(1)

La 19 decembrie 2024, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de valină originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”, „RPC” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază” . Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la data de 5 noiembrie 2024 de către Eurolysine SAS (denumit în continuare „Eurolysine” sau „reclamantul”). Plângerea a fost depusă de industria Uniunii producătoare de valină în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

Comisia a impus obligativitatea înregistrării pentru importurile de valină originară din China prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/326 (3) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”).

(4)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 17 iulie 2025, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjelor de dumping și a marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind exactitatea calculelor în termen de trei zile lucrătoare.

(5)

La 23 iulie 2025, Bayannur Huaheng Biotechnology Co., Ltd. (denumită în continuare „BHB”, care formează, împreună cu societățile sale afiliate, „grupul Huaheng”) a depus o comunicare scrisă în care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la presupusele erori materiale în calcularea marjei de dumping care i se aplică, susținând că Comisia a săvârșit o eroare prin: (i) deducerea de două ori a comisioanelor bancare; (ii) luarea în considerare exclusiv a prețului unitar al amidonului de porumb în locul mediei prețurilor unitare ale amidonului de porumb și pulberii de proteină în raport cu ajustarea ascendentă a valorii de referință a amidonului de porumb pentru a ține seama de adaosul pentru porumbul nemodificat genetic; și (iii) utilizarea unei ponderi de 23,3 % pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), care includ un cuantum de 17 848 USD pentru costurile de distribuție, întrucât, conform afirmațiilor BHB, aceste costuri de distribuție au fost deduse din prețul de export.

(6)

Comisia a considerat că afirmația de la punctul (ii) este justificată și a ajustat în consecință marja de dumping pentru grupul Huaheng. Afirmația de la punctul (i) a fost respinsă în etapa provizorie, dar, în urma prezentării de elemente de probă suplimentare, a fost ulterior reexaminată după comunicarea constatărilor provizorii la considerentul 145. O afirmație a CJ (Shenyang) Biotechnology Co., Ltd. („CJS”) similară cu afirmația de la punctul (iii) a fost respinsă în etapa provizorie și în considerentele 140-141.

(7)

La 14 august 2025, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1737 (4) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie la importurile de valină originară din China.

(8)

În urma comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora a fost instituită o taxă antidumping provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamantul și cei doi producători-exportatori incluși în eșantion, CJS, împreună cu societățile sale afiliate și grupul Huaheng, și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu.

(9)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu reclamantul, cu CJS, împreună cu societățile sale afiliate și cu grupul Huaheng.

(10)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Ajinomoto Omnichem, Belgia (denumită în continuare „Ajinomoto”), un importator afiliat producătorului-exportator chinez care nu a cooperat la investigație, Shanghai Ajinomoto Amino Acid Co. Ltd, s-a înregistrat ca parte interesată și a prezentat observații cu privire la definiția produsului. Observațiile în cauză sunt abordate în considerentele 27-37.

(11)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a-și formula constatările definitive, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile preliminare, după caz.

(12)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de valină originară din China (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Au fost primite observații din partea reclamantului, din partea grupului Huaheng, din partea CJS și din partea Ajinomoto.

(13)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit, de asemenea, posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu reclamantul, grupul Huaheng și CJS.

(14)

În lipsa oricăror observații privind eșantionarea importatorilor neafiliați, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 8 din regulamentul provizoriu.

(15)

În ceea ce privește eșantionarea producătorilor-exportatori, reclamantul a susținut că datele din perioada de investigație (denumită în continuare „PI”), pe care s-a bazat eșantionul de producători-exportatori, nu au reflectat în mod corespunzător dinamica pieței care începuse înainte de perioada de investigație. În special, reclamantul a susținut că volumul vânzărilor CJS către Uniune a fost extrem de limitat în comparație cu vânzările CJS pe piața chineză. Astfel, reclamantul a susținut că, întrucât dumpingul este evaluat ca diferența dintre prețul de export și prețul intern, CJS nu ar fi reprezentativ pentru situația pieței.

(16)

Comisia a observat că investigația a constatat existența unor distorsiuni semnificative pe piața valinei din China și că, prin urmare, valoarea normală nu se bazează pe vânzările interne ale producătorilor-exportatori. În orice caz, astfel cum se indică în considerentul 10 din regulamentul provizoriu, Comisia a ales eșantionul de producători-exportatori pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi examinat în mod rezonabil în timpul disponibil, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, iar CJS a fost reprezentativ în acest sens. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(17)

Reclamantul a reiterat, de asemenea, că CJS nu este reprezentativ, deoarece nu este o societate sub proprietate chineză. În sprijinul acestei afirmații, reclamantul a invocat faptul că CJS s-a numărat printre reclamanți în cadrul investigațiilor antidumping în curs privind importurile de lizină din China în Brazilia și în Statele Unite ale Americii („SUA”).

(18)

Comisia a respins deja o parte din această afirmație, și anume că CJS este o societate străină care își desfășoară activitatea în China și, prin urmare, nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca societățile chineze, în considerentul 16 din regulamentul provizoriu, deoarece aceste criterii nu au fost relevante pentru eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, care prevede că un eșantion ar trebui să se bazeze pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care ar putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. De asemenea, nici rolul societăților implicate în legătură cu alte produse și care intră în sfera de competență a altor jurisdicții nu este relevant. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(19)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că exporturile CJS către Uniune au scăzut dramatic în beneficiul altor exportatori chinezi, deoarece valina produsă de CJS are prețuri semnificativ mai mari. Reclamantul a adăugat că acest lucru a fost confirmat de constatările Comisiei din considerentul 133 în ceea ce privește utilizarea marjei de profit a importatorului neafiliat (Quimidroga’s S.A. – denumit în continuare „Quimidroga”), care a fost considerată nereprezentativă.

(20)

Comisia a menționat că, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, eșantionul se bazează pe datele disponibile la momentul selectării eșantionului. Pe baza acestor date, Comisia a constatat că eșantionul este reprezentativ pentru vânzările la export ale produsului în cauză în cursul perioadei de investigație. Circumstanțele survenite după perioada de investigație nu sunt relevante pentru selectarea eșantionului. În aceeași ordine de idei, prețul importurilor de valină nu a fost relevant pentru selectarea eșantionului, care s-a bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi examinat în mod rezonabil în timpul disponibil. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(21)

Reclamantul a susținut, de asemenea, că producătorii-exportatori chinezi cooperanți neincluși în eșantion vor beneficia în mod nejustificat de marja de dumping scăzută a CJS, deoarece aceasta este inclusă în calculul marjei de dumping medii ponderate a societăților incluse în eșantion, care este aplicabilă și societăților cooperante care nu au făcut parte din eșantion. Reclamantul a adăugat că o marjă de dumping medie ponderată a societăților incluse în eșantion nu ar fi suficientă pentru a proteja industria Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, reclamantul a solicitat Comisiei să calculeze marja de dumping pentru societățile cooperante care nu au făcut parte din eșantion într-un mod care să reflecte mai bine situația pieței și să protejeze mai eficient industria Uniunii.

(22)

Reclamantul nu a furnizat nicio metodologie specifică pentru calcularea marjei de dumping aplicabile producătorilor-exportatori cooperanți care nu au făcut parte din eșantion. În plus, articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază prevede că, atunci când se utilizează eșantionarea în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv, taxa antidumping aplicabilă producătorilor-exportatori cooperanți care nu au făcut parte din eșantion „nu depășește marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care constituie eșantionul”. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(23)

În lipsa altor observații privind eșantionarea producătorilor-exportatori, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 10-18 din regulamentul provizoriu.

(24)

În lipsa oricăror observații privind examinarea individuală, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 19 din regulamentul provizoriu.

(25)

În urma comunicării constatărilor provizorii, a fost efectuată o vizită de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediul importatorului neafiliat care a furnizat un răspuns complet la chestionar:

(26)

În lipsa observațiilor privind perioada de investigație („PI”) și perioada examinată, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 24 din regulamentul provizoriu.

(27)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Ajinomoto, un importator afiliat unui producător-exportator chinez necooperant, a prezentat observații cu privire la definiția produsului, susținând că valina utilizată pentru aplicații farmaceutice (de uz farmaceutic) ar avea caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale diferite și utilizări preconizate, grad de interschimbabilitate, standarde de calitate și canale de distribuție diferite de valina de uz alimentar și furajer și a solicitat excluderea acesteia din definiția produsului.

(28)

Ajinomoto și-a justificat afirmația făcând trimitere la regulile de origine nepreferențiale pentru capitolul 29 care vizează produsul în cauză, pe baza cărora purificarea este considerată o transformare substanțială a produsului. Pe această bază și întrucât valina de uz farmaceutic este supusă unui astfel de proces de purificare, Ajinomoto a susținut că aceasta nu ar trebui să fie inclusă în definiția produsului.

(29)

Afirmația privind definiția produsului a fost prezentată numai după instituirea măsurilor provizorii, în timp ce, în conformitate cu avizul de deschidere, orice afirmație referitoare la definiția produsului ar trebui transmisă în termen de 10 zile de la deschiderea prezentei investigații. În consecință, cererea a fost tardivă și, prin urmare, nu mai este admisibilă în această etapă.

(30)

În orice caz, Comisia a remarcat mai întâi că a concluzionat, în considerentul 32 din regulamentul provizoriu, că diferitele clase de valină au caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale similare, toate fiind constituite din aceeași moleculă și având aceleași funcții de bază, și anume furnizarea de valină foarte digerabilă animalelor și oamenilor, fie în produse farmaceutice, fie în alimente (ca supliment alimentar), fie în hrana pentru animale. În plus, toate clasele de valină sunt produse prin același proces de producție, cu grade diferite de purificare și extracție. Toate clasele de valină sunt importate sub aceleași coduri TARIC.

(31)

Ajinomoto nu a furnizat niciun element de probă care să justifice afirmația potrivit căreia valina de uz farmaceutic ar avea caracteristici fizice, tehnice și chimice diferite. De fapt, Ajinomoto a confirmat că produsul este din punct de vedere chimic același cu valina de uz alimentar sau furajer și se bazează pe aceeași moleculă (L-valină). De asemenea, presupusele standarde de calitate diferite aplicabile producătorilor de valină de uz farmaceutic nu modifică compoziția chimică a produsului.

(32)

Ajinomoto a susținut că valina de uz farmaceutic ar avea un colorant mai cristalin sub formă de pulbere datorită perfecționării complementare a valinei de uz furajer efectuată de Ajinomoto. Cu toate acestea, Comisia observă că, în pofida acestei diferențe, produsele sunt încă foarte asemănătoare, iar caracteristicile lor de bază rămân aceleași.

(33)

În al doilea rând, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 32 din regulamentul provizoriu, chiar dacă cerințele privind puritatea valinei farmaceutice sunt mai exigente, aceasta are în continuare aceeași funcție, și anume de a furniza aminoacidul esențial animalelor și oamenilor, fie în produsele farmaceutice, fie în alimente (ca supliment alimentar), fie în hrana pentru animale.

(34)

În al treilea rând, în ceea ce privește regulile de origine nepreferențiale pentru capitolul 29, chiar Ajinomoto a confirmat că, în ceea ce privește concluzia formulată în considerentul 32 din regulamentul provizoriu, ea este aplicabilă pentru produsele de uz alimentar, dar nu ar trebui să se aplice pentru valina de uz farmaceutic, din cauza transformării substanțiale a valinei de uz alimentar prin purificarea acesteia. Cu toate acestea, regulile de origine nepreferențiale pentru capitolul 29 menționate de importator acoperă nu numai prelucrarea pentru aplicații farmaceutice, ci și prelucrarea pentru substanțe de uz alimentar. Prin urmare, purificarea în scopuri farmaceutice este un proces de producție din aceeași categorie care se aplică și pentru uz alimentar.

(35)

În plus, potrivit Ajinomoto, valina de uz farmaceutic nu a fost considerată de reclamant ca fiind un produs în cauză. Ajinomoto susține că valina de uz farmaceutic este produsă în Uniune de o altă societate decât reclamantul. Întrucât reclamantul a susținut că reprezintă 100 % din producția de valină din Uniune și nu avea cunoștință de alți producători, Ajinomoto a susținut că valina de uz farmaceutic nu trebuie să facă obiectul plângerii. Comisia și-a confirmat constatările din considerentul 33 din regulamentul provizoriu, și anume că investigația a arătat că, la data obținerii autorizațiilor de reglementare relevante, Eurolysine avea capacitatea tehnică de a produce toate clasele de valină. În plus, descrierea produsului din plângere a definit produsul ca fiind un aminoacid cu o formulă chimică care acoperă valina din toate clasele, inclusiv cea de uz farmaceutic.

(36)

Prin urmare, afirmațiile importatorului au fost respinse.

(37)

În lipsa oricăror alte observații privind produsul care face obiectul investigației, produsul în cauză și produsul similar, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 25-33 din regulamentul provizoriu.

(38)

În urma comunicării constatărilor finale, Ajinomoto și-a reiterat observațiile din etapa provizorie, pe care Comisia le-a abordat deja în considerentele 27-36. Societatea a formulat observații cu privire la diferența de preț dintre valina de uz farmaceutic și valina de uz furajer, susținând că prețul produsului de uz farmaceutic este semnificativ mai mare și, în consecință, nu s-a demonstrat că importurile de valină de uz farmaceutic au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. Societatea a subliniat, de asemenea, diferența dintre producătorii săi afiliați din China și producătorii din Uniune în ceea ce privește activitățile desfășurate. Ajinomoto a susținut că Eurolysine fabrică produsul care face obiectul investigației, în timp ce Shanghai Ajinomoto îl purifică până ajunge la stadiul de valină de uz farmaceutic, ceea ce constituie un proces complet diferit, care nu poate fi efectuat de reclamant. În plus, societatea a susținut că cele două produse nu sunt destinate acelorași utilizatori, deoarece valina de uz farmaceutic este utilizată în scopuri farmaceutice, în timp ce valina de uz furajer este utilizată pentru hrana animalelor. În cele din urmă, societatea a reiterat faptul că valina de uz farmaceutic nu ar fi fost inclusă în plângere și, prin urmare, nu ar intra în domeniul de aplicare al prezentei proceduri.

(39)

Comisia și-a confirmat evaluările și a observat că valina de uz farmaceutic este, astfel cum a confirmat chiar Ajinomoto, o versiune a valinei (și anume, produsul care face obiectul investigației) cu un anumit nivel de puritate. Prin urmare, în pofida diferenței de preț, a faptului că Ajinomoto efectuează o parte diferită a procesului de producție a produsului care face obiectul investigației și a diferitelor utilizări preconizate, acest lucru nu constituie o bază suficientă pentru a le considera produse diferite, astfel cum s-a detaliat în considerentele 27-36.

