This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52008AP0445
The liability of carriers of passengers by sea in the event of an accident ***II European Parliament legislative resolution of 24 September 2008 on the Council common position adopted with a view to the adoption of a regulation of the European Parliament and of the Council on the liability of carriers of passengers by sea in the event of accidents (6389/2/2008 — C6-0227/2008 — 2005/0241(COD))#P6_TC2-COD(2005)0241 Position of the European Parliament adopted at second reading on 24 September 2008 with a view to the adoption of Regulation (EC) No …/2008 of the European Parliament and of the Council on the liability of carriers of passengers by sea in the event of an accident#ANNEX I PROVISIONS OF THE ATHENS CONVENTION RELATING TO THE CARRIAGE OF PASSENGERS AND THEIR LUGGAGE BY SEA RELEVANT FOR THE APPLICATION OF THIS REGULATION#ANNEX TO ATHENS CONVENTION CERTIFICATE OF INSURANCE OR OTHER FINANCIAL SECURITY IN RESPECT OF LIABILITY FOR THE DEATH OF AND PERSONAL INJURY TO PASSENGERS#ANNEX II EXTRACT FROM THE IMO RESERVATION AND GUIDELINES FOR IMPLEMENTATION OF THE ATHENS CONVENTION, ADOPTED BY THE LEGAL COMMITTEE OF THE INTERNATIONAL MARITIME ORGANIZATION ON 19 OCTOBER 2006
Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***II Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la poziția comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (6389/2/2008 — C6-0227/2008 — 2005/0241(COD))
P6_TC2-COD(2005)0241 Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare
ANEXA I DISPOZIȚII ALE CONVENȚIEI DE LA ATENA PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR CARE SUNT RELEVANTE PENTRU APLICAREA PREZENTULUI REGULAMENT
ANEXĂ LA CONVENȚIA DE LA ATENA CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR
ANEXA II EXTRAS DIN REZERVA ȘI LINIILE DIRECTOARE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI DE LA ATENA dIN 2002, ADOPTATE DE COMITETUL JURIDIC AL ORGANIZAȚIEI MARITIME INTERNAȚIONALE LA 19 OCTOMBRIE 2006
Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***II Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la poziția comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (6389/2/2008 — C6-0227/2008 — 2005/0241(COD))
P6_TC2-COD(2005)0241 Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare
ANEXA I DISPOZIȚII ALE CONVENȚIEI DE LA ATENA PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR CARE SUNT RELEVANTE PENTRU APLICAREA PREZENTULUI REGULAMENT
ANEXĂ LA CONVENȚIA DE LA ATENA CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR
ANEXA II EXTRAS DIN REZERVA ȘI LINIILE DIRECTOARE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI DE LA ATENA dIN 2002, ADOPTATE DE COMITETUL JURIDIC AL ORGANIZAȚIEI MARITIME INTERNAȚIONALE LA 19 OCTOMBRIE 2006
JO C 8E, 14.1.2010, p. 188–213
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
14.1.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
CE 8/188 |
Miercuri, 24 septembrie 2008
Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***II
P6_TA(2008)0445
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la poziția comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (6389/2/2008 — C6-0227/2008 — 2005/0241(COD))
2010/C 8 E/41
(Procedura de codecizie: a doua lectură)
Parlamentul European,
având în vedere poziția comună a Consiliului (6389/2/2008 — C6-0227/2008) (1),
având în vedere poziția sa în primă lectură (2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0592),
având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2007)0645),
având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,
având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,
având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6-0333/2008),
1. |
aprobă poziția comună astfel cum a fost modificată; |
2. |
încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului. |
(1) JO C 190 E, 29.7.2008, p.17.
(2) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 562.
Miercuri, 24 septembrie 2008
P6_TC2-COD(2005)0241
Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
(1) |
Este necesar, în cadrul politicii comune privind transporturile, să se ia măsuri suplimentare pentru creșterea siguranței în transportul maritim. Măsurile respective includ norme privind răspunderea în caz de prejudicii cauzate pasagerilor, deoarece este important să se garanteze un nivel corespunzător de despăgubiri pasagerilor implicați în accidente maritime. |
(2) |
Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, a fost adoptat la 1 noiembrie 2002 sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI). Comunitatea și statele sale membre ║ sunt în curs de a decide cu privire la aderarea la respectivul protocol sau la ratificarea acestuia. |
(3) |
Convenția de la Atena din 1974, privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 2002 (║ „Convenția de la Atena”), se aplică numai transportului internațional. Distincția dintre transportul național și cel internațional a fost eliminată pe piața internă a serviciilor de transport maritim și, prin urmare, este oportun să se aplice același nivel și același tip de răspundere atât în transportul național, cât și în transportul internațional din interiorul Comunității. |
(4) |
Aranjamentele de asigurare impuse prin Convenția de la Atena trebuie să fie adecvate mijloacelor financiare ale armatorilor și ale societăților de asigurări. Armatorii trebuie să fie în măsură să își gestioneze aranjamentele de asigurare în mod acceptabil din punct de vedere economic și trebuie să se țină seama de natura sezonieră a activității lor, în special în cazul societăților mici care operează servicii de transport intern. Perioada de tranziție prevăzută pentru aplicarea prezentului regulament trebuie să fie suficient de lungă pentru a permite punerea în aplicare a asigurării obligatorii prevăzute prin Convenția de la Atena fără a afecta regimurile actuale de asigurări. |
(5) |
Este necesar ca transportatorului să i se impună să plătească un avans în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager, plata avansului neconstituind recunoașterea răspunderii. |
(6) |
Pasagerilor ar trebui să le fie furnizate informații adecvate, complete și inteligibile, înainte de începerea călătoriei, cu privire la noile drepturi care le-au fost conferite. |
(7) |
Toate modificările aduse Convenției de la Atena vor fi încorporate în legislația comunitară, cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în urma procedurii prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (4). |
(8) |
Comitetul juridic al OMI a adoptat la 19 octombrie 2006 Rezerva și liniile directoare ale OMI privind punerea în aplicare a Convenției de la Atena (║ „liniile directoare OMI”) pentru a aborda anumite aspecte din Convenția de la Atena, în special compensarea pentru prejudiciile rezultate în urma atacurilor teroriste. Prin urmare, liniile directoare OMI pot fi considerate drept lex specialis. |
(9) |
