(1)

La 15 noiembrie 2023, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de policlorură de vinil în suspensie (denumită în continuare „S-PVC”) originară din Egipt și din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la data de 2 octombrie 2023 de către Polyvinyl Chloride Trade Committee (denumit în continuare „reclamanții”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii producătoare de S-PVC în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 14 iunie 2024, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjelor de dumping și a marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind acuratețea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare.

(4)

Comisia a primit o serie de observații de la părțile interesate.

(5)

Foamalite Ltd (denumit în continuare „Foamalite”), un utilizator de S-PVC situat în Irlanda, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o „problemă specifică Irlandei”, întrucât principalul său concurent este situat în Irlanda de Nord și poate importa S-PVC cu taxe mai mici și se confruntă cu o concurență mai mare din partea unui utilizator din afara Uniunii, în special din Turcia. Foamalite exportă aproximativ o treime din producția sa în afara Uniunii, o mare parte a exporturilor sale fiind direcționate către Regatul Unit. Comisia observă că utilizarea regimului de perfecționare activă în Uniune ar permite importul de S-PVC fără taxe atunci când marfa prelucrată ar urma să fie reexportată. Aceasta ar garanta faptul că competitivitatea Foamalite în afara Uniunii nu va fi afectată de taxe. În ceea ce privește concurența cu un concurent situat în Irlanda de Nord, Comisia a precizat că concurentul din Irlanda de Nord va face obiectul acelorași măsuri ca Foamalite din Uniune, astfel cum se prevede la articolul 5 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord la Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3).

(6)

Comisia a clarificat faptul că observațiile formulate de TCI Sanmar și Foamalite nu au vizat exactitatea calculelor subiacente privind dumpingul și prejudiciul în sensul articolului 19a din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia nu a abordat aceste observații în regulamentul provizoriu. Totuși, observațiile respective sunt abordate mai jos în considerentele 35 și 36.

(7)

Formosa Plastics Corporation (denumit în continuare „Formosa”), un producător american, a susținut că Comisia a comis o serie de erori materiale în calculele sale. Observațiile în cauză sunt abordate în considerentul 60 de mai jos.

(8)

În iulie 2024, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1896 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), taxe antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de policlorură de vinil (PVC) originară din Egipt și din Statele Unite ale Americii.

(9)

În urma publicării măsurilor provizorii, Guvernul Egiptului și cel al Statelor Unite ale Americii, TCI Sanmar Chemicals S.A.E. (TCI Sanmar), Formosa, Oxy Vinyls, LP (denumit în continuare „Oxy Vinyls”), Westlake Corporation (denumit în continuare „Westlake”) și reclamanții au transmis observațiile lor privind constatările provizorii, în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu.

(10)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. La 3 octombrie 2024 a avut loc o audiere cu Oxy Vinyls.

(11)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a-și formula constatările definitive, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile preliminare, dacă a fost cazul.

(12)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de S-PVC originară din Egipt și din Statele Unite ale Americii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Guvernul Statelor Unite, TCI Sanmar, Formosa, Oxy Vinyls, Westlake, Shin-tech, Tricon Dry Chemicals și Asociația europeană a profilelor din PVC pentru ferestre (European PVC Window Profiles Association, EPPA) au prezentat observații în termenul stabilit.

(13)

Observațiile care au fost transmise cu privire la regulamentul provizoriu și care au fost repetate de către părți în observațiile lor privind comunicarea constatărilor finale, fără a se prezenta niciun element de fond nou, sunt abordate o singură dată în prezentul regulament.

(14)

După comunicarea constatărilor provizorii, Comisia a primit observații cu privire la reprezentativitatea eșantionului de producători din Uniune din partea guvernului egiptean și a guvernului american și din partea Formosa. Părțile au pus sub semnul întrebării reprezentativitatea unui eșantion din Uniune care reprezenta aproximativ 25 % din producția estimată de S-PVC și 26 % din vânzările Uniunii. În acest sens, Guvernul SUA a făcut trimitere la raportul Organului de apel al OMC în cauza CE – Elemente de fixare, care a constatat că o industrie națională care reprezintă 27 % din producția totală estimată a produsului similar nu îndeplinea pragul cantitativ și era incompatibilă cu articolul 4.1 din Acordul privind practicile antidumping al OMC (denumit în continuare „Acordul privind PAD”) (5).

(15)

În primul rând, Comisia observă că niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat observații cu privire la eșantionul de producători din Uniune atunci când acesta a fost anunțat în etapa de deschidere. În al doilea rând, cazul menționat de Guvernul SUA se referă la definiția „proporției majore” și la deschiderea investigației în temeiul articolelor 4.1 și, respectiv, 5.4 din Acordul privind PAD, și nu la eșantionare. Prin urmare, articolele respective nu se aplică selectării eșantionului. Această observație a fost respinsă în consecință.

(16)

Guvernul SUA a solicitat, de asemenea, Comisiei o explicație cu privire la modul în care a selectat eșantionul. Astfel cum se menționează în avizul de deschidere (6), Comisia a selectat un eșantion provizoriu la deschiderea investigațiilor, iar informațiile cu privire la acestea au putut fi găsite în dosarul destinat consultării de către părțile interesate (7). Nota la dosar a furnizat denumirea societăților incluse în eșantion și criteriile utilizate pentru selectarea acestora, și anume volumul producției și al vânzărilor produsului similar în UE în cursul perioadei de investigație. Părților li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la eșantionul provizoriu. Comisia nu a primit nicio observație și a confirmat eșantionul provizoriu.

(17)

Guvernul SUA și Formosa au pus, de asemenea, sub semnul întrebării faptul că eșantionul includea doi subcontractanți. Desigur, INOVYN Manufacturing Belgium SA și Vynova Wilhelmshaven GmbH produc S-PVC în cadrul unor contracte în regim de subcontractare. Comisia consideră că producerea de S-PVC în temeiul unui contract în regim de subcontractare nu înseamnă că aceste două entități incluse în eșantion nu sunt producători, ci dimpotrivă. De asemenea, astfel cum a afirmat industria Uniunii în răspunsul său la aceste observații, includerea subcontractanților a fost necesară pentru a acoperi diferitele modele de afaceri aplicabile în Uniune. Cele două entități care produc S-PVC în temeiul unor contracte în regim de subcontractare se numără printre cei mai mari producători de S-PVC din Uniune. Contrar celor afirmate de Guvernul SUA, Comisia a luat în considerare costul total de producție al producătorilor, după ce a obținut acces la evidențele contabile ale antreprenorilor în acest scop.

(18)

Formosa a susținut, de asemenea, că în dosarul deschis nu existau suficiente informații referitoare la aranjamentele exacte dintre subcontractanți și antreprenorii acestora pentru a face posibilă evaluarea de către părțile interesate a reprezentativității eșantionului.

(19)

Cu toate acestea, Formosa nu a prezentat observații cu privire la eșantionul propus din industria Uniunii atunci când a fost pus la dispoziție în dosarul deschis și nici nu a prezentat în cursul investigației observații cu privire la exhaustivitatea dosarului deschis. În orice caz, dosarul deschis al investigației a inclus suficiente detalii pentru a identifica subcontractanții într-un stadiu anterior al procedurii, inclusiv diferitele lor structuri de vânzări și prin urmare, a fost posibil ca părțile interesate să evalueze reprezentativitatea eșantionului. Prin urmare, aceste afirmații sunt respinse.

(20)

Guvernul SUA și Formosa au susținut că, la selectarea eșantionului, Comisia nu a luat în considerare răspândirea geografică a industriei Uniunii. Ca răspuns la această observație, Comisia a reiterat faptul că eșantionul de producători din Uniune a fost selectat pe deplin în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, deoarece era compus din cei mai mari trei producători din Uniune în ceea ce privește producția și vânzările în Uniune. În plus, toți acești producători din Uniune sunt situați în state membre diferite (Belgia, Germania și Țările de Jos), asigurând o bună distribuție geografică, ținând seama de ponderea statelor membre producătoare. Prin urmare, aceste observații sunt respinse.

(21)

Astfel, observațiile cu privire la reprezentativitatea eșantionului Uniunii au fost respinse.

(22)

În lipsa altor observații cu privire la eșantionare, se confirmă considerentele 8-15 din regulamentul provizoriu.

(23)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 16 din regulamentul provizoriu.