(40)

În plus, informațiile privind diferența în ceea ce privește procesul de producție, presupusele caracteristici specifice ale valinei de uz farmaceutic și prețurile nu au putut fi verificate în cursul investigației, deoarece producătorul chinez afiliat societății Ajinomoto nu a cooperat la prezenta investigație, iar Ajinomoto a ales să participe la investigație numai după instituirea măsurilor provizorii. În plus, afirmațiile sale nu sunt susținute de niciun element de probă substanțial. În consecință, Comisia a stabilit că toate tipurile de valină se încadrează în definiția produsului care face obiectul investigației și, ca atare, au cauzat prejudiciul descris la punctele 4 și 5 din regulamentul provizoriu. Comisia a evaluat impactul tuturor importurilor produsului în cauză asupra industriei Uniunii și, prin urmare, afirmația Ajinomoto a fost respinsă.

(41)

Argumentul potrivit căruia industria Uniunii nu ar fi în măsură să producă valină de uz farmaceutic și că aceasta din urmă nu a fost inclusă în plângere a fost deja abordat în considerentul 35. În plus, valina de uz farmaceutic a fost menționată în mod specific în plângere ca făcând parte din definiția produsului. În fine, industria Uniunii a confirmat că este în măsură să producă valină pentru piața produselor care nu sunt destinate hranei pentru animale și că diferitele clase de puritate ale valinei împărtășesc aceeași funcție de bază, și anume furnizarea de valină destinată animalelor și oamenilor. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(42)

În consecință, Comisia și-a confirmat evaluarea și a respins cererea de excludere a valinei de uz farmaceutic din definiția produsului.

(43)

În urma comunicării constatărilor provizorii, cei doi producători-exportatori incluși în eșantion, CJS, grupul Huaheng și reclamantul au transmis observații.

(44)

În absența observațiilor cu privire la procedura de stabilire a valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 34-40 din regulamentul provizoriu.

(45)

În lipsa oricăror observații cu privire la existența unor distorsiuni semnificative în RPC, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 44-139 din regulamentul provizoriu.

(46)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, reclamantul a sprijinit decizia Comisiei de a selecta Columbia ca țară reprezentativă.

(47)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng s-a opus deciziei Comisiei de a selecta Columbia ca țară reprezentativă. În primul rând, grupul Huaheng a susținut că Indonezia este cea mai adecvată țară reprezentativă, deoarece este singura țară care: (i) produce valină; (ii) prezintă importuri substanțiale nedistorsionate ale tuturor factorilor principali de producție; și (iii) oferă date financiare ușor accesibile care acoperă întreaga PI. În al doilea rând, în cazul în care Comisia nu ar utiliza Indonezia, grupul Huaheng a susținut că Comisia ar trebui să revină la Malaysia, selectată în a doua notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale din 4 iunie 2025 (denumită în continuare „a doua notă”). În al treilea rând, Columbia ar trebui să fie descalificată din cauza distorsiunilor privind majoritatea principalilor factori de producție și a lipsei de date financiare disponibile. Cu toate acestea, în cazul în care Columbia ar fi menținută în continuare, grupul Huaheng a solicitat Comisiei să înlocuiască valoarea de referință pentru amidonul de porumb.

(48)

Grupul Huaheng a susținut că fabricarea unui produs din aceeași categorie generală sau din același sector general poate fi luată în considerare numai atunci când nu există nicio producție a produsului care face obiectul investigației în nicio țară cu un nivel comparabil de dezvoltare economică. În cazul de față, dintre cele două țări disponibile pe baza acestor criterii, Brazilia și Indonezia, Indonezia ar trebui să aibă prioritate, deoarece importă în cantități substanțiale principalii factori de producție. În ceea ce privește Brazilia, în a doua notă, Comisia a confirmat că, chiar dacă Brazilia a produs valină în cursul perioadei de investigație, nu există informații financiare actualizate. Prin urmare, Brazilia ar fi trebuit să fie eliminată ca potențială țară reprezentativă.

(49)

Comisia a observat că abordarea grupul Huaheng a ignorat faptul că, în cazul de față, nu existau date financiare ușor accesibile pentru niciun producător de valină din Indonezia. Prin urmare, Comisia a trebuit să recurgă la un produs din aceeași categorie generală sau din același sector general ca valina. În observațiile sale privind comunicarea constatărilor provizorii, chiar grupul Huaheng a reiterat doar posibilitatea de a se baza pe producătorul de acid citric PT. Indo Acidatama Tbk. În orice caz, Comisia a observat, de asemenea, că a respins Indonezia ca țară reprezentativă adecvată pe baza cotei semnificative a importurilor din China pentru cel puțin patru dintre cei mai importanți factori de producție și pe baza denaturării pieței în ceea ce privește porumbul și cărbunele. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(50)

În plus, grupul Huaheng nu a fost de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia grupul Huaheng a ales în mod subiectiv Brazilia și Turcia ca posibile țări reprezentative în raport cu care a comparat Indonezia, în loc să compare Indonezia cu Malaysia și Columbia (5). Pentru a răspunde constatării provizorii a Comisiei, grupul Huaheng a subliniat că au existat importuri semnificative de porumb în Indonezia și a menționat că se preconiza că Columbia va deschide o investigație privind importurile de porumb originar din SUA. Deși nu a fost deschisă o astfel de investigație, grupul Huaheng a susținut că acest lucru a indicat faptul că este posibil ca prețul porumbului din Columbia să fi fost distorsionat din cauza presupuselor importuri subvenționate din SUA, deoarece SUA au furnizat aproape 97 % din totalul importurilor de porumb în Columbia. Comisia a considerat că afirmația grupul Huaheng este speculativă și nefondată, deoarece nu a adus niciun element de probă privind presupusa subvenționare a porumbului din SUA, iar Columbia nu a deschis o investigație în materie de apărare comercială privind porumbul din SUA. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(51)

Grupul Huaheng a subliniat că volumele importurilor de amidon de porumb în Indonezia au fost în concordanță cu volumele importurilor în Malaysia și că acestea au fost mai mari decât volumele importurilor în Columbia.

(52)

Comisia a respins deja aceste afirmații în considerentul 161 din regulamentul provizoriu. Întrucât grupul Huaheng nu a prezentat niciun alt argument în sprijinul acestor afirmații, Comisia le-a respins pe baza raționamentului prezentat în considerentul 161 din regulamentul provizoriu.

(53)

În plus, grupul Huaheng a susținut că modul în care Comisia a analizat numai factorii de producție afectați de o parte semnificativă a importurilor din China a fost înșelător, deoarece nu a luat în considerare toți factorii de producție. Astfel, potrivit grupului Huaheng, valorile de referință bazate pe importurile în Columbia de amidon de porumb, cărbune și cărbune activ nu erau nici ele fiabile. În această privință, grupul Huaheng și-a reiterat observațiile rezumate în considerentul 184 din regulamentul provizoriu cu privire la importurile unor astfel de mijloace de producție în Indonezia, în comparație cu importurile în Malaysia și Columbia.

(54)

Cu toate acestea, Comisia nu a fost de acord cu această afirmație, deoarece a analizat toate mijloacele de producție menționate de grupul Huaheng, inclusiv porumbul, din Indonezia. Cu titlu de exemplu, în prima notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale din 2 aprilie 2025 (denumită în continuare „prima notă”), Comisia a invocat existența interdicției la importul de porumb în Indonezia. De asemenea, Comisia nu a constatat că importurile de amidon de porumb, cărbune și cărbune activ în Columbia au fost distorsionate. Acest aspect a fost abordat în mod specific în considerentele 66, 68 și 70. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(55)

Grupul Huaheng a contestat interpretarea Comisiei din considerentul 187 din regulamentul provizoriu potrivit căreia interdicția la importul de porumb în Indonezia ar putea fi motivul pentru un volum mai mic al importurilor în comparație cu Malaysia și Columbia (6). Potrivit grupului Huaheng, interpretarea Comisiei a fost contrazisă de faptul că prețul mediu de import al porumbului în Indonezia a fost identic cu prețul de import în Malaysia și mai mare decât prețul de import în Columbia. În plus, în opinia grupului Huaheng, interdicția la import pentru porumb în Indonezia nu s-a reflectat în volumele importurilor în Indonezia. În mod similar, în ceea ce privește cărbunele, afectat de denaturarea pieței identificate de Comisie în prima notă, grupul Huaheng a susținut că prețul de import în Indonezia a fost comparabil cu cel al importurilor în Malaysia.

(56)

Comparația prețurilor efectuată de grupul Huaheng a fost menită să arate că denaturarea pieței identificată în ceea ce privește porumbul și cărbunele nu a afectat prețul de import al acestor factori de producție în Indonezia. Cu toate acestea, în considerentul 187 din regulamentul provizoriu, Comisia a susținut că interdicția la import pentru porumb ar fi putut avea un impact asupra volumului importurilor, dar, în acest context, nu a evaluat efectul unei astfel de interdicții asupra prețurilor. Prin urmare, argumentele prezentate de grupul Huaheng nu au abordat raționamentul Comisiei și nu au infirmat constatările Comisiei în această privință. În plus, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia interdicția la import pentru porumb nu s-a reflectat în volumele importurilor în Indonezia, Comisia a reamintit că, în prima notă, a explicat că, în temeiul acestei interdicții la import, importul de porumb este permis în termenul lunilor prevăzute și atât timp cât cererea internă nu este satisfăcută de producția locală (7). Prin urmare, interdicția la importul de porumb nu este o interdicție totală, iar importurile de porumb continuă să se desfășoare, deși la un nivel redus. Statisticile privind importurile nu au putut indica absența importurilor de porumb în Indonezia, astfel cum pare să sugereze grupul Huaheng. Dimpotrivă, aceste statistici arată importuri de porumb, dar în volume mai mici în comparație cu Malaysia și Columbia, un aspect pe care grupul Huaheng nu l-a abordat. În cele din urmă, în orice caz, comparația cu prețurile din Malaysia și Columbia efectuată de grupul Huaheng atât în ceea ce privește atât porumbul, cât și cărbunele, nu arată dacă denaturarea pieței a afectat prețul porumbului și al cărbunelui din Indonezia. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(57)

În cele din urmă, grupul Huaheng a susținut că, conform raționamentului Comisiei, potrivit căruia un volum scăzut implică o distorsionare, amidonul de porumb din Columbia ar face, de asemenea, obiectul distorsiunilor din cauza volumului scăzut al importurilor, care s-ar reflecta, de asemenea, în prețul ridicat din Columbia.

(58)

Comisia a abordat și a respins, în considerentul 66, afirmația potrivit căreia prețul de import al amidonului de porumb în Columbia a fost distorsionat.

(59)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng nu a fost de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia datele financiare ale Ajinomoto Malaysia nu au putut reprezenta o valoare de referință fiabilă pentru costurile VAG și profit, deoarece Ajinomoto Malaysia a încetat să mai producă MSG (glutamat monosodic), celălalt produs considerat de Comisie ca fiind din aceeași categorie generală ca valina, în Malaysia. În acest sens, grupul Huaheng a pus sub semnul întrebării fiabilitatea raportului anual pe 2024 al Ajinomoto Malaysia în ceea ce privește încetarea producției de MSG din cauza presupusei lipse de claritate a formulării raportului anual.

(60)

Comisia a menționat că faptul că Ajinomoto Malaysia nu mai era implicată în producția de MSG a fost confirmat, de asemenea, într-o investigație recentă, în care autoritățile malaysiene au informat Comisia că Ajinoriki Malaysia era singurul producător de MSG din țară (8). Prin urmare, datele societății Ajinomoto Malaysia nu au putut fi utilizate, iar această afirmație a fost respinsă.

(61)

În ceea ce privește Ajinoriki Malaysia, grupul Huaheng a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia datele financiare ale Ajinoriki Malaysia nu au putut reprezenta o valoare de referință fiabilă pentru costurile VAG și profit din cauza implicării societății în practici de circumvenție (9). Într-adevăr, potrivit grupului Huaheng, implicarea Ajinoriki Malaysia în practici de circumvenție în producția de MSG a fost evaluată numai pentru perioada de raportare a investigației respective (1 iulie 2023-30 iunie 2024).

(62)

Comisia a observat că modificarea configurației schimburilor comerciale constatată în investigația anticircumvenție în cauză s-a datorat creșterii exporturilor comerciantului afiliat Ajinoriki Malaysia din China către Malaysia, care a început din 2021, în cursul perioadei de investigație a investigației anticircumvenție (10). Prin urmare, modificarea configurației schimburilor comerciale identificată de Comisie în investigația anticircumvenție a afectat datele financiare din 2022 ale societății Ajinoriki Malaysia. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(63)

În plus, în ceea ce privește faptul că cele mai recente date financiare disponibile ale Ajinoriki Malaysia datează din 2022, grupul Huaheng a susținut că Comisia s-a bazat pe date care nu mai erau de actualitate privind profitul importatorilor neafiliați din investigația privind importurile de anumiți alcooli polivinilici originari din China (denumită în continuare „investigația PVA”) (11), pentru a stabili profitul comercianților și importatorilor afiliați.

(64)

Comisia a observat că profitul rezonabil al unui producător dintr-o țară reprezentativă la stabilirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, pe de o parte, și marja de profit utilizată pentru ajustarea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) și alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, pe de altă parte, se bazează pe un temei juridic diferit și servesc unui scop diferit și, prin urmare, nu sunt comparabile. În consecință, Comisia nu s-a putut baza pe datele financiare din 2022 ale Ajinoriki Malaysia, iar această afirmație a fost respinsă.

(65)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng a susținut că valoarea de referință columbiană pentru amidonul de porumb a fost distorsionată și că Comisia ar trebui să o înlocuiască cu o valoare de referință mai adecvată, cum ar fi prețul de import în Indonezia, Malaysia sau un „preț de import global”. În primul rând, grupul Huaheng a susținut că volumul importurilor în Columbia a fost nereprezentativ de scăzut, de exemplu în comparație cu Indonezia sau Malaysia, ambele țări fiind mari importatori de amidon de porumb. În al doilea rând, grupul Huaheng a susținut că volumul extrem de scăzut al importurilor în Columbia a condus la prețuri de import anormal de ridicate, de exemplu în comparație cu Brazilia (cu 37 % mai mari), Thailanda (27 %), Indonezia (72 %) și Malaysia (65 %). În al treilea rând, grupul Huaheng a prezentat date privind importurile în Columbia pentru fiecare societate importatoare și pentru fiecare țară de origine. Grupul Huaheng a susținut că o societate importatoare a fost responsabilă pentru aproape 50 % din totalul importurilor în Columbia. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că toate importurile de la societatea importatoare respectivă au provenit de la furnizori afiliați, o circumstanță despre care grupul Huaheng a susținut că ridică îndoieli cu privire la condițiile de concurență deplină ale prețului de achiziție. În al patrulea rând, grupul Huaheng a susținut că principalele activități ale societății importatoare respective se desfășurau în sectorul alimentar, al băuturilor și farmaceutic și că, prin urmare, era probabil ca amidonul de porumb importat de societatea respectivă să aibă un preț mai mare decât amidonul de porumb industrial utilizat pentru valina utilizată de către producătorul grupului Huaheng, și anume BHB.