Prezentul regulament încorporează părți din liniile directoare OMI și le conferă forță juridică obligatorie. În acest scop, în special în dispozițiile liniilor directoare OMI, verbul „ar trebui” ar trebui înțeles, cu precădere, ca având un caracter prescriptiv. |
(10) |
Dispozițiile Convenției de la Atena (anexa I) și liniile directoare OMI (anexa II) ar trebui înțelese, mutatis mutandis, în contextul dreptului comunitar. |
(11) |
Aspectele reglementate de articolele 17 și 17a din Convenția de la Atena sunt de competența exclusivă a Comunității ║, în măsura în care aceste articole afectează normele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (5). În măsura respectivă, articolele în cauză vor face parte din ordinea juridică comunitară odată cu aderarea Comunității ║la Convenția de la Atena. |
(12) |
În sensul prezentului regulament, sintagma „sau este înmatriculat într-un stat membru” ar trebui interpretată astfel încât să aibă semnificația că statul de pavilion, în sensul înmatriculării„charter-out” a navei nude, este fie un stat membru, fie o parte contractantă la Convenția de la Atena. Statele membre și Comisia ar trebui să întreprindă acțiunile necesare pentru a invita OMI să elaboreze linii directoare privind conceptul de înmatriculare „charter-out” a navei nude. |
(13) |
În sensul prezentului regulament, noțiunea„echipament de mobilitate”nu ar trebui să includă nici bagajele, nici vehiculele în sensul articolului 8 din Convenția de la Atena. |
(14) |
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6). |
15) |
║Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să modifice prezentul regulament în vederea încorporării modificărilor ulterioare la convențiile internaționale, protocoalele, codurile și rezoluțiile asociate acestora. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. |
(16) |
Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă („agenția”), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 (7), ar trebui să asiste Comisia în pregătirea și elaborarea unui raport privind progresele înregistrate cu privire la funcționarea noilor norme. |
(17) |
Deoarece este nevoie de o consultare mai intensă între statele membre în ceea ce privește siguranța maritimă, este vital să se reevalueze competențele agenției și să se analizeze o posibilă extindere a atribuțiilor sale. |
(18) |
Autoritățile naționale, în special autoritățile portuare, joacă un rol fundamental și vital în identificarea și gestionarea diverselor riscuri la adresa siguranței maritime. ▐ |
(19) |
Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unui set unic de norme care să reglementeze drepturile transportatorilor maritimi și ale pasagerilor acestora în caz de accident, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere necesitatea de a garanta limite identice ale răspunderii în caz de accident în toate statele membre, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiectul
Prezentul regulament stabilește regimul comunitar privind răspunderea și asigurarea pentru transportul de pasageri pe mare, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile relevante din:
(a) |
Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 2002 (║ „Convenția de la Atena”), care figurează în anexa I și |
(b) |
Rezerva și liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenției de la Atena, adoptate de comitetul juridic al OMI la 19 octombrie 2006 (║ „liniile directoare OMI”) care figurează în anexa II. În plus, prezentul regulament extinde aplicarea dispozițiilor respective la transportul maritim al pasagerilor în cadrul unui singur stat membru ▐ și stabilește anumite cerințe suplimentare. |
Articolul 2
Domeniul de aplicare
Prezentul regulament se aplică oricărui transport internațional în sensul articolului 1 alineatul (9) din Convenția de la Atena ║ și transportului maritim în cadrul unui singur stat membru ▐ în cazul în care:
a) |
nava este înmatriculată sau călătorește sub pavilionul unui stat membru; ║ |
b) |
contractul de transport a fost încheiat într-unul dintre statele membre; sau |
c) |
locul de plecare sau de destinație, conform contractului de transport, se află pe teritoriul unui stat membru. ▐ |
Articolul 3
Răspunderea și asigurarea
(1) Regimul de răspundere față de pasageri, bagajele și vehiculele acestora, precum și normele privind asigurarea sau un alt tip de garanție financiară sunt reglementate prin prezentul regulament, precum și prin articolele 1 și 1a, articolul 2 alineatul (2), articolele 3-16, cu excepția articolului 7 alineatul (2), și articolele 18 ║, 20 și 21 din Convenția de la Atena, care figurează în anexa I, precum și prin dispozițiile liniilor directoare OMI, care figurează în anexa II.
Articolul 7 alineatul (2) din Convenția de la Atena nu se aplică transportului de pasageri care intră sub incidența prezentului regulament, cu excepția cazului în care Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, modifică prezentul regulament în acest sens.
(2) Liniile directoare OMI care figurează în anexa II au forță juridică obligatorie.
Articolul 4
Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate sau alte echipamente specifice
În caz de pierdere sau avariere a unui echipament de mobilitate sau a unui alt echipament special folosit de un pasager cu mobilitate redusă, răspunderea transportatorului este reglementată de articolul 3 alineatul (3) din Convenția de la Atena. Despăgubirea corespunde valorii de înlocuire a echipamentului în cauză sau, dacă este cazul, costurilor pentru reparații.
▐
Articolul 5
Plata în avans
În cazul în care decesul sau vătămarea corporală a unui pasager este cauzată de un incident maritim ▐, transportatorul care a realizat efectiv întregul transport sau numai o parte a acestuia în momentul producerii incidentului maritim, execută o plată în avans suficientă pentru a acoperi necesitățile economice imediate, în mod proporțional cu dauna suferită, în termen de 15 zile de la identificarea persoanei îndreptățite să primească despăgubiri. În caz de deces sau de invaliditate absolută și permanentă a unui pasager sau în cazul în care un pasager a suferit, pe cel puțin 75 % din corp, vătămări considerate foarte grave din punct de vedere clinic, această plată nu poate fi inferioară sumei de 21 000 EUR.
Prezentul articol se aplică și în cazul în care transportatorul este stabilit în Comunitate.
O plată în avans nu constituie o recunoaștere a răspunderii. Plata în avans poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament și nu este rambursabilă, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 6 din Convenția de la Atena și în apendicele A la liniile directoare OMI, sau cu excepția cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu a fost persoana îndreptățită la despăgubire.
Plata sau primirea, după caz, a unei plăți în avans conferă transportatorului, transportatorului de fapt sau pasagerului dreptul de a iniția proceduri judiciare în vederea stabilirii răspunderii și a culpei.
