(1)   Se poate institui o măsură de salvgardare în conformitate cu prezentul regulament atunci când un produs originar dintr-o țară în cauză este importat în Uniune:

(2)   O măsură de salvgardare poate lua una dintre următoarele forme:

(1)   Comisia monitorizează în mod constant și proactiv piața Uniunii de produse sensibile, în special în ceea ce privește tendințele importurilor și ale exporturilor, producția și evoluția prețurilor, cu sprijinul observatoarelor piețelor la nivelul Uniunii instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În acest scop, Comisia cooperează și face schimb de date în mod regulat cu statele membre, cu Parlamentul European și cu industria Uniunii.

(2)   Comisia evaluează rapid situația pieței pe baza monitorizării menționate la alineatul (1), corelând o posibilă creștere a importurilor pentru produsele sensibile relevante cu evoluția producției sau a consumului, a prețului și a cotei de piață de pe piața Uniunii, precum și a exporturilor din Uniune.

(3)   În baza unei cereri justificate în mod corespunzător din partea sectorului industrial vizat din Uniune, Comisia poate extinde domeniul de aplicare al monitorizării menționate la alineatul (1) cu privire la orice produse sau sectoare, altele decât cele menționate în anexă.

(4)   Cooperarea și schimbul de date se desfășoară atât pe plan vertical, între Comisie și statele membre, cât și pe plan orizontal, între statele membre.

(5)   Cu cel puțin o lună înainte de data intrării în vigoare a acordului, Comisia pune la dispoziția statelor membre caracteristicile tehnice și tipurile de date care pot fi monitorizate pe piețe la nivel național.

(6)   Cel puțin la fiecare șase luni, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de monitorizare care conține evaluarea impactului importurilor de produse sensibile care beneficiază de acces preferențial pe piață în temeiul acordului. Raportul respectiv se referă la piața Uniunii și, dacă este cazul, se referă, de asemenea, la situația specifică din unul sau mai multe state membre.

(1)   Comisia deschide o investigație la cererea unui stat membru, a oricărei persoane fizice sau juridice care acționează în numele industriei Uniunii sau a oricărei asociații fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii, în cazul în care există suficiente elemente de probă prima facie privind existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii, stabilite pe baza factorilor menționați la articolul 7 alineatul (5).

(2)   Cererile de deschidere a unei investigații conțin următoarele informații:

(3)   Domeniul de aplicare al produsului care face obiectul investigației poate viza una sau mai multe linii tarifare sau unul sau mai multe subsegmente al uneia sau mai multor linii tarifare, în funcție de circumstanțele specifice ale pieței, sau poate urmări orice segmentare a produsului aplicată în mod obișnuit în industria Uniunii.

(4)   De asemenea, poate fi deschisă o investigație atunci când se constată o creștere bruscă a importurilor concentrată în unul sau mai multe state membre, cu condiția să existe suficiente elemente de probă prima facie privind existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii, stabilite pe baza factorilor menționați la articolul 7 alineatul (5).

(5)   Comisia transmite statelor membre o copie a cererii de deschidere a unei investigații înainte de a deschide investigația.

(6)   Atunci când constată că există suficiente elemente de probă prima facie pentru a justifica deschiderea unei investigații, Comisia deschide investigația și publică un aviz de deschidere a investigației (denumit în continuare „avizul de deschidere”) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia deschide investigația în termen de o lună de la data la care Comisia primește cererea în temeiul alineatului (1).

(7)   În conformitate cu acordul, avizul de deschidere include următoarele informații:

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5, Comisia deschide, fără întârziere, o investigație cu privire la produse sensibile, în cazul în care există suficiente elemente de probă prima facie, obținute, de exemplu, prin monitorizarea și evaluarea situației pieței menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2), care atestă existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii, inclusiv în cazul în care acesta poate fi concentrat din punct de vedere geografic în unul sau mai multe state membre.

(2)   Comisia examinează cu prioritate dacă există elemente de probă prima facie, astfel cum se menționează la alineatul (1), în cazurile în care există o creștere bruscă a importurilor sau o scădere a prețurilor interne concentrate în unul sau mai multe state membre sau în cazul în care există o creștere bruscă a importurilor sau o scădere a prețului unui produs, iar producătorii din Uniune de produse similare sau direct concurente sunt stabiliți în principal în unul sau mai multe state membre.

