Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52008DC0330

Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European - Raport privind punerea în aplicare a Directivei privind publicitatea în favoarea tutunului (2003/ 33/CE)

/* COM/2008/0330 final */

52008DC0330

Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European - Raport privind punerea în aplicare a Directivei privind publicitatea în favoarea tutunului (2003/ 33/CE) /* COM/2008/0330 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.5.2008

COM(2008) 330 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

Raport privind punerea în aplicare a Directivei privind publicitatea în favoarea tutunului (2003/ 33/CE)

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

Raport privind punerea în aplicare a Directivei privind publicitatea în favoarea tutunului (2003/ 33/CE)

1. Introducere 3

2. Context 3

3. Transpunerea de către statele membre 4

4. Punerea în aplicare de către statele membre 5

4.1. Mijloace de informare tipărite 5

4.1.1. Expresia „publicații tipărite” 5

4.1.2. Transpunerea de către statele membre 5

4.1.3. Punerea în aplicare 6

4.2. Servicii ale societății informaționale 7

4.2.1. Transpunerea de către statele membre 7

4.2.2. Punerea în aplicare 7

4.3. Aspecte legate de sponsorizare 8

4.3.1. Transpunere 8

4.3.2. Sponsorizarea manifestărilor 9

4.3.3. Promovarea tutunului în filme 9

4.3.4. Promovarea societăților 10

4.4. Sancțiuni 10

4.5. Accesul la justiție 11

4.5.1. Transpunerea de către statele membre 11

4.5.2. Punerea în aplicare 11

4.6. Aplicarea transfrontalieră a legislației 12

5. Concluzii 13

1. INTRODUCERE

În conformitate cu articolul 6 din Directiva privind publicitatea în favoarea tutunului[1] (denumită în continuare „directiva”), Comisia înaintează acest raport privind punerea în aplicare a directivei Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

Directiva nu prevede instituirea unui comitet cu rolul de a ajuta Comisia în supravegherea, schimbul de informații sau cooperarea între statele membre și Comisie în cursul punerii în aplicare a directivei. Comisia a instituit un grup informal de funcționari de legătură între statele membre în ceea ce privește publicitatea în favoarea tutunului, în scopul schimbului de informații asupra punerii în aplicare a directivei.

Din discuțiile purtate în cadrul acestui grup reiese că autoritățile de aplicare a legii și de control competente din statele membre doresc crearea unui forum pentru schimbul informațiilor și al celor mai bune practici privind punerea în aplicare a directivei. De la expirarea termenului de transpunere a directivei (31 iulie 2005), grupul s-a întrunit de patru ori.

Acest raport se bazează pe informațiile primite de Comisie de la autoritățile competente din statele membre prin intermediul grupului menționat anterior, de la cetățeni, de la organizații neguvernamentale și din observațiile serviciilor Comisiei.

Dat fiind timpul scurt trecut de la transpunerea directivei, inclusiv întârzierile din unele dintre statele membre, este prea devreme pentru a evalua eficacitatea directivei asupra sănătății publice. Cu toate acestea, este probabil ca interdicția transfrontalieră globală a publicității introdusă de directivă să contribuie la reducerea extinderii fenomenului fumatului în Uniunea Europeană pe termen lung, dat fiind că acesta este un efect recunoscut al interdicțiilor globale ale publicității în favoarea tutunului[2].

2. CONTEXT

Domeniul de aplicare al directivei (2003/33/CE) rezultă din hotărârea Curții de Justiție că Uniunea Europeană poate institui în mod legitim o interdicție cu implicații transfrontaliere asupra anumitor tipuri de sponsorizare și de publicitate în favoarea tutunului numai în temeiul articolului 95 din Tratatul CE (piața internă)[3].