(24)

Guvernul SUA a criticat „ocultarea excesivă” a documentelor de către reclamanți, considerând că aceasta împiedică capacitatea părților interesate din SUA de a formula observații cu privire la elementele-cheie ale plângerii și constituie o încălcare a articolelor 6.4 și 6.5 din Acordul privind practicile antidumping al OMC.

(25)

Comisia a analizat acest aspect și a constatat că Guvernul SUA a prezentat în mod eronat situația atunci când a afirmat că „toate anexele la plângere sunt confidențiale în întregime”, deși nu a fost cazul. În cazul multor anexe, versiunea deschisă consultării este identică cu versiunea confidențială. Pentru multe alte anexe, versiunea neconfidențială reflectă în mod corespunzător informațiile furnizate în versiunea lor confidențială, ținând seama în mod corespunzător de informațiile sensibile ale societății. În anumite cazuri, nu a fost posibil să se constituie un rezumat neconfidențial din cauza naturii informațiilor în cauză. În astfel de cazuri, acest lucru a fost justificat de partea (părțile) care a(u) furnizat informațiile, iar cererea de confidențialitate a fost evaluată și acceptată de Comisie. Prin urmare, Comisia a concluzionat că versiunea neconfidențială a plângerii respectă dispozițiile articolului 19 alineatul (2) din regulamentul de bază și ale articolelor 6.4 și 6.5 din Acordul privind practicile antidumping al OMC.

(26)

Guvernul SUA a criticat, de asemenea, faptul că observațiile Oxy Vinyls cu privire la materialele ocultate excesiv prezentate de industria UE au fost ignorate de Comisie. În această privință, se remarcă faptul că, în urma observațiilor prezentate de Oxy Vinyls, Comisia a contactat producătorul din Uniune inclus în eșantion, care a transmis apoi în termenul prevăzut de Comisie o versiune neconfidențială revizuită a răspunsului său la chestionar.

(27)

În baza concluziilor prezentate mai sus, au fost confirmate considerentele 17-29 din regulamentul provizoriu.

(28)

S-au primit observații din partea Guvernului SUA și a Formosa cu privire la prelungirile limitate acordate producătorilor-exportatori pentru a răspunde la chestionarul antidumping și la lipsa de flexibilitate în stabilirea calendarului de verificare, ambele creând dificultăți inutile pentru respondenții din SUA. În sprijinul acestor observații, Guvernul SUA a invocat intervalul de timp dintre termenul prelungit pentru transmiterea răspunsurilor la chestionar și instituirea de măsuri provizorii, precum și cel dintre efectuarea unei verificări la fața locului și emiterea raportului de verificare.

(29)

Comisia a respins aceste observații și a considerat că exemplele menționate nu sunt relevante, întrucât Comisia a acordat producătorilor-exportatori timp pentru a răspunde la chestionar dincolo de perioada de 37 de zile prevăzută în avizul de deschidere, datorită sărbătorilor legale ale Comisiei, și că a stabilit cu atenție calendarul vizitelor de verificare pentru a ține seama în cea mai mare măsură de preferințele producătorilor-exportatori. Comisia a subliniat, de asemenea, faptul că întregul proces de investigație necesită mult timp și că producătorilor-exportatori, după ce au transmis răspunsurile lor la chestionar, li s-au oferit multe alte ocazii de a furniza datele lipsă și/sau suplimentare, inclusiv în cursul verificărilor efectuate la fața locului.

(30)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 30 și 31 din regulamentul provizoriu.

(31)

Oxy Vinyls a afirmat că perioada de investigație a fost selectată de Comisie astfel încât să asigure cel mai slab rezultat posibil pentru exportatorii din SUA din perspectiva prejudiciului, astfel cum arată delta dintre prețurile contractuale din SUA și cele din Uniune. Comisia a precizat că perioada de investigație a fost selectată în conformitate cu practica sa constantă și cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(32)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentul 32 din regulamentul provizoriu.

(33)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 33 și 38 din regulamentul provizoriu.

(34)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 50-58 din regulamentul provizoriu.

(35)

TCI Sanmar a susținut că s-a comis o eroare importantă de calcul, deoarece valorile CIF raportate utilizate de Comisie nu au fost prețurile la frontiera Uniunii, întrucât costurile de transport și costurile asociate pentru toate tranzacțiile efectuate pe baza prețurilor FAS sau FCA nu au fost raportate în tabelele sale de vânzări.

(36)

Comisia observă că, în conformitate cu practica sa consecventă și pentru a colecta datele necesare în vederea evaluării prețurilor de export și a marjelor de dumping în conformitate cu dispozițiile aplicabile în temeiul regulamentului de bază, producătorii-exportatori sunt obligați să raporteze pentru fiecare tranzacție de export nu numai prețul real al facturii, ci și un preț CIF separat al aceleiași tranzacții. În cazul în care termenul de livrare aferent tranzacției subiacente nu este exprimat ca valoare CIF, producătorul-exportator trebuie să estimeze valoarea CIF respectivă. De fapt, în cazul de față, Comisia s-a bazat pe valorile CIF furnizate de TCI Sanmar. În cazul în care termenul de livrare aferent tranzacției subiacente a fost CIF, Comisia a aliniat valoarea CIF raportată în mod eronat de TCI Sanmar la valoarea reală a facturii. Observația și clarificarea Comisiei au vizat, de asemenea, mutatis mutandis, prețul CIF utilizat la calcularea marjei de prejudiciu (a se vedea considerentele 129 și 130 din regulamentul provizoriu).

(37)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI Sanmar a revenit la observațiile sale anterioare cu privire la această chestiune și a susținut că Comisia s-a bazat pe valori CIF inadecvate și că eroarea de calcul ulterioară a apărut parțial din cauza cererilor Comisiei de modificare a datelor pe care TCI Sanmar le-a transmis inițial în răspunsul său la chestionar. TCI Sanmar a adăugat că datele Eurostat au arătat o valoare CIF de 926 EUR pe tonă, care a fost semnificativ mai mare decât valoarea pe care Comisia a utilizat-o în calculele sale, inclusiv deoarece valorile CIF ale Eurostat au inclus marja unui comerciant (printre alte costuri), în timp ce valorile CIF utilizate de Comisie nu au inclus o astfel de marjă.

(38)

Comisia clarifică faptul că, în conformitate cu practica sa decizională constantă, datele raportate de societățile individuale în răspunsurile la chestionar, inclusiv în răspunsurile la cererile de clarificare, au prioritate față de datele statistice generale și publice, în special dacă sunt destinate unui calcul specific societății. Datele statistice nu sunt specifice societății și nici nu sunt disponibile pentru fiecare tranzacție în parte. Comisia a clarificat, de asemenea, că, în cele din urmă, responsabilitatea de a raporta date exacte revine fiecărei părți care face obiectul investigației.

(39)

În lipsa oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 59 și 60 din regulamentul provizoriu.

(40)

Se reamintește faptul că articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede obligația Comisiei de a efectua o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export la același nivel comercial și de a ține seama de diferențele dintre factorii care afectează prețurile și comparabilitatea acestora. În cazul de față, Comisia a ales să compare valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion la nivelul comercial franco fabrică. După cum se explică mai jos, după caz, valoarea normală și prețul de export au fost ajustate pentru: (i) a le aduce înapoi la nivelul franco fabrică; și (ii) a se ține seama de diferențele dintre factorii despre care s-a afirmat și s-a demonstrat că afectează prețurile și comparabilitatea acestora.

(41)

Pentru a aduce valoarea normală înapoi la nivelul comercial franco fabrică, au fost efectuate ajustări în funcție de costurile de ambalare.

(42)

Pentru a aduce prețul de export înapoi la nivelul comercial net franco fabrică au fost efectuate ajustări în funcție de costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și de ambalare. Au fost luate în considerare costurile de credit, în cazul în care aceste costuri au afectat prețurile și comparabilitatea prețurilor (a se vedea, de asemenea, considerentul 47 din prezentul regulament și considerentul 67 din regulamentul provizoriu).