(3)   În absența unor indicații contrare, ca regulă generală, Comisia consideră o creștere de peste 5 % de la an la an în raport cu media ultimilor trei ani a volumului importurilor în condiții preferențiale ale unui anumit produs dintr-o țară în cauză drept element de probă prima facie a existenței unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii în cazul în care, în același timp, prețul mediu de import pentru importurile respective dintr-o țară în cauză este cu cel puțin 5 %, de regulă, sub prețul intern mediu relevant al produselor similare sau direct concurente în cursul aceleiași perioade, pe baza datelor disponibile.

(4)   În absența unor indicații contrare, ca regulă generală, Comisia consideră o scădere de peste 5 % de la an la an în raport cu media ultimilor trei ani a prețului mediu de import al unui anumit produs dintr-o țară în cauză importat în Uniune în condiții preferențiale drept element de probă prima facie a existenței unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii în cazul în care, în același timp, prețul mediu de import pentru produsul respectiv dintr-o țară în cauză este cu cel puțin 5 %, de regulă, sub prețul intern mediu relevant al produselor similare sau direct concurente în cursul aceleiași perioade, pe baza datelor disponibile.

(5)   Comisia nu se limitează la pragurile cantitative prevăzute la prezentul articol atunci când stabilește elemente de probă prima facie ale unui prejudiciu grav. Indiciile clare ale unei deteriorări a situației economice a industriei, la nivelul Uniunii sau al statelor membre, inclusiv reduceri susținute ale prețurilor interne, pot constitui elemente de probă prima facie suficiente care demonstrează existența unui prejudiciul grav și pot justifica deschiderea unei investigații.

(1)   După publicarea avizului de deschidere în conformitate cu articolul 5 alineatele (6) și (7), Comisia deschide o investigație.

(2)   Comisia poate cere statelor membre să îi comunice informații, iar statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs oricărei astfel de cereri. Dacă informațiile solicitate sunt de interes general și nu sunt confidențiale în sensul articolului 13, acestea sunt incluse în dosarul neconfidențial, astfel cum se prevede la alineatul (9) de la prezentul articol.

(3)   Atunci când este posibil, investigația este finalizată în termen de șase luni de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă trei luni în circumstanțe excepționale, cum ar fi numărul neobișnuit de mare al părților interesate sau situațiile de piață complexe. Comisia informează toate părțile interesate cu privire la o astfel de prelungire și explică motivele acesteia. În cazul în care o investigație se referă la produse sensibile, Comisia o încheie cât mai curând posibil, cu scopul de a lua o decizie finală în termen de patru luni de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)   Comisia adună toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a stabili condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și, după caz, verifică respectivele informații.

(5)   Comisia evaluează toți indicatorii economici și factorii relevanți de natură obiectivă și cuantificabilă care afectează situația industriei Uniunii, în special nivelul și volumul creșterii importurilor produsului în cauză, în valori absolute și relative, cota de piață internă absorbită de importurile sporite și variațiile referitoare la industria Uniunii cu privire la nivelul vânzărilor, inclusiv al prețurilor, producției, productivității, utilizării capacităților, profiturilor și pierderilor și ocupării forței de muncă. Această listă nu este exhaustivă, iar Comisia poate lua în considerare și alți factori relevanți pentru a stabili dacă există un prejudiciu grav sau amenințarea unui prejudiciu grav, cum ar fi stocurile, rentabilitatea capitalului angajat, fluxul de numerar, nivelul cotelor de piață și alți factori care cauzează sau care ar fi putut cauza prejudicii grave sau care prezintă amenințarea unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii.

(6)   Părțile interesate care au comunicat informații în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) litera (d) și reprezentanții țării în cauză pot lua cunoștință, prin cerere scrisă, de toate informațiile obținute de Comisie în legătură cu investigația, cu excepția documentelor interne întocmite de autoritățile Uniunii sau de cele ale statelor membre, cu condiția ca astfel de informații să fie relevante în vederea prezentării dosarului lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 13, și să fie utilizate de Comisie în cadrul investigației. Părțile interesate pot de asemenea prezenta observațiile lor privind astfel de informații. Atunci când există suficiente elemente de probă prima facie în sprijinul observațiilor respective, Comisia le ia în considerare.

(7)   Comisia se asigură că toate datele și statisticile utilizate în cadrul investigației sunt reprezentative, disponibile, inteligibile, transparente și verificabile.