(66)

În ceea ce privește prima și a doua afirmație, Comisia a concluzionat în prima notă că porumbul din Indonezia a fost afectat de denaturarea pieței sub forma unei interdicții la importul de porumb. În plus, Comisia a evaluat datele din GTA pentru PI în ceea ce privește volumul și valoarea importurilor către toate țările, originare din toate țările, cu excepția RPC și a țărilor enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Datele au arătat că, deși prețul din Malaysia a fost cu 40 % mai mic decât cel din Columbia, au existat, de asemenea, țări cu volume mari de importuri cu prețuri similare sau mai mari decât cele din Columbia, cum ar fi Germania (la fel ca în Columbia), Franța (cu 26 % mai mari decât în Columbia), Canada (cu 34 % mai mari decât în Columbia), Regatul Unit (cu 64 % mai mari decât în Columbia) și Australia (cu 1 % mai mari decât în Columbia). Comisia a observat, de asemenea, că, deși grupul Huaheng a menționat Brazilia ca exemplu de țară cu un preț de import mai mic decât cel din Columbia, volumul importurilor în Brazilia a fost cu 21 % mai mic decât volumul importurilor în Columbia. Prin urmare, Comisia a concluzionat că volumul importurilor în Columbia nu a avut ca rezultat un preț de import anormal de ridicat. Pe această bază, simplul fapt că prețurile de import au fost diferite de la o țară la alta nu înseamnă, în sine, că prețurile mai mari sau mai mici sunt anormale și că nu ar trebui să fie luate în considerare. În ceea ce privește a treia afirmație, grupul Huaheng nu a prezentat elemente de probă care să ateste dacă societatea importatoare și furnizorii săi erau afiliați. În plus, Comisia a evaluat datele prezentate de grupul Huaheng și a observat că prețurile la care societatea importatoare identificată de grupul Huaheng a achiziționat amidon de porumb variau foarte mult în funcție de țara furnizoare și, prin urmare, datele furnizate nu au dovedit că diferența ar putea fi explicată prin potențiale politici de stabilire a prețurilor de transfer. În plus, au existat și alți importatori din Columbia care au cumpărat la un preț similar din aceeași țară furnizoare. În cele din urmă, Comisia a observat că site-ul web al societății importatoare (13) enumeră produse și activități care nu se limitează la alimente, băuturi și produse farmaceutice, de exemplu alimentația animalelor și utilizări industriale. Prin urmare, Comisia a considerat nefondată afirmația potrivit căreia este probabil ca societatea importatoare să fi achiziționat amidon de porumb la prețuri ridicate. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile și a considerat că valoarea de referință columbiană pentru amidonul de porumb era rezonabilă.

(67)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a susținut că valorile de referință ale Comisiei pentru carbonul activ și acidul acetic nu sunt fiabile. În ceea ce privește carbonul activ, CJS a susținut că volumele scăzute ale importurilor în Columbia au condus la o valoare de referință exagerată, deoarece toate celelalte țări cu venituri medii-superioare, și anume Brazilia, Indonezia, Columbia, Thailanda, Turcia, identificate de Comisie în prima notă, aveau volume ale importurilor mult mai mari. CJS a propus utilizarea prețului de import mediu ponderat practicat în Turcia sau a unei valori de referință internaționale ca o alternativă mai reprezentativă, deoarece aceste valori de referință ar reflecta cu mai multă acuratețe prețurile pieței pentru carbonul activ. CJS a făcut trimitere, de asemenea, la alte cazuri în care Comisia a utilizat criterii de referință alternative pentru a-și susține propunerea.

(68)

Comisia a considerat că CJS nu a furnizat elemente de probă suficiente pentru a-și susține afirmația potrivit căreia prețul de import în Columbia al cărbunelui activ este exagerat în mod nejustificat. Volumele importurilor în Columbia erau suficiente pentru a stabili o valoare de referință fiabilă. În plus, utilizarea de către Comisie a criteriilor de referință specifice fiecărei țări este în concordanță cu practica sa consacrată. CJS a făcut referire la alte cazuri în care au fost utilizate valori de referință alternative, fără a demonstra de ce aceste exemple sunt relevante în acest caz și pentru condițiile specifice de piață la momentul investigației. Prin urmare, Comisia a respins afirmația formulată de CJS.

(69)

În ceea ce privește acidul acetic, CJS a susținut că prețul de import este exagerat în mod nejustificat, fiind cu 40–80 % mai mare decât prețurile medii de import în celelalte țări cu venituri medii-superioare identificate de Comisie în prima notă. CJS a atribuit acest lucru unui număr de doi factori principali: în primul rând, volumul relativ scăzut al importurilor de acid acetic în Columbia în comparație cu celelalte țări cu venituri medii-superioare și, în al doilea rând, CJS susține că tipul de acid acetic importat de Columbia este un acid acetic de puritate mai mare, care este mai scump. Pentru a justifica acest lucru, CJS a menționat că, atunci când Columbia importă acid acetic din Germania și Țările de Jos, prețul este semnificativ mai mare decât atunci când Turcia importă acid acetic din aceleași țări, probabil din cauza diferenței de calitate importate. CJS a propus utilizarea prețului de import în Brazilia sau a unei valori de referință internaționale ca valoare de referință mai precisă pentru acidul acetic.

(70)

Comisia a considerat că CJS nu a furnizat elemente de probă suficiente pentru a-și susține afirmația potrivit căreia prețul de import al acidului acetic în Columbia este exagerat în mod nejustificat, deoarece s-a referit exclusiv la importurile columbiene din Germania și din Țările de Jos. Comisia a observat că importurile din Germania și Țările de Jos au reprezentat mai puțin de 0,1 % din importurile totale ale Columbiei și, prin urmare, nu sunt reprezentative pentru configurația generală a importurilor Columbiei. Astfel cum se menționează în considerentul 66, simplul fapt că prețurile de import au fost diferite de la o țară la alta nu înseamnă, în sine, că prețul de import în Columbia este anormal și că nu ar trebui să fie luat în considerare. În absența oricăror elemente de probă privind denaturarea pieței columbiene, valorile de referință ale Comisiei pentru cărbunele activ și acidul acetic rămân un indicator fiabil și reprezentativ al prețului pieței. Prin urmare, Comisia a respins afirmația formulată de CJS.

(71)

Reclamantul a susținut că importurile de cărbune în Columbia au fost scăzute, deoarece Columbia era un mare exportator de cărbune, și a susținut că Comisia nu a abordat subiectul acestor importuri scăzute în considerentul 161 din regulamentul provizoriu. Reclamantul a susținut că s-ar obține un rezultat mai adecvat prin utilizarea mediei ponderate a prețurilor unitare ale importurilor către toate țările originare din toate țările, cu excepția RPC și a țărilor enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755, astfel cum au fost raportate în GTA.

(72)

Comisia a observat că reclamantul nu a justificat și nu a furnizat niciun element de probă cu privire la motivul pentru care presupusul volum scăzut al importurilor de cărbune în Columbia a afectat fiabilitatea valorii de referință în cazul specific de față. Astfel, Comisia a considerat că volumul importurilor de cărbune în Columbia în acest caz a fost suficient pentru a stabili o valoare de referință rezonabilă, fără a fi necesar să se recurgă la o valoare de referință internațională alternativă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(73)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a răspuns în întregime afirmației sale, formulată în urma comunicării constatărilor provizorii în favoarea selectării Indoneziei ca țară reprezentativă, potrivit căreia prețul de import al porumbului în Columbia a fost afectat de o cotă semnificativă de importuri din SUA. Comisia a rezumat și a răspuns acestei afirmații în considerentul 50. Grupul Huaheng și-a reiterat afirmația potrivit căreia prețul importurilor care se presupune că fac obiectul unor subvenții din SUA a fost mai mic decât prețul surselor alternative (Brazilia, Paraguay, Argentina și Ecuador) și a scăzut în mod artificial prețul de import columbian al porumbului în comparație cu prețul de import în Indonezia, Thailanda și Malaysia, care au importat mai puțin porumb din SUA. Grupul Huaheng a justificat faptul că Brazilia avea un preț de import chiar mai mic decât Columbia prin faptul că Brazilia este al treilea cel mai mare producător de porumb din lume, ceea ce ar reduce cererea de importuri a Braziliei și ar bloca prețurile de import.

(74)

Comisia a confirmat faptul că afirmația grupului Huaheng a fost speculativă. Într-adevăr, raționamentul grupului Huaheng se bazează pe faptul că importurile de porumb din SUA au distorsionat valoarea de referință reprezentată de prețul de import al porumbului în Columbia, care ar fi, prin urmare, mai puțin adecvat decât prețul de import al porumbului în Indonezia. Cu toate acestea, spre deosebire de importurile de porumb din China, în cazul cărora s-au constatat distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cadrul prezentei investigații, în considerentul 138 din regulamentul provizoriu, importurile de porumb din SUA nu s-au dovedit a fi distorsionate. De fapt, investigația antisubvenție pe care Columbia trebuia să o deschidă nu a fost deschisă. Grupul Huaheng a susținut că motivul pentru care această investigație nu a fost deschisă este, probabil, teama de represalii din partea SUA, fără a furniza niciun element de probă pentru această afirmație. Prin urmare, grupul Huaheng nu a reușit să demonstreze că importurile din SUA erau distorsionate. În consecință, restul afirmației a rămas nefondat. Faptul că prețul importurilor din SUA a fost mai mic decât sursele alternative de aprovizionare nu a făcut ca prețul de import al porumbului în Columbia să fie distorsionat sau scăzut în mod artificial. Mai degrabă, acest fapt a confirmat opinia potrivit căreia prețul de import al porumbului în Columbia a răspuns dinamicii obișnuite a pieței reprezentate de prețul scăzut al principalei sale surse, SUA, și a fost rezultatul acestei dinamici. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(75)

Grupul Huaheng nu a fost de acord cu modul în care Comisia a abordat afirmația sa în urma comunicării constatărilor provizorii potrivit căreia volumul importurilor de amidon de porumb în Columbia a fost mai mic decât volumul importurilor în Indonezia, care a fost, în schimb, semnificativ și comparabil cu cel al Malaysiei. Comisia a rezumat această afirmație în considerentul 51 și a abordat-o în considerentul 52, făcând trimitere la considerentul 161 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, grupul Huaheng a susținut că, în considerentul 161 din regulamentul provizoriu, Comisia a observat doar că, în Columbia, numărul factorilor de producție afectați de o cotă semnificativă a importurilor din China a fost mai mic în comparație cu alte țări reprezentative potențiale.

(76)

Afirmația grupului Huaheng potrivit căreia volumul importurilor de amidon de porumb în Columbia a fost mai mic decât în Indonezia a fost abordată în considerentul 161 din regulamentul provizoriu, în care Comisia a fost de acord cu afirmația grupului Huaheng potrivit căreia importurile de amidon de porumb în Columbia au fost mai reduse în comparație cu Indonezia. Astfel, observația grupului Huaheng a fost luată în considerare, dar un volum mai mic de importuri în comparație cu o altă țară reprezentativă potențială nu a pus, ca atare, sub semnul întrebării reprezentativitatea sau fiabilitatea valorii de referință obținute din această comparație. Întrebarea separată dacă volumul importurilor de amidon de porumb în Columbia a avut vreun impact asupra fiabilității valorii de referință a fost abordată în considerentul 66 și în considerentele 97-99. Volumul importurilor de amidon de porumb în Columbia fusese deja evaluat comparativ în considerentul 161 din regulamentul provizoriu cu analiza ulterioară a Comisiei privind ponderea importurilor din China (din totalul importurilor) de factori de producție, ceea ce a explicat motivul pentru care Indonezia nu constituia o țară reprezentativă adecvată. Prin urmare, afirmația privind neabordarea volumului importurilor de amidon de porumb a fost respinsă.

(77)

De asemenea, grupul Huaheng nu a fost de acord cu modul în care Comisia a abordat afirmația sa în urma comunicării constatărilor provizorii potrivit căreia Comisia nu ar fi trebuit să analizeze câți factori de producție au fost afectați de importurile din China, ci mai degrabă ponderea factorilor de producție potențial afectați în costurile de fabricație ale producătorilor-exportatori. Potrivit Huaheng, ar fi trebuit analizate, din această perspectivă, volumele importurilor de amidon de porumb, cărbune și cărbune activ în Columbia, care erau mai mici decât importurile în Indonezia. Comisia a rezumat această afirmație în considerentul 53 și a abordat-o în considerentul 54. Cu toate acestea, grupul Huaheng a considerat că, în considerentul 54, Comisia nu i-a respins argumentul. În opinia grupului Huaheng, factorii de producție ar trebui să fie evaluați în raport cu ponderea lor în costul de fabricație, deoarece acest lucru ar reflecta în mod direct impactul de distorsionare atunci când se construiește valoarea normală, în timp ce numărarea factorilor de producție nu a oferit o imagine exactă a amplorii distorsionării. Grupul Huaheng a susținut că, atunci când sunt luați în considerare toți factorii de producție, impactul de distorsionare, măsurat în raport cu costul total de producție, a fost considerabil mai mare în Columbia decât în Indonezia sau Malaysia, luând în considerare ponderea amidonului de porumb. În această concluzie, grupul Huaheng a luat în considerare faptul că interdicția la import pentru porumb în Indonezia nu a avut niciun impact de distorsionare asupra prețurilor de import, astfel cum se explică în considerentele 82 și 83, în timp ce volumul scăzut al importurilor de amidon de porumb în Columbia a avut un impact de distorsionare.