Articolul 5
Informarea pasagerilor
Transportatorul și/sau transportatorul de fapt se asigură că pasagerilor li se pun la dispoziție informații corespunzătoare, complete și inteligibile cu privire la drepturile lor în temeiul prezentului regulament, înainte de momentul plecării. În măsura în care aceste informații au fost furnizate fie de către transportator fie de către transportatorul de fapt, celălalt nu este obligat să raporteze. Informațiile sunt oferite într-o formă adecvată , completă și inteligibilă și, în cazul informațiilor oferite de către operatorii turistici, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite turistice (8).
În vederea respectării acestei cerințe privind informarea, transportatorul și transportatorul de fapt pot folosi un rezumat al dispozițiilor prezentului regulament pregătit de către Comisie și pus la dispoziția publicului.
Articolul 7
Raport
Comisia elaborează, în termen de … (9), un raport privind aplicarea prezentului regulament, care trebuie să ia în considerare, printre altele, evoluția situației economice și progresele realizate la nivelul forurilor internaționale.
Raportul poate fi însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament sau de o propunere care să fie prezentată de către Comunitate forurilor internaționale competente.
Articolul 8
Procedura
Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament referitoare la încorporarea modificărilor limitelor stabilite la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Convenția de la Atena, pentru a lua în considerare deciziile luate în conformitate cu articolul 23 din Convenția de la Atena, precum și actualizările aferente din anexa I, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (2).
Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament referitoare la încorporarea modificărilor dispozițiilor liniilor directoare OMI, care figurează în anexa II, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 9 alineatul (2).
Articolul 9
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării cauzate de către nave (COSS), instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 ║.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.
Articolul 10
Dispoziții tranzitorii
În ceea ce privește transportul maritim pe teritoriul unui singur stat membru ▐ statele membre pot alege să amâne aplicarea prezentului regulament până la doi ani de la data aplicării acestuia pentru transportul pe linii regulate de feribot și până la patru ani de la data aplicării acestuia pentru transportul pe linii regulate de feribot în regiunile care intră sub incidența articolului 299 alineatul (2) din tratat .
Articolul 10
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu data intrării în vigoare pentru Comunitate a Convenției de la Atena.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele
(1) JO C 318, 23.12.2006, p. 195.
(2) JO C 229, 22.9.2006, p. 38.
(3) Poziția Parlamentului European din 25 aprilie 2007(JO C 74 E, 20.3.2008, p. 562), Poziția comună a Consiliului din 6 iunie 2008 (JO C 190 E, 29.7.2008, p. 17) și Poziția Parlamentului European din 24 septembrie 2008.
(4) JO L 324, 29.11.2002, p. 1.
(5) JO L 12, 16.1.2001, p. 1 ║
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║.
(7) JO L 208, 5.8.2002, p. 1. ║.
(8) JO L 158, 23.6.1990, p. 59.
(9) Trei ani de la data aplicării prezentului regulament.
Miercuri, 24 septembrie 2008
ANEXA I
DISPOZIȚII ALE CONVENȚIEI DE LA ATENA PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ȘI AL BAGAJELOR LOR CARE SUNT RELEVANTE PENTRU APLICAREA PREZENTULUI REGULAMENT
(Textul consolidat al Convenției de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor și al Protocolului din 2002 la convenție)
Articolul 1
Definiții
În prezenta convenție, următoarele expresiile au înțelesul de mai jos:
1. |
|
2. |
„contract de transport” înseamnă un contract încheiat de un transportator sau în numele unui transportator, pentru transportul pe mare al unui pasager sau al unui pasager împreună cu bagajele sale. |
3. |
„navă” înseamnă exclusiv o ambarcațiune navigând pe mare, nu și un aeroglisor; |
4. |
„pasager” înseamnă o persoană transportată la bordul unei nave:
|
5. |
„bagaj” înseamnă orice obiect sau vehicul transportat de către transportator în cadrul unui contract de transport, cu excepția:
|
6. |
„bagajele de cabină” înseamnă bagaje pe care pasagerul le ia în cabină sau le are în custodia sa și sub controlul său. Cu excepția aplicării alineatului (8) al acestui articol și a articolului 8, bagajele de cabină includ și bagajele aflate în sau deasupra vehiculului său; |
7. |
„pierderea sau deteriorarea” bagajelor include și prejudiciul material rezultat din nepredarea bagajelor către pasager într-un termen rezonabil de la sosirea navei pe care acestea au fost sau trebuiau transportate, dar nu și din întârzierile provocate de conflicte de muncă; |
8. |
„transportul” comportă următoarele perioade:
|
9. |
„transport internațional” înseamnă orice transport în care, conform contractului de transport, locul de plecare și cel de destinație fie se află în două state diferite, fie se află în același stat, dar, conform contractului de transport sau itinerariului stabilit, există un port intermediar de escală pe teritoriul altui stat; |
10. |
„Organizație” înseamnă Organizația Maritimă Internațională; |
11. |
„Secretar General” înseamnă Secretarul General al Organizației. |
Articolul 1a
Anexă
Anexa la prezenta convenție face parte integrantă din aceasta.
Articolul 2
Punerea în aplicare
1) […] (1)
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) din acest articol, Convenția nu se aplică atunci când transportul este supus unui regim de răspundere civilă din cadrul unei alte convenții internaționale privind transportul de pasageri sau bagaje printr-un alt mod de transport, în măsura în care dispozițiile convenției respective se aplică în mod obligatoriu transportului pe mare.
Articolul 3
Răspunderea transportatorului
(1) În caz de prejudiciu intervenit în urma decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător în măsura în care prejudiciul suferit de pasagerul respectiv în urma fiecărui incident nu depășește 250 000 de unități de cont, cu excepția cazului în care transportatorul dovedește că incidentul:
a) |
a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau |
b) |
a fost cauzat în întregime de o acțiune sau o omisiune deliberată a unui terț. |
Dacă și în măsura în care valoarea prejudiciului depășește limita menționată mai sus, transportatorul este, de asemenea, responsabil, cu excepția cazului în care dovedește că incidentul care a cauzat prejudiciile nu s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale.
(2) În caz de prejudiciu în urma decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, necauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale. Sarcina dovedirii vinovăției sau a neglijenței revine reclamantului.
(3) În caz de prejudiciu rezultând din pierderea sau deteriorarea bagajelor de cabină, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sau ca urmare a neglijenței sale. Prezumția de vină sau neglijență a transportatorului se aplică în cazul unui prejudiciu cauzat de un incident maritim.
(4) În caz de prejudiciu rezultând din pierderea sau deteriorarea altor bagaje decât cele de cabină, transportatorul este răspunzător dacă nu poate dovedi că incidentul care a provocat prejudiciul nu a intervenit din vina sa sau ca urmare a neglijenței sale.