Directiva reglementează publicitatea și sponsorizarea în favoarea tutunului cu implicații transfrontaliere în alte mijloace de informare decât televiziunea. La 12 decembrie 2006, Curtea de Justiție a confirmat validitatea directivei[4]. Curtea a afirmat că au fost îndeplinite condițiile care autorizează alegerea articolului 95 din Tratatul CE ca temei juridic al directivei. Curtea a afirmat, în special, că libertatea de expresie a presei ca atare rămâne intactă și că, prin urmare, activitatea editorială a jurnaliștilor nu este afectată[5].

Publicitatea și sponsorizarea în favoarea tutunului prin intermediul televiziunii sunt interzise de Directiva Televiziunea fără frontiere (89/552/CEE). Această directivă va fi înlocuită de Directiva serviciilor mass-media audiovizuale adoptată în decembrie 2007, care extinde aplicarea acestei interdicții la toate formele de comunicare audiovizuală comercială, inclusiv la plasarea de produse[6].

În contextul Convenției-cadru pentru controlul tutunului (CCCT), Comunitatea Europeană participă activ la dezvoltarea unor orientări internaționale stricte, cu scopul de a proteja populația Uniunii împotriva publicității în favoarea tutunului provenind din țări terțe. CE joacă un rol central în grupul de lucru cu rolul de a dezvolta un proiect de orientări detaliate privind punerea în aplicare a articolului 13 din Convenție[7] și de a face recomandări asupra elementelor centrale ale unui protocol privind publicitatea, promovarea și sponsorizarea transfrontalieră, protocol care va fi complementar acestor orientări.

3. TRANSPUNEREA DE CăTRE STATELE MEMBRE

Termenul pentru punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei era 31 iulie 2005.

Majoritatea statelor membre au respectat acest termen. Cu toate acestea, unele state membre nu au transpus directiva la timp și Comisia a deschis împotriva acestora proceduri privind încălcarea dreptului comunitar. Ulterior, statele membre respective au comunicat măsurile adoptate pentru transpunerea directivei, Comisia reușind să închidă toate cauzele în cursul primei jumătăți a anului 2006, cu excepția Germaniei, care a comunicat măsurile de transpunere în decembrie 2006.

Astfel, toate statele membre au comunicat actele cu putere de lege și normele administrative de transpunere a directivei până la sfârșitul anului 2006. Cu toate acestea, în urma examinării măsurilor de transpunere, a rezultat că unele state membre au introdus inițial excepții de la interdicția sponsorizării pentru anumite manifestări importante de interes economic deosebit (cum ar fi Formula Unu sau Moto GP). Comisia a deschis imediat împotriva acestor state membre proceduri privind încălcarea dreptului comunitar. Dat fiind că toate statele membre au modificat rapid legislația ca urmare a intervenției Comisiei, Comisia a reușit să închidă procedurile de încălcare a dreptului comunitar.

În general, interdicțiile asupra publicității și sponsorizării în favoarea tutunului în statele membre sunt mai ample decât și/sau depășesc interdicțiile stabilite de directivă și sunt valabile și pentru activități la nivel local, cum ar fi publicitatea realizată în cinematografe și la punctele de vânzare, sponsorizarea tuturor manifestărilor și distribuirea gratuită.

Astfel, se respectă Recomandarea Consiliului privind prevenirea fumatului și inițiativele de perfecționare a acțiunilor de control al tutunului[8]. Această recomandare invită statele membre să interzică, în conformitate cu principiile constituționale naționale, orice formă de publicitate, sponsorizare sau orice activitate având intenția directă sau indirectă de a promova produse din tutun.

Toate statele membre au transpus integral directiva. Comisia nu are cunoștință de nicio lacună în transpunerea directivei la nivel legislativ.

4. PUNEREA ÎN APLICARE DE CăTRE STATELE MEMBRE

4.1. Mijloace de informare tipărite

4.1.1. Expresia „publicații tipărite”

Articolul 3 alineatul (1) obligă statele membre să interzică publicitatea în favoarea tutunului în presă și în alte publicații tipărite. Există două excepții: profesioniștii din domeniul comerțului cu tutun și publicațiile tipărite și publicate în țări terțe, în cazul în care publicațiile respective nu sunt destinate în principal pieței comunitare.