(78)

Afirmația formulată de grupul Huaheng este parțial nefondată. Referindu-se la numărul de factori de producție afectați de o pondere semnificativă a importurilor din China, Comisia a luat în considerare, de asemenea, ponderea factorilor de producție în costul de producție al ambilor producători-exportatori incluși în eșantion (care poate varia în funcție de structura costurilor fiecărui producător), astfel cum se explică în considerentul 186 din regulamentul provizoriu. Într-adevăr, în considerentul 186 din regulamentul provizoriu și în notele sale de subsol, Comisia a explicat în detaliu că importurile din China în Indonezia au afectat patru factori, cu o pondere cuprinsă între 45 % și 83 % din totalul importurilor fiecărui factor: (i) glucoză monohidrat și pudră de SOD; (ii) acid fosforic; (iii) sodă caustică; și (iv) cărbune activ. Comisia a indicat faptul că acești patru factori de producție au reprezentat [1-10] % din costul de producție al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Pe de altă parte, importurile din China în Malaysia au afectat trei factori, cu o pondere cuprinsă între 49 % și 81 % din totalul importurilor fiecărui factor: (i) glucoză monohidrat și pudră de SOD; (ii) acid acetic; și (iii) cărbune activ. Acești factori au reprezentat [1-6] % din costul total de fabricație al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În cele din urmă, importurile în Columbia au afectat trei factori, cu o pondere redusă, cuprinsă între 36 % și 65 % din totalul importurilor fiecărui factor: (i) glucoză monohidrat și pudră de SOD; (ii) acid fosforic; și (iii) cărbune activ. Acești factori au reprezentat [1-8] % din costul total de fabricație al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia a luat în considerare în mod corespunzător ponderea factorilor de producție în costul de producție al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Totuși, ponderile respective au arătat că o proporție mai mare din costul de producție ar fi fost afectată prin utilizarea Indoneziei ca țară reprezentativă, în comparație cu Malaysia și Columbia. Motivul pentru care grupul Huaheng a ajuns la concluzia diferită că, pe baza ponderii costului de producție afectat, Columbia a fost mai afectată de importurile din China decât Indonezia și Malaysia s-a bazat pe ipoteza greșită că importurile de porumb, amidon de porumb, cărbune și cărbune activ în Columbia au fost distorsionate sau inutilizabile în alt mod. Totuși, acest lucru nu a fost demonstrat pentru niciunul dintre acești patru factori de producție. Prin urmare, Comisia a concluzionat în considerentul 74 că prețul de import al porumbului în Columbia nu a fost distorsionat; în considerentele 93 și 97-99, că prețul de import al amidonului de porumb în Columbia a fost rezonabil; în considerentul 72 că prețul de import al cărbunelui în Columbia a fost, de asemenea, rezonabil; și în considerentul 68, că prețul de import al cărbunelui activ în Columbia a fost fiabil. Prin urmare, afirmația grupului Huaheng potrivit căreia, în Columbia, factorii de producție afectați de importurile din China au afectat o parte mai mare a costului de producție se bazează pe o serie de premise false. În plus, atunci când a concluzionat că Indonezia a fost mai afectată decât Columbia în ceea ce privește cota importurilor din China, Comisia nu a luat în considerare interdicția la importul de porumb în Indonezia. Luând în considerare interdicția la importul de porumb în Indonezia, precum și restricțiile de piață privind cărbunele, Comisia ar fi concluzionat în continuare că Indonezia nu poate fi considerată o țară reprezentativă adecvată. Prin urmare, afirmația grupului Huaheng a fost respinsă.

(79)

În plus, grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a abordat observațiile sale în urma comunicării constatărilor provizorii privind importurile de glucoză monohidrat și pudră de SOD, acid fosforic, sodă caustică și cărbune activ în Indonezia, în comparație cu importurile acestor factori de producție în Malaysia și Columbia.

(80)

Astfel cum se menționează în considerentul 53, în observațiile sale prezentate în urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng doar și-a reiterat observațiile deja prezentate în urma celei de a doua note. Comisia a rezumat aceste observații în considerentul 184 din regulamentul provizoriu și le-a abordat în considerentele 185-188 din regulamentul respectiv. În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng s-a axat pe o comparație a Indoneziei cu Columbia și Malaysia și a solicitat Comisiei să abordeze această comparație. Cu toate acestea, Comisia a respins deja, în considerentul 186 din regulamentul provizoriu, opinia grupului Huaheng potrivit căreia: (i) glucoza monohidrat și pudra de SOD; (ii) acidul fosforic; (iii) soda caustică; și (iv) cărbunele activ au avut o relevanță limitată în costul de producție, ceea ce arată că ponderea importurilor acestor factori din China în Malaysia și Columbia a fost mai mică decât ponderea acestor importuri în Indonezia.

(81)

În orice caz, atunci când a comparat în mod specific cota importurilor acestor factori din China în Indonezia cu cota importurilor din China ale acelorași factori în Malaysia și Columbia, Comisia a concluzionat următoarele: grupul Huaheng a recunoscut că ponderea importurilor chineze de cărbune activ în Indonezia (45,11 %) a fost mai mare decât ponderea importurilor chineze în Columbia (39,59 %). În plus, Comisia a abordat reprezentativitatea valorii de referință privind cărbunele activ în considerentul 68. În ceea ce privește glucoza monohidrat și pudra de SOD, faptul că Indonezia, Malaysia și Columbia au fost toate afectate de importurile din China nu a infirmat faptul că Columbia a fost cel mai puțin afectată în ceea ce privește ponderea importurilor din China, cu o pondere de 36,38 %, față de 80,55 % în Malaysia și 83,46 % în Indonezia. În aceeași ordine de idei, faptul că prețul importurilor de acid fosforic în Indonezia a fost în concordanță cu prețul de import în Malaysia și Columbia nu a infirmat faptul că prețul de import în Indonezia a fost cel mai scăzut dintre cele trei țări și că ponderea de 82,36 % a importurilor chineze în Indonezia a fost mai mare decât în Columbia, unde importurile chineze au reprezentat doar 65,30 %, și decât în Malaysia, care nici măcar nu a fost considerată a fi afectată de importurile chineze. În cele din urmă, în ceea ce privește soda caustică, în pofida faptului că prețul de import în Indonezia a fost cel mai ridicat, acesta a fost, de asemenea, în concordanță cu prețul importurilor chineze în Malaysia. Prin urmare, Comisia a concluzionat că niciunul dintre elementele prezentate de grupul Huaheng nu era susceptibil să o facă să revină asupra constatărilor sale și a respins observațiile respective.

(82)

În cele din urmă, grupul Huaheng a susținut că, furnizând Comisiei o comparație a prețurilor de import ale porumbului în Indonezia, Malaysia și Columbia, ar fi respins constatarea Comisiei potrivit căreia volumul scăzut al importurilor de porumb în Indonezia s-ar putea datora interdicției la import pentru porumb. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că Comisia ar fi considerat că prețurile de import sunt irelevante și că și-ar fi bazat concluziile numai pe volumele importurilor. În cele din urmă, Grupul Huaheng a susținut că Indonezia avea un preț de import reprezentativ nedistorsionat pentru porumb, în pofida existenței interdicției la import.

(83)

Comisia nu a fost de acord cu interpretarea grupului Huaheng potrivit căreia Comisia a luat în considerare numai volumele importurilor. În considerentul 56, Comisia nu a făcut decât să abordeze o observație a grupului Huaheng. Comisia a concluzionat că informațiile furnizate de societate nu au demonstrat faptul că denaturarea pieței nu afectase prețul porumbului în Indonezia. Simplul fapt că prețurile porumbului sunt aliniate în cele trei țări (Indonezia, Malaysia și Columbia) în cursul perioadei de investigație nu a demonstrat, în sine, faptul că prețul de import al porumbului în Indonezia nu a fost afectat de interdicția la import. În orice caz, Indonezia nu a fost eliminată ca țară reprezentativă numai pe baza interdicției la importul de porumb, ci și din cauza ponderii importurilor chineze pentru patru factori de producție și a denaturării pieței în ceea ce privește cărbunele. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(84)

Grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a abordat afirmația sa în urma comunicării constatărilor provizorii potrivit căreia raportul anual pe 2024 al Ajinomoto Malaysia nu ar demonstra în mod clar o încetare a producției de MSG, ci ar indica mai degrabă o relocare sau o eliminare treptată a anumitor procese, astfel încât datele sale financiare să poată fi utilizate în continuare ca valoare de referință fiabilă. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că confirmarea dată de autoritățile malaysiene în cadrul unei alte investigații, potrivit căreia Ajinoriki Malaysia era singurul producător de MSG din țară, astfel cum se menționează în considerentul 60, s-a limitat la producătorii cunoscuți de autoritățile malaysiene și nu la toți producătorii din țară. Potrivit grupului Huaheng, aceste elemente luate împreună nu au stabilit că producția de MSG încetase complet în Malaysia, iar grupul a susținut că, prin urmare, Comisia ar fi putut utiliza în continuare datele financiare din 2024 ale Ajinomoto Malaysia.

(85)

Spre deosebire de ceea ce a susținut grupul Huaheng, Comisia chiar a luat în considerare afirmațiile formulate. Prin urmare, astfel cum se menționează în considerentul 60, confirmarea primită de autoritățile malaysiene a sprijinit concluzia Comisiei potrivit căreia datele financiare ale Ajinomoto Malaysia nu au putut fi utilizate. Faptul că este posibil ca confirmarea primită de autoritățile malaysiene să se fi referit numai la producătorii cunoscuți, nu la toți producătorii, nu a fost de natură să pună sub semnul întrebării această concluzie, întrucât Comisia a considerat că autoritățile unei țări sunt informate în mod rezonabil cu privire la producătorii din țara respectivă. Prin urmare, Comisia a considerat că presupusa ambiguitate detectată de grupul Huaheng în raportul anual pe 2024 al Ajinomoto Malaysia nu poate sprijini concluzia grupului Huaheng potrivit căreia producția de MSG a continuat în Malaysia, în special ținând cont că autoritățile malaysiene au furnizat elemente contrare și având în vedere informațiile din Avizul de deschidere a investigației și măsuri provizorii – cauza consolidată EAPA 7950 emis de Biroul Vamal și de Protecție a Frontierelor al Statelor Unite (14), astfel cum au fost puse la dispoziția Comisiei de către alte părți interesate în observațiile la a doua notă și astfel cum se menționează în considerentul 189 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, datele financiare ale Ajinomoto Malaysia nu au putut fi utilizate, iar această afirmație a fost respinsă de Comisie.

(86)

Grupul Huaheng a afirmat, de asemenea, că nu fusese abordată afirmația sa în urma comunicării constatărilor provizorii, potrivit căreia Comisia nu ar trebui să califice costurile VAG și profitul Ajinomoto Malaysia ca fiind nerezonabile, deoarece acestea reflectau datele din 2024, în timp ce cifrele columbiene se refereau la anul 2023.

(87)

Cu toate acestea, în considerentul 199 din regulamentul provizoriu, Comisia a respins utilizarea datelor financiare ale Ajinomoto Malaysia ca valoare de referință pentru sume rezonabile pentru costurile VAG și pentru profit, pe baza faptului că Ajinomoto Malaysia a încetat să producă MSG în Malaysia și nu pe baza faptului că costurile VAG și profitul societății Ajinomoto Malaysia erau, ca atare, nerezonabile. Într-adevăr, „sumele rezonabile pentru costurile VAG și pentru profit” se refereau la standardul valorii de referință, nu la o calificare a datelor financiare ale Ajinomoto Malaysia, ca atare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(88)

În ceea ce privește concluziile Comisiei enunțate în considerentul 200 din regulamentul provizoriu și în considerentul 61 referitor la implicarea Ajinoriki Malaysia în practici de circumvenție, grupul Huaheng a susținut că exporturile comerciantului afiliat Ajinoriki Malaysia din China către Malaysia erau încă foarte limitate în termeni absoluți în 2021 (15), astfel încât este îndoielnic dacă acest lucru ar putea echivala cu o modificare a configurației schimburilor comerciale, care reprezintă una dintre condițiile pentru ca exporturile să fie calificate drept circumvenție a măsurilor antidumping. Grupul Huaheng a adăugat că o modificare a configurației schimburilor comerciale este, de asemenea, doar una dintre cele patru condiții cumulative pentru a stabili existența circumvenției în conformitate cu regulamentul de bază și că datele necesare pentru evaluarea elementelor de probă ale dumpingului, care reprezintă una dintre aceste condiții, au fost colectate numai pentru perioada de raportare a investigației anticircumvenție menționată în considerentul 61, și anume 1 iulie 2023-30 iunie 2024. Prin urmare, datele financiare din 2022 ale Ajinoriki Malaysia puteau fi încă utilizate.

(89)

În considerentul 200 din regulamentul provizoriu, Comisia a respins datele financiare ale Ajinoriki Malaysia pentru 2022, deoarece acestea au provenit, de asemenea, din transbordarea MSG de proveniență chineză prin Malaysia, și nu numai din producția reală. În același sens, în considerentul 62, Comisia a făcut referire la modificarea configurației schimburilor comerciale. Prin urmare, chiar dacă cele patru condiții cumulative pentru stabilirea circumvenției nu au fost stabilite pentru 2021, transbordarea a afectat datele financiare ale Ajinoriki Malaysia pentru 2022, astfel încât Comisia nu le-a putut considera fiabile. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(90)

În cele din urmă, grupul Huaheng a susținut că standardul pentru stabilirea unei marje de profit reprezentative în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază și în temeiul articolului 2 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază nu ar trebui să fie același și că, prin urmare, Comisia ar trebui să se bazeze pe datele financiare din 2022 ale Ajinoriki Malaysia, de vreme ce s-a bazat pe date și mai vechi atunci când a ajustat prețul de export în temeiul articolului 2 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

(91)

Comisia a observat că, pentru Columbia, erau disponibile date din 2024 și 2023 ale producătorului de acid citric Sucroal, iar grupul Huaheng nu a explicat motivul pentru care Comisia ar trebui să se bazeze pe datele financiare din 2022 ale Ajinoriki Malaysia, având în vedere că erau disponibile date financiare mai recente din Columbia. Această concluzie este susținută, de asemenea, de faptul că Comisia a stabilit deja că datele Ajinoriki Malaysia din 2022 au fost afectate de operațiunile de transbordare ale comerciantului său afiliat, astfel cum se explică în considerentele 62 și 89. Ținând seama de aceste elemente, Comisia nu s-a putut baza pe datele financiare din 2022 ale societății Ajinoriki Malaysia. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă. O comparație cu stabilirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază nu este adecvată în acest context, deoarece stabilirea unei marje de profit rezonabile în temeiul acestor dispoziții se bazează pe considerații diferite.