(5) În sensul prezentului articol:
a) |
„incident maritim” înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eșuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia; |
b) |
„vina sau neglijența transportatorului” include și vina sau neglijența prepușilor săi care acționează în cadrul atribuțiilor lor de serviciu; |
c) |
„defecțiune a navei” înseamnă funcționare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părți a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării și debarcării pasagerilor, sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securității navigației, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staționare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; și |
d) |
„prejudiciu” nu include și daunele punitive sau exemplare. |
(6) Răspunderea transportatorului în conformitate cu prezentul articol se referă exclusiv la prejudiciile cauzate de incidente survenite în timpul transportului. Dovedirea faptului că incidentul care a cauzat prejudiciul a avut loc în timpul transportului, precum și a amplorii acestuia revine reclamantului.
(7) Nici o dispoziție din această convenție nu aduce atingere dreptului transportatorului la o cale de atac împotriva unui terț și nici nu îi interzice să invoce în apărarea sa o neglijență concurentă, în conformitate cu articolul 6 din prezenta convenție. Nici o dispoziție din acest articol nu aduce atingere dreptului de limitare prevăzut la articolele 7 și 8 din prezenta convenție.
(8) Prezumția de vinovăție sau neglijență a unei părți sau atribuirea sarcinii probei uneia dintre părți nu împiedică examinarea probelor în favoarea părții respective.
Articolul 4
Transportatorul de fapt
(1) Dacă efectuarea unei părți sau a întregului transport a fost încredințată unui transportator de fapt, transportatorul este în continuare răspunzător pentru totalitatea transportului, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În plus, transportatorul de fapt are drepturile și obligațiile ce decurg din dispozițiile prezentei convenții pentru acea parte a transportului pe care o efectuează.
(2) Transportatorul este răspunzător, în ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul de fapt, pentru actele și omisiunile acestuia, precum și pentru cele ale prepușilor și agenților transportatorului de fapt acționând în cadrul atribuțiilor lor de serviciu.
(3) Orice acord special, în temeiul căruia transportatorul își asumă obligații neimpuse de prezenta convenție sau renunță la anumite drepturi conferite de prezenta convenție, se aplică transportatorului de fapt doar dacă acesta își dă acordul în mod expres și în scris.
(4) Atunci când și în măsura în care atât transportatorul, cât și transportatorul de fapt sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.
(5) Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere dreptului la o cale de atac al transportatorului și al transportatorului de fapt.
Articolul 4a
Asigurarea obligatorie
(1) Atunci când pasagerii sunt transportați la bordul unei nave înmatriculate într-un stat parte la prezenta convenție, care are dreptul să transporte peste 12 pasageri, și în cazul în care prezenta convenție este aplicabilă, transportatorul care efectuează în fapt o parte sau totalitatea transportului subscrie o asigurare sau o altă garanție financiară, cum ar fi o garanție furnizată de o bancă sau o instituție financiară similară, în scopul acoperirii răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager, prevăzute în cadrul prezentei convenții. Limita asigurării obligatorii sau a altei garanții financiare nu trebuie să se situeze sub pragul de 250 000 de unități de cont per pasager, pentru fiecare incident in parte.
(2) După ce autoritatea competentă a unui stat care este parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanție financiară este în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat care este parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat care este parte. Acest certificat trebuie să respecte modelul prezentat în anexa la prezenta convenție și să cuprindă următoarele informații:
a) |
numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare; |
b) |
numele și sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport; |
c) |
numărul OMI de identificare al navei; |
d) |
tipul și durata garanției; |
e) |
numele și sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanție financiară și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția; și |
f) |
perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depășească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanției financiare. |
(3) |
|
(4) Certificatul se întocmește în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. În cazul în care limba folosită este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul trebuie să includă și o traducere în una dintre aceste limbi; dacă statul respectiv decide astfel, redactarea în limba sa oficială poate fi omisă.
(5) Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritățile care țin registrul de înmatriculare a navei sau, în cazul în care nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritatea statului care eliberează sau vizează certificatul.
(6) O asigurare sau altă garanție financiară nu îndeplinește cerințele prezentului articol dacă poate înceta să producă efecte din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau a garanției specificate în certificat, înainte de trei luni de la data preavizului prezentat autorităților menționate la alineatul (5), în cazul în care certificatul nu a fost predat autorităților în cauză sau nu s-a eliberat un nou certificat în perioada menționată. Dispozițiile precedente se aplică, de asemenea, oricărei modificări care face ca asigurarea sau garanția financiară să nu mai îndeplinească cerințele prezentului articol.
(7) Statul de înmatriculare a navei stabilește, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, condițiile de eliberare și de valabilitate a certificatului.
(8) Nici o dispoziție a acestei convenții nu trebuie interpretată ca împiedicând un stat parte să se bazeze pe informațiile obținute de la alte state, de la organizație sau de la alte organizații internaționale, referitoare la situația financiară a asiguratorilor sau a altor furnizori de garanții financiare în sensul prezentei convenții. În astfel de cazuri, statul parte care se bazează pe informațiile respective nu-și poate declina răspunderea ce îi revine în calitate de stat care a eliberat certificatul.
(9) Certificatele eliberate sau vizate sub responsabilitatea unui stat parte sunt acceptate de celelalte state părți în sensul prezentei convenții și sunt considerate de către acestea ca având aceeași valoare ca și certificatele eliberate sau vizate de ele, chiar dacă sunt eliberate sau atestate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat care este parte poate solicita, în orice moment, consultarea cu statul care a eliberat sau care a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că asigurătorul sau garantul numit în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligațiile impuse de prezenta convenție.
(10) Orice cerere de despăgubire acoperită de asigurare sau de o altă garanție financiară, în temeiul prezentului articol, poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară. În acest caz, suma menționată la alineatul (1) constituie limita răspunderii asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanție financiară, chiar dacă transportatorul sau transportatorul de fapt nu au dreptul la o limitare a răspunderii. Pârâtul poate uza de modalitățile de apărare pe care transportatorul menționat în alineatul (1) are dreptul să le folosească în conformitate cu prezenta convenție (cu excepția celor legate de faliment sau lichidare). Pârâtul poate, de asemenea, invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul a fost cauzat de fapta intenționată a asiguratului, dar nu poate invoca nici un alt mijloc de apărare pe care ar fi avut dreptul să-l invoce într-o acțiune intentată de asigurat împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să solicite ca transportatorul și transportatorul de fapt să fie implicați în procedură.