(8)   Imediat ce există condițiile tehnice necesare, Comisia asigură accesul online, protejat cu o parolă, la dosarul neconfidențial („platforma online”), pe care îl gestionează și prin care se difuzează toate informațiile relevante și care nu sunt confidențiale în sensul articolului 13. Se acordă acces la platforma online părților interesate, statelor membre și Parlamentului European.

(9)   Comisia audiază părțile interesate, în special în cazul în care acestea au solicitat în scris să fie audiate, în termenul stabilit în avizul de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că rezultatul investigației este susceptibil de a le afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate. Comisia audiază părțile interesate și cu alte ocazii, dacă există motive speciale în acest sens.

(10)   Comisia facilitează accesul la investigație al sectoarelor industriale neomogene și fragmentate, care sunt compuse în mare parte din întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), prin intermediul unui serviciu de asistență dedicat pentru IMM-uri, de exemplu prin activități de sensibilizare, prin furnizarea de informații generale și de explicații cu privire la proceduri și la modalitatea de a depune o cerere, prin distribuirea de chestionare standard în toate limbile oficiale ale Uniunii și prin răspunsuri la întrebări generale, fără legătură cu un caz anume. Serviciul de asistență dedicat pentru IMM-uri pune la dispoziție formulare standard pentru statisticile ce urmează a fi transmise pentru reprezentativitate, precum și chestionare.

(11)   Atunci când informațiile nu sunt furnizate în termenul stabilit de Comisie sau atunci când investigația întâmpină un obstacol semnificativ, Comisia poate lua o decizie pe baza datelor disponibile. În cazul în care constată că o parte interesată sau o parte terță a furnizat informații false sau înșelătoare, Comisia nu ține seama de informațiile respective și poate utiliza datele disponibile.

(12)   Comisia instituie biroul consilierului-auditor, ale cărui competențe și responsabilități sunt stabilite în cadrul mandatului său adoptat de Comisie; biroul respectiv garantează exercitarea efectivă a drepturilor procesuale ale părților interesate.

(13)   Comisia informează, în scris, țara în cauză cu privire la deschiderea unei investigații.

(1)   Comisia poate adopta măsuri prealabile de supraveghere cu privire la importurile unui produs dintr-o țară în cauză atunci când evoluția importurilor produsului respectiv este de așa natură, încât ar putea genera una dintre situațiile menționate la articolele 3, 5 și 6. Respectivele măsuri prealabile de supraveghere se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 19 alineatul (2).

(2)   Măsurile prealabile de supraveghere sunt valabile pentru o perioadă limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, acestea încetează să fie valabile la sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează primei perioade de șase luni de la introducerea măsurilor respective.

(1)   Comisia adoptă măsuri de salvgardare provizorii în circumstanțe critice în care este probabil ca o întârziere să cauzeze un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, impunând adoptarea unor măsuri imediate, în urma unei constatări preliminare a Comisiei bazate pe factorii menționați la articolul 7 alineatul (5), conform căreia există suficiente elemente de probă prima facie care indică faptul că un produs originar din țara în cauză este importat:

(2)   Respectivele măsuri de salvgardare provizorii se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 19 alineatul (2).

(3)   În cazul produselor sensibile, se adoptă măsuri de salvgardare provizorii, în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (4), fără întârziere și, în orice caz, în termen de cel mult 21 de zile de la deschiderea investigației, pentru a se evita cauzarea unui prejudiciu pentru industria Uniunii care ar fi dificil de reparat, inclusiv în cazul în care un astfel de prejudiciu poate fi concentrat din punct de vedere geografic într-unul sau mai multe state membre.

(4)   Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, atunci când un stat membru solicită intervenția imediată a Comisiei și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (4). Comisia adoptă o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării.

(5)   Măsurile de salvgardare provizorii nu se aplică pentru mai mult de 200 de zile calendaristice.

(6)   În cazul în care măsurile de salvgardare provizorii sunt abrogate deoarece investigația arată că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), orice taxă vamală percepută în temeiul măsurilor de salvgardare provizorii respective se rambursează cu promptitudine.

(7)   Măsurile de salvgardare provizorii se aplică oricărui produs pus în liberă circulație după intrarea în vigoare a măsurilor respective. Cu toate acestea, respectivele măsuri nu împiedică punerea în liberă circulație a produselor aflate deja în drum spre Uniune, atunci când destinația acestora nu mai poate fi schimbată.