(92)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Huaheng a susținut că, întrucât Comisia alesese Columbia ca țară reprezentativă fără a efectua o ajustare pentru a ține seama de prețurile sale presupus ridicate în mod artificial ale amidonului de porumb, nivelurile rezultate ale taxei erau în contradicție cu realitatea economică. Prin urmare, grupul Huaheng a susținut că, deși a utilizat un proces de producție care are ca rezultat costuri mai mici decât cel utilizat de CJS, taxa antidumping calculată pentru grupul Huaheng a fost cu peste 20 % mai mare decât cea calculată pentru CJS.

(93)

Comisia a menționat că taxele antidumping rezultate au fost obținute exclusiv prin utilizarea metodologiei prevăzute în regulamentul de bază, astfel cum se indică în considerentul 44. Astfel cum se descrie în considerentul 113, Comisia a înlocuit costurile distorsionate din China pentru fiecare factor de producție cu valorile de referință corespunzătoare din țara reprezentativă adecvată. În plus, Comisia a explicat în considerentele 66, 97, 98 și 99 de ce a considerat rezonabilă valoarea de referință pentru amidonul de porumb din Columbia. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(94)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Huaheng nu a fost de acord cu constatarea Comisiei din considerentul 66, potrivit căreia prețul amidonului de porumb din Columbia a fost rezonabil și a susținut că această constatare este în contradicție cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază și nu este în conformitate cu practica anterioară a Comisiei, astfel cum se subliniază în detaliu mai jos.

(95)

În primul rând, grupul Huaheng a susținut că, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia trebuie să stabilească dacă un preț de import este rezonabil prin compararea acestuia cu prețurile din țări care au un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al Chinei, iar nu cu țări care au un nivel diferit de dezvoltare economică. Grupul Huaheng a susținut că aceasta a fost abordarea urmată de Comisie atunci când a instituit măsuri provizorii asupra importurilor de dioxizi electrolitici de mangan originari din China (16) (măsuri denumite în continuare „regulamentul provizoriu privind DEM”). Grupul Huaheng a adăugat că prețul de import al amidonului de porumb în Columbia a fost cu 31 % până la 33 % mai mare decât media prețului de import în țările cu același nivel de dezvoltare economică ca și China, în funcție de metoda de comparație utilizată.

(96)

În al doilea rând, în ceea ce privește importurile de amidon de porumb în Columbia, grupul Huaheng a prezentat date pentru a revendica faptul că cele patru societăți având „Ingredion” în denumirea lor făceau parte toate din grupul Ingredion și a contestat constatarea Comisiei potrivit căreia prețurile nu au fost afectate de politicile interne de stabilire a prețurilor ale grupului Ingredion. Grupul Huaheng a susținut că prețurile de import practicate de Ingredion Colombia pentru importurile de la Ingredion Mexico și cele de la Ingredion Peru au prezentat doar mici variații, ceea ce indica faptul că acestea nu au fost stabilite în condiții de concurență deplină. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că, deși prețurile de import de la Ingredion Brazil au fluctuat mai mult, acest lucru ar fi putut fi explicat prin diferitele locuri de producție exploatate de Ingredion Brazil. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că diferitele activități desfășurate de Ingredion Colombia (hrana animalelor, alimente etc.) ar putea explica, de asemenea, diferențele dintre prețurile de import practicate de Ingredion Colombia. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că prețurile medii de import ale Ingredion Columbia au fost cu aproape 80 % mai mari decât prețurile practicate pentru alte importuri de amidon de porumb în Columbia și că chiar și importurile la cel mai mic preț ale Ingredion Columbia au fost cu 10–25 % mai mari decât media pentru alte importuri în Columbia. În cele din urmă, grupul Huaheng a susținut că alte importuri în Columbia aveau prețuri similare cu cele ale Ingredion Colombia numai pentru tranzacțiile care implică volume foarte mici.

(97)

Astfel cum se explică în considerentele 98 și 99, Comisia nu a fost de acord cu grupul Huaheng în ceea ce privește faptul că prețul de import al amidonului de porumb în Columbia nu a fost rezonabil și că constatarea nu a fost în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sau în contradicție cu practica decizională anterioară a Comisiei.

(98)

În ceea ce privește prima afirmație, Comisia a considerat că articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază enumeră sursele pe care Comisia le poate utiliza pentru a înlocui prețurile și costurile distorsionate, dar nu oferă orientări cu privire la modul în care Comisia poate stabili dacă o valoare de referință specifică este sau nu anormal de ridicată. Pentru a stabili dacă prețul de import al amidonului de porumb în Columbia a fost anormal de ridicat, Comisia l-a comparat cu țări din lume cu volume mai mari de importuri de amidon de porumb decât Columbia, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică. Astfel cum se indică în considerentul 66, Comisia a constatat că există mai multe țări cu volume mari de importuri care au avut prețuri de import mai mari decât prețurile de import în Columbia. Chiar dacă Comisia ar accepta afirmația propusă de grupul Huaheng de a limita comparația la țări care se încadrează în același nivel de dezvoltare economică ca și China, Comisia nu a considerat că un preț cu 31–33 % mai mare ar putea fi considerat anormal de ridicat. Grupul Huaheng a făcut trimitere la regulamentul provizoriu privind DEM, astfel cum se reamintește în considerentul 95. În pofida faptului că fiecare caz este unic și este analizat în funcție de circumstanțele proprii acestuia, Comisia a examinat trimiterea făcută de grupul Huaheng și a constatat că prețurile au fost considerate anormal de ridicate în cazul respectiv, când au fost cu 102 %, 1 115 %, 1 233 % și 2 608 % mai mari decât prețul mediu de import în toate țările cu un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al Chinei. În regulamentul provizoriu privind DEM, un factor de producție al cărui preț a fost cu 29 % mai mare a fost, de asemenea, înlocuit, deoarece volumul importurilor sale a fost de 0,00006 % din importurile către toate țările cu un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al Chinei și a fost considerat, în cadrul investigației respective, ca fiind extrem de scăzut. Comisia a observat că, în cadrul prezentei investigații, volumul importurilor de amidon de porumb în Columbia, care s-a ridicat la peste 644 000 de tone, a reprezentat 0,8 % din importurile în toate țările eligibile cu același nivel de dezvoltare ca și China. Columbia a fost, de asemenea, al zecelea cel mai mare importator de amidon de porumb dintre cele 41 de țări eligibile din grupul respectiv (17). Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(99)

În ceea ce privește a doua afirmație, Comisia a reamintit că, astfel cum se explică în considerentul 66, grupul Huaheng nu a prezentat elemente de probă în sprijinul faptului că entitățile „Ingredion” erau afiliate și că avea loc stabilirea prețurilor de transfer. Partea din afirmație referitoare la variațiile prețurilor de import practicate de Ingredion Colombia s-a dovedit a fi nefondată. Partea din afirmație referitoare la diferitele activități desfășurate de Ingredion Colombia a fost, de asemenea, nefondată. Prin urmare, Comisia a constatat că, chiar dacă societățile Ingredion ar fi afiliate, afirmațiile și datele justificative furnizate de grupul Huaheng au fost speculative și nu au constituit elemente de probă pentru variațiile prețurilor de import observate. În ceea ce privește celelalte comparații transmise de grupul Huaheng referitoare la tranzacțiile de import în Columbia, Comisia nu a considerat că diferențele sunt anormale și a remarcat că grupul Huaheng nu a prezentat elemente de probă pentru a le explica. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(100)

În lipsa altor observații privind țara reprezentativă, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 140-208 din regulamentul provizoriu.

(101)

Detaliile pentru calcularea valorii normale au fost stabilite în considerentele 41-261 din regulamentul provizoriu.

(102)

În urma comunicării constatărilor provizorii, reclamantul a subliniat că valorile de referință nedistorsionate pentru materiile prime raportate în tabelul 1 din regulamentul provizoriu nu corespundeau valorilor de referință indicate în anexa la informarea prealabilă.

(103)

Comisia a confirmat că valorile utilizate pentru calcul au fost, într-adevăr, cele raportate în anexa privind valorile de referință pentru materiile prime, care au fost comunicate în prealabil părților, cu excepția porumbului și a amidonului de porumb, cărora li s-a aplicat ajustarea descrisă în considerentul 224 din regulamentul provizoriu. Din motive de claritate, Comisia a furnizat o versiune actualizată și corectată a tabelului 1.

„Tabelul 1

Factori de producție ai valinei

(104)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a luat în considerare realitatea economică atunci când a decis dacă să utilizeze porumbul sau amidonul de porumb ca factor de producție relevant pentru calcularea costului său de producție. Grupul Huaheng a adăugat că alegerea Comisiei a discriminat grupul Huaheng în comparație cu celălalt producător-exportator inclus în eșantion.

(105)

Comisia a menționat că a utilizat ca factori de producție toți factorii de producție care au fost achiziționați pentru producerea valinei și, prin urmare, a luat în considerare realitatea economică. Comisia a utilizat aceeași abordare pentru celălalt producător-exportator inclus în eșantion și, prin urmare, nu a făcut discriminare între producători. Comisia a respins afirmația.

(106)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng a susținut că amidonul de porumb nu ar fi trebuit să fie supus unei ajustări pentru a ține seama de amidonul de porumb modificat genetic („OMG”), deoarece nu au existat aproape deloc importuri din SUA, unde rata de adoptare a produselor OMG este ridicată (24). Grupul Huaheng a susținut că nivelul ridicat al prețului amidonului de porumb în Columbia a sugerat faptul că aceste importuri erau de amidon de porumb nemodificat genetic, care, astfel cum se precizează în considerentul 224 din regulamentul provizoriu, este mai costisitor decât amidonul de porumb modificat genetic.

(107)

Comisia a fost de acord că volumul importurilor de amidon de porumb din SUA în Columbia a fost scăzut. Cu toate acestea, Comisia nu a fost de acord că nivelul prețului amidonului de porumb din Columbia ar sugera faptul că importurile erau de amidon de porumb nemodificat genetic. De fapt, investigația a arătat că porumbul cultivat în cele trei țări din care Columbia a obținut cea mai mare parte a amidonului de porumb (până la 89 %) era în mare parte OMG: 90 % în Brazilia (25), 99 % în Argentina (26) și 80 % în Paraguay (27). Prin urmare, Comisia a menținut ajustarea și a respins afirmația.

(108)

În urma comunicării constatărilor provizorii, reclamantul a solicitat confirmarea faptului că valoarea de referință pentru porumb a inclus costurile de transport ulterioare importului.

(109)

Comisia a explicat în considerentele 220, 222 și 230 din regulamentul provizoriu că a adăugat costurile de transport intern la valorile de referință nedistorsionate pentru materiile prime.

(110)

Reclamantul a solicitat, de asemenea, Comisiei să clarifice diferența dintre valoarea de referință pentru porumb raportată în tabelul 1, inclusiv prima pentru produse nemodificate genetic, și valoarea de referință pentru porumb raportată în anexa relevantă la informarea prealabilă.

(111)

Astfel cum se indică în considerentul 103, Comisia a corectat valoarea raportată în tabelul 1. În plus, astfel cum se explică în considerentul 224 din regulamentul provizoriu, prima pentru produsele nemodificate genetic se adaugă la valoarea de referință de 5,7 % din valoarea de referință raportată în anexa relevantă la informarea prealabilă. Valoarea nedistorsionată rezultată este raportată în tabelul 1.

(112)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a contestat faptul că Comisia a adăugat la prețul de import al factorilor de producție în Columbia raportul dintre costul de transport și valoarea de achiziție a factorilor de producție raportată de CJS, în loc de costul efectiv de transport raportat de CJS, susținând că, prin urmare, Comisia nu a luat în considerare costul său real de transport fără a avea o justificare adecvată. În special, CJS a susținut că Comisia nu a demonstrat că costurile sale de transport au fost distorsionate și că a dedus costurile interne reale de manipulare, încărcare și transport din prețul de export, fără a le înlocui cu o valoare de referință și, prin urmare, a considerat aceste costuri fiabile.

(113)

Atunci când a aplicat articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile interne din China din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în China. Prin urmare, Comisia a construit valoarea normală exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate. În acest scop, Comisia a recurs la prețul de import al factorilor de producție în Columbia ca valoare de referință pentru a înlocui prețul acelorași factori de producție pentru China. În conformitate cu practica sa obișnuită, pentru a estima costurile de transport în Columbia, Comisia a recurs la raportul dintre costul de transport și valoarea reală de achiziție a factorilor de producție raportată de producătorii-exportatori chinezi. În cursul investigației, CJS nu a stabilit în mod clar că costurile sale de transport nu au fost distorsionate. În consecință, estimarea costurilor de transport în Columbia pe baza raportului dintre aceste costuri și valoarea reală de achiziție a importurilor, astfel cum a fost raportată de producătorii-exportatori chinezi, a fost considerată exactă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(114)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a formulat o afirmație cu privire la referința utilizată de Comisie pentru a calcula valoarea de referință pentru produsele secundare. În versiunea confidențială a observațiilor sale, CJS a detaliat această afirmație.

(115)

Comisia a respins această afirmație. Societății CJS i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații confidențiale.

(116)

În urma comunicării constatărilor provizorii, reclamantul a susținut că transformarea amidonului de porumb în glucoză nu a generat pulbere de proteină ca produs secundar, deoarece partea proteică a porumbului fusese deja eliminată în etapele anterioare ale procesului de măcinare uscată. În plus, potrivit reclamantului, produsele secundare bogate în proteine tind să aibă o valoare diferită de proteinele care conțin în principal carbohidrați.

(117)

În cursul vizitei de verificare la fața locului, Comisia a confirmat că, atunci când se utilizau anumite materii prime pentru producerea valinei, pulberea de proteină era un produs secundar. În ceea ce privește valoarea pulberii de proteină, Comisia a reamintit că metodologia utilizată pentru evaluarea produselor secundare, descrisă în considerentul 246 din regulamentul provizoriu, nu a luat în considerare prețul la care au fost comercializate aceste produse secundare. Comisia a observat, de asemenea, că reclamantul nu a clarificat mai în detaliu modul în care ar trebui stabilită valoarea pulberii de proteină. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(118)

În plus, reclamantul s-a întrebat dacă baza pentru raportul produselor secundare calculat de Comisie nu ar trebui să fie diferită. Cu toate acestea, reclamantul nu a furnizat mai multe explicații în acest sens și nu a precizat ce altă bază ar fi trebuit să fie utilizată pentru raportul dintre prețul produselor secundare din China și prețul principalei materii prime din China. În consecință, această întrebare a fost respinsă.

