicate clădirilor de referință din perspectiva societății, precum și din perspectiva deținătorului proprietății sau a investitorului.

    costurile aferente mâinii de lucru la nivel regional/local, inclusiv materialele;

    Prin calcularea costurilor generate pe durata ciclului de viață al unei clădiri pe baza pachetelor tehnice de măsuri aplicate clădirilor de referință și prin calcularea acestora în raport cu performanța energetică șicu emisiile de CO2, se evaluează eficiența din punct de vedere al costurilor a diferitelor niveluri ale cerințelor minime de performanță energetică.

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA V

    Instrumente financiare pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor

    Fără a aduce atingere legislației naționale, statele membre pun în aplicare cel puțin două instrument financiare dintre cele enumerate mai jos:

    (a)

    reduceri de TVA pentru economia de energie, performanță energetică ridicată și bunuri și servicii bazate pe energie regenerabilă;

    (b)

    alte reduceri fiscale pentru bunuri și servicii care realizează economii de energie sau clădiri eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv reduceri ale impozitelor pe venit sau pe proprietate;

    (c)

    subvenții directe;

    (d)

    sisteme de împrumut subvenționate sau împrumuturi cu dobândă redusă;

    (e)

    programe de subvenționare;

    (f)

    sisteme de garantare a împrumutului;

    (g)

    condiții impuse furnizorilor de energie sau acorduri încheiate cu aceștia pentru a oferi asistență financiară tuturor categoriilor de consumatori.

    Joi, 23 aprilie 2009
    ANEXA VI

    TABEL DE CORESPONDENȚĂ

    Directiva 2002/91/CE

    Prezenta directivă

    Articolul 1

    Articolul 1

    Articolul 2 formularea introductivă

    Articolul 2 formularea introductivă

    Articolul 2 punctul 1

    Articolul 2 punctul 1

    -

    Articolul 2 punctul 5

    Articolul 2 punctul 2

    Articolul 2 punctul 6 și anexa I

    -

    Articolul 2 punctele 7, 9, 11 și 12

    Articolul 2 punctul 3

    Articolul 2 punctul 13

    Articolul 2 punctul 4

    Articolul 2 punctul 14

    -

    Articolul 2 punctul 15

    Articolul 2 punctul 5

    Articolul 2 punctul 16

    Articolul 2 punctul 6

    Articolul 2 punctul 17

    Articolul 2 punctul 7

    Articolul 2 punctul 18

    Articolul 2 punctul 8

    Articolul 2 punctul 19

    Articolul 3

    Articolul 20 și anexa I

    Articolul 4 alineatul (1)

    Articolul 4 alineatul (1)

    Articolul 4 alineatul (2)

    -

    Articolul 4 alineatul (3)

    Articolul 4 alineatul (2)

    -

    Articolul 4 alineatul (3)

    -

    Articolul 4 alineatul (4)

    -

    Articolul 5

    Articolul 5

    Articolul 6 alineatul (1)

    -

    Articolul 6

    Articolul 7

    -

    Articolul 8

    -

    Articolul 9

    Articolul 7 alineatul (1)

    Articolul 11 alineatul (7) articolul 12 alineatele (1), (2), (3), (4) și (6)

    Articolul 7 alineatul (2)

    Articolul 11 alineatele (1) și (2)

    Articolul 7 alineatul (3)

    Articolul 13

    -

    Articolul 12 alineatele (4), (7) și (8)

    Articolul 8 formularea introductivă

    Articolul 14 formularea introductivă

    Articolul 8 litera (a)

    Articolul 14 alineatele (1) și (3)

    -

    Articolul 14 alineatul (2)

    Articolul 8 litera (b)

    Articolul 14 alineatul (4)

    Articolul 9

    Articolul 15 alineatul (1)

    -

    Articolul 15 alineatul (2)

    -

    Articolul 16

    Articolul 10

    Articolul 17

    -

    Articolul 18

    Articolul 11 formularea introductivă

    Articolul 19 formularea introductivă

    Articolul 11 litera (a)

    -

    -

    Articolul 19 litera (a)

    Articolul 11 litera (b)

    Articolul 19 litera (b)

    Articolul 12

    Articolul 20

    Articolul 13

    Articolul 22

    Articolul 14 alineatul (1)

    Articolul 22 alineatul (1)

    Articolul 14 alineatul (2)

    Articolul 22 alineatul (2)

    -

    -

    Articolul 23

    Articolul 15 alineatul (1)

    Articolul 24 alineatele (1) și (2)

    Articolul 15 alineatul (2)

    -

    -

    Articolul 25

    Articolul 16

    Articolul 26

    Articolul 17

    Articolul 27

    Anexa

    Anexa I

    -

    Anexele II - VI


    Top