(43)

După instituirea măsurilor provizorii, TCI Sanmar a reiterat afirmațiile anterioare, susținând că valorile normale ar trebui ajustate în sens descrescător, având în vedere efectele unei crize monetare asupra economiei Egiptului în cursul perioadei de investigație. În acest scop, TCI Sanmar a făcut trimitere la considerentul 64 din regulamentul provizoriu, care a rezumat o afirmație anterioară a TCI Sanmar, care viza în mod inerent utilizarea cursului de schimb stabilit de Banca Centrală a Egiptului (denumită în continuare „CBE”) la 6 martie 2024 pentru a calcula dumpingul în ceea ce privește tranzacțiile efectuate în cursul perioadei de investigație, și anume între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023. TCI Sanmar a adăugat că circumstanțele subiacente ale devalorizării EGP au arătat că, în cursul perioadei de investigație, valoarea reală a EGP a fost semnificativ mai mică decât rata CBE publicată. În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor provizorii, TCI Sanmar a susținut că Comisia nu a abordat argumentul TCI Sanmar în regulamentul provizoriu.

(44)

Guvernul Egiptului a prezentat, de asemenea, o comunicare după publicarea măsurilor provizorii, în care s-a referit la afirmația TCI Sanmar din considerentul 43 și a adăugat că elementele de probă prezentate (ajustarea cursului de schimb din 6 martie 2024) erau relevante pentru prezenta investigație. În observațiile sale, Guvernul Egiptului a făcut trimitere în mod neclar la un raport al Organului de apel al OMC privind Argentina – plăci din ceramică, în care Organul de apel al OMC a stabilit că elementele de probă ulterioare perioadei de investigație direct legate de tranzacțiile din perioada de investigație nu ar trebui respinse ca fiind irelevante.

(45)

Comisia face trimitere la considerentele 65 și 66 din regulamentul provizoriu, în care observațiile au fost pe deplin abordate și respinse. Comisia a considerat că afirmația guvernului egiptean este eronată, deoarece CBE a stabilit cursurile de schimb aplicabile pe parcursul întregii perioade de investigație, care ar trebui, prin urmare, să se aplice tranzacțiilor efectuate în perioada de investigație respectivă. În mod evident, un curs de schimb stabilit la 6 martie 2024 nu ar trebui să se aplice tranzacțiilor efectuate în perioada de investigație cuprinsă între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023. În acest sens, utilizarea cursului de schimb propus de TCI Sanmar nu pare să fie în conformitate cu cerințele de la articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază.

(46)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI Sanmar a susținut, din nou, că cursurile de schimb oficiale stabilite de Banca Centrală a Egiptului (CBE) pentru perioada de investigație nu reflectau realitatea pieței. Comisia observă că afirmația reiterată nu era de natură să modifice evaluarea anterioară a Comisiei, prezentată în considerentele 65 și 66 din regulamentul provizoriu și în considerentul 45 din prezentul regulament.

(47)

TCI Sanmar a prezentat o a doua afirmație privind comparația dintre valorile normale și prețurile de export, la care Comisia a făcut trimitere în considerentul 67 din regulamentul provizoriu. Având în vedere caracterul sensibil al faptelor subiacente, Comisia a abordat această afirmație numai cu TCI Sanmar.

(48)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI Sanmar a reiterat afirmația menționată în considerentul anterior, cu privire la o ajustare pe baza costurilor de credit. Din nou, având în vedere caracterul sensibil al faptelor subiacente, Comisia a confirmat respingerea acestei afirmații numai față de TCI Sanmar.

(49)

Guvernul Egiptului a reiterat afirmația formulată de TCI Sanmar menționată în considerentul 47 de mai sus, afirmând doar că ar trebui efectuată o ajustare ascendentă a prețurilor de export ale exportatorului egiptean TCI Sanmar pe baza elementelor de probă prezentate. Această afirmație a TCI Sanmar a fost menită să crească prețul de export, dar analiza Comisiei cu privire la afirmație a condus la o ajustare în sens descrescător a prețului de export. Guvernul Egiptului a considerat că refuzul Comisiei de a acorda o ajustare ascendentă prețurilor de export ale TCI Sanmar a încălcat articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, care prevede principiul unei comparații echitabile între valorile normale și prețurile de export. În acest sens, Guvernul Egiptului a făcut trimitere la un raport al Organului de apel al OMC privind UE – elemente de fixare (China), care s-a pronunțat asupra necesității unei comparații echitabile în temeiul articolului 2.4 din Acordul antidumping.

(50)

Comisia confirmă că a asigurat o comparație echitabilă între valoarea normală și prețurile de export. Detaliile subiacente au putut fi comunicate direct doar societății TCI Sanmar, din motive de confidențialitate.

(51)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 61-68 din regulamentul provizoriu.

(52)

În lipsa oricărei afirmații acceptate privind calcularea marjei de dumping, se confirmă considerentul 72 din regulamentul provizoriu.

(53)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(54)

În răspunsul său la chestionar, Westlake a furnizat costul consolidat pentru producerea clorului și a sodei caustice și a dedus veniturile generate de vânzarea sodei caustice. În etapa provizorie, Comisia a respins această ajustare. Motivele acestei abordări au fost detaliate în comunicarea individuală adresată Westlake, după cum urmează:

(55)

După comunicarea constatărilor provizorii, Westlake a contestat abordarea Comisiei cu privire la această chestiune. Westlake a susținut că este esențial să se reflecte realitatea, și anume faptul că producția de S-PVC și de sodă caustică sunt interconectate și se bazează pe profituri comune. Pentru a susține acest aspect, Westlake a făcut trimitere la descrierea producției de PVC de către Comisie în decizia sa referitoare la investigația privind concentrările economice INEOS/Solvay/JV (8). În decizia respectivă, Comisia a descris soda caustică ca fiind un subprodus al producției de PVC.

(56)

Comisia a observat, în primul rând, că Westlake nu a adus niciun argument care să respingă punctele (ii)-(iv) din considerentul 54 de mai sus, care au fost incluse în comunicarea sa individuală. Aceasta a formulat observații numai cu privire la punctul (v) [și, implicit, cu privire la punctul (i)], afirmând că nu este de acord să considere soda caustică drept coprodus. Westlake a susținut că soda caustică ar trebui considerată mai degrabă un subprodus, în conformitate cu constatările Comisiei în investigația privind concentrările economice menționată anterior.

(57)

În ceea ce privește INEOS/Solvay/JV, Comisia a observat că deciziile luate în cadrul investigațiilor privind concentrările economice de către Direcția Generală Concurență a Comisiei nu sunt obligatorii pentru investigațiile în materie de apărare comercială, care sunt efectuate de Direcția Generală Comerț în temeiul unui set diferit de norme. În orice caz, decizia publicată privind cauza INEOS/Solvay/JV confirmă, de fapt, că soda caustică este un produs secundar al electrolizei sării și apei, și nu al S-PVC. Aceasta precizează, de asemenea, că soda caustică este subprodusul cel mai relevant din punct de vedere economic din lanțul vertical al PVC, și nu doar al S-PVC (9).

(58)

Pe baza celor de mai sus, afirmația Westlake privind ajustarea referitoare la soda caustică a fost respinsă.

(59)

Formosa a formulat o serie de observații cu privire la calculul valorii normale. Prima observație se referea la o presupusă eroare săvârșită de Comisie atunci când aceasta, mai întâi, în etapa de informare prealabilă, a revizuit veniturile și cheltuielile financiare raportate în tabelul de profitabilitate al Formosa și, ulterior, atunci când au fost instituite măsurile provizorii, nu luase în considerare observațiile primite din partea Formosa cu privire la revizuirea respectivă. A doua presupusă eroare se referea la evaluarea costurilor asociate transportului raportate în același tabel. A treia observație se referea la tratamentul reducerilor la vânzare. A patra observație se referea la calcularea cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor generale și a cheltuielilor administrative atunci când trebuie construită valoarea normală. Ultima observație se referea la metodologia de calculare a vânzărilor profitabile ale societății în calculul dumpingului.

(60)

Patru dintre aceste observații au fost respinse, iar una a fost acceptată. Motivele respingerii acestor observații și acceptarea uneia dintre ele au fost comunicate doar societății, deoarece observațiile nu au fost rezumate într-o versiune deschisă.

(61)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 73-81 din regulamentul provizoriu.

(62)

După comunicarea constatărilor finale, Formosa a reiterat două observații privind calcularea valorii normale menționate în considerentul 59, în special observația referitoare la cererea de revizuire a alocării veniturilor și cheltuielilor financiare raportate în tabelul privind profitabilitatea și observația metodologică privind modul în care Comisia ar trebui să calculeze procentul de cheltuieli de vânzare, cheltuieli generale și cheltuieli administrative.