(11) Orice sumă provenită dintr-o asigurare sau altă garanție financiară subscrisă în conformitate cu alineatul (1) este disponibilă exclusiv pentru daunele solicitate în temeiul prezentei convenții și orice plată efectuată din aceste sume scade valoarea răspunderii provenite din această convenție cu o sumă echivalentă cu cea plătită.
(12) Un stat parte nu trebuie să permită niciodată ca o navă aflată sub pavilionul său și căreia i se aplică prezentul articol să fie exploatată, dacă acesteia nu i s-a eliberat un certificat în conformitate cu alineatul (2) sau (15).
(13) Sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, fiecare stat parte trebuie să garanteze că, în conformitate cu dreptul său intern, asigurarea sau garanția financiară, în limitele specificate la alineatul (1), acoperă toate navele, indiferent de locul de înmatriculare, autorizate să transporte peste 12 pasageri, care intră sau ies dintr-un port aflat pe teritoriul său, în măsura în care prezenta convenție este aplicabilă.
(14) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), un stat parte poate să notifice Secretarului General că, în sensul alineatului (13), nu este obligatoriu ca navele să aibă la bord sau să prezinte certificatul menționat la alineatul (2) atunci când intră sau ies dintr-un port aflat pe teritoriul său, cu condiția ca statul parte care a eliberat certificatul să fi notificat Secretarului General faptul că deține, în format electronic, documente accesibile tuturor celorlalte state părți, care atestă existența certificatului și permit statelor părți să se achite de obligațiile ce decurg din alineatul (13).
(15) Dacă o navă aflată în proprietatea unui stat parte nu este acoperită de o asigurare sau de o altă garanție financiară, dispozițiile prezentului articol în acest sens nu se aplică în cazul navei respective, însă nava deține la bord un certificat eliberat de autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei, care să ateste faptul că nava se află în proprietatea statului respectiv și că răspunderea navei este acoperită în limita prescrisă în conformitate cu alineatul (1). Acest certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alineatul (2).
Articolul 5
Bunuri de valoare
Transportatorul nu este răspunzător în caz de pierdere sau deteriorare a banilor, titlurilor negociabile, aurului, argintului, bijuteriilor și accesoriilor, operelor de artă și a altor obiecte de valoare, cu excepția celor care au fost depozitate la transportator cu acordul acestuia și cu scopul de a fi păstrate în siguranță, caz în care transportatorul este răspunzător până la limita prevăzută la alineatul (3) din articolul 8, dacă nu s-a stabilit o altă limită în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).
Articolul 6
Vina pasagerului
Dacă transportatorul dovedește că decesul sau vătămarea corporală a pasagerului, sau pierderea sau deteriorarea bagajelor au intervenit, în parte sau în totalitate, din vina sau ca urmare a neglijenței pasagerului, instanța sesizată poate exonera total sau parțial transportatorul de răspundere, în conformitate cu dreptul statului în care se află instanța respectivă.
Articolul 7
Limitele răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală
(1) Răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager în sensul articolului 3 nu trebuie să depășească în nici un caz 400 000 de unități de cont per pasager pentru fiecare incident în parte. Dacă, în conformitate cu legea statului în care se află instanța sesizată, despăgubirile pot fi plătite eșalonat, suma totală corespunzătoare acestor despăgubiri nu poate depăși limita menționată mai sus.
(2) Un stat parte poate stabili limita răspunderii menționată la alineatul (1) prin dispoziții specifice de drept intern, cu condiția ca limita răspunderii prevăzută de dreptul intern, dacă există, să nu fie inferioară celei prevăzute la alineatul (1). Un stat parte care face uz de posibilitățile prevăzute în acest alineat trebuie să informeze Secretarul General cu privire la limita răspunderii stabilită sau la faptul că nu există o astfel de limită.
Articolul 8
Limita răspunderii în caz de pierdere sau deteriorare bagajelor și a vehiculelor
(1) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor de cabină nu trebuie să depășească în nici un caz 2 250 de unități de cont per pasager pentru fiecare transport.
(2) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a vehiculelor, inclusiv a bagajelor transportate în interiorul sau deasupra acestuia, nu trebuie să depășească în nici un caz 12 700 de unități de cont per vehicul pentru fiecare transport.
(3) Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje decât cele menționate la alineatele (1) și (2) nu trebuie să depășească în nici un caz 3 375 de unități de cont per pasager pentru fiecare transport.
(4) Transportatorul și pasagerul pot conveni ca răspunderea transportatorului să fie redusă la 330 de unități de cont în caz de deteriorare a unui vehicul și până la 149 de unități de cont per pasager în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje, sumele respective deducându-se din prejudiciu.
Articolul 9
Unitățile de cont și conversia
(1) Unitatea de cont menționată în prezenta convenție reprezintă un drept special de tragere conform definiției Fondului Monetar Internațional. Sumele menționate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 sunt convertite în moneda națională a statului în care se află instanța sesizată, pe baza valorii monedei respective în raport cu dreptul special de tragere la data hotărârii sau la o dată stabilită de comun acord de către părțile implicate. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care este membru al Fondului Internațional Monetar se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în vigoare la data respectivă pentru operațiunile și tranzacțiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, se calculează în modul stabilit de acest stat.
(2) Cu toate acestea, un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional și a cărui legislație nu permite aplicarea dispozițiilor alineatului (1) poate, la data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenție, dar și ulterior, să declare că unitatea de cont prevăzută la alineatul (1) este egală cu 15 franci-aur. Francului-aur menționat în acest alineat îi corespund 65, 5 miligrame de aur cu o finețe de nouă sute la mie. Conversia francului-aur în moneda națională se face în conformitate cu legislația statului respectiv.
(3) Calculul menționat la ultima teză de la alineatul (1) și conversia menționată la alineatul (2) se fac astfel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda națională a statului parte aceeași valoare reală pentru sumele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8, așa cum ar rezulta din aplicarea primelor trei teze de la alineatul (1). Statele părți comunică Secretarului General metoda de calcul în conformitate cu alineatul (1) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (2), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții sau de aderare la aceasta și de fiecare dată când se produce o schimbare a acestei metode de calcul sau a rezultatelor.
