This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52008DC0355
Report from the Commission to the European Parliament and the Council on statistics compiled pursuant to the Regulation (EC) 2150/2002 on waste statistics and their quality
Raportul Comisiei catre Parlamentul European şi Consiliu privind statisticile elaborate în temeiul Regulamentului (CE) 2150/2002 referitor la statisticile privind deşeurile şi calitatea acestora
Raportul Comisiei catre Parlamentul European şi Consiliu privind statisticile elaborate în temeiul Regulamentului (CE) 2150/2002 referitor la statisticile privind deşeurile şi calitatea acestora
/* COM/2008/0355 final */
Raportul Comisiei catre Parlamentul European şi Consiliu privind statisticile elaborate în temeiul Regulamentului (CE) 2150/2002 referitor la statisticile privind deşeurile şi calitatea acestora /* COM/2008/0355 final */
[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE | Bruxelles, 13.6.2008 COM(2008) 355 final RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind statisticile elaborate în temeiul Regulamentului (CE) 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile și calitatea acestora 1. Introducere 1.1. Regulamentul referitor la statisticile privind de șeurile Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile[1] solicită Comisiei în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) să prezinte „Parlamentului European și Consiliului un raport privind statisticile întocmite în conformitate cu prezentul regulament și în special privind calitatea acestora și sarcina pe care o reprezintă pentru întreprinderi.” În conformitate cu secțiunea 7 punctul 3 din anexa I și anexa II, „Comisia atașează rapoartele privind acoperirea și calitatea statisticilor la raportul prevăzut la articolul 8.” Rapoartele de calitate din statele membre se pot consulta pe site-ul: http://circa.europa.eu/Public/irc/dsis/pip/library?l=/wastesstatisticssregulat/data_transmission/quality_statistics Prezentul raport sintetizează primele rezultate obținute, oferă o viziune de ansamblu asupra calității datelor și include recomandări în vederea eventualei modificări a regulamentului. Raportul se referă la cele 25 de state membre ale UE care au fost obligate prin lege să comunice date în 2006. Începând cu anul de referință 2004, Regulamentul solicită statelor membre ale UE să furnizeze date o dată la doi ani. Anexele I și II stabilesc cerințele în materie de statistici privind generarea deșeurilor, tratarea și capacitățile de tratare a acestora. Rezultatele sunt clasificate în funcție de categoria de deșeuri în conformitate cu nomenclatura statistică a deșeurilor (CED-Stat), definită în anexa III la regulamentul menționat anterior. Tabelul 1 oferă mai multe detalii privind cerințele de raportare. Tabelul 1: Seturi de date în conformitate cu Regulamentul referitor la statisticile privind de șeurile Set de date | Descriere și clasificare: | Nivel regional | 1 | Generare | Generarea deșeurilor: - 20 de activități producătoare de deșeuri: 19 industrii, gospodării - 48 categorii de deșeuri | Național | 2 | Incinerare | Incinerarea deșeurilor: - 2 tipuri de tratament - 14 categorii de deșeuri | NUTS 1 | 3 | Recuperare cu excepția recuperării energiei | Recuperarea deșeurilor: - 1 tip de tratament - 17 categorii de deșeuri | NUTS 1 | 4 | Eliminarea deșeurilor altfel decât prin incinerare | Eliminarea deșeurilor: - 2 tipuri de tratament - 16 categorii de deșeuri | NUTS 1 | 5 | Infrastructură de tratare Sfera de acoperire a sistemului de colectare | Nr./capacitate de recuperare/instalații de eliminare: - 5 tipuri de tratament Procentul de populație / locuințe deservite de un sistem de colectare a deșeurilor menajere și similare | NUTS 2 | 1.2. Măsuri de punere în aplicare Comisia a consolidat Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 prin pregătirea unor acte legislative adiționale și prin redactarea unui document de orientare: - Regulamentul (CE) nr. 574/2004 al Comisiei din 23 februarie 2004 de modificare a