Curtea de Justiție a clarificat faptul că expresia „publicații tipărite” utilizată în articolul 3 alineatul (1) din directivă se referă la publicații de tipul ziarelor, periodicelor și revistelor. Curtea a subliniat că articolul 3 alineatul (1) are rolul de a asigura libera circulație a tuturor acestor mijloace de informare pe piața internă; în acest scop, publicitatea în favoarea tutunului în acestea trebuie limitată la revistele și la periodicele care nu sunt destinate marelui public (al patrulea considerent din directivă). Prin urmare, interdicția nu se aplică pentru buletine publicate de asociații locale, programe de manifestări culturale, postere, cărți de telefon și diverse broșuri și prospecte[9].

4.1.2. Transpunerea de către statele membre

Statele membre au transpus integral articolul 3 alineatul (1) din directivă. Majoritatea statelor membre au realizat această transpunere adoptând o interzicere generală care se aplică tuturor formelor de publicitate, promovare și sponsorizare în favoarea tutunului. Astfel, în majoritatea statelor membre, interdicția include și publicațiile locale, având prin urmare un domeniu de aplicare mai larg decât cel al articolului 3 alineatul (1).

Toate statele membre aplică de asemenea cele două excepții permise de articolul 3 alineatul (1) din directivă.

4.1.3. Punerea în aplicare

În general, interzicerea publicității în favoarea tutunului în mijloacele de informare tipărite este respectată. Publicitatea tradițională a mărcilor de țigări rezultă ca fiind absentă din publicațiile destinate marelui public. Cu toate acestea, publicitatea și promovarea în favoarea tutunului nu sunt încă total absente din mijloacele de informare tipărite.

Publicitatea în favoarea tutunului se poate prezenta sub forma unor referiri în articole de presă sau în conținutul mijloacelor de informare tipărite. Experiența arată că astfel de referiri pot fi atât întâmplătoare cât și planificate. De exemplu, pe fundalul unor fotografii de modă dintr-o revistă de modă au fost introduse sigle ale unor mărci de țigări. Pe lângă conținutul editorial, au fost utilizate embleme cu culori inversate și sigle grafice ale unor mărci de țigări. Aceasta este o indicație a faptului că expunerea siglelor unor mărci de țigări pe fundal nu era întâmplătoare, ci planificată.

În plus, publicitatea în favoarea tutunului a fost reperată ocazional în cataloage în anumite puncte de vânzare. Exemple tipice sunt cataloagele magazinelor duty-free de pe navele transfrontaliere sau revistele companiilor aeriene.

În afară de aceasta, publicitatea în favoarea tutunului e frecvent vizibilă în imaginile știrilor (de ex. referitoare la manifestări sportive) din țări terțe unde sponsorizarea manifestărilor și activităților este încă legală. Proporțiile acestei probleme vor depinde de gradul de reușită al punerii în aplicare de către părțile CCCT a interzicerii totale a publicității în favoarea tutunului, a promovării și sponsorizării manifestărilor, în conformitate cu articolul 13 din directivă. Comisia participă îndeaproape la eforturile internaționale de a favoriza o punere în aplicare rapidă și eficace a acestui articol.

Directiva scutește publicațiile care se adresează exclusiv profesioniștilor din domeniul comerțului de tutun. Comisia a fost informată asupra unor reclame publicate de mai multe companii de tutun în reviste destinate sectorului ospitalității în general (hoteluri, restaurante, cafenele, baruri etc.), cu justificarea că aceste reviste se adresează persoanelor care lucrează în comerțul cu tutun.

În general, punerea în aplicare a articolului 3 alineatul (1) din directivă este satisfăcătoare: nu a fost adusă la cunoștința Comisiei nici o publicitate tradițională a unei mărci de țigări în presă sau în alte publicații tipărite în sensul articolului 3 alineatul (1) din directivă.