(63)

Comisia a respins ambele observații pe baza explicațiilor deja prezentate în anexa III la documentele de informare specifice trimise Formosa la 29 octombrie 2024 (10). Pe scurt, pentru prima observație, Comisia s-a bazat pe cifre verificate. În ceea ce privește a doua observație, Comisia a confirmat că procentul costurilor VAG a fost calculat în conformitate cu metodologia stabilită de calcul al dumpingului ca procent din cifra de afaceri a vânzărilor franco fabrică raportată în tabelul privind profitabilitatea.

(64)

Astfel cum se explică în considerentul 83 din regulamentul provizoriu, pentru vânzările indirecte prin intermediul comercianților neafiliați din SUA, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul în cauză a fost vândut comercianților respectivi.

(65)

Westlake a susținut că, la momentul vânzării către acești comercianți neafiliați, nu știa dacă mărfurile vândute respective sau ce volume din acestea erau destinate Uniunii. Prin urmare, acesta a susținut că prețurile pentru aceste vânzări nu au fost specifice pieței Uniunii, iar aceste vânzări nu au putut fi considerate ca reflectând prețurile de export către Uniune. Prin urmare, Westlake a susținut că aceste vânzări nu ar fi trebuit să fie luate în considerare în calculul dumpingului. Comisia a reamintit că, în cursul investigației, a obținut informații care i-au permis să stabilească destinația UE pentru un număr mare de tranzacții cu acești comercianți neafiliați și numai tranzacțiile pentru care a putut fi stabilită destinația UE au fost incluse în calculul prețului de export. Pentru calcularea dumpingului au fost excluse vânzările indirecte la export pentru care UE nu a putut fi confirmată ca destinație. Comisia a constatat că era irelevant dacă Westlake cunoștea sau nu destinația finală a acestor vânzări la export la momentul vânzării către comerciantul intern neafiliat. Faptele au demonstrat că aceste tranzacții de vânzare au fost vânzări către Uniune și, prin urmare, au fost incluse în calculul dumpingului. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(66)

În absența oricăror observații suplimentare, se confirmă considerentele 82 și 83 din regulamentul provizoriu.

(67)

Se reamintește faptul că articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede obligația Comisiei de a efectua o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export la același nivel comercial și de a ține seama de diferențele dintre factorii care afectează prețurile și comparabilitatea acestora. În cazul de față, Comisia a ales să compare valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion la nivelul comercial franco fabrică. După cum se explică mai jos, după caz, valoarea normală și prețul de export au fost ajustate pentru: (i) a le aduce înapoi la nivelul franco fabrică; și (ii) a se ține seama de diferențele dintre factorii despre care s-a afirmat și s-a demonstrat că afectează prețurile și comparabilitatea acestora.

(68)

Pentru a aduce valoarea normală înapoi la nivelul comercial franco fabrică, au fost efectuate ajustări în funcție de costurile de manipulare, de încărcare și de costurile auxiliare, de transport și de asigurare. S-au luat în considerare următorii factori care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor: costurile de credit, cheltuielile de ambalare, reducerile și alte ajustări, după caz.

(69)

Pentru a aduce prețul de export înapoi la nivelul comercial franco fabrică, au fost efectuate ajustări în funcție de costurile de manipulare, de încărcare și de costurile auxiliare, de transport și de asigurare. S-au luat în considerare următorii factori care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor: costurile de credit, cheltuielile de ambalare și reducerile, după caz.

(70)

În lipsa oricăror alte observații, se confirmă considerentele 84-85 din regulamentul provizoriu.

(71)

Cererea parțial acceptată din partea Formosa a condus la o ușoară modificare a marjei sale de dumping, care a trecut de la 70,3 %, astfel cum se menționează în considerentul 87 din regulamentul provizoriu, la 71,2 %.

(72)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(73)

După publicarea regulamentului provizoriu, Formosa a susținut că faptul că mai mulți indicatori de prejudiciu s-au bazat pe estimări a pus la îndoială fiabilitatea indicatorilor respectivi.

(74)

Ca răspuns la această observație, Comisia a observat că a estimat macroindicatorii pentru evaluarea prejudiciului, cum ar fi producția și volumul vânzărilor etc., pe baza informațiilor primite de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și neincluși în eșantion și de la Eurostat, astfel cum se explică în esență în considerentul 100 din regulamentul provizoriu. În plus, Formosa nu a identificat probleme specifice legate de aceste estimări și nu a furnizat estimări alternative.

(75)

Pe baza celor de mai sus, aceste observații ale Formosa au fost respinse.

(76)

În absența altor observații referitoare la această secțiune, au fost confirmate considerentele 92-93 din regulamentul provizoriu.

(77)

În urma publicării regulamentului provizoriu, Westlake și Oxy Vinyls și-au reiterat observația potrivit căreia veniturile și profiturile aferente sodei caustice ar trebui luate în considerare în analiza prejudiciului, iar S-PVC și soda caustică au fost interconectate în ceea ce privește producția și piețele lor. În special, Oxy Vinyls a susținut că Comisia nu a furnizat suficiente motive atunci când a respins observația conform căreia evaluarea prejudiciului ar trebui să ia în considerare și activitățile legate de soda caustică. În plus, Westlake a susținut că producătorii de S-PVC care sunt integrați în producția de clor se bazează pe profituri comune.

(78)

Comisia observă că Westlake și Oxy Vinyls nu au furnizat niciun element de probă suplimentar care să pună sub semnul întrebării constatările formulate în considerentul 97 din regulamentul provizoriu și constatările provizorii, astfel cum se explică în considerentele 55-58 de mai sus. În orice caz, Comisia reamintește că nu toți producătorii din Uniune sunt implicați în producția de clor. În plus, S-PVC și soda caustică sunt coproduse ale procesului de electroliză a cloralcalilor, iar soda caustică nu este un coprodus sau un subprodus al producției de S-PVC și, prin urmare, ar trebui să fie tratată separat.

(79)

Oxy Vinyls remarcă faptul că Comisia nu a furnizat suficiente motive atunci când a respins includerea sodei caustice în analiza prejudiciului, care, din cauza acestei respingeri, a fost foarte vagă și nu a precizat factorii relevanți care ar avea un efect semnificativ asupra industriei Uniunii. Comisia nu este de acord cu declarația de mai sus a Oxy Vinyls din următoarele motive. În considerentele 96 și 97 din regulamentul provizoriu, Comisia a explicat în mod clar procesul de producție a produsului care face obiectul investigației de către diferiți producători din Uniune incluși în eșantion și relevanța sodei caustice. Comisia observă din nou în acest sens că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au cumpărat clor de la entități juridice separate, afiliate sau neafiliate. Prin urmare, producția de sodă caustică a fost separată de procesul de producție a S-PVC și nu a afectat costul de producție sau rentabilitatea produsului care face obiectul investigației. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă. Oxy Vinyls a susținut, de asemenea, că Comisia avea obligația de a analiza segmentarea pieței produsului care face obiectul investigației. În această privință, Comisia a constatat că nu a existat o segmentare a pieței pentru S-PVC, astfel cum se explică în detaliu în considerentele 98 și 99 din regulamentul provizoriu. Producătorul-exportator nu a prezentat niciun element de probă nou care ar fi pus sub semnul întrebării concluzia provizorie privind segmentarea pieței și, prin urmare, această afirmație este respinsă.

(80)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 94-99 din regulamentul provizoriu.

(81)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să trateze PVC-ul și soda caustică ca industrii integrate, justificând luarea în considerare cumulativă în evaluarea prejudiciului. În susținerea acestei afirmații, acesta a făcut trimitere în principal la descrierea de către Comisie a producției de PVC în decizia sa referitoare la investigația privind concentrările economice INEOS/Solvay/JV.

(82)

În ceea ce privește cele de mai sus, Comisia își menține poziția, astfel cum a fost prezentată în considerentul 57 de mai sus. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(83)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 100-103 din regulamentul provizoriu.

(84)

Guvernul egiptean, TCI Sanmar și Westlake au contestat evaluarea cumulativă a efectelor importurilor din Egipt și din SUA, deoarece, în evaluarea lor, cota de piață a importurilor egiptene a fost neglijabilă. În sprijinul afirmației lor, Westlake și TCI Sanmar au făcut, de asemenea, trimitere la hotărârea Curții de Justiție în cauza Eurofer/Comisia (11), în care Curtea a clarificat faptul că cerința de 1 % prevăzută la articolul 5 alineatul (7) și la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază nu este un prag obligatoriu peste care Comisia este împiedicată să concluzioneze că importurile dintr-o anumită țară sunt neglijabile.