(119)

Grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a abordat una dintre observațiile sale în urma comunicării constatărilor provizorii. Mai precis, grupul Huaheng a susținut că abordarea Comisiei de a utiliza ca factor de producție amidonul de porumb în locul porumbului este în contradicție cu cerința prevăzută la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază de a construi valoarea normală la nivelul părții investigate, și anume grupul Huaheng în loc de BHB.

(120)

Comisia nu a fost de acord cu imputarea faptului că nu a abordat această afirmație. Comisia a rezumat această afirmație în considerentul 104 și a abordat-o în considerentul 105 pe baza informațiilor puse la dispoziție în versiunea neconfidențială a observațiilor transmise de grupul Huaheng. În ceea ce privește metoda de stabilire a valorii normale construite și astfel cum se explică în considerentul 105, Comisia a luat în considerare ca factori de producție toți factorii de producție pe care producătorul-exportator BHB însuși i-a achiziționat pentru a produce valină. Deși răspunsul inițial al BHB la chestionar (înaintea verificării la fața locului și înainte de scrisorile de clarificare) a inclus atât porumbul, cât și amidonul de porumb ca factori de producție, Comisia a constatat că BHB nu achiziționase porumb, ci numai amidon de porumb de la furnizori afiliați și neafiliați. Prin urmare, Comisia a solicitat BHB să prezinte tabelele care indică costul de fabricație pornind de la materialele achiziționate, inclusiv amidonul de porumb. Acest mod de identificare a factorilor de producție corespunde procesului de producție al producătorului-exportator pentru care se stabilește valoarea normală. Acestea au fost, de asemenea, informațiile verificate la fața locului de către Comisie și cu privire la care grupul Huaheng nu a obiectat că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare un factor de producție diferit. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(121)

Eurolysine a susținut că valoarea de referință pentru cărbune utilizată de Comisie nu este reprezentativă din cauza structurii pieței cărbunelui din Columbia. Eurolysine a susținut că Columbia este, în principal, un exportator de cărbune pentru producerea de energie termică în volume foarte mari, în timp ce importurile sunt marginale, limitate la anumite tipuri, cum ar fi cărbunele metalurgic și cocsul, și reprezintă o pondere neglijabilă din producția națională. Potrivit Eurolysine, volumul scăzut și calitatea eterogenă a acestor importuri fac ca prețurile de import să fie nefiabile din punct de vedere statistic și probabil afectate de o eroare sistematică în sens descrescător. Eurolysine a observat, de asemenea, că, într-o investigație antidumping recentă privind lizina originară din China, încheiată de Comisie la 11 iulie 2025 (28) (denumită în continuare „investigația privind lizina”), în care au fost observate condiții de piață similare, Comisia a aplicat o valoare de referință globală pentru cărbune și a susținut că adoptarea aceleiași abordări în prezenta investigație ar asigura consecvență.

(122)

Comisia a examinat afirmația și a remarcat că materialele furnizate constau în surse statistice generale privind producția și exporturile de cărbune columbiene. Deși acestea confirmă predominanța exporturilor de cărbune utilizat pentru producerea energiei termice, ele nu furnizează informații specifice produsului cu privire la tipurile de cărbune importate în Columbia și nici elemente de probă care să ateste faptul că prețurile de import utilizate în valoarea de referință ar fi nereprezentative sau afectate de o eroare sistematică. Prin urmare, afirmația nu a stabilit o legătură între structura generală a pieței cărbunelui din Columbia și valoarea de referință aplicată. Comisia a observat, de asemenea, că trimiterea la investigația privind lizina a vizat un tip diferit de cărbune și, prin urmare, nu a avut o relevanță decisivă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(123)

Eurolysine a susținut, de asemenea, că valoarea de referință pentru apă utilizată de Comisie nu reflecta costurile reale ale apei industriale. Eurolysine a susținut că valoarea invocată părea să corespundă mai degrabă costurilor legate de canalizare, decât costurilor legate de alimentarea cu apă și că o astfel de valoare nu includea tarife fixe de abonare sau costurile epurării apelor uzate.

(124)

Totuși, această afirmație s-a bazat pe date referitoare la o regiune diferită de cea utilizată în cadrul investigației. Astfel cum se descrie în considerentul 213 din regulamentul provizoriu, Comisia s-a bazat pe informații de la furnizorul de apă din Bogotà, capitala Columbiei, Acueducto S.A., în timp ce Eurolysine a făcut trimitere la cifrele pentru Soacha. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(125)

Eurolysine a susținut, de asemenea, că calculul costului energiei electrice efectuat de Comisie a acoperit numai costurile de consum variabile și nu a reflectat tarifele fixe suportate de utilizatorii industriali. Societatea a susținut că structura tarifară a furnizorului columbian ENEL include mai multe componente fixe neopționale aplicabile marilor consumatori, cum ar fi tarife lunare de bază, tarife administrative și tarife aferente disponibilității sistemului, taxele aferente unei cereri scăzute și costurile legate de rețea. Potrivit Eurolysine, acestea ar trebui adăugate la valoarea de referință. În continuare, societatea a menționat că, în cadrul investigației privind lizina, în care Columbia și ENEL au fost, de asemenea, utilizate ca surse, Comisia a inclus tarife fixe la energia electrică în valoarea nedistorsionată și a susținut că aplicarea aceleiași abordări în cazul de față ar asigura consecvență.

(126)

Comisia a examinat afirmația și a observat că argumentul referitor la tarifele fixe la energia electrică s-a bazat pe o interpretare incorectă a abordării adoptate în cadrul investigației privind lizina. Într-adevăr, în cazul respectiv, la fel ca în cazul de față, valoarea de referință s-a bazat pe tarifele Nivel 3 publicate de ENEL pentru sectorul industrial (sector no residencial). În plus, astfel cum se explică în considerentul 194 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/74 al Comisiei (29), nu au fost adăugate tarife suplimentare, deoarece prețul raportat acoperă toate cheltuielile. Astfel, abordarea adoptată în investigația privind lizina și în investigația actuală a fost consecventă, deoarece în niciuna dintre cele două investigații nu au fost adăugate tarife suplimentare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(127)

În absența oricăror alte observații privind sursele utilizate pentru stabilirea costurilor și a valorilor de referință pentru determinarea valorii normale, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 209-261 din regulamentul provizoriu.

(128)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a susținut că o notă de credit nu a fost luată în considerare în mod corespunzător la calcularea prețului de export, deoarece Comisia a dedus doar valoarea notei de credit, nu și volumul corespunzător din tranzacțiile raportate.

(129)

Comisia a observat că nota de credit se referea la o tranzacție în care volumul indicat în documentul de livrare nu corespundea volumului primit de client, care era mai mic. Prin urmare, CJ Europe GmbH (denumită în continuare „CJE”) a emis o notă de credit pentru valoarea volumului lipsă, fără a menționa volumul în sine. Elementele de probă de la dosar arată că volumul lipsă în cauză a părăsit unitatea de producție a CJE și, prin urmare, volumul inițial din tabelele CJE a rămas raportat în cantitatea corectă. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(130)

CJS a susținut, de asemenea, că profitul pe baza căruia Comisia a efectuat ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s-a bazat pe o investigație anterioară privind importurile de PVA originari din China (30). În versiunea confidențială a observațiilor sale, CJS a detaliat această afirmație. CJS a subliniat, de asemenea, că atât Quimidroga, cât și Millenis SAS („Millenis”) au răspuns la chestionarul pentru importatorii neafiliați.

(131)

Comisia a respins această afirmație. Societății CJS i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații confidențiale.

(132)

Comisia a observat că, în pofida primirii răspunsurilor la chestionar din partea a doi importatori, unul dintre răspunsuri a fost incomplet și nu a permis stabilirea marjei de profit. A doua societate a furnizat un set complet de date, precum și profitul aferent produsului care face obiectul investigației și, în urma instituirii măsurilor provizorii, a fost de acord cu verificarea răspunsului său la chestionar, cu comunicarea marjei sale de profit în perioada de investigație și cu utilizarea sa în calcul.

(133)

În urma verificării datelor și a informațiilor furnizate de societate, investigația a stabilit că importatorul achiziționează exclusiv aminoacizi, inclusiv produsul care face obiectul investigației, de la unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, de peste 10 ani, acționând în calitate de distribuitor exclusiv al acestuia într-un stat membru. Această exclusivitate se bazează pe un acord verbal între părți. Ca urmare a unei astfel de exclusivități, importatorul nu se poate aproviziona de la alți furnizori. Faptele stabilite de investigație confirmă acest lucru. Într-adevăr, importatorul a cumpărat valină numai de la acest producător și a vândut-o numai în statul membru respectiv (31). Investigația a stabilit, de asemenea, că, în cursul PI, marja de profit a importatorului a fost, conform propriei declarații a importatorului, deosebit de scăzută, deoarece acesta a trebuit să vândă o parte din mărfurile importate în pierdere, abia atingând pragul de rentabilitate. Un profit atât de scăzut s-a datorat imposibilității importatorului de a se aproviziona cu valină de la orice alt producător-exportator chinez care a vândut la prețuri mai mici, ceea ce, pe de altă parte, i-ar fi permis să revândă ulterior cu profituri mai mari, precum și situației generale nefavorabile a pieței, caracterizată de volume mari de importuri ieftine care fac obiectul unui dumping și care concurează cu vânzările importatorilor. În consecință, Comisia a constatat că marja de profit realizată de acest importator în cursul PI nu a putut fi considerată reprezentativă pentru profitul pe care l-ar realiza un importator independent care nu este asociat în niciun fel producătorilor-exportatori și care este, în consecință, în măsură să se aprovizioneze de la toți furnizorii. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat mai sus și cum a recunoscut societatea, profitul său în cursul PI a fost deosebit de scăzut din cauza acordului de exclusivitate combinat cu creșterea bruscă a volumelor de importuri ieftine la prețuri în scădere de la alți producători chinezi. Având în vedere elementele de mai sus, Comisia a concluzionat că un astfel de profit nu poate fi considerat un profit rezonabil în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, marja de profit utilizată în etapa provizorie a prezentei investigații este reprezentativă pentru o astfel de activitate, din motivele explicate în considerentul 265 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmația CJS a fost respinsă, iar Comisia s-a bazat pe un profit de 6,89 % care a fost considerat rezonabil în investigația privind lizina (32) și în investigația anterioară privind PVA (33).

(134)

În urma comunicării constatărilor finale, CJS și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să ia în considerare la calcularea prețului de export nu numai valoarea unei note de credit, ci și volumul corespunzător din tranzacțiile raportate. CJS nu a fost de acord cu afirmația Comisiei potrivit căreia volumul lipsă a părăsit unitatea CJE, invocând lipsa de dovezi în sprijinul acestei concluzii.

(135)

Comisia a reamintit cele două elemente de probă din dosar colectate în cursul verificării la fața locului, care au sprijinit constatarea sa potrivit căreia volumul lipsă în cauză a părăsit incintele CJE. În primul rând, documentul de livrare, inclus la pagina 7 din proba 14 din raportul de verificare, arăta că greutatea valinei încărcate în camion includea volumul în cauză. În al doilea rând, nota de credit a arătat că aceasta a fost emisă numai pentru valoarea volumului lipsă, fără nicio ajustare corespunzătoare a volumului. Prin urmare, Comisia a concluzionat că valina a părăsit într-adevăr unitatea CJE, indiferent dacă a fost primită sau nu de client. Întrucât CJE însăși, după ce clientul său a semnalat neconcordanța, nu a considerat oportun să ajusteze volumul de valină din stocul său, Comisia nu poate fi obligată să efectueze o ajustare care nu a fost efectuată de societate în primă instanță. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(136)

În urma comunicării constatărilor finale, CJS a susținut că Comisia nu ar trebui să utilizeze profitul neactualizat din investigația privind PVA pentru a-și construi prețul de export, ci mai degrabă marja de profit de [1-5] % utilizată într-o investigație antidumping recentă privind importurile de rășini epoxidice originare din China, Taiwan și Thailanda (34) (denumită în continuare „investigația privind rășinile epoxidice”).

(137)

Comisia a observat că marja de profit utilizată în investigația privind rășinile epoxidice s-a bazat pe profitul unui singur importator neafiliat cooperant (35). Importatorul în cauză a fost de acord cu utilizarea profitului său de către Comisie pentru calculele din cadrul investigației privind rășinile epoxidice, dar nu a fost de acord cu publicarea profitului său și, într-adevăr, profitul a fost furnizat ca interval de [1-5] % în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/393 al Comisiei. Dimpotrivă, marja de profit utilizată în investigația privind PVA s-a bazat pe marja de profit a trei importatori neafiliați cooperanți (36). Media profitului respectiv, de 6,89 %, care, la momentul respectiv, nu constituia o informație confidențială, a fost publicată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1336. Comisia nu a putut utiliza marja de profit furnizată de un singur importator neafiliat cooperant în cadrul unei investigații separate, dar care nu a fost publicată din cauza confidențialității sale la nivel de societate, în condițiile în care o marjă de profit care nu face obiectul confidențialității este disponibilă public în cadrul unei alte investigații. În sfârșit, Comisia a observat că CJS nu a explicat motivul pentru care marja de profit a investigației privind rășinile epoxidice ar conduce la sume mai rezonabile pentru profit decât marja de profit utilizată în investigația privind PVA, pe lângă faptul că aceasta a fost stabilită în cadrul unei investigații mai recente. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(138)

În lipsa altor observații privind stabilirea prețului de export, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 262-263 din regulamentul provizoriu.

(139)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică. În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora.

(140)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a susținut că, contrar afirmației Comisiei din considerentul 270 din regulamentul provizoriu, costurile VAG ale Sucroal au inclus costurile de distribuție și, prin urmare, a solicitat Comisiei să le deducă din valoarea normală pentru a efectua o comparație echitabilă la nivel franco fabrică.