anexelor I și III la Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 referitoare la statisticile privind deșeurile[2] - Regulamentul (CE) nr. 783/2005 al Comisiei din 24 mai 2005 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 referitoare la statisticile privind deșeurile[3] - Regulamentul (CE) nr. 782/2005 al Comisiei din 24 mai 2005 de stabilire a formatului pentru transmiterea rezultatelor privind statisticile asupra deșeurilor[4] - Regulamentul (CE) nr. 1445/2005 din 5 septembrie 2005 de definire a criteriilor adecvate de evaluare a calității și a conținutului rapoartelor de calitate privind statisticile asupra deșeurilor[5] - Manual pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile (iulie 2006, versiunea 1.1)[6]. 1.3. Calitatea datelor într-un mediu „multimetode” Regulamentul (CE) 2150/2002 definește datele care trebuie prezentate și cerințele de calitate, însă nu prevede o metodă specifică de redactare a statisticilor privind deșeurile, care sunt elaborate, așadar, într-un mediu „multimetode”. Acest lucru le permite statelor membre să-și mențină sistemele de colectare a datelor și să reducă la minimum modificările necesare pentru a respecta prevederile regulamentului. Cu toate acestea, abordarea „multimetode” ridică o serie de probleme serioase. Aceasta ar putea determina diferențe de ordin metodologic de la o țară la alta, între diversele seturi de date din partea aceleiași țări și chiar în cadrul unor seturi de date individuale. Prin urmare, devine oarecum dificilă protejarea comparabilității datelor și asigurarea unei înalte calități a acestora. Modul în care se poate măsura calitatea datelor depinde de metodele utilizate. Pentru metode diferite există parametri de calitate diferiți (de exemplu, coeficientul de variație pentru anchetele prin sondaj; analiza sensibilității pentru modelare; etc.). Combinarea metodelor în cadrul seturilor de date, în special, face dificilă definirea indicatorilor pentru calitatea globală a datelor. Prin urmare, abordarea „multimetode” prevăzută în regulament reprezintă un obstacol considerabil în calea evaluării și comunicării calității datelor. Varietatea abordărilor afectează de asemenea și comparabilitatea datelor. Limitări privind comparabilitatea datelor pot apărea, în special, în ceea ce privește sfera de acoperire și modul în care sunt repartizate deșeurile în diversele activități generatoare, așa cum va fi descris ulterior în prezentul raport. În rapoartele lor de calitate, statele membre au descris datele făcând trimitere la elementele de definire a calității folosite în mod curent în Sistemul Statistic European pentru evaluarea calității statisticilor[7] și stabilite în Regulamentul (CE) 1445/2005 referitor la calitatea statisticilor privind deșeurile. 2. Punctualitatea șI ACTUALITATEA Punctualitatea și actualitatea se referă la respectarea termenelor oficiale de prezentare a datelor și la intervalul de timp dintre perioada de referință și disponibilitatea datelor. Regulamentul (CE) 2150/2002 a solicitat ca datele pentru anul de referință 2004 și rapoartele de calitate aferente să fie prezentate până la 30 iunie 2006. Eurostat a evaluat informațiile rezultate într-un interval de două luni de la data limită, în funcție de următoarele criterii: - gradul de integralitate a seturilor de date; - gradul de integralitate a raportului de calitate; - actualitate; - aplicarea corectă a definițiilor și clasificărilor; - aplicarea unor metode statistice sigure. Statelor membre li s-au comunicat rezultatele la 23 august 2006 și li s-a solicitat, în cazul în care datele nu au fost complete sau în absenta unor rapoarte de calitate, să furnizeze informațiile lipsă în cel mai scurt timp posibil. În situațiile în care s-a dovedit a fi necesar, datele au fost reevaluate în septembrie 2006, incluzând informațiile primite după prima evaluare; fișele de reevaluare au fost trimise la 13 septembrie 2006. Având în vedere că anul 2006 a fost primul an de predare a rapoartelor, punctualitatea a fost