(85)

Comisia reafirmă că condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost îndeplinite. Comisia observă, de asemenea, că importurile din țările în cauză au depășit, de asemenea, pragul prevăzut pentru caracterul neglijabil în Acordul antidumping al OMC (12). Comisia a reamintit că importurile din Egipt au atins o cotă de piață de 1,92 % în perioada de investigație, care este în mod clar peste pragul de minimis prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. În plus, în cauza Eurofer/Comisia, Curtea de Justiție a afirmat că o cotă de piață „cu puțin” peste 1 % poate fi considerată neglijabilă, lăsând Comisiei o anumită marjă de apreciere pentru a evalua ceea ce ar fi considerat neglijabil în fiecare caz. În cadrul acestei investigații, cota de piață de 1,92 % în cursul perioadei de investigație nu a fost „cu puțin” peste 1 % și, prin urmare, s-a considerat că nu este neglijabilă.

(86)

Pe baza observațiilor de mai sus, au fost confirmate considerentele 104-107 din regulamentul provizoriu.

(87)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI și-a reiterat afirmația privind evaluarea separată, făcând trimitere la hotărârea Curții de Justiție în cauza Eurofer/Comisia. Comisia consideră că a examinat în mod corespunzător afirmația sa, astfel cum se explică în considerentul 85 de mai sus. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(88)

Westlake a pus sub semnul întrebării metodologia aleasă de Comisie pentru estimarea volumului importurilor de E-PVC încadrată la codul NC 3904 10 00 . În special, Westlake a pus sub semnul întrebării modul în care s-a ajuns la concluzia că 4 % din volumul importurilor încadrate la codul NC menționat reprezintă volumul importurilor în UE de E-PVC. În această privință, astfel cum se explică în considerentul 102 din regulamentul provizoriu, Comisia a împărțit importurile încadrate la codul NC 3904 10 00 între cele două tipuri de PVC pe baza informațiilor de piață incluse în plângere. În plus, Comisia observă că Westlake nu a furnizat niciun element de probă care să ateste că estimările Comisiei au fost eronate sau o metodologie alternativă, mai adecvată pentru calcularea cotei de piață a E-PVC. În plus, simpla exprimare a unor dubii, fără a identifica probleme existente, nu este suficientă pentru a pune sub semnul întrebării abordarea Comisiei întemeiată pe informații de piață. Oxy Vinyls a susținut că nu a existat o creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din SUA, deoarece importurile pe parcursul perioadei de investigație au indicat o traiectorie descendentă. Comisia observă că acest argument se bazează pe datele trimestriale privind importurile din SUA în cursul perioadei de investigație și, întrucât importurile din ultimul trimestru al perioadei de investigație au fost cele mai scăzute, a concluzionat că importurile au prezentat o traiectorie descendentă. Tabelul 1 prezintă evoluția trimestrială a importurilor. În toate cele patru trimestre ale perioadei de investigație, importurile din țările în cauză au fost mai mari decât importurile trimestriale observate cu un an mai devreme.

Tabelul 1

Volumele importurilor din țările în cauză (tone), evoluție trimestrială

(89)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins observațiile și și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 108 și 110 din regulamentul provizoriu.

(90)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că Comisia nu a abordat afirmația sa cu privire la presupusa transbordare a importurilor din SUA în Regatul Unit prin intermediul statelor membre ale UE, ceea ce a dus la înregistrarea unor volume mai mari de importuri din SUA în cadrul prezentei proceduri.

(91)

Comisia a observat că cifrele privind importurile extrase din bazele de date ale Eurostat nu includ mărfurile care sosesc în porturile Uniunii și sunt transbordate către alte destinații prin regimul de tranzit, ci includ mărfuri care sunt puse în liberă circulație pe teritoriul vamal al Uniunii. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(92)

Oxy Vinyls a susținut, de asemenea, că nu a existat o creștere reală a importurilor care fac obiectul unui dumping din SUA, dar orice creștere a coincis cu perioade de forță majoră, ceea ce indică faptul că acestea servesc pur și simplu la remedierea deficitului de aprovizionare de pe piața Uniunii.

(93)

În această privință, Comisia a constatat că majoritatea evenimentelor de forță majoră au avut loc la începutul perioadei examinate, și anume în 2020 și în 2021, și, prin urmare, nu pot explica prejudiciul suferit în perioada de investigație, după creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping din a doua jumătate a anului 2022.

(94)

Având în vedere cele de mai sus, afirmațiile ulterioare comunicării constatărilor finale ale Oxy Vinyls au fost respinse.

(95)

După publicarea regulamentului provizoriu, TCI Sanmar a susținut că faptul că prețurile de import au fost mai mici decât prețurile din Uniune în cursul perioadei de investigație nu este suficient pentru a demonstra că industria Uniunii a suferit un prejudiciu în cursul perioadei de investigație. Societatea a solicitat Comisiei să utilizeze aceeași abordare ca în decizia referitoare la pentaeritritol (13) și să încheie investigația.

(96)

Cazul citat de TCI Sanmar nu era deloc aplicabil investigației în cauză, deoarece situația de fapt din decizia referitoare la pentaeritritol era foarte diferită. În cadrul investigației respective, volumele importurilor care fac obiectul unui dumping au crescut cu 8 % în cursul perioadei de investigație, în timp ce în prezenta investigație creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping între 2022 și perioada de investigație a fost de 91 %, deoarece volumele au crescut de două ori în cursul perioadei de investigație (din 2020 până în 2022, volumul importurilor care fac obiectul unui dumping a crescut cu 131 286 de tone, în timp ce, din 2022 până în perioada de investigație, volumul importurilor care fac obiectul unui dumping a crescut cu încă 157 119 tone). În orice caz, faptele aferente fiecărei proceduri antidumping sunt examinate individual, iar Comisia nu este obligată să urmeze concluziile la care s-a ajuns în alte cazuri (14). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(97)

În plus, Oxy Vinyls a solicitat o evaluare dinamică a subcotării pentru întreaga perioadă examinată, susținând că evaluarea efectuată de Comisie nu era adecvată deoarece era statică. Oxy Vinyls a citat în sprijinul acestei afirmații o serie de rapoarte ale OMC (15). Aceeași parte a susținut că exista o diferență semnificativă între prețurile spot și prețurile contractuale ale producătorilor din SUA și din Uniune și că Comisia ar fi trebuit să efectueze comparații ale prețurilor pentru stabilirea prejudiciului și a dumpingului utilizând același set de prețuri.

(98)

În cele din urmă, Guvernul SUA a susținut că analiza Comisiei privind subcotarea prețurilor s-a bazat exclusiv pe prețurile CIF obținute de la producătorii americani incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație și că utilizarea aceleiași perioade de 12 luni atât pentru analiza subcotării prețurilor, cât și pentru calculul marjei de dumping nu a reflectat diferențele fundamentale dintre cele două analize.

(99)

Comisia observă că analiza subcotării a fost efectuată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a efectuat o comparație a prețurilor pentru întreaga perioadă examinată, examinând tendința prețurilor și combinând rezultatele comparației cu calculele detaliate ale subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative, pe baza datelor specifice societății, atât în ceea ce privește producătorul-exportator, cât și industria Uniunii, pentru perioada de investigație. În plus, astfel cum s-a explicat în considerentele 115-116 din regulamentul provizoriu, calcularea marjei de subcotare a fost efectuată la nivel de produs, iar în chestionarele destinate producătorilor-exportatori și producătorilor din Uniune incluși în eșantion, Comisia a solicitat acestor părți să furnizeze datele privind vânzările bazate pe tipuri de produse numai pentru perioada de investigație. Nicio parte interesată nu a prezentat observații cu privire la chestionar și nu a susținut că Comisia ar trebui să solicite producătorilor-exportatori și producătorilor din Uniune incluși în eșantion să raporteze datele privind vânzările la nivel de tip de produs pentru întreaga perioadă examinată. De asemenea, nicio parte nu a prezentat observații cu privire la faptul că structura numărului de control al produsului (NCP) nu a necesitat o distincție între vânzările la vedere și vânzările contractuale. Pe baza celor de mai sus, observațiile privind subcotarea au fost respinse.