(141)

În considerentul 270 din regulamentul provizoriu, Comisia a intenționat să se refere mai degrabă la costurile de transport decât la costurile de distribuție. Acest lucru poate fi observat în teza care urmează declarației la care CJS a făcut trimitere și în care Comisia a făcut referire la „afirmațiile nefondate potrivit cărora sumele corespunzătoare cheltuielilor VAG […] conțin costurile de transport”. Afirmația Comisiei din considerentul 270 a evidențiat faptul că nu existau informații disponibile care să arate că costurile VAG ale Sucroal și, în special, că postul contabil pentru costurile de distribuție, includea orice costuri de transport, care ar trebui deduse din valoarea normală. Într-adevăr, categoria contabilă „costuri de distribuție” nu corespunde în mod necesar prețului transportului fizic sau costurilor de livrare suportate după nivelul franco fabrică. În conformitate cu practica contabilă comună, astfel de costuri pot acoperi o serie de cheltuieli comerciale și administrative, inclusiv costurile cu depozitarea, gestionarea logisticii, personalul de vânzări și marketingul, care fac parte din costurile VAG la nivel franco fabrică și nu ar trebui deduse din valoarea normală. Astfel de costuri VAG, inclusiv cheltuielile comerciale și administrative, pot, într-adevăr, să rămână în mod legitim în valoarea normală la nivel franco fabrică, cu condiția să nu se demonstreze că se suprapun cu costurile care au fost deduse din prețul de export. Defalcarea costurilor de distribuție ale Sucroal sau a postului contabil „alte costuri” nu au fost puse la dispoziția publicului, iar CJS nu a furnizat nicio dovadă că „costurile de distribuție” din conturile Sucroal corespundeau exclusiv transportului din aval sau cheltuielilor de încărcare comparabile cu cele deduse din prețul lor de export. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(142)

În consecință, Comisia și-a confirmat concluzia din considerentele 267-271 din regulamentul provizoriu.

(143)

Astfel cum se prevede în considerentele 272 și 273 din regulamentul provizoriu, au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de taxele vamale, de alte taxe la import, de costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și de costurile auxiliare, de ambalare, de costurile de credit, de comisioane și de taxele bancare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(144)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a subliniat că Comisia a dedus de două ori cheltuielile de ambalare și comisioanele bancare suportate de CJE din prețul de export. CJS a solicitat Comisiei să se asigure că aceste cheltuieli au fost deduse o singură dată. Comisia a considerat că această afirmație este justificată și și-a ajustat calculul.

(145)

În urma comunicării constatărilor provizorii, grupul Huaheng a susținut că Comisia efectuase o dublă contabilizare a unei anumite cheltuieli atunci când a calculat prețul de export. Comisia a considerat că această afirmație este justificată și și-a ajustat calculul.

(146)

După publicarea regulamentului provizoriu, grupul Huaheng a susținut că Comisia nu și-a îndeplinit sarcina probei pentru a efectua ajustarea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază pentru vânzările efectuate de producător către o societate afiliată și apoi exportate către Uniune, astfel cum se prevede în considerentul 274 din regulamentul provizoriu. În special, grupul Huaheng a susținut că: (i) Comisia nu a explicat motivul pentru care obținerea unui profit sau comercializarea unei game largi de mărfuri a transformat comerciantul afiliat în comerciant cu funcții similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision; și (ii) motivul pentru care efectuarea unei astfel de ajustări a fost necesară pentru comparabilitatea prețurilor între prețul de export și valoarea normală.

(147)

Comisia nu a considerat că afirmația este justificată. În considerentul 275 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că grupul Huaheng a utilizat o societate din cadrul grupului său în scopuri comerciale. Societății Huaheng i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații confidențiale. Pe baza acestei evaluări, Comisia a concluzionat că comerciantul afiliat Anhui Huaheng Biotechnology Co., Ltd (denumit în continuare „AHB”) exercita funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Prin urmare, o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază era justificată.

(148)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CJS a susținut că nu au fost îndeplinite condițiile de aplicare a ajustării în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază în ceea ce privește comerciantul său afiliat CJ CheilJedang Corp. (denumit în continuare „CJCJ”) și a furnizat detalii confidențiale ale operațiunilor efectuate de CJCJ în sprijinul cererii.

(149)

Comisia a analizat cu atenție afirmațiile CJS și le-a considerat justificate. Cu toate acestea, Comisia a analizat dacă structura specifică a grupului în ceea ce privește vânzările la export a fost un factor care a afectat comparabilitatea prețurilor în scopul efectuării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

(150)

Investigația a stabilit că CJS a vândut către Uniune prin intermediul unui comerciant afiliat în perioada de investigație și că acest comerciant a suportat costuri și a realizat profituri care ar putea fi alocate vânzărilor în Uniune. Pe de altă parte, valoarea normală pentru produsul în cauză a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, incluzând astfel o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru costurile VAG și pentru profituri. Astfel cum s-a menționat în considerentul 254 din regulamentul provizoriu, aceste costuri și profituri au fost considerate rezonabile pentru nivelul de comercializare franco fabrică și, prin urmare, nu au putut include costurile și profiturile unui comerciant afiliat.

(151)

Rezultă că comparația dintre această valoare normală și acest preț de export nu a fost echitabilă, întrucât prețul de export includea costurile și profiturile unui comerciant afiliat, iar valoarea normală a fost construită fără astfel de elemente. Acest lucru a creat o asimetrie care afectează comparabilitatea prețurilor între valoarea normală și prețul de export. În consecință, Comisia a concluzionat că o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază era justificată.

(152)

Având în vedere cele de mai sus, pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, Comisia a dedus din prețul de export costurile VAG și profiturile comerciantului afiliat care nu au fost incluse în valoarea normală. În configurația specifică a canalului de vânzări la export al grupului, ajustarea a fost efectuată utilizând costurile VAG efective suportate de CJCJ și, având în vedere relația și repartizarea profitului între CJCJ și CJS, care au afectat profitul realizat, profitul teoretic de 6,89 % menționat în considerentul 133.

(153)

În urma comunicării constatărilor finale, CJS a susținut că, pentru a aplica o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, Comisia a trebuit să demonstreze modul în care implicarea CJCJ în procesul de facturare a vânzărilor la export a afectat comparabilitatea prețurilor cu valoarea normală. CJS a susținut, de asemenea, că, deși a recunoscut că nu au fost îndeplinite condițiile pentru aplicarea unei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, Comisia a aplicat aceeași ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, fără a demonstra că clienții CJS au plătit prețuri diferite pe piața națională din cauza implicării CJCJ în vânzările la export către Uniune ale produsului care face obiectul investigației. În versiunea confidențială a observațiilor, CJS a adăugat detalii suplimentare în ceea ce privește costurile VAG și ajustările profitului.

(154)

Nu se contestă faptul că CJS vinde în Uniune prin intermediul unui comerciant afiliat: CJCJ. O parte din costurile VAG ale comerciantului respectiv pot fi alocate în mod rezonabil vânzărilor produsului în cauză pe piața Uniunii. CJCJ generează, de asemenea, profit.

(155)

În hotărârea CCCME, Tribunalul a observat că o valoare normală construită în temeiul articolului 2 alineatul (6a) „nu este în principiu afectată de elemente care ar putea prejudicia comparabilitatea sa, întrucât ea a fost determinată în mod artificial” (37). Cu alte cuvinte, în cazul în care nu se poate demonstra în mod clar că un element pentru care se solicită o ajustare a fost utilizat la construirea valorii normale, ajustarea nu poate fi efectuată. Având în vedere că, astfel cum s-a menționat în considerentele 253 și 267-271 din regulamentul provizoriu, valoarea normală în cazul de față a fost construită, printre altele, prin utilizarea costurilor VAG care au fost considerate rezonabile pentru etapa comercială franco fabrică, rezultă că, prin definiție, aceste costuri nu au putut include costurile unui comerciant afiliat.

(156)

Este dificil să se demonstreze mai clar un impact asupra comparabilității prețurilor între prețul de export și valoarea normală decât arătând că un element, în acest caz costurile VAG ale unui comerciant afiliat, este prezent în prețul de export și absent din valoarea normală. Cu alte cuvinte, demonstrând că prețul de export și valoarea normală sunt asimetrice. Conceptul de comparabilitate a prețurilor între prețul de export și valoarea normală este intrinsec legat de noțiunea de simetrie dintre acestea. Curtea a explicat acest lucru în hotărârea Dashiqiao Sanqiang (38) după cum urmează: „Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, reiese atât din litera, cât și din structura articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază că o ajustare a prețului de export sau a valorii normale poate fi operată numai pentru a ține seama de diferențele privind factorii care afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. Cu alte cuvinte, acest lucru înseamnă că ajustarea are ca scop restabilirea simetriei dintre valoarea normală și prețul de export al unui produs, astfel încât, dacă ajustarea a fost operată în mod valabil, acest lucru presupune că a fost restabilită simetria dintre valoarea normală și prețul de export” (39).

(157)

În continuare, Tribunalul a concluzionat că, „[î]n cadrul aprecierii caracterului echitabil al metodei de comparație aplicate, noțiunea de simetrie între valoarea normală și prețul de export constituie, prin urmare, un element-cheie corespunzător necesității de a stabili comparabilitatea prețurilor în sensul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul de bază” (40).

(158)

În hotărârea Sinopec, Tribunalul a luat în considerare asimetria dintre valoarea normală și prețul de export în contextul unei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k). Tribunalul a reamintit mai întâi constatarea Comisiei privind asimetria dintre prețul de export și valoarea normală creată de prezența TVA-ului nerambursabil în prețul de export și de absența acestuia în valoarea normală (41) pentru a concluziona apoi că „Comisia a demonstrat necesitatea efectuării […] ajustări(i) contestate” (42). Deși Tribunalul a constatat că ajustarea nu ar fi putut fi efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) și că, prin urmare, Comisia a săvârșit o eroare de drept, acesta a statuat de asemenea că „o astfel de eroare nu a avut o influență decisivă asupra aprecierii făcute de autorul acestuia” (43). Acest lucru s-a datorat faptului că, potrivit Tribunalului, articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază „permitea Comisiei să efectueze […] ajustare contestată pentru a restabili simetria dintre valoarea normală și prețul de export al produsului în cauză și pentru a garanta o comparație echitabilă între aceste două valori” (44). Cu alte cuvinte, Tribunalul a confirmat că evaluarea efectuată de Comisie, care s-a limitat la constatarea asimetriei (similară cu evaluarea efectuată în cauza aflată pe rolul Tribunalului), a fost suficientă pentru a efectua ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

(159)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a observat că ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază a fost necesară pentru a restabili simetria dintre valoarea normală și prețul de export și, prin urmare, pentru a asigura o comparație echitabilă. Într-adevăr, comparația trebuie efectuată pe o bază franco fabrică, astfel cum se explică în considerentul 117. Deși valoarea normală a fost stabilită la nivel franco fabrică, un preț de export care include costurile VAG și profitul unui comerciant afiliat nu poate fi luat în considerare la nivel franco fabrică. Prin urmare, Comisia trebuie să elimine costul suportat de CJCJ și profitul teoretic pentru a compara valoarea normală și prețul de export la același nivel. Implicarea CJCJ, care se limitează la vânzările la export, conduce la costuri și profituri care trebuie, prin urmare, să fie luate în considerare. Într-adevăr, CJS nu poate beneficia de activitatea economică a CJCJ și de avantajele fiscale pe care aceasta le permite și, în același timp, să susțină că absența unei astfel de activități nu ar schimba nimic în canalul de vânzări. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(160)

În plus, CJS a susținut că Comisia a încălcat principiul dreptului Uniunii care acordă prioritate lex specialis, potrivit căruia instituțiile Uniunii nu pot eluda o dispoziție mai specifică bazându-se pe una generală. CJS a susținut în această privință că articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază ar fi o dispoziție generală, în timp ce articolul 2 alineatul (10) litera (i) ar fi o dispoziție specifică.

(161)

Comisia a respins această afirmație, întrucât articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază nu este o dispoziție generală în comparație cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, ci mai degrabă un caz diferit în care pot fi efectuate ajustări. Într-adevăr, articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază se referea la „alți factori care nu sunt prevăzuți la literele (a)-(j)”. CJS a susținut, iar Comisia a fost de acord, că articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu se poate aplica în acest caz, deoarece nu a existat niciun comision în sensul dispoziției respective care să fie plătit. În loc să eludeze o dispoziție specifică întemeindu-se pe una generală, Comisia a atribuit pur și simplu calificarea corectă situației de fapt din speță. În plus, o astfel de abordare este în conformitate cu hotărârea Tribunalului în cauza Sinopec, rezumată în considerentul 158. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(162)

În cele din urmă, în cazul în care Comisia își menține ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, CJS a susținut că o astfel de ajustare nu ar putea fi egală cu cea efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, deoarece cele două ajustări nu sunt aceleași și deoarece Comisia a stabilit că nu au fost îndeplinite condițiile de aplicare a unei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i). În consecință, CJS a solicitat Comisiei să cuantifice modul în care implicarea CJCJ în procesul de facturare a vânzărilor la export a afectat comparabilitatea prețurilor cu valoarea normală. În special, în cazul în care Comisia a considerat că profitul CJCJ a afectat comparabilitatea prețurilor, CJS a susținut că acest profit ar trebui să fie de cel mult 2 %, la fel ca profitul utilizat în investigația antidumping privind anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Egipt, Japonia și Vietnam (45) (denumită în continuare „investigația privind HRF”).

(163)

Comisia a observat că, la calcularea ajustării pentru a ține seama de costurile VAG, Comisia a exclus deja din costurile VAG elementele care nu erau relevante pentru vânzările produsului care face obiectul investigației către Uniune, astfel cum se indică în considerentul 165. Prin urmare, Comisia a luat în considerare pentru ajustarea costurilor VAG numai acele elemente care decurg din rolul CJCJ și care au afectat comparabilitatea prețurilor. În ceea ce privește profitul, Comisia nu s-a putut baza pe profitul real al CJCJ, deoarece acesta este un profit între entități afiliate, și s-a bazat pe profitul teoretic din investigația privind PVA, ca fiind cea mai fiabilă sursă de informații disponibilă în acest caz, astfel cum s-a stabilit în considerentul 265 din regulamentul provizoriu și în considerentele 133 și 137. CJS nu a arătat de ce profitul utilizat în investigația privind HRF ar fi mai adecvat, pe lângă faptul că este un profit mai mic. În plus, un astfel de profit a fost stabilit în investigația privind HRF pentru un alt sector economic, sectorul siderurgic, și nu este legat de sectorul chimic ca profit teoretic stabilit în investigația privind PVA. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(164)

CJS a prezentat, de asemenea, o cerere privind cuantificarea ajustării pe baza deducerii costurilor VAG ale CJCJ, inițial în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază și, în această etapă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază. Mai precis, această cerere se referea la cinci elemente relevante pentru stabilirea costurilor VAG ale CJCJ. În versiunea confidențială a observațiilor sale, CJS a detaliat această cerere.

(165)

Comisia a considerat că această cerere este parțial justificată pentru trei dintre cele cinci elemente și le-a dedus în consecință din costurile VAG relevante pentru ajustare. Cererea a fost respinsă în ceea ce privește celelalte două elemente. Societății CJS i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații confidențiale.