satisfăcătoare. Majoritatea țărilor fie au respectat data limită fie au depășit-o, însă doar cu câteva zile: - 12 state membre au respectat data limită de 30 iunie 2006 (Austria, Belgia, Cipru, Republica Cehă, Germania, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Polonia, Suedia, Slovenia). - 6 state membre au prezentat datele și/sau rapoartele de calitate mai târziu, dar destul de devreme ca să fie luate în considerare în cadrul primei runde de evaluare din luna august 2006 (Danemarca, Spania, Italia, Lituania, Slovacia, Regatul Unit). - 4 state membre au prezentat datele, dar nu au prezentat niciun raport de calitate până în luna august 2006 (Franța, Luxemburg, Malta, Țările de Jos); toate au înaintat însă raportul la scurt timp după aceea. - 3 state membre nu au prezentat părți substanțiale ale datelor până la 22 septembrie 2006 (Grecia, Irlanda, Portugalia) și, în consecință, au primit o scrisoare oficială. Grecia a prezentat datele în noiembrie 2006, Irlanda în iunie 2007, iar Portugalia în septembrie 2007. Publicare Datele privind generarea deșeurilor au fost publicate în baza de date de diseminare Eurostat în decembrie 2006, iar datele privind tratarea deșeurilor, în ianuarie 2007. Baza de date a fost actualizată de mai multe ori de atunci pentru a cuprinde datele revizuite sau estimări pentru valorile lipsă. Setul de date privind capacitatea de tratare a deșeurilor nu a fost publicat încă deoarece structura acestui set de date este complicată de numărul de dimensiuni. 3. Integralitatea datelor Furnizarea unor seturi de date complete este crucială pentru realizarea de agregate UE. Reconstituirea datelor lipsă este dificilă și durează mult timp, afectând actualitatea statisticilor privind deșeurile precum și calitatea datelor. Prin urmare, țărilor li se cere să reducă la minimum cantitatea de date lipsă, trimițând, dacă este cazul, estimări. Figura 1 indică faptul că statele membre au prezentat 88% din datele solicitate; 12% au fost declarate date lipsă. Analizând defalcarea datelor lipsă pe state membre, sectoare economice și categorii de deșeuri, este evident că majoritatea valorilor lipsă provin din trei sectoare. Aproximativ o treime din datele lipsă se referă la deșeurile generate în agricultură, silvicultură și vânătoare (NACE A), în pescuit (NACE B) și în sectorul serviciilor (NACE G-Q). Unsprezece țări au obținut derogări de la raportarea situației din aceste sectoare în conformitate cu articolul 4 din regulament. Astfel, se explică aproximativ 70% din datele lipsă privind aceste sectoare; restul de 30% se referă la țări care nu au obținut nicio derogare. De fapt, unele țări beneficiare de derogări au predat datele respective sau o parte din acestea. În jur de 20% din datele lipsă sunt legate de nămoluri. Cantitățile de nămoluri trebuie raportate prin precizarea greutății în stare uscată și în stare umedă. Majoritatea țărilor au putut să prezinte fie doar greutatea în stare uscată fie doar greutatea în stare umedă. Eurostat a stabilit un factor de conversie uscat/umed și l-a utilizat pentru atribuirea valorilor lipsă. La momentul redactării acestui raport, Portugalia prezentase doar date privind deșeurile generate de gospodării; datele privind generarea de deșeuri în economie lipseau complet. Pentru a calcula totalul la nivelul UE, Eurostat a trebuit să atribuie valorile, deși baza empirică pentru a face această operațiune este puțin concludentă în primul an. [pic] Figura 1: Integralitatea datelor privind generarea de deșeuri de către statele membre Integralitatea datelor pentru tratarea deșeurilor este și mai importantă decât cea a datelor pentru generarea de deșeuri, deoarece nu se pot atribui cantitățile tratate pentru fiecare tip de tratament. Cantitățile tratate trebuie să fie raportate la nivel național și la nivel NUTS 1. Descrierea din această secțiune se referă doar la nivelul național. Mai multe țări nu au prezentat defalcarea completă pe regiuni; la acest prim stadiu de prezentare a datelor, Eurostat a acordat prioritate