(8)   În cazul în care Comisia stabilește că o măsură de salvgardare provizorie se aplică pentru Mercosur ca entitate unică, Paraguayul este exceptat de la aplicarea măsurii, cu excepția cazului în care rezultatul unei investigații demonstrează că existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav este cauzată și de importurile în condiții preferențiale de produse din Paraguay.

(1)   În cazul în care, în urma unei investigații, se ajunge la concluzia că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia publică o decizie de încheiere a investigației și a procedurilor în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 19 alineatul (3).

(2)   Comisia publică un raport în care prezintă constatările și concluziile motivate la care a ajuns în ceea ce privește toate elementele relevante, de fapt sau de drept, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 13.

(1)   În cazul în care, în urma unei investigații, se ajunge la concluzia că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta măsuri de salvgardare definitive în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 19 alineatul (3).

(2)   Comisia publică un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru decizia luată, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 13.

(3)   Comisia nu aplică, nu prelungește și nu menține în vigoare o măsură de salvgardare bilaterală după expirarea perioadei de tranziție.

(4)   În cazul în care Comisia stabilește că o măsură se aplică pentru Mercosur ca entitate unică, Paraguayul este exceptat de la aplicarea măsurii, cu excepția cazului în care rezultatul unei investigații demonstrează că existența unui prejudiciu grav sau amenințării unui prejudiciu grav este cauzată și de importurile în condiții preferențiale de produse din Paraguay.

(1)   O măsură de salvgardare rămâne în vigoare numai pe perioada necesară pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și pentru a facilita adaptarea. Această perioadă nu depășește doi ani, în afara cazului în care este prelungită în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Durata inițială a unei măsuri de salvgardare prevăzute la alineatul (1) poate fi prelungită cu cel mult doi ani dacă măsura de salvgardare continuă să fie necesară pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și dacă există elemente de probă conform cărora industria Uniunii se adaptează. În cazul produselor sensibile, o măsură de salvgardare se prelungește cu până la doi ani, cu condiția ca aceasta să fie în continuare necesară pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii.

(3)   Nicio măsură de salvgardare nu se aplică din nou importului unui produs menționat în anexa 10-A (Programul de eliminare a tarifelor) la EMPA și în anexa 2-A (Programul de eliminare a tarifelor) la ITA care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri, cu excepția cazului în care s-a scurs o perioadă egală cu jumătate din durata totală a măsurii de salvgardare anterioare.

(4)   Orice stat membru, orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele industriei Uniunii sau orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii poate solicita o prelungire astfel cum este menționată la alineatul (2) din prezentul articol. În acest caz, înainte de a lua o decizie cu privire la prelungire, Comisia efectuează o reexaminare pentru a investiga dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, ținând seama de factorii menționați la articolul 7 alineatul (5). Comisia poate iniția o astfel de reexaminare din proprie inițiativă dacă există suficiente elemente de probă prima facie potrivit cărora condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol au fost îndeplinite. Măsura de salvgardare rămâne în vigoare în așteptarea rezultatului reexaminării respective.

(5)   Avizul de deschidere a unei reexaminări menționate la alineatul (4) din prezentul articol este publicat în conformitate cu articolul 5 alineatele (6) și (7). Reexaminarea este efectuată în conformitate cu articolul 7.

(6)   Orice decizie cu privire la o prelungire în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol este luată în conformitate cu articolele 10 și 11.

(7)   Durata totală a unei măsuri de salvgardare nu poate depăși patru ani, incluzând perioada de aplicare a oricărei măsuri de salvgardare provizorii, perioada inițială de aplicare și orice prelungire a acesteia.

(1)   Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament pot fi utilizate doar în scopul în care au fost solicitate.

(2)   Informațiile de natură confidențială și informațiile furnizate în mod confidențial, primite în temeiul prezentului regulament, nu se dezvăluie fără consimțământul expres al persoanei care le furnizează.

(3)   Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivele pentru care informația ar trebui să fie confidențială. Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate cu caracter neconfidențial. Respectivele rezumate sunt suficient de detaliate pentru a permite o înțelegere rezonabilă a conținutului informațiilor confidențiale. În cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul că informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, părțile interesate indică motivele pentru care nu este posibil un rezumat. Cu toate acestea, în cazul în care se constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și că persoana care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația în cauză poate să nu fie luată în considerare.