(100)

Oxy Vinyls și Westlake au susținut, de asemenea, că nu există nicio dovadă a corelației dintre prețurile industriei Uniunii și importuri și că producătorii din Uniune au trebuit să scadă prețurile din cauza dinamicii pieței, mai degrabă decât a efectului importurilor. În plus, TCI Sanmar și Oxy Vinyls au susținut că nu există nicio dovadă a blocării prețurilor. De asemenea, Guvernul SUA a susținut că Comisia a constatat că importurile din Egipt și SUA au blocat produsul similar numai în cursul perioadei de investigație.

(101)

Comisia a constatat că a existat o corelație clară între creșterea volumului importurilor din țările în cauză și scăderea prețurilor de import în cursul perioadei examinate. Prin urmare, industria Uniunii nu a fost în măsură să vândă la prețuri care să acopere costul său de producție și, în consecință, a înregistrat pierderi în perioada de investigație. Într-adevăr, această corelație a fost clară atunci când s-au analizat variațiile dintre 2022 și perioada de investigație, când importurile au crescut cu 91 % în volume și cu 116 % în ceea ce privește cota de piață, provocând o scădere cu 28 % a prețurilor industriei Uniunii. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(102)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 111-117 din regulamentul provizoriu.

(103)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls și-a reiterat afirmația anterioară cu privire la evaluarea dinamică a subcotării. Comisia își menține constatările enunțate în considerentul 99 de mai sus.

(104)

Pe lângă mai multe observații privind indicatorii de prejudiciu specifici care au fost abordate în fiecare secțiune, Comisia a primit observații din partea Formosa cu privire la analiza sa globală a prejudiciului. Formosa a susținut că Comisia nu a furnizat elemente de probă solide privind prejudiciul producătorilor din Uniune, întrucât mai mulți indicatori de prejudiciu nu au arătat o tendință negativă, ci au rămas mai degrabă pozitivi sau cel puțin stabili, cum ar fi capacitatea de producție, prețurile și profitabilitatea. În plus, scăderea cotei de piață poate fi considerată doar marginală, deoarece industria Uniunii a rămas la peste 80 % chiar în cursul perioadei de investigație.

(105)

Comisia nu a luat în considerare diferiții indicatori în mod izolat, ci a luat mai degrabă în considerare toți indicatorii de prejudiciu împreună și, în pofida afirmațiilor Formosa, majoritatea acestor indicatori au arătat o tendință negativă. În plus, nu este o cerință legală pentru stabilirea prejudiciului important ca toți indicatorii de prejudiciu să prezinte o tendință negativă.

(106)

În absența altor observații specifice referitoare la această secțiune, au fost confirmate considerentele 118-122 din regulamentul provizoriu.

(107)

Guvernul SUA a criticat Comisia pentru că a utilizat provizoriu statisticile oficiale din 2022 pentru a estima producția de S-PVC în Uniune pentru perioada de investigație.

(108)

Comisia a utilizat cele mai recente date statistice disponibile pentru a estima producția Uniunii de S-PVC. În plus, Guvernul SUA nu a furnizat niciun element de probă care să pună sub semnul întrebării fiabilitatea datelor utilizate de Comisie sau date mai recente pentru estimarea producției.

(109)

În urma publicării regulamentului provizoriu, Eurostat a publicat cele mai recente cifre privind producția produsului în cauză pentru anul 2023 (16). În urma acestei actualizări, ponderea relativă a producătorilor de S-PVC a devenit 65 % din producția totală pentru perioada de investigație. În concluzie, analiza efectuată de Comisie pe baza datelor din 2022, în care ponderea producătorilor de S-PVC a fost de 66 %, a rămas valabilă pentru determinarea producției Uniunii în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(110)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 123-127 din regulamentul provizoriu.

(111)

TCI Sanmar a susținut că faptul că industria Uniunii și-a pierdut poziția de cvasimonopol pe piața Uniunii nu a fost rezultatul dumpingului prejudiciabil, ci doar a reflectat un proces concurențial normal și caracterul ciclic al industriei, cu fluctuații ale cererii și modificări ale cotei ofertei. TCI Sanmar a susținut că, în hotărârea Hubei (17), Tribunalul a considerat că o scădere a cotei de piață trebuie luată în considerare având în vedere faptul că industria deținea o cotă de piață semnificativă.

(112)

Comisia reamintește că circumstanțele investigației care au stat la baza hotărârii Hubei nu au fost aceleași ca în cazul de față. În special, hotărârea menționată afirmă că „astfel cum susține, în esență, în mod întemeiat reclamanta, cu excepția evoluției cotei de piață a industriei comunitare, toți factorii economici prezentați anterior sunt pozitivi și conturează, în ansamblul lor, profilul unei industrii în situație de forță, iar nu de fragilitate sau de vulnerabilitate” (18). Prin urmare, Comisia consideră că nu se poate deduce din hotărârea respectivă că aprecierea Tribunalului în ceea ce privește cota de piață ar fi relevantă pentru prezenta investigație, în care au existat mai mulți factori negativi care arată prejudiciul, pe lângă pierderea cotei de piață și faptul că, spre deosebire de producția de țevi și tuburi fără sudură din fier sau oțel, industria PVC este o industrie ciclică care, în plus, a menținut în cazul de față o capacitate de producție stabilă, astfel cum se reamintește în considerentele 126-127 și 187 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(113)

Pe baza observațiilor de mai sus, au fost confirmate considerentele 128-132 din regulamentul provizoriu.

(114)

Nu s-au primit observații cu privire la acest indicator. Prin urmare, considerentul 133 din regulamentul provizoriu a fost confirmat.

(115)

Nu s-au primit observații cu privire la acești indicatori. Prin urmare, au fost confirmate considerentele 134-138 din regulamentul provizoriu.

(116)

Nu s-au primit observații cu privire la amploarea marjei de dumping și la redresarea în urma practicilor de dumping anterioare. Prin urmare, au fost confirmate considerentele 139-140 din regulamentul provizoriu.

(117)

Guvernul SUA a făcut trimitere la elementele de probă furnizate de Oxy Vinyls cu privire la faptul că costul etilenei pe piața UE a crescut cu aproape 50 % și că costul etilenei pe piața UE a fost de peste trei ori mai mare decât costul etilenei pe piața SUA în prima jumătate a anului 2023 și faptul că acest lucru nu a fost abordat în regulamentul provizoriu. În același timp, Oxy Vinyls a recunoscut că creșterea substanțială a costurilor etilenei în Uniune a atins un nivel maxim în 2022.

(118)

În această privință, se remarcă faptul că etilena, principala materie primă în producția de S-PVC, a fost luată în considerare în mod corespunzător împreună cu alți factori de producție din tabelul 7 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, întrucât prejudiciul a fost mai vizibil în perioada de investigație, când importurile din țările în cauză aproape s-au dublat în comparație cu 2022, vârful înregistrat de prețul etilenei în 2022 nu a fost factorul negativ pentru situația prejudiciabilă a industriei Uniunii în perioada de investigație. De asemenea, se observă că, în cazul în care nu ar fi existat importuri care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii ar fi fost în măsură să crească prețurile pentru a-și recupera costurile (a se vedea tabelul 1 pentru o evoluție trimestrială a importurilor din țările în cauză pentru mai multe detalii).

(119)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că costurile etilenei au continuat să crească în 2023, exercitând o presiune susținută asupra producătorilor din Uniune. Deși Oxy Vinyls nu a furnizat niciun element de probă în acest sens, Comisia, accesând statisticile disponibile public, a constatat că prețul mediu mondial al etilenei în perioada de investigație a fost cu 16 % mai mic decât prețul mediu din 2022 (19). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(120)

Oxy Vinyls a susținut că producătorii din Uniune nu au devenit „entități care acceptă prețurile” în perioada de investigație, ci mai degrabă că producătorii din Uniune au trebuit să își scadă prețurile în perioada de investigație din cauza dinamicii pieței. Oxy Vinyls a susținut că, după trei ani de creștere constantă a prețurilor, producătorii din Uniune au început pur și simplu să riște să își îndepărteze clienții, care existau pe o piață în continuă contractare. S-a observat că, în cursul perioadei de investigație, industria Uniunii nu a putut crește prețurile pentru a acoperi costurile din cauza creșterii bruște a importurilor care fac obiectul unui dumping și nu din cauza altor dinamici ale pieței și nici a îndepărtării clienților, astfel cum a susținut Oxy Vinyls. Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 141-143 din regulamentul provizoriu.