coerenței și integralității la nivel național. Procentul de date lipsă privind tratarea deșeurilor se ridică la 2,6%. Acestea provin în mare parte din două sectoare. Mai multe țări nu au putut furniza date privind greutatea în stare umedă și în stare uscată a nămolurilor, putând oferi doar una din aceste cifre. Mai mult de jumătate din valorile lipsă sunt legate de o prezentare incompletă a situației nămolurilor. Restul de valori lipsă se referă, în cea mai mare parte, la metode de eliminare utilizate mai puțin frecvent: tratarea la sol (de exemplu, biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate pe sol etc.) și eliberarea în mediu acvatic. 4. Acurate țE Acuratețea se referă la gradul de apropiere dintre valoarea estimată sau calculată și valoarea exactă sau adevărată, luând în considerare aspecte precum erorile de eșantionare, sfera de acoperire a datelor, limitele aplicate, non-răspunsul, adaptările, controalele și corectările, confidențialitatea, etc. 4.1 Sfera de acoperire a datelor și erori de acoperire Obiectivul regulamentului este acela de a produce statistici privind deșeurile în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (a) din Directiva 2006/12/CE, cu excepția deșeurilor radioactive. Statisticile privind generarea deșeurilor trebuie să cuprindă toate sectoarele economice și gospodăriile. Statisticile ar trebui de asemenea să acopere deșeurile generate de societățile mici (< 10 angajați) deși astfel de firme ar trebui scutite de participarea la anchete oricând este posibil. Statisticile privind tratarea deșeurilor acoperă toate deșeurile care se recuperează sau se elimină în cadrul unei țări, indiferent de originea deșeurilor respective. Principiul fundamental al regulamentului este colectarea de date privind destinația finală a deșeurilor; operațiunile pregătitoare de tratare nu sunt luate în considerare. Sunt excluse din sfera de aplicare a regulamentului toate deșeurile care se reciclează direct acolo unde au fost generate. Definiții neclare Statisticile privind deșeurile fac parte din legislația europeană privind deșeurile. Prin urmare, statisticile privind deșeurile trebuie să găsească un mod de a depăși problema definițiilor juridice deficitare, în special problema distincției între deșeuri și non-deșeuri. Interpretarea definițiilor în moduri diferite poate avea un efect important asupra sferei de acoperire și comparabilității datelor în ceea ce privește fluxurile considerabile de deșeuri. Rapoartele de calitate menționează probleme comune cum ar fi metoda de includere a deșeurilor de lemn, a deșeurilor metalice și a deșeurilor organice care provin din industria alimentară. În acest domeniu, Comunicarea interpretativă a Comisiei privind deșeurile și subprodusele (COM(2007) 59 final) oferă indicații utile. Comisia lucrează de asemenea la elaborarea unor criterii de încheiere a stadiului de deșeu, care vor ajuta la clarificarea distincției între deșeuri și non-deșeuri. Clasificările și definițiile clare sunt necesare în special pentru utilitatea datelor atunci când se stabilesc obiective referitoare, de exemplu, la reciclare. Importuri și exporturi Erorile de acoperire privind generarea de deșeuri se produc mai ales pentru că în anumite țări datele nu sunt colectate de la generatorii de deșeuri, ci sunt derivate indirect din datele privind colectarea de deșeuri sau tratarea acestora. Această abordare ușurează sarcina respondenților, însă prezintă și anumite dezavantaje. Unul dintre acestea este că exporturile directe de deșeuri, mai precis exporturile de deșeuri care nu au trecut printr-o fază de tratare în țară, nu sunt acoperite (de exemplu în Austria, Danemarca, Lituania) dacă nu se folosesc alte surse de date pentru a se ține cont de exporturile respective. Această problemă va afecta în principal acoperirea deșeurilor reciclabile. Posibilitățile de colectare a statisticilor privind importul și exportul de deșeuri sunt examinate într-un program de studiu pilot separat, care s-a încheiat în 2007. În prezent, se