4.2. Servicii ale societății informaționale

4.2.1. Transpunerea de către statele membre

Articolul 3 alineatul (2) din directivă extinde interzicerea publicității în mijloacele de informare tipărite la serviciile societății informaționale[10]. Cu alte cuvinte, este de asemenea necesar ca statele membre să interzică publicitatea în favoarea tutunului în cadrul serviciilor societății informaționale, cu aceleași excepții ca cele valabile pentru mijloacele de informare tipărite (publicații care se adresează exclusiv profesioniștilor din domeniul comerțului; publicații tipărite și publicate în țări terțe și care nu sunt destinate în principal pieței comunitare).

Statele membre au transpus această obligație fie adoptând o interzicere generală, fie introducând o interzicere specială pentru serviciile societății informaționale.

Majoritatea statelor membre aplică de asemenea excepțiile din articolul 3 alineatul (1) menționate anterior la materialele difuzate pe internet.

4.2.2. Punerea în aplicare

Mediul virtual este platforma transfrontalieră cel mai frecvent utilizată pentru publicitatea în favoarea tutunului și principala provocare privind punerea în aplicare cu eficacitate a interzicerii acestei publicități la nivelul UE. Viteza cu care tehnologiile comunicării se transformă determină o diversitate de platforme pentru publicitatea și sponsorizarea în favoarea tutunului. Această provocare este de asemenea binecunoscută în domenii ca pornografia infantilă, traficul de arme și terorismul.

Elemente de publicitate și de promovare în favoarea tutunului sunt introduse cu regularitate în conținutul mijloacelor de informare digitale, inclusiv vânzări pe internet de tutun și aplicații de comunicare specializate care funcționează în mediul virtual. În plus, materiale create în primul rând pentru alte modalități de difuzare – cum ar fi mijloacele de informare tipărite și diferite manifestări – sunt frecvent făcute accesibile cu ușurință și pe internet.

Principala dificultate relativă la punerea în aplicare a interzicerii publicității în favoarea tutunului în mediul virtual este găsirea unei metode pentru a recunoaște formele de publicitate mascată. De obicei, publicitatea on-line în favoarea tutunului nu este o publicitate în sens tradițional, ci ia o diversitate de forme, mai ales indirecte.

De exemplu, cumpărarea pe internet a tutunului a devenit mai simplă și mai frecventă. Directiva nu reglementează vânzarea produselor din tutun, dar site-urile internet care vând tutun implică frecvent un element de promovare („cumpără ieftin”). Problema nu este legată numai de interzicerea publicității, ci privește și vânzarea către minori, evaziunea fiscală și publicitatea, marketing-ul și promovarea excesive. Unele state membre au supus vânzarea cu amănuntul a tutunului unei licențe care poate fi acordată numai vânzătorilor care dispun de un punct fix de desfacere cu amănuntul.

În majoritatea cazurilor, vânzarea transfrontalieră a tutunului pe internet este complet ilegală pentru motive fiscale, întrucât în general vânzătorii nu respectă obligația de a plăti accizele și TVA-ul în statul membru de destinație.

O altă dificultate constă în numărul persoanelor antrenate în mediul virtual și identificarea acestora. Aproape oricine (cetățeni, comercianți, organizații de fumători) poate să creeze conținuturi publicitare și promoționale, să le publice pe internet și să le facă astfel accesibile în întreaga lume[11].

Dimensiunea internațională a fenomenului constituie cea mai mare dificultate relativă la punerea în aplicare a interzicerii publicității în mediul virtual. Server-urile care găzduiesc conținuturile publicitare pot fi situate în alt stat membru sau în țări terțe.

Practica demonstrează că identificarea persoanei fizice sau juridice care a publicat un material on-line poate fi dificilă. Această persoană poate să închidă rapid un site și să îl redeschidă în altă parte. Această temă este discutată și în contextul punerii în aplicare transfrontaliere, în secțiunea 4.6 de mai jos.

Cu privire la țările terțe, se speră ca orientările și deciziile care urmează să fie luate în cursul celei de-a treia conferințe a părților din cadrul CCCT să amelioreze schimbul de informații cu țările terțe.