(121)

Nu s-au primit observații cu privire la costurile cu forța de muncă. Prin urmare, au fost confirmate considerentele 144-146 din regulamentul provizoriu.

(122)

Nu s-au primit observații cu privire la stocuri. Prin urmare, au fost confirmate considerentele 147-148 din regulamentul provizoriu.

(123)

Guvernul SUA, Oxy Vinyls și TCI Sanmar au susținut că prejudiciul observat de industria Uniunii s-a explicat prin investițiile ridicate realizate în perioada de investigație. Aceștia au susținut că investițiile respective au avut consecințe negative asupra costurilor de producție și asupra profiturilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(124)

Comisia a recunoscut că necesitatea de a asigura conformitatea cu reglementările aplicabile (cu alte cuvinte, de a rămâne în activitate) a determinat investiții considerabile. Cu toate acestea, prejudiciul constatat nu poate fi atribuit investițiilor respective, deoarece astfel de investiții sunt amortizate pe perioade lungi și nu au crescut costurile curente de amortizare și, prin urmare, nu au contribuit la prejudiciul observat care a determinat industria Uniunii să înregistreze pierderi în perioada de investigație.

(125)

Pentru a ilustra eroarea argumentației invocate de aceste părți, tabelul următor prezintă valorile investițiilor și costurile de amortizare pe parcursul perioadei examinate. Tabelul arată că, deși investițiile au crescut, amortizarea totală a costului de producție al S-PVC pentru producătorii incluși în eșantion a scăzut cu 14 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, deoarece societățile au amânat investițiile. Acest lucru demonstrează că pierderile suferite de industria Uniunii în cursul perioadei de investigație nu pot fi legate de nivelul investițiilor realizate.

Tabelul 2

Investiții și costuri de amortizare (EUR)

(126)

Pe baza observațiilor de mai sus, au fost confirmate considerentele 149-154 din regulamentul provizoriu.

(127)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că creșterea costurilor de asigurare a conformității asociate cu numeroase eforturi sociale și de mediu ale Uniunii este un factor substanțial în orice prejudiciu cu care s-ar putea confrunta industria Uniunii și a solicitat ca acest lucru să se reflecte în mod adecvat în evaluarea Comisiei. Acesta a susținut, de asemenea, că producătorii din Uniune au alocat resurse pentru asigurarea conformității către sfârșitul perioadei examinate, care a fost momentul în care a început presupusul prejudiciu. Acesta a susținut, de asemenea, că aceste costuri au contribuit la scăderea randamentului investițiilor pentru producătorii din Uniune la sfârșitul perioadei examinate.

(128)

Comisia face mai întâi trimitere la considerentele 124 și 125 de mai sus, în care sunt analizate costurile de conformare sub formă de costuri de amortizare. Efectul acestora asupra investițiilor a fost luat în considerare în mod corespunzător în analiza prejudiciului. În ceea ce privește randamentul investițiilor, acest lucru a fost evaluat în considerentele 153 și 159 din regulamentul provizoriu, unde a fost evident că acesta a evoluat negativ, având în vedere situația generatoare de pierderi a producătorilor din Uniune în perioada de investigație.

(129)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că afirmația sa în urma comunicării constatărilor provizorii, potrivit căreia incapacitatea producătorilor din Uniune de a mobiliza capital nu poate fi atribuită în mod rezonabil importurilor din SUA, nu a fost abordată în comunicarea constatărilor finale.

(130)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 154 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat situația specială a societăților incluse în eșantion și a identificat diverse motive care au îngreunat posibilitatea ca aceste societăți să beneficieze de realocarea resurselor la nivel de grup. Într-adevăr, astfel cum se indică în considerentul 154, au fost recunoscute acordarea de prioritate investițiilor în alte regiuni ale lumii, neremedierea blocajelor din procesul de producție, reducerile bugetare extraordinare în curs și altele. Cu toate acestea, rolul importurilor care fac obiectul unui dumping nu a putut fi ignorat din cauza efectului lor asupra situației deficitare a acestor producători, în cursul perioadei de investigație, și a incertitudinii pentru viitorul rezultat al acestora. Prin urmare afirmația Oxy Vinyls este respinsă.

(131)

Toate afirmațiile părților în urma publicării regulamentului provizoriu au fost respinse. Prin urmare, Comisia a concluzionat, pe baza constatărilor comunicate în regulamentul provizoriu, că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și, prin urmare, considerentele 155-161 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(132)

TCI Sanmar a contestat faptul că importurile care fac obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii, susținând că i) creșterea „abruptă” a volumelor importurilor a fost măsurată pornind de la o bază inițială extrem de scăzută, de 1 %, și că industria Uniunii a menținut o cotă de piață covârșitoare de 80 % în cursul perioadei de investigație, ii) prețurile importurilor nu au fost prejudiciabile, iar industria a fost profitabilă pe parcursul perioadei examinate, cu excepția perioadei de investigație, și iii) cauza pierderilor industriei Uniunii în perioada de investigație a fost nivelul ridicat al investițiilor. Comisia a considerat că aceste elemente au fost abordate în alte secțiuni: a se vedea considerentele 85, 96, 99, 124 și 125 de mai sus.

(133)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile din considerentele 163-170 din regulamentul provizoriu.

(134)

Formosa a contestat faptul că importurile din țări terțe au rămas relativ stabile și a solicitat Comisiei să examineze mai atent tendințele importurilor.

(135)

Comisia a confirmat că importurile din toate țările terțe, cu excepția țărilor în cauză, au fost stabile în perioada de investigație, la fel ca în 2020 (322 205 tone în perioada de investigație față de 317 781 în 2020 în cifre absolute) și că cota lor de piață a crescut doar moderat (de la 8 % în 2020 la 10 % în perioada de investigație). În plus, Comisia observă că Formosa nu a explicat ce anume ar fi trebuit să analizeze Comisia în mod diferit și nu a furnizat niciun element de probă care ar fi pus sub semnul întrebării concluzia Comisiei cu privire la importurile din țări terțe. Prin urmare, această afirmație a Formosa a fost respinsă.

(136)

TCI Sanmar a susținut că importurile din Mexic au fost semnificative și că a fost dificil de înțeles modul în care Comisia ar putea considera importurile din țările în cauză ca având un efect de blocare a prețurilor, dar nu și pentru cele din Mexic. Importurile din Mexic au avut prețuri ușor mai mari decât importurile din Egipt în perioada de investigație, dar în continuare mai mici decât prețul industriei Uniunii. TCI Sanmar a solicitat Comisiei să remedieze neluarea în considerare în mod corespunzător a măsurii în care importurile din Mexic, al doilea exportator ca mărime către Uniune, au atenuat legătura de cauzalitate în cursul perioadei de investigație.

(137)

Comisia face trimitere la tabelul 11 din regulamentul provizoriu, în care se indică în mod clar că volumul importurilor din Mexic în perioada de investigație a fost cu 9 % mai mic decât în 2020, iar cota lor de piață a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate. Având în vedere aceste tendințe, Comisia susține că importurile din Mexic împreună cu alte țări decât țările în cauză nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping.

(138)

TCI Sanmar a observat, de asemenea, că importurile din Coreea de Sud au crescut în cursul perioadei examinate de la 0 % în 2020 la 2 % în perioada de investigație. TCI Sanmar a indicat că creșterea volumului și a cotei de piață este similară cu creșterea importurilor din Egipt și că Comisia nu a examinat în mod suficient creșterea importurilor din Coreea de Sud.

(139)

Într-adevăr, Comisia observă că importurile din Coreea de Sud au crescut cu 48 368 de tone în cursul perioadei examinate, obținând o cotă de piață de 1,6 % în perioada de investigație. Aceasta observă, de asemenea, că prețurile de import ale Coreei de Sud în perioada de investigație, deși au fost cu 14 % mai mici decât prețurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion, au fost cu 7 % mai mari decât prețurile de import din țările în cauză. În același timp, prețurile de import din Coreea de Sud au fost în mod constant mai mari decât prețurile producătorilor din Uniune în toate celelalte perioade ale perioadei examinate. Recunoscând că este posibil ca importurile sud-coreene, în special luând în considerare creșterea cotei lor de piață în cursul perioadei examinate, să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii în cursul perioadei de investigație, Comisia confirmă concluzia enunțată în considerentul 175 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia importurile din țări terțe (inclusiv Coreea de Sud) nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză.