(4)   În cazul în care informațiile privind producția, capacitatea de producție, ocuparea forței de muncă, salariile, volumul și valoarea vânzărilor interne sau prețul mediu sunt prezentate în mod confidențial, Comisia se asigură că sunt prezentate rezumate neconfidențiale relevante care să dezvăluie cel puțin date agregate sau, în cazurile în care divulgarea datelor agregate ar periclita confidențialitatea datelor societății, indici pentru fiecare perioadă de 12 luni care face obiectul investigației, astfel încât să se asigure dreptul adecvat la apărare al părților interesate. În acest sens, ar trebui să fie luate în considerare cererile de confidențialitate în situațiile în care anumite structuri ale pieței sau ale industriei Uniunii justifică acest lucru. Această dispoziție nu împiedică prezentarea unor rezumate neconfidențiale mai detaliate.

(5)   Cererile de confidențialitate nu sunt justificate în ceea ce privește informațiile referitoare la standardele tehnice și de calitate de bază sau la utilizările produsului în cauză. Cererile de confidențialitate în ceea ce privește informațiile referitoare la identitatea solicitanților și a altor societăți de producție cunoscute care nu fac parte din cerere sunt justificate numai în circumstanțe excepționale, care trebuie să fie demonstrate în mod corespunzător de către Comisie. În acest sens, simple afirmații nu sunt suficiente pentru a justifica cererile de confidențialitate. În cazul în care identitatea solicitanților nu poate fi dezvăluită, Comisia dezvăluie numărul total de producători incluși în industria Uniunii și proporția pe care o reprezintă producția solicitanților în raport cu producția totală a industriei Uniunii.

(6)   În orice caz, o informație este considerată confidențială atunci când este probabil ca dezvăluirea acesteia să aibă consecințe nefavorabile semnificative pentru persoana care a furnizat-o sau pentru sursa respectivei informații.

(7)   Alineatele (1)-(6) nu împiedică autoritățile Uniunii să facă trimitere la informații cu caracter general, în special la motivele pe care sunt bazate deciziile luate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, autoritățile Uniunii țin seama de interesul legitim al persoanelor fizice și juridice care doresc ca secretele lor de afaceri să nu fie dezvăluite.

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la aplicarea, punerea în aplicare și îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Raportul include, printre altele, informații cu privire la aplicarea oricăror măsuri de salvgardare provizorii și definitive, a oricăror măsuri prealabile de supraveghere, a oricăror măsuri de supraveghere regională și de salvgardare, precum și cu privire la încheierea investigațiilor și a procedurilor fără instituirea de măsuri.

(3)   În raport se prezintă, de asemenea, un rezumat al statisticilor și al evoluției schimburilor comerciale cu fiecare țară în cauză, cu privire la care a fost instituită o măsură de salvgardare.

(4)   În termen de două luni de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune a comisiei sale competente pentru a prezenta și pentru a explica orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)   Comisia publică raportul în termen de cel mult trei luni de la prezentarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu.

(1)   În cazul în care un produs originar din țara în cauză este importat în condiții preferențiale pe teritoriul uneia sau al mai multor regiuni ultraperiferice ale Uniunii în cantități atât de mari și în astfel de condiții încât cauzează sau amenință să provoace o deteriorare gravă a situației economice a regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, Comisia poate adopta, în mod excepțional, măsuri de salvgardare limitate la teritoriul regiunilor ultraperiferice în cauză, cu excepția cazului în care se ajunge la o soluție reciproc satisfăcătoare.

(2)   Fără a se aduce atingere alineatului (1), alte norme prevăzute în prezentul regulament aplicabile măsurilor de salvgardare se aplică, de asemenea, oricărei măsuri de salvgardare adoptate în temeiul prezentului articol.

(3)   În sensul alineatului (1), „deteriorare gravă” înseamnă dificultăți majore într-un sector economic care produce produse similare sau direct concurente. Determinarea deteriorării grave se bazează pe factori obiectivi, inclusiv pe următoarele:

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 17 se conferă Comisiei pe o perioadă de 18 ani de la data intrării în vigoare a acordului.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 4 din regulamentul respectiv.

(1)   Prezentul regulament se aplică în ceea ce privește ITA de la data intrării în vigoare a ITA până la data intrării în vigoare a EMPA. Odată cu intrarea în vigoare a EMPA, moment în care ITA încetează să producă efecte juridice, prezentul regulament se aplică în ceea ce privește EMPA.

(2)   Relația dintre EMPA și ITA este reglementată de articolul 3.2 alineatele (3)-(8) din EMPA.