pregătește un raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, care sintetizează rezultatele. Anumite țări elaborează în mod tradițional statistici naționale referitoare doar la tratarea deșeurilor generate în interiorul țării (de exemplu Danemarca, Franța, Țările de Jos, Belgia). Nu toate aceste țări și-au adaptat abordarea la cerințele regulamentului. Pot apărea abateri la toate categoriile de deșeuri (de exemplu în cazul Danemarcei, Belgiei) sau doar la fluxuri specifice de deșeuri (de exemplu în cazul Franței). Deșeuri secundare Anexa I din Regulamentul referitor la statisticile privind deșeurile solicită în mod explicit informații cu privire la deșeurile care provin din operațiunile de recuperare și eliminare, cunoscute sub denumirea de deșeuri secundare. Deșeurile secundare pot rezulta în principal din activitățile economice care se ocupă de gestionarea deșeurilor (NACE sectoarele 37, 51.57 și 90). Cu toate acestea, datele și rapoartele de calitate indică faptul că o serie de țări nu au luat în considerare această dispoziție, probabil pentru că datele se pregătesc altfel la nivel național. Din cauza acoperirii incomplete a deșeurilor secundare, generarea deșeurilor are tendința de a fi subestimată în diversele sectoare; acest lucru complică, în continuare, interpretarea datelor în ceea ce privește aceste sectoare și pentru totalul deșeurilor. Acoperirea întreprinderilor mici Majoritatea statelor membre au exclus întreprinderile mici de la colectarea de date privind generarea deșeurilor. În timp ce anumite țări au realizat estimări referitoare la deșeurile generate de întreprinderile mici, altele nu au făcut acest lucru (de exemplu Republica Cehă, Franța, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovenia) fie din cauza unor probleme de ordin metodologic fie pentru că respectivele cantități de deșeuri au fost considerate mici. Deficitul de acoperire al cantităților generate rezultat variază în funcție de limitele stabilite pentru colectarea de date și de structura economică a țărilor, mai precis de numărul și activitățile firmelor neacoperite. Informațiile primite din mai multe țări arată că proporția de deșeuri generate de întreprinderile mici poate varia considerabil. Mai multe țări care nu au realizat estimări au indicat în rapoartele lor de calitate că lucrează asupra unor metode de estimare și că vor putea furniza estimări în următoarea rundă de raportare. 4.2. Probleme privind clasificarea și repartizarea Defalcarea pe sectoare economice Regulamentul solicită statelor membre să facă o defalcare a datelor pe 20 de activități generatoare de deșeuri. Repartizarea corectă reprezintă o condiție preliminară pentru: - comparabilitatea cantităților de deșeuri specifice fiecărui sector; - coerența statisticilor privind deșeurile în raport cu statisticile de întreprindere. Defalcarea activităților economice se efectuează în conformitate cu Clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (NACE Rev. 1.1). A fost adoptată o nouă clasificare a activităților economice (NACE Rev. 2), iar defalcările cerute de Regulamentul referitor la statisticile privind deșeurile au fost adaptate în consecință. NACE Rev. 2 va fi utilizat începând cu anul de referință 2008; este prevăzută o conversie a datelor din 2004 și 2006 conform NACE Rev. 2. Revizuirea NACE nu are legătură cu problemele de clasificare discutate mai jos. Modul în care deșeurile sunt repartizate în sectorul generator depinde de metodele aplicate în colectarea datelor. Aproximativ două treimi din statele membre colectează majoritatea datelor privind generarea de deșeuri direct de la generatorii de deșeuri, fie prin intermediul anchetelor fie din documentele administrative. Această abordare furnizează informații directe privind sursa deșeurilor. Majoritatea acestor țări utilizează registrul statistic al întreprinderilor pentru a determina codul NACE al generatorului; acest lucru asigură coerența față de statisticile de întreprindere. În țările în care datele privind generarea de