Articolul 10
Dispozițiile suplimentare privind limitele răspunderii
(1) Transportatorul sau pasagerul pot cădea de acord, în mod expres și în scris, asupra unor limite mai ridicate ale răspunderii decât cele prevăzute la articolele 7 și 8.
(2) Dobânzile aferente despăgubirilor și cheltuielile de judecată nu sunt incluse în limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 și 8.
Articolul 11
Modalități de apărare și limite în cazul prepușilor transportatorului
Dacă se intentează o acțiune împotriva unui prepus sau agent al transportatorului sau al transportatorului de fapt, având ca obiect despăgubirile menționate în prezenta convenție, prepusul sau agentul respectiv este îndreptățit, dacă dovedește că a acționat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, să se prevaleze de aceleași modalități de apărare și limite ale răspunderii pe care transportatorul sau transportatorul de fapt au dreptul să le invoce în temeiul prezentei convenții.
Articolul 12
Cumularea cererilor de despăgubire
(1) Din momentul în care produc efecte, limitele răspunderii prevăzute la articolul 7 și 8 se aplică sumei totale a despăgubirilor ce pot fi obținute în urma tuturor solicitărilor intervenite ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor acestuia.
(2) În ceea ce privește transportul efectuat de transportatorul de fapt, suma totală ce poate fi solicitată transportatorului, transportatorului de fapt, prepușilor și agenților lor acționând în cadrul atribuțiilor lor de serviciu nu depășește suma cea mai mare ce poate fi imputată fie transportatorului, fie transportatorului de fapt în conformitate cu prezenta convenție, însă nici uneia dintre aceste persoane nu i se poate cere să plătească o sumă ce depășește limita care îi este aplicabilă.
(3) În toate situațiile în care un prepus sau agent al transportatorului sau transportatorului de fapt poate, în temeiul articolului 11 din prezenta convenție, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 și 8 din aceasta, suma totală a despăgubirilor imputabilă transportatorului, transportatorului de fapt sau, dacă este cazul, prepusului sau agentului respectiv, nu depășește aceste limite.
Articolul 13
Pierderea dreptului de a se prevala de limitele răspunderii
(1) Transportatorul pierde dreptul de a beneficia de limitarea răspunderii, prevăzută la articolele 7 și 8, precum și la alineatul (1) din articolul 10, dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de o acțiune sau de o omisiune comisă de transportator fie cu intenția de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudență și conștient fiind că este probabil ca acesta să se producă.
(2) Prepusul sau agentul transportatorului sau al transportatorului de fapt nu au dreptul de a se prevala de aceste limite, dacă se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de o acțiune sau de o omisiune comisă de prepus sau de agent fie cu intenția de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudență și fiind conștient că este probabil ca acesta să se producă.
Articolul 14
Temeiul acțiunilor în despăgubire
Nici o acțiune în despăgubire pentru decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, sau pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor nu poate fi intentată împotriva transportatorului sau transportatorului de fapt altfel decât în temeiul prezentei convenții.
Articolul 15
Notificarea pierderii sau deteriorării bagajelor
(1) Pasagerul adresează o notificare scrisă transportatorului sau agentului său:
a) |
în caz de deteriorare vizibilă a bagajelor:
|
b) |
în caz de deteriorare nevizibilă sau pierdere a bagajelor, în termen de 15 zile de la data debarcării, de la data livrării acestora sau de la data la care livrarea ar fi trebuit să aibă loc. |
(2) Dacă pasagerul nu se conformează dispozițiilor acestui articol, se consideră că, în lipsa probei contrariului, acesta a primit bagajele în stare bună.
(3) Notificarea scrisă nu este necesară dacă starea bagajelor a făcut obiectul unei constatări comune sau al unei inspecții în momentul primirii.
Articolul 16
Termenul de prescripție a acțiunilor
(1) Orice acțiune pentru daune intentată în urma decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor se prescrie după doi ani.
(2) Termenul de prescripție se calculează după cum urmează:
a) |
în caz de vătămare corporală, începând de la data debarcării pasagerului; |
b) |
în caz de deces intervenit în timpul transportului, începând de la data când pasagerul ar fi trebuit să debarce, iar în caz de vătămare corporală survenită în timpul transportului și în urma căreia pasagerul a decedat după debarcare, începând de la data decesului, cu condiția ca acest termen să nu depășească trei ani de la data debarcării; |
c) |
în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor, începând de la data debarcării sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă. |
(3) Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripție sunt reglementate de legea statului unde se află instanța sesizată; însă, în nici un caz, o acțiune intentată în temeiul acestei convenții nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:
a) |
cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcție de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară, |
b) |
trei ani de la data când reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoștință de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident. |
(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, termenul de prescripție poate fi prelungit în urma unei declarații a transportatorului sau a unui acord al părților, intervenite după incidentul care a dus la intentarea cauzei. Atât declarația, cât și acordul sunt consemnate în scris.
Articolul 17
Instanța competentă (2)
Articolul 17bis
Recunoașterea și executarea (2)
Articolul 18
Nulitatea dispozițiilor contractuale
Sunt nule și neavenite toate dispozițiile contractuale stabilite înaintea incidentului care a cauzat decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, pierderea sau deteriorarea bagajelor sale, tinzând să exonereze o persoană răspunzătoare în conformitate cu prezenta convenție de răspunderea față de pasager sau să fixeze limite de răspundere inferioare celor stabilite de această convenție, cu excepția celor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) sau tinzând să transfere sarcina probei ce incumbă transportatorului sau transportatorului de fapt sau având ca efect restricționarea opțiunilor menționate la articolul 17 alineatul (1) sau (2); cu toate acestea, nulitatea acestor dispoziții nu implică nulitatea contractului de transport, care rămâne sub incidența dispozițiilor prezentei convenții.
Articolul 20
Daune nucleare
Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenții, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:
a) |
dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenției de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terților în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau |
b) |
dacă exploatatorul unei instalații nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiția ca dreptul respectiv să fie, în toate privințele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca și Convenția de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora. |
Articolul 21
Transportul comercial efectuat de autoritățile publice
Prezenta convenție se aplică transportului comercial efectuat de state sau autorități publice în cadrul unui contract de transport în sensul articolului 1.
[Articolele 22 și 23 din Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor]
Articolul 22
Revizuirea și modificarea (2)
Articolul 23
Modificarea limitelor
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22, procedura specială definită în acest articol se aplică doar în scopul modificării limitelor fixate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din Convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol.