Mediul virtual este una dintre platformele transfrontaliere cel mai frecvent utilizate pentru publicitatea în favoarea tutunului. Principalul obstacol în acest domeniu este natura disimulată a publicității și dificultatea de a identifica și de a ajunge la autorii publicității de acest tip, mai ales atunci când aceștia se stabilesc în țări terțe.

4.3. Aspecte legate de sponsorizare

4.3.1. Transpunere

Articolul 5 alineatul (1) din directivă obligă statele membre să interzică sponsorizarea în favoarea tutunului a manifestărilor și activităților care se desfășoară în mai multe state membre sau care au alte efecte transfrontaliere. Majoritatea statelor membre au interzis nu numai sponsorizarea manifestărilor transfrontaliere, ci și cea a manifestărilor locale.

Articolul 5 alineatul (2) din directivă obligă statele membre să interzică orice distribuire gratuită a produselor din tutun în cadrul manifestărilor transfrontaliere. În multe state membre există o interzicere totală a distribuirii gratuite a produselor din tutun, deci nu numai în cadrul manifestărilor transfrontaliere, așa cum prevede directiva.

4.3.2. Sponsorizarea manifestărilor

Interzicerea sponsorizării în favoarea tutunului a manifestărilor transfrontaliere este bine pusă în aplicare în UE. La scurt timp după expirarea termenului de transpunere, Comisia a descoperit probleme în acele țări care mențineau încă scutiri pentru a permite sponsorizarea anumitor manifestări sportive.

Cu toate acestea, acordurile de sponsorizare în favoarea tutunului în UE nu au dispărut complet. În schimb, acestea au luat forme indirecte și mai disimulate care constituie o dificultate pentru autoritățile de aplicare a legii din statele membre. Există indicații ale unor acorduri exclusive de vânzare și de distribuire gratuită a unor produse din tutun în cadrul unor festivaluri pentru tineri. Există, de asemenea, tentative de a crește prestigiul unor produse din tutun asociindu-le cu manifestări, festivaluri, artiști celebri, vedete de cinema și diferite produse, utilizând diverse modalități de asociere, cum ar fi culori, forme, sigle disimulate, embleme, caractere, fraze comice, cuvinte, desene, nume de marcă modificate sau alte tipuri de campanie.

Publicitatea și sponsorizarea în favoarea tutunului sunt încă vizibile în materiale difuzate de mijloace de informare provenind din țări terțe unde acestea sunt permise. Acest tip de publicitate și sponsorizare nu este reglementat de directivă, dar riscă să submineze interzicerea la nivelul UE. Cele mai vizibile manifestări sunt evenimente sportive și culturale celebre care se bucură de o atenție considerabilă din partea presei, cum ar fi cursele de Formula unu[12]. Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (2007/65/CE), care actualmente interzice în mod explicit plasarea de produse pentru produsele din tutun, ar putea fi relevantă pentru aceste cazuri după expirarea termenului transpunerii sale, la 19 decembrie 2009[13].

În ultimii ani, vizibilitatea publicității și sponsorizării în favoarea tutunului în cursele sportive motorizate a înregistrat o tendință descendentă. Numai trei dintre țările care au organizat curse de Formula unu au permis sponsorizarea în favoarea tutunului în sezonul 2006-2007: China, Bahrain și Monaco.

4.3.3. Promovarea tutunului în filme

În timp ce sponsorizarea manifestărilor este de obicei concretă și vizibilă, sponsorizarea altor activități este mai puțin evidentă. Uneori găsirea dovezilor prezenței sau absenței unui acord de sponsorizare poate fi dificilă. Pentru aceasta sunt necesare investigații și resurse suplimentare.