deșeuri sunt derivate indirect din datele privind tratarea deșeurilor, există un risc semnificativ de repartizare incorectă. Aceasta este abordarea adoptată de Danemarca, Germania, Lituania, Austria și Malta. În acest caz, informațiile privind activitatea generatoare de deșeuri provin numai din surse secundare ( de exemplu de la colectorul de deșeuri, de la operatorul de tratare a deșeurilor) sau trebuie derivate prin alte mijloace (de exemplu prin modele sau prin utilizarea listei europene a deșeurilor[8], care conține informații privind originea deșeurilor). Toate aceste abordări au limite evidente. Deșeuri generate de gospodării Distincția din regulament între deșeurile generate de activitățile economice și cele generate de gospodării înlocuiește conceptul tradițional de „deșeuri municipale”. Provocarea din punct de vedere metodologic este realizarea unor statistici exacte privind deșeurile generate de gospodării, deoarece deșeurile din gospodării sunt colectate de obicei odată cu deșeurile din magazine, întreprinderi mici și instituții. Multe țări nu obțin informații directe privind procentajul de deșeuri produs de gospodării; prin urmare, acestea au fost solicitate să determine procentajul de deșeuri din gospodării prin altă metodă. Doisprezece state membre au instituit noul concept și au raportat cifre referitoare la deșeurile generate doar de gospodării. Metodele lor variază între anchete tematice (analize ale deșeurilor) și estimări aproximative primite de la companii de gestionare a deșeurilor sau de la operatori de depozite de deșeuri. Nouă țări nu au pus în aplicare noul concept. Rapoartele de calitate prezentate de patru țări nu au conținut nicio informație referitoare la acest aspect. În consecință, comparabilitatea datelor privind deșeurile generate de gospodării se limitează în momentul de față la țările care au îndeplinit cerințele. Se preconizează îmbunătățirea situației odată cu prezentarea datelor pentru anul 2006, având în vedere că mai multe țări lucrează la elaborarea unor metode adecvate. 4.3. Erori de măsurare Erorile de măsurare pot rezulta din utilizarea unor factori de conversie impreciși. Depozitele de deșeuri care nu sunt încă dotate cu sisteme de cântărire pod-basculă reprezintă în continuare o problemă destul de frecventă. În asemenea cazuri cifrele raportate se bazează de obicei pe volumul vehiculelor de colectare a deșeurilor și sunt convertite cu ajutorul valorilor de densitate a deșeurilor. Experiența Poloniei și a Lituaniei sugerează că această abordare are mai degrabă tendința de a supraestima cantitățile de deșeuri decât de a le subestima. Cea mai mare eroare de măsurare apare probabil la deșeurile municipale și la alte deșeuri nepericuloase depozitate. Din motive financiare, există mai multe șanse ca deșeurile periculoase și deșeurile reciclabile să fie cântărite. Calitatea datelor în această privință se va îmbunătăți constant având în vedere că vechile depozite de deșeuri se desființează și se construiesc depozite noi care respectă legislația UE. 5. Sarcina impusă întreprinderilor Sarcina impusă respondenților se referă la sarcina întreprinderilor de a furniza date și se măsoară luându-se în calcul numărul respondenților și sarcina lor în termeni fizici (timpul solicitat pentru răspuns). Regulamentul referitor la statisticile privind deșeurile solicită statelor membre să reducă sarcina respondenților oferindu-le acces la datele administrative și să excludă din anchete firmele mici cu mai puțin de 10 angajați dacă acestea nu contribuie în mod semnificativ la generarea de deșeuri. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu măsoară această sarcină în termeni fizici și, prin urmare, nu pot include în raport nicio informație referitoare la acest aspect. Cinci state membre raportează o sarcină cuprinsă între 30 de minute și cinci ore pentru fiecare respondent. Totuși, majoritatea statelor membre sunt conștiente de volumul de muncă al companiilor și adoptă diferite abordări în vederea reducerii sarcinii și colectării datelor în mod eficient. Cel mai important ajutor acordat companiilor este scutirea acestora de prezentarea a două rapoarte, cu scop administrativ și respectiv statistic, prin utilizarea datelor administrative și/sau prin coordonarea anchetelor privind deșeurile între instituțiile interesate (birouri statistice, ministere ale mediului, agenții de mediu). Pentru 14 state membre, datele administrative reprezintă principala materie primă pentru elaborarea statisticilor privind deșeurile. Alte țări utilizează datele administrative drept una din multe alte surse de date. Cerința prevăzută în regulament de a scuti companiile mici de participarea la anchete este abordată în moduri diferite. Anumite țări acoperă companiile mici prin efectuarea unor anchete prin sondaj și extrapolează rezultatele (Belgia; Estonia pentru anumite sectoare; Grecia). Totuși, majoritatea le exclud în totalitate, cifrele fiind fie necunoscute (a se vedea secțiunea 4.3 ) fie extrapolate prin modele de estimare pe bază de factori. Țările au stabilit diferite limite de excludere, definite mai ales prin numărul de angajați sau prin cantitatea de deșeuri generate pe an. Anumite țări combină cele două criterii pentru a se asigura că și companiile mici sunt acoperite de operațiunea de colectare a datelor în cazurile în care depășesc pragul definit de generare a deșeurilor. 6. Concluzii Analiza datelor din prima rundă de raportare nu a fost încă finalizată, însă progresul pe care l-am realizat către elaborarea unor statistici mai cuprinzătoare și mai armonizate privind deșeurile la nivel european este deja vizibil. Trebuie să subliniem impactul pozitiv al obligației de a documenta metodologiile și de a evalua calitatea datelor în rapoartele de calitate. Problemele și deficiențele sunt mai vizibile și indică aspectele care au nevoie de îmbunătățiri. În plus, regulamentul ameliorează coerența între statisticile privind deșeurile și alte domenii statistice solicitând respectarea strictă a clasificării NACE a activităților economice și utilizarea unităților statistice, astfel cum sunt aplicate în statisticile din cadrul întreprinderilor. Prin urmare, crește posibilitatea integrării statisticilor privind deșeurile în contabilitatea ambientală economică. 6.1. Dezvoltări în statele membre La nivel național, caracterul obligatoriu al regulamentului a consolidat în mod clar poziția statisticilor privind deșeurile în cadrul sistemelor statistice. Obligațiile impuse de regulament au condus la dezvoltări de ordin metodologic și la modificări ale sistemelor naționale de colectare a datelor. În lumina experienței din prima rundă de raportare, mai multe țări și-au făcut publice intențiile de a îmbunătăți calitatea datelor și de a respecta cât mai bine cerințele din regulament. În cazul în care astfel de modificări necesită o adaptare a legislației, este posibil ca măsurile să nu intre în vigoare până în anul de referință 2008. S-ar părea că regulamentul a accentuat tendința generală în statele membre de a evita redundanța raportării prin cooperarea între instituțiile de colectare a datelor și simplificarea obligațiilor de prezentare a rapoartelor. Utilizarea dublă a datelor atât în scopuri administrative cât și în scopuri statistice devine din ce în ce mai frecventă și are ca rezultat o coerență a datelor și o sarcină redusă pentru respondenți. 6.2. Nevoia de revizuire Deși rezultatele primei runde de raportare au confirmat abordarea generală, este evidentă necesitatea revizuirii anumitor deficiențe conceptuale. Defalcarea pe tipuri de deșeuri În anexa I și anexa II (secțiunea 2), regulamentul solicită defalcarea pe categorii de deșeuri a cantităților de deșeuri generate și tratate, în mod diferit pentru fiecare set de date (a se vedea tabelul 1). Scopul a fost acela de a reduce la minimum nivelul de detalii solicitate și, astfel, de a reduce sarcina statelor membre. Experiența primei runde de raportare arată clar că acest concept prezintă numeroase dezavantaje, în timp ce avantajele sunt