(2) La cererea a cel puțin jumătate — dar nu mai puțin de șase — dintre statele părți la prezentul protocol, orice propunere de modificare a limitelor, inclusiv a sumelor deductibile, specificate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 din convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, este comunicată de către Secretarul General tuturor statelor membre ale Organizației și tuturor statelor părți.
(3) Orice modificare propusă și difuzată după cum se prevede anterior este prezentată comitetului juridic al Organizației (denumit în continuare „comitetul juridic”) spre examinare, după cel puțin șase luni de la data difuzării.
(4) Toate statele părți la convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, fie că sunt sau nu membre ale Organizației, au dreptul să participe la lucrările comitetului juridic în vederea examinării și adoptării modificărilor.
(5) Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părți la convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, prezente și cu drept de vot în cadrul comitetului juridic, lărgit în conformitate cu alineatul (4), cu condiția ca cel puțin jumătate din numărul statelor părți la convenție, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, să fie prezente în momentul votării.
(6) În cazul în care hotărăște cu privire la o propunere de modificare a limitelor, comitetul juridic ține seama de experiența acumulată în materie de incidente și, în special, de volumul daunelor care rezultă în urma acestora, de fluctuațiile valorice ale monedei și de efectul modificării propuse asupra costului asigurărilor.
(7) |
|
(8) Organizația notifică orice modificare adoptată în conformitate cu alineatul (5) tuturor statelor părți. Modificarea se consideră acceptată la sfârșitul unei perioade de optsprezece luni de la data notificării, cu excepția cazului în care, în această perioadă, cel puțin un sfert din statele care erau state părți la data adoptării modificării transmit Secretarului General că nu acceptă modificarea, situație în care modificarea este respinsă și nu produce nici un efect.
(9) O modificare considerată ca acceptată în conformitate cu alineatul (8) intră în vigoare după optsprezece luni de la acceptare.
(10) Toate statele părți au obligația să se conformeze modificării, în cazul în care nu denunță prezentul protocol în conformitate cu articolul 21 alineatele (1) și (2), cu cel puțin șase luni înainte ca modificarea să intre în vigoare. O astfel de denunțare produce efecte din momentul în care intră în vigoare modificarea.
(11) În cazul în care o modificare a fost adoptată, dar perioada de optsprezece luni pentru acceptarea ei nu a expirat încă, un stat care devine stat parte în timpul acestei perioade are obligația să respecte modificarea în cazul în care aceasta intră în vigoare. Un stat care devine stat parte după această perioadă este obligat să respecte o modificare acceptată în conformitate cu alineatul (8). În cazurile menționate în prezentul alineat, o modificare devine obligatorie pentru un stat în momentul în care ea intră în vigoare sau la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru statul respectiv, dacă aceasta survine mai târziu.
(1) Nu este reprodus.
(2) Nu este reprodus.
Miercuri, 24 septembrie 2008
ANEXĂ LA CONVENȚIA DE LA ATENA
CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR
Eliberat în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor
Numele navei |
Numărul sau literele distinctive |
Numărul OMI de identificare al navei |
Port de înmatriculare |
Numele și adresa completă ale sediului principal al transportatorului care realizează efectiv transportul |
|
|
|
|
|
Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau orice altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.
Tip de garanție financiară …
Durata garanției …
Numele și adresa asigurătorului/asigurătorilor și/sau garantului/garanților
Nume…
Adresă …
Prezentul certificat este valabil până la …
Eliberat sau vizat de guvernul …
(denumirea completă a statului)
SAU
Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4a alineatul (3):
Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului …
(denumirea completă a statului) de către …(numele instituției sau al organizației)
La… În…
(Locul)
(Data)
…
(Semnătura și numele funcționarului emitent sau însărcinat cu certificarea)
Note explicative:
1. |
Pe lângă denumirea statului se poate adăuga eventual și cea a autorității publice competente din țara în care se eliberează certificatul. |
2. |
Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea. |
3. |
Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate. |
4. |
La rubrica „Durata garanției” trebuie precizată data de la care garanția produce efecte. |
5. |
La rubrica „Adresa asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția.” |
Miercuri, 24 septembrie 2008
ANEXA II
EXTRAS DIN REZERVA ȘI LINIILE DIRECTOARE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI DE LA ATENA dIN 2002, ADOPTATE DE COMITETUL JURIDIC AL ORGANIZAȚIEI MARITIME INTERNAȚIONALE LA 19 OCTOMBRIE 2006
REZERVA ȘI LINII DIRECTOARE ALE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI DE LA ATENA
Rezervă
1. |
Convenția de la Atena ar trebui ratificată, cu următoarea rezervă sau o declarație cu același efect:
Limitarea răspunderii transportatorilor etc.
Asigurarea obligatorie și limitarea răspunderii asigurătorilor
Certificare
Relația dintre prezentele rezerve și liniile directoare ale IMO privind punerea în aplicare a convenției de la Atena
|
Linii directoare
2. |
În contextul actual al pieței asigurărilor, statele părți ar trebui să elibereze certificate de asigurare pe baza unui angajament din partea unui asigurător care să acopere riscurile în caz de război și din partea unui alt angajator care să acopere riscurile nelegate de război. Fiecare asigurător ar trebui să fie răspunzător doar pentru partea sa de asigurare. Se recomandă aplicarea următoarelor norme (clauzele la care se face referire figurează în apendicele A):
|
3. |
Apendicele B conține un exemplu de set de angajamente de asigurări (cărți albastre) și un certificat de asigurare care respectă prezentele linii directoare. |
Miercuri, 24 septembrie 2008
APENDICELE A
CLAUZELE MENȚIONATE LA LINIILE DIRECTOARE 2.1.1, 2.1.2 ȘI 2.2.1
Activarea clauzei de excludere în caz de contaminare radioactivă și pentru arme chimice, biologice, biochimice și electromagnetice (clauza nr. 370, 10/11/2003)
Această clauză prevalează asupra oricărei dispoziții contrare cuprinse în prezenta asigurare.