Cu toate că directiva nu se referă în mod explicit la fumatul în filme, aceasta interzice sponsorizarea în favoarea tutunului a activităților transfrontaliere. Promovarea directă sau indirectă a produselor din tutun în filme ar putea fi inclusă în noțiunea de sponsorizare a „activităților” transfrontaliere, interzisă de articolul 5 alineatul (1) din directivă, dacă o societate de tutun acordă o contribuție producătorului unui film sau unui actor. Astfel, conform legislației comunitare, sponsorizarea în favoarea tutunului în filme și DVD-uri este ilegală.

4.3.4. Promovarea societăților

O altă practică de marketing frecventă este publicitatea în favoarea fabricantului de tutun prin promovarea unei imagini pozitive ca operator de piață responsabil. Chiar dacă mărcile nu sunt prezentate în mod direct, o astfel de promovare a societății este o metodă de a promova reputația societății și produsele sale.

Promovarea societăților se poate realiza prin intermediul unor reclame plătite, de obicei însoțite de mesaje despre calitatea excelentă a materiilor prime, utilizarea unor tehnologii moderne, simțul de responsabilitate în ceea ce privește siguranța produselor sau răspunderea socială a întreprinderii. În unele state membre astfel de practici sunt pasibile de amendă.

O astfel de metodă de promovare o constituie rapoartele de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) publicate pe site-urile societăților. Societățile urmăresc să își consolideze reputația atrăgând atenția asupra responsabilității sociale a practicilor comerciale utilizate, spre exemplu în raport cu ocuparea forței de muncă sau cu gestionarea mediului.

De la data transpunerii complete a directivei de către statele membre, Comisia nu a observat și nici nu a fost informată asupra sponsorizării directe a unor manifestări transnaționale organizate în UE. Cu toate acestea, diferite forme de sponsorizare indirectă constituie o dificultate pentru autoritățile de aplicare a legii din statele membre.

Sunt necesare eforturi din partea CCCT pentru a convinge țările terțe să adopte interzicerea totală a sponsorizării în favoarea tutunului.

Promovarea societă ților continuă să existe ca metodă transfrontalieră de comercializare a produselor din tutun. Este necesară o raționalizare a modalităților în care diferitele state membre abordează aceste cazuri.

4.4. Sancțiuni

Primul paragraf al articolului 7 din directivă cere ca sancțiunile să fie eficiente, proporționale și să aibă un efect de descurajare. Majoritatea statelor membre folosesc sancțiuni penale (amenzi și, în cazuri mai grave, pedeapsa cu închisoarea). De asemenea, sunt în general aplicabile și sancțiuni de natură administrativă, cum ar fi avertizări și decizii administrative de a opri și de a nu repeta o publicitate, sub amenințarea plății periodice a unor sancțiuni.

Practica demonstrează că autoritățile de aplicare a legii din statele membre sunt în măsură să pună capăt majorității practicilor dubioase prin mijloace administrative (contacte, reuniuni, avertizări, decizii administrative). Pentru acest motiv, sancțiunile au un efect de descurajare demonstrat iar procedurile judiciare sunt necesare numai într-un număr mic de cazuri controversate.

Punerea în aplicare administrativă este aplicată cu succes. Sancțiunile penale au un efect de descurajare demonstrat iar procedurile judiciare sunt necesare numai într-un număr mic de cazuri controversate.

4.5. Accesul la justiție

4.5.1. Transpunerea de către statele membre

Al doilea paragraf al articolului 7 din directivă obligă statele membre să asigure accesul la justiție al persoanelor sau al organizațiilor care pot justifica, în conformitate cu legislația națională, un interes legitim pentru eliminarea publicității și sponsorizării în favoarea tutunului. Aceasta poate implica inițierea unei proceduri judiciare sau depunerea unei plângeri în fața unui organism administrativ care are competența de a lua o decizie administrativă sau de a iniția proceduri judiciare.

Unele state membre aplică normele generale de procedură relative la accesul la justiție, în timp ce altele au adoptat un regim specific de acces la justiție în scopul controlului tutunului.