(166)

În final, CJS a prezentat o afirmație privind cuantificarea ajustării pe baza deducerii unui profit rezonabil de 6,89 %, inițial în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază și, în această etapă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază. În versiunea confidențială a observațiilor sale, CJS a detaliat această afirmație.

(167)

Comisia a respins această afirmație. Astfel cum se explică în considerentele 149-152, Comisia a recurs la menținerea ajustării pentru un profit teoretic de 6,89 %, stabilit astfel cum s-a discutat în considerentul 133. Societății CJS i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații confidențiale.

(168)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Huaheng a susținut că Comisia nu a abordat afirmația formulată în urma comunicării constatărilor provizorii, potrivit căreia Comisia nu a justificat motivul pentru care ajustarea prețului de export era necesară pentru a asigura comparabilitatea prețurilor între valoarea normală și prețul de export. În această privință, grupul Huaheng a susținut că cheltuielile legate de serviciile prestate de AHB au fost deduse din prețul de export, dar că cheltuielile pentru aceleași servicii fuseseră incluse în valoarea normală și ar fi trebuit deduse. Grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că constatările prezentate în considerentul 141, potrivit cărora anumite costuri VAG pot, într-adevăr, să rămână în mod legitim în valoarea normală la nivel franco fabrică, cu condiția să nu se demonstreze că se suprapun cu costurile care au fost deduse din prețul de export, ar fi o dovadă suplimentară a acestei asimetrii.

(169)

Comisia a constatat că era justificat să se ajusteze prețul de export, întrucât Comisia concluzionase în considerentul 147 că AHB îndeplinea funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision. Astfel cum s-a explicat și în considerentele 274-276 din regulamentul provizoriu, AHB a primit o marjă comercială pentru revânzările produsului în cauză și, întrucât s-a constatat că îndeplinește funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision, a fost justificată o ajustare pentru a ține seama de comisioane. Acest lucru s-a întâmplat deoarece, astfel cum se explică în considerentul 261 din regulamentul provizoriu, valoarea normală a fost construită pe o bază franco fabrică. Cu alte cuvinte, astfel cum se explică în considerentele 156 și 157, prezența unui element (un comision) în prețul de export și absența acestuia din valoarea normală au creat o asimetrie între cele două elemente care trebuie corectată pentru ca comparația dintre valoarea normală și prețul de export să fie „echitabilă” în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În ceea ce privește cuantificarea ajustării pentru a ține seama de comisioane, astfel cum a confirmat Tribunalul General în cauza Çolakoğlu (46), Comisia poate lua în considerare relația dintre producător și comerciantul afiliat atunci când stabilește cuantumul adecvat al ajustării care trebuie efectuată. În cazul unei asocieri între producător și comerciant, Comisia poate cuantifica ajustarea prin aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În astfel de cazuri, ajustarea se efectuează pentru a ține seama de un comision construit pe baza costurilor VAG ale comerciantului în cauză și a unui profit teoretic. Având în vedere că BHB și AHB făceau parte din grupul Huaheng și că s-a constatat că relația lor nu era stabilită în condiții de concurență deplină, astfel cum se susține în dispozițiile acordului scris dintre BHB și AHB, ajustarea s-a bazat pe costurile VAG suportate de comerciantul afiliat și pe un profit teoretic. Prin urmare, întrucât Comisia nu a efectuat ajustarea pentru a ține seama de costurile VAG și de profit, ci de un comision care a fost construit pe baza costurilor VAG și a unui profit teoretic, Comisia nu a considerat aplicabilă afirmația potrivit căreia ajustarea pentru a ține seama de costurile VAG a condus la o asimetrie între valoarea normală și prețul de export. În niciun moment al investigației grupul Huaheng nu a susținut că a existat un comision în valoarea normală construită, cu atât mai puțin să justifice sau cuantifice o astfel de afirmație, astfel cum se prevede în jurisprudența menționată în considerentul 269 din regulamentul provizoriu. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat în considerentul 168, valoarea normală a fost construită fără niciun fel de comisioane. În orice caz, chiar dacă Comisia a trebuit să ajusteze pentru a ține seama de costurile VAG și de profit, Comisia nu a considerat că ar fi trebuit să deducă cheltuielile din costurile VAG pentru a asigura comparabilitatea dintre valoarea normală și prețul de export. În primul rând, grupul Huaheng nu a prezentat niciun element de probă care să arate că costurile VAG utilizate pentru a construi comisionul ar fi fost incluse în valoarea normală. În al doilea rând, costurile VAG cuprinse în valoarea normală erau cele suportate efectiv de un producător, mai precis cele suportate de Sucroal în Columbia. În al treilea rând, costurile VAG deduse din prețul de export au fost cele suportate efectiv de AHB în funcțiile sale de comerciant afiliat. Întrucât costurile VAG erau legate de diferite activități (producător-exportator și comerciant afiliat), nu ar fi trebuit să se deducă din valoarea normală nicio cheltuială din costurile VAG ale producătorului columbian Sucroal. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(170)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Huaheng a susținut, de asemenea, că Comisia nu a îndeplinit sarcina probei necesară pentru ajustarea prețului de export în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază și, în special, că nu se poate efectua nicio ajustare în cazurile în care societățile separate de drept sunt departamente de vânzări interne care formează o entitate economică unică.

(171)

Comisia a prezentat în considerentul 147 motivele pentru care a considerat AHB drept un comerciant cu funcții similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision. În plus, Comisia a considerat că această constatare a fost suficientă pentru efectuarea unei ajustări a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază și că nu a fost necesară nicio dovadă suplimentară în acest context. În plus, grupul Huaheng nu a susținut niciodată că AHB și producătorul-exportator formau o entitate economică unică. Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, în cazul în care Comisia a furnizat elemente de probă concordante potrivit cărora un distribuitor afiliat unui producător exercită funcții comparabile cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision, va reveni acestui distribuitor sau acestui producător sarcina de a face dovada că o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu este justificată, de exemplu demonstrând faptul că formează o entitate economică unică (47).

(172)

În lipsa altor observații privind ajustările aduse prețului de export, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 272-276 din regulamentul provizoriu.

(173)

Astfel cum se arată în considerentele 144-145 și 164-165, în urma afirmațiilor formulate de părțile interesate, Comisia a revizuit marjele de dumping.

(174)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

(175)

În lipsa observațiilor privind stabilirea industriei Uniunii și a producției Uniunii, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 281-283 din regulamentul provizoriu.

(176)

În lipsa observațiilor privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 284-289 din regulamentul provizoriu.

(177)

În lipsa observațiilor privind importurile din țara în cauză, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 290-294 din regulamentul provizoriu.

(178)

În lipsa observațiilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 295-301 din regulamentul provizoriu.

(179)

Având în vedere corecția calculului, astfel cum se specifică în considerentul 195, rezultatul comparației prețurilor, exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație, a fost revizuit și a indicat o marjă de subcotare medie ponderată cuprinsă între 15,0 % și 22,2 % din partea importurilor din țara în cauză pe piața Uniunii.

(180)

În lipsa observațiilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 302-306 din regulamentul provizoriu.

(181)

În lipsa observațiilor cu privire la producție, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, au fost confirmate considerentele 307-310 din regulamentul provizoriu.

(182)

În lipsa observațiilor privind volumul vânzărilor și cota de piață, au fost confirmate considerentele 311-313 din regulamentul provizoriu.

(183)

În lipsa observațiilor privind ocuparea forței de muncă și productivitatea, au fost confirmate considerentele 314-316 din regulamentul provizoriu.

(184)

În lipsa observațiilor privind amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, au fost confirmate considerentele 317-318 din regulamentul provizoriu.

(185)

În lipsa observațiilor privind prețurile și factorii care influențează prețurile, au fost confirmate considerentele 319-321 din regulamentul provizoriu.

(186)

În lipsa observațiilor cu privire la costurile cu forța de muncă, au fost confirmate considerentele 322-323 din regulamentul provizoriu.

(187)

În lipsa observațiilor cu privire la stocuri, au fost confirmate considerentele 324-326 din regulamentul provizoriu.

(188)

În lipsa observațiilor privind profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital, au fost confirmate considerentele 327-332 din regulamentul provizoriu.

(189)

În lipsa altor observații, Comisia a concluzionat, pe baza constatărilor comunicate în regulamentul provizoriu, că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, iar considerentele 333-338 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(190)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 339-341 din regulamentul provizoriu.

(191)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 342-343 din regulamentul provizoriu.

(192)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 344-347 din regulamentul provizoriu.

(193)

În absența observațiilor, Comisia a concluzionat, prin urmare, pe baza constatărilor din regulamentul provizoriu, că importurile care fac obiectul unui dumping din RPC au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat sau întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit. Considerentele 348-352 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(194)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 353-359 din regulamentul provizoriu.

(195)

În absența oricăror observații, se confirmă considerentul 360 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, Comisia a observat că prețurile unui producător-exportator nu au fost ajustate la nivelul frontierei Uniunii pentru compararea prețurilor. Comisia a corectat calculul în consecință, iar nivelul final de eliminare a prejudiciului pentru producătorii-exportatori cooperanți și pentru toate celelalte societăți este următorul:

(196)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping definitive ar trebui stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază:

(197)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 363-366 din regulamentul provizoriu.

(198)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 367-369 din regulamentul provizoriu.

(199)

În absența oricăror observații, au fost confirmate considerentele 370-374 din regulamentul provizoriu.

(200)

În absența observațiilor privind interesul Uniunii, a fost confirmat considerentul 375 din regulamentul provizoriu.

(201)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(202)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(203)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor din prezenta investigație. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor produsului care face obiectul investigației originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Republica Populară Chineză”.

(204)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping în cazul în care își schimbă denumirea ulterior. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (48). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că schimbarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care îi este aplicabil. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul ei de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(205)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei vamale, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corespunzătoare a taxelor antidumping individuale. Aplicarea taxelor antidumping individuale este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale valabile autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Până la prezentarea unei astfel de facturi, este necesar ca importurile să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Republica Populară Chineză”.

(206)

Deși prezentarea respectivei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei antidumping aferente importurilor, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre ar trebui să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a garanta faptul că aplicarea ulterioară a nivelului taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(207)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie, ea însăși, o modificare a configurației schimburilor comerciale cauzată de instituirea măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. Investigația poate, printre altele, examina necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, instituirea unei taxe la scară națională.

(208)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, este necesar ca taxa antidumping pentru toate celelalte importuri din China să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi către Uniune în cursul perioadei de investigație.

(209)

Producătorii-exportatori care nu au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație ar trebui să poată solicita Comisiei să fie supuși nivelului taxei antidumping care se aplică în cazul societăților cooperante neincluse în eșantion. Comisia trebuie să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator trebuie să facă dovada că: (i) nu a exportat produsul în cauză în Uniune în cursul PI; (ii) nu este afiliat unui producător-exportator care a exportat produsul în cauză în Uniune în cursul PI; și (iii) a exportat ulterior produsul în cauză sau și-a asumat o obligație contractuală irevocabilă de a exporta cantități importante de produs.

(210)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, cuantumurile plătite cu titlu de taxe antidumping provizorii instituite prin regulamentul provizoriu trebuie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(211)

Astfel cum s-a menționat la punctul 1.2, Comisia a instituit obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs care face obiectul investigației.

(212)

În cursul etapei finale a investigației au fost evaluate datele colectate în contextul înregistrării. Comisia a analizat dacă sunt îndeplinite sau nu criteriile în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru perceperea retroactivă a taxelor definitive.

(213)

Analiza Comisiei nu a arătat o nouă creștere substanțială a importurilor, în afară de nivelul importurilor care au cauzat prejudiciul constatat în cursul perioadei de investigație, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază. Pentru această analiză, Comisia a comparat volumele medii lunare ale importurilor de produs în cauză în cursul perioadei de investigație care se situau la nivelul de [1 750-2 417] tone metrice/lună cu media lunară a volumelor importurilor din luna următoare deschiderii prezentei investigații până în ultima lună completă care a precedat instituirea măsurilor provizorii (1 455 de tone metrice/lună). De asemenea, atunci când s-au comparat volumele medii lunare ale importurilor de produs în cauză în cursul perioadei de investigație cu volumele medii lunare ale importurilor din luna următoare deschiderii prezentei investigații până în, inclusiv, luna în care au fost instituite măsurile provizorii (1 320 de tone metrice/lună), nu s-a mai putut observa nicio creștere.

(214)

Din motivele respective, Comisia a concluzionat că nu au fost întrunite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază referitoare la aplicarea retroactivă a taxei antidumping definitive.

(215)

În răspunsul la comunicarea constatărilor finale, reclamantul nu a fost de acord cu evaluarea Comisiei și a susținut că, pe baza datelor provenite din informațiile specializate privind piața furnizate în plângere și în răspunsurile la chestionar, pe care Comisia le-a utilizat, de asemenea, pentru a stabili volumele importurilor produsului în cauză în cursul investigației, au fost îndeplinite condițiile pentru perceperea retroactivă a taxelor. Conform acestor date, reclamantul a susținut că importurile lunare ale produsului în cauză au crescut semnificativ după PI. Mai precis, reclamantul a susținut că, în anul 2024, transporturile lunare au fost, în medie, între 1 și 2,5 tone de valină, iar transporturile au ajuns apoi la o valoare de până la șase ori mai mare în februarie 2025 și că au fost trimise volume foarte mari către Uniune în februarie și martie 2025, ceea ce indica faptul că se acumulau stocuri. Această creștere bruscă a exporturilor din China către Uniune după PI ar demonstra că au fost îndeplinite condițiile pentru perceperea retroactivă a taxelor și, prin urmare, reclamantul a solicitat Comisiei să instituie taxe retroactiv.

(216)

Atunci când a stabilit volumul importurilor, Comisia a ajustat datele furnizate de reclamant pe baza informațiilor specializate privind piața, astfel cum se descrie în considerentele 287 și 290 din regulamentul provizoriu, prin corecții rezultate din datele verificate încrucișat prezentate de exportatorii cooperanți verificați la fața locului. În plus, de la deschiderea investigației, a existat un cod TARIC separat pentru produsul în cauză, care a permis Comisiei să se bazeze pe deplin pe statisticile privind importurile furnizate de statele membre. Comisia nu a găsit niciun motiv pentru a discredita aceste date și, prin urmare, a comparat importurile medii lunare raportate de statele membre cu importurile medii lunare determinate pentru PI, astfel cum se prevede la punctul 4.3 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia nu consideră că afirmația reclamantului este întemeiată și și-a confirmat concluzia potrivit căreia nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru perceperea retroactivă a taxei antidumping definitive.

(217)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (49), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(218)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,