1. |
În nici un caz, asigurarea nu acoperă pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate direct sau indirect de următorii factori, favorizate sau cauzate de aceștia:
|
Activarea clauzei de excludere în caz de atac informatic (clauza nr. 380, 10/11/2003)
1. |
Exclusiv sub rezerva punctului 2 de mai jos, prezenta asigurare nu acoperă în nici un caz pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate direct sau indirect de, cu concursul, sau cauzate de utilizarea sau operarea cu rea intenție a oricărui computer, sistem informatic, program informatic, cod dăunător, virus sau proces informatic sau a oricărui alt sistem electronic. |
2. |
În cazul în care prezenta clauză este susținută prin polițe care acoperă riscurile de război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție sau tensiune socială cauzată de acestea, sau orice act ostil desfășurat de către o putere beligerantă sau împotriva acesteia, terorism sau acțiune din motive politice din partea unei persoane, punctul 1 nu se aplică în sensul excluderii daunelor (care ar fi în caz contrar acoperite) provocate de folosirea oricărui computer, sistem computerizat, program informatic sau alt sistem electronic în sistemele de lansare și/sau ghidaj și/sau în mecanismele declanșatoare ale oricărei arme sau rachete. |
Încetare automată și excludere în caz de război
1.1. Încetarea automată a acoperirii oferite de asigurare
Indiferent dacă anunțul de încetare a fost transmis, acoperirea în cazurile enumerate în continuare ÎNCETEAZĂ AUTOMAT
1.1.1. |
la izbucnirea unui război (indiferent dacă există o declarație de război sau nu) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Republica Populară Chineză; |
1.1.2. |
cu privire la orice navă pentru care se oferă acoperire, în cazul rechiziționării acesteia în vederea titlului sau a folosirii. |
1.2. Războiul între cele cinci puteri
Prezenta asigurare exclude
1.2.1. |
pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate de izbucnirea războiului (indiferent dacă există o declarație de război sau nu) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, Republica Populară Chineză; |
1.2.2. |
rechiziționarea în vederea titlului sau a folosirii. |
Miercuri, 24 septembrie 2008
APENDICELE B
I. Exemple de angajamente de asigurare (cărți albastre) menționate la linia directoare 3
Carte albastră eliberată de asigurătorul pentru situații de război
Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor
Numele navei: …
Numărul OMI de identificare al navei: …
Portul de înmatriculare: …
Numele și adresa proprietarului: …
Se certifică prin prezenta că pentru nava cu numele sus-menționat, aflată în proprietatea sus-menționată, există o poliță de asigurare în conformitate cu articolul 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepțiilor și limitărilor permise pentru asigurarea obligatorie pentru situații de război prevăzute de convenție și de liniile directoare de punere în aplicare adoptate de comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenției și liniile directoare însoțite de anexe]
Durata asigurării de la: 20 februarie 2007
până la: 20 februarie 2008
Cu condiția ca asigurătorul să poată în orice moment să anuleze prezentul certificat, pe baza unui preaviz scris de 30 de zile adresat autorității sus-menționate, caz în care responsabilitatea asigurătorului încetează după data-limită a respectivei perioade de preaviz, dar numai pentru incidentele intervenite după expirarea perioadei respective.
Data: …
Prezentul certificat a fost eliberat de:
…
Semnătura asigurătorului
War Risks, Inc
[Adresă]
Numai în calitate de agent al War Risks, Inc.
Carte albastră eliberată de asigurătorul pentru situații altele decât cele de război
Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor
Numele navei: …
Numărul OMI de identificare al navei: …
Portul de înmatriculare: …
Numele și adresa proprietarului: …
Se certifică prin prezenta că pentru nava cu numele sus-menționat, aflată în proprietatea sus-menționată, există o poliță de asigurare în conformitate cu 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepțiilor și limitărilor permise în cazul asigurătorilor pentru situații altele decât cele de război prevăzute de convenție și de liniile directoare de punere în aplicare adoptate de comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenției și liniile directoare însoțite de anexe]
Durata asigurării de la: 20 februarie 2007
până la: 20 februarie 2008
Cu condiția ca asigurătorul să poată în orice moment să anuleze prezentul certificat, pe baza unui preaviz scris de trei luni adresat autorității sus-menționate, caz în care răspunderea asigurătorului încetează după data-limită a respectivei perioade de preaviz, dar numai pentru incidentele intervenite după expirarea perioadei respective.
Data: …
Prezentul certificat a fost eliberat de:…
…
Semnătura asigurătorului
PANDI P&I
[Adresă]
Numai în calitate de agent al PANDI P&I
II. Model de certificat de asigurare menționat la linia directoare 3
CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANȚIE FINANCIARĂ PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR
Eliberat în conformitate cu dispozițiile articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor
Numele navei |
Nr. distinctiv de litere |
Nr. OMI Număr de identificare |
Port de înmatriculare |
Numele și adresa completă ale sediului principal al transportatorului care realizează efectiv transportul |
|
|
|
|
|
Se adeverește prin prezentul certificat că pentru nava sus-menționată există o poliță de asigurare valabilă sau orice altă garanție financiară care respectă cerințele articolului 4a din Convenția de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor.
Tip de garanție financiară …
Durata garanției …
Numele și adresa asigurătorului/asigurătorilor și/sau garantului/garanților
Acoperirea oferită prin asigurare, dovedită de prezentul certificat, este divizată într-o parte destinată asigurării pentru situații de război și într-o parte destinată asigurării pentru situații altele decât cele de război, în conformitate cu liniile directoare de punere în aplicare adoptate în octombrie 2006 de comitetul juridic al Organizației Maritime Internaționale. Fiecare dintre cele două părți face obiectul tuturor excepțiilor și limitărilor prevăzute de convenție și de liniile directoare de punere în aplicare. Asigurătorii nu răspund în comun și în mod solidar. Asigurătorii sunt:
Pentru riscuri de război: War Risks, Inc., [adresă]
Pentru riscuri de altele decât cele de război: Pandi P&I, [adresă]
Prezentul certificat este valabil până la …
Eliberat sau vizat de guvernul …
(denumirea completă a statului)
SAU
Se folosește următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispozițiile articolului 4a alineatul (3):
Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului … (denumirea completă a statului) de către … (numele instituției sau organizației)
La …În …
(Loc) (Dată)
…
(Semnătura și numele funcționarului emitent sau însărcinat cu certificarea)
Note explicative:
1. |
Pe lângă denumirea statului, se poate adăuga eventual și cea a autorității publice competente din țara în care se eliberează certificatul. |
2. |
Dacă suma totală a garanției provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea. |
3. |
Dacă garanția este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate. |
4. |
La rubrica „Durata garanției” trebuie precizată data de la care garanția produce efecte. |
5. |
La rubrica „Adresa asigurătorului (asigurătorilor) și/sau a garantului (garanților) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) și/sau al garantului (garanților). Dacă este cazul, trebuie indicat și sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția.” |