4.5.2. Punerea în aplicare

Al doilea paragraf al articolului 7 prevede două modalități de a iniția o procedură judiciară: prin intermediul autorităților competente și prin intermediul activității civile. Punerea în aplicare a acestui articol variază: în unele state membre activitatea guvernamentală este modalitatea principală, în special prin intermediul unor agenții guvernamentale specializate, în timp ce alte state membre se bazează în special pe activitatea ONG-urilor, în special prin recurs direct și prin precedente judiciare.

ONG-urile din acest domeniu sunt un număr mare de organizații specializate, cum ar fi asociații oncologice, organizații de sănătate și medicale sau organizații specifice pentru controlul tutunului. Activitatea grupurilor de consumatori este de asemenea esențială pentru realizarea unei puneri în aplicare eficace a directivei.

Punerea în aplicare este asigurată de agenții guvernamentale specializate și prin asigurarea accesului direct al organizațiilor neguvernamentale la procedurile judiciare. Comisia nu a primit nicio plângere relativă la existența unor dificultăți de a obține accesul la justiție în statele membre pentru eliminarea publicității și a sponsorizării în favoarea tutunului.

4.6. Aplicarea transfrontalieră a legislației

Directiva nu conține nicio prevedere privind cooperarea între autoritățile de aplicare a legii din statele membre. Cu toate acestea, platformele utilizate de mijloacele de informare moderne nu țin seama de granițele naționale. În absența unui mecanism eficient de punere în aplicare, posibilitățile de a detecta, de a investiga și de a pune capăt publicității ilegale sunt limitate. Prin urmare, contravenienții pot să evite încercările de sancționare schimbându-și domiciliul.

Practica demonstrează că statele membre doresc să învețe din demersurile întreprinse de celelalte state membre pentru a rezolva probleme asemănătoare, în special cazuri rezolvate prin intervenții administrative sau legale. Atunci când se confruntă cu o problemă relativă la publicitatea transfrontalieră, statele membre ar putea să împărtășească cele mai bune practici și să solicite asistența celorlalte state membre în materie de aplicare a legii. În acest scop, Comisia a întreprins primii pași în direcția facilitării schimbului de informații între punctele de contact din statele membre.

Mecanisme de aplicare transfrontalieră au fost deja elaborate în domeniul protecției consumatorului. Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului[14] stabilește un cadru pentru asistența reciprocă care reglementează schimbul de informații, cererile de măsuri de aplicare și coordonarea supravegherii pieței și a activităților de aplicare a legii. Acest mecanism este deja aplicabil pentru anumite directive privind protecția consumatorilor care ar putea fi pertinente pentru publicitatea și sponsorizarea în favoarea tutunului, în special pe internet[15].

Comisia va explora posibilitatea ca mecanismele de aplicare transfrontalieră din Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului să poată fi aplicate Directivei privind publicitatea în favoarea tutunului.

Comisia invită statele membre să desemneze birouri de legătură pentru punerea în aplicare, să facă schimb de informa ții, să ia toate măsurile de aplicare necesare pentru a pune capăt oricăror încălcări și pentru a răspunde rapid cererilor de aplicare a legii ale celorlalte state membre.

Comisia Europeană ar trebui să sprijine elaborarea unor astfel de mecanisme în contextul punerii în aplicare a Articolului 13 din CCCT.

5. CONCLUZII

Pe baza informațiilor de care Comisia dispune, se poate concluziona că actele cu putere de lege care transpun directiva au fost adoptate și sunt bine puse în aplicare. În general, în statele membre există interziceri ale publicității și sponsorizării mai ample decât cele impuse de directivă.

În urma introducerii interzicerii la nivelul UE, publicitatea tradițională a mărcilor de tutun și sponsorizarea directă de natură transfrontalieră au dispărut în țările Uniunii Europene.

Pe de altă parte, există indicii că promovarea tutunului în cadrul comercializării locale și la punctele de vânzare s-a intensificat, în special în statele membre care permit sau nu controlează în mod eficace aceste practici.