nesemnificative și sarcina statelor membre nu pare a fi vizibil redusă. Majoritatea statelor membre colectează informații la un nivel mult mai detaliat și reduc defalcarea când pregătesc datele pentru transmiterea lor către Eurostat. Principalele aspecte negative sunt următoarele: - Este imposibilă elaborarea de bilanțuri pentru categorii individuale de deșeuri; aceasta creează probleme majore la validarea și interpretarea datelor. - Gradul de detaliere a datelor privind tratarea deșeurilor este prea scăzut; fluxuri importante de deșeuri sunt incluse în categorii de deșeuri nespecificate („alte deșeuri”). - Prezentarea și comunicarea rezultatelor este foarte complicată. - Diferențele de format îngreunează manevrarea și prelucrarea datelor. Abordarea actuală ar trebui abandonată în favoarea unei defalcări comune atât pentru generarea cât și pentru tratarea deșeurilor. Defalcarea mai detaliată a categoriilor de deșeuri din anexa I secțiunea 2 ar trebui întrebuințată ca bază de discuție. Defalcarea regională a datelor privind infrastructura de tratare a deșeurilor Regulamentul solicită statelor membre să furnizeze date referitoare la numărul și capacitatea instalațiilor de recuperare și eliminare de la nivelul NUTS 2 (anexa II secțiunea 3). Această defalcare regională detaliată determină un volum de muncă semnificativ atât pentru Eurostat cât și pentru statele membre. Proporția de date confidențiale crește considerabil la nivelul de detaliu regional, limitând astfel utilitatea. Relevanța acestor informații detaliate trebuie revizuită. Defalcarea pe tipuri de tratare a deșeurilor În conformitate cu secțiunea 8 punctul (2), raportarea privind tratarea deșeurilor include toate (10) operațiunile de recuperare, cu excepția recuperării de energie, într-o singură categorie. În plus, datele solicitate privind capacitatea de recuperare a deșeurilor cuprind operațiuni de tratare precum compostarea, reciclarea metalelor și rafinarea petrolului. În aceste cazuri gradul de detaliere pare a fi insuficient: ar fi de dorit furnizarea de informații privind anumite operațiuni de reciclare, în scopul monitorizării politicii în materie de deșeuri. Există, în special, o necesitate din ce în ce mai pronunțată de a fi furnizate date adecvate pentru utilizarea la analiza comparativă în raport cu obiectivele fixate. În anumite cazuri astfel de obiective pot fi obligatorii. Acest lucru subliniază nevoia de date coerente în toate statele membre, ceea ce va determina, probabil, o detaliere ulterioară a definițiilor și clasificărilor. În sfârșit, operațiunile de eliminare (8 tipuri de operațiuni de tratare) sunt defalcate în două categorii de raportare, una dintre acestea fiind aproape neutilizată în statele membre. 7. Perspective În temeiul primei experiențe și pentru a îmbunătăți utilitatea și calitatea datelor, ținând seama în același timp de costurile suplimentare pentru întreprinderi și administrațiile publice, Comisia va propune modificarea regulamentului în timp util pentru colectarea de date pentru anul de referință 2008: - în vederea păstrării aceleiași defalcări a categoriilor de deșeuri pentru generarea de deșeuri și pentru tratarea deșeurilor prin alinierea secțiunilor cu numărul 2 din anexa I și anexa II, - în vederea revizuirii defalcărilor regionale din anexa II, - în vederea revizuirii defalcării categoriilor operațiunilor de tratare a deșeurilor din anexa II, în special recuperarea și eliminarea deșeurilor. [1] JO L 332, 9.12.2002, p. 1, modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 (JO L 393, 30.12.2006, p. 1). [2] JO L 90, 27.3.2004, p. 15. [3] JO L 131, 25.5.2005, p. 38. [4] JO L 131, 25.5.2005, p. 26. [5] JO L 229, 6.9.2005, p. 6. [6] http://circa.europa.eu/Public/irc/dsis/pip/library?l=/wastesstatisticssregulat/manual_statistics [7] Site-ul Eurostat privind Calitatea: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=2273,1,2273_47140765&_dad=portal&_schema=PORTAL [8] Decizia 2000/532/CE în ceea ce privește lista deșeurilor, JO L 226, 6.9.2000, p. 3.