Directiva este destul de cuprinzătoare pentru a acoperi formele în schimbare ale publicității și sponsorizării transfrontaliere în favoarea tutunului. Pe de altă parte, directiva lasă o mare libertate statelor membre în ceea ce privește interpretarea și aplicarea sa. Există riscul unei interpretări și unei aplicări inconsecvente a directivei în diferitele state membre.

Este necesară continuarea demersurilor pentru a raționaliza supravegherea și pentru a asigura orientarea statelor membre cu scopul de a evita diferențele de interpretare, pe baza unei abordări comune definite în consultare cu autoritățile și experții din statele membre.

Mecanismele de aplicare transfrontalieră trebuie să fie elaborate și consolidate.

Principala dificultate se referă la mediul virtual. Acesta este greu de controlat din cauza naturii disimulate a publicității și a ușurinței cu care contravenienții își pot schimba domiciliul.

În momentul de față, Comisia nu constată nicio necesitate de a propune modificarea directivei.

[1] Directiva 2003/33/CE privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de publicitate și sponsorizare în favoarea produselor din tutun, JO L 152, 20.6.2003. p. 16

[2] A se vedea spre exemplu Publicația Băncii Mondiale "Curbing the epidemic: Governments and the Economics of Tobacco Control (1999)", p. 50-51

[3] Cauza C-376/98 Germania/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, hotărâre din 5 octombrie 2000.

[4] Cauza C-380/03 Germania/Parlamentul European și Consiliul, hotărâre din 12 decembrie 2006.

[5] A se vedea punctul 156 din hotărârea respectivă.

[6] Directiva 2007/65/CE, JO L 332, 18.12.2007, p.27.

[7] Articolul 13 din Convenție definește obligațiile părților de a interzice sau restrânge publicitatea, promovarea și sponsorizarea în favoarea tutunului.

[8] Nr. 2003/54/CE, JO L 22, 25.1.2003, p. 31.

[9] A se vedea cauza C-380/03 Germania/Parlamentul European și Consiliul, alineatele (84)-(86).

[10] Articolul 2 litera (d) din Directiva 2003/33/CE definește serviciile societății informaționale ca fiind „servicii în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE”, JO L 204, 21.7.1998, p. 37, directivă modificată de Directiva 98/48/CE, JO L 217, 5.8.1998, p. 18. Directiva 98/48/CE definește serviciile societății informaționale ca: „orice serviciu prestat în mod normal în scopul obținerii unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului”.

[11] De exemplu, site-ul internet al unei rețele de studenți care expunea sigle ale unor mărci de țigări alături de fotografii făcute la o petrecere studențească

[12] Articolul 13 din CCCT prevede ca fiecare parte să interzică sponsorizarea în favoarea tutunului a manifestărilor și activităților internaționale și/sau a participanților la acestea. Unica excepție se referă la respectarea principiilor constituționale, caz în care se aplică restricții.

[13] În prezent, publicitatea televizată indirectă care rezultă din apariția unor panouri electronice vizibile în cursul retransmisiei manifestărilor sportive nu constituie un anunț separat difuzat pentru a promova bunuri sau servicii în sensul Directivei Televiziunea fără frontiere (89/552/CEE) și astfel nu constituie „publicitate televizată” în sensul directivei respective.

[14] Regulamentul (CE) nr. 2006/2004, JO L 364, 9.12.2004, p.1.

[15] Directiva 97/7/CE, JO L 144, 4.6.1997, p. 19 („Directiva privind vânzarea la distanță”) și Directiva 2005/29/CE, JO L 149, 11.6.2005, p. 22 („Directiva privind practicile comerciale neloiale”). Ultima dintre acestea interzice acțiunile înșelătoare și omisiunile înșelătoare, cum ar fi afirmațiile false cu privire la scutirea de taxe (articolele 6 și 7). De asemenea, aceste directive prevăd informarea consumatorilor în legătură cu identitatea și adresa comerciantului și cu prețul cu toate taxele incluse (articolul 4 din Directiva privind vânzarea la distanță și articolul 7 alineatul (4) din Directiva privind practicile comerciale neloiale).

Top