(140)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 171-175 din regulamentul provizoriu.

(141)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI Sanmar nu a fost de acord cu evaluarea Comisiei potrivit căreia importurile din Coreea de Sud nu au atenuat legătura de cauzalitate, în primul rând deoarece prețurile de import din Coreea de Sud au fost mai mici decât cele ale producătorilor din Uniune în cursul perioadei de investigație și, în al doilea rând, deoarece Comisia s-a bazat pe date din alte perioade decât perioada de investigație.

(142)

Astfel cum se menționează în considerentul 139, Comisia a recunoscut că este posibil ca importurile sud-coreene să fi contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii, dar a susținut totuși că impactul acestora nu poate fi considerat în mod individual ca fiind semnificativ în ceea ce privește volumele și prețurile și acestea nu puteau să fi atenuat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză.

(143)

Formosa și Oxy Vinyls au susținut, de asemenea, că trimiterea la exporturile către Elveția la prețuri mai mici decât valoarea de piață și afirmația potrivit căreia importurile „ieftine” din SUA și din Egipt inundă piețele țărilor terțe, cum ar fi Regatul Unit și Elveția, nu erau fondate.

(144)

Cu toate acestea, constatarea respectivă s-a bazat pe evaluarea datelor privind vânzările furnizate de producătorii americani și de comercianții neafiliați și pe statisticile privind importurile din Elveția și din Regatul Unit. În plus, investigația în curs privind Regatul Unit, în special în urma deciziei privind înregistrarea importurilor începând cu 26 iulie 2024 (20), a confirmat că concluziile Comisiei nu au fost nefondate.

(145)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 176-184 din regulamentul provizoriu.

(146)

Westlake a susținut că motivul pentru gradul scăzut de utilizare a capacității industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație și eventualele consecințe negative suferite de aceasta au fost legate de faptul că industria Uniunii a avut o capacitate mult mai mare decât cea pe care piața internă ar putea să o absoarbă. Westlake a susținut că capacitatea instalată a industriei Uniunii a rămas cu mult peste cererea din Uniune, chiar și atunci când cererea a atins un nivel maxim în 2021, un an marcat de o redresare economică puternică în UE, capacitatea producătorilor din Uniune a depășit cererea din Uniune în anul respectiv cu 22,5 % și că o astfel de supracapacitate constantă urma să aibă efecte negative pentru producătorii din Uniune, dar nu ar putea fi un indiciu al prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(147)

În mod similar, Oxy Vinyls a susținut că, deși Comisia a recunoscut „nivelul relativ ridicat de supracapacitate”, a respins această problemă ca fiind irelevantă pentru situația industriei Uniunii, pe motivul destul de evaziv că o astfel de supracapacitate era oarecum normală. Oxy Vinyls a susținut că nu se poate considera că supracapacitatea din străinătate trebuie privită cu suspiciune și trebuie luate măsuri împotriva acesteia, în timp ce supracapacitatea internă este considerată benignă.

(148)

În această privință, Comisia a remarcat că observațiile Westlake nu iau în considerare performanța la export a industriei Uniunii atunci când măsoară supracapacitatea. În consecință, acestea sunt respinse, deoarece măsoară supracapacitatea numai în raport cu cererea din Uniune. În plus, cifrele prezentate de Westlake în sprijinul afirmației sale erau inexacte. În ceea ce privește observațiile Oxy Vinyls, Comisia a observat că industria Uniunii nu prezenta semne ale unor rate scăzute de utilizare a capacității înainte de creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping la sfârșitul anului 2022 (21), iar nivelul relativ ridicat al supracapacității industriei Uniunii în perioada de investigație a fost rezultatul direct al creșterii bruște a importurilor care fac obiectul unui dumping și al contracției economice temporare care a fost luată în considerare separat la punctul 5.2.5 de mai jos.

(149)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 185-190 din regulamentul provizoriu.

(150)

Guvernul SUA a susținut că, în considerentul 192 din regulamentul provizoriu, Comisia a recunoscut că creșterea prețurilor produsului similar în 2022 s-a datorat crizei energetice din anul respectiv. Acesta a afirmat, de asemenea, că industria Uniunii a fost afectată de o criză energetică în 2022, care a crescut prețurile produsului similar.

(151)

Guvernul egiptean a susținut că „efectele semnificative ale crizei energetice și ale contracției economice de pe piața Uniunii nu au fost luate în considerare în mod adecvat de către Comisie”, întrucât „concluzia Comisiei potrivit căreia prețurile de import au cauzat un prejudiciu nu este justificată, întrucât producătorii din Uniune s-au confruntat cu costuri crescute din cauza crizei energetice, dar au transferat aceste costuri clienților fără a suferi un prejudiciu important”.

(152)

Formosa a solicitat Comisiei să își revizuiască evaluarea și să ia în considerare impactul prejudiciabil al crizei energetice fără a atribui un astfel de prejudiciu importurilor care fac obiectul unui dumping. Formosa a susținut, de asemenea, că Comisia s-a bazat în mod excesiv pe datele din 2021 și din prima jumătate a anului 2022 și a ignorat în mod nejustificat impactul crizei energetice în ultimele luni ale anului 2022 și la începutul anului 2023.

(153)

În ceea ce privește cele de mai sus, Comisia a observat că declarația sa din considerentul 193 din regulamentul provizoriu se referă la capacitatea industriei Uniunii de a transfera utilizatorilor costurile mai mari, inclusiv costurile mai ridicate ale energiei, în 2022. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 142 din regulamentul provizoriu, situația nu era aceeași la sfârșitul anului 2022, când producătorii din Uniune incluși în eșantion au întâmpinat dificultăți în a acoperi toate costurile din prețurile de vânzare.

(154)

Comisia a reiterat faptul că criza energetică a afectat costurile industriei Uniunii începând din 2022. Cu toate acestea, industria Uniunii a fost în măsură să transfere aceste costuri mai mari până când importurile care fac obiectul unui dumping au crescut la sfârșitul anului 2022 și în 2023 (și anume, în perioada de investigație). În cele din urmă, Comisia a considerat că analiza importurilor din țări terțe a confirmat că, în cazul în care criza energetică, și nu importurile care fac obiectul unui dumping, ar fi cauzat prejudiciul, industria Uniunii fiind în măsură să transfere aceste costuri ale energiei, ar fi fost de așteptat să se observe creșteri semnificative ale cotei de piață pentru importurile din alte țări. Cu toate acestea, s-au observat creșteri semnificative ale cotei de piață numai pentru importurile care fac obiectul unui dumping.

(155)

Westlake a contestat declarația reclamanților cu privire la sfârșitul crizei energetice în ultima parte a anului 2022. În această privință, Comisia a considerat că, deși reclamanții și Comisia au menționat criza energetică ca fiind o perioadă în care prețurile la energie au crescut în mod continuu, Westlake și alți producători din SUA, cum ar fi Formosa, au considerat că criza energetică s-a referit la o perioadă în care prețurile la energie în Uniune au fost semnificativ mai mari decât în SUA. Comisia nu a contestat faptul că prețurile la energie în SUA au fost mai mici decât în Uniune (și continuă să fie astfel), dar este un fapt că prețurile la energie în Uniune au încetat să crească. Comisia a observat că, din cauza acțiunii comune a statelor membre, prețul gazelor (sursa de energie cea mai afectată de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei) „a scăzut substanțial către sfârșitul anului 2022 și a rămas relativ stabil în 2023” (22). Prin urmare, Comisia a reiterat faptul că datele pentru perioada de investigație nu au fost afectate de o creștere continuă a prețurilor la energie în Uniune. Dimpotrivă, stabilizarea prețurilor a confirmat că datele pentru perioada de investigație nu au fost afectate de modificările prețurilor la energie.

(156)

Prin urmare, concluziile din considerentele 191-194 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(157)

Oxy Vinyls a susținut că orice presupus prejudiciu adus industriei Uniunii ar fi cauzat de contractarea pieței Uniunii. Acesta a solicitat Comisiei să încheie investigația din acest motiv, în conformitate cu practica anterioară. Formosa a solicitat Comisiei să își revizuiască evaluarea și să ia în considerare impactul prejudiciabil al contracției economice generale a industriei, fără a atribui un astfel de prejudiciu importurilor care se presupune că fac obiectul unui dumping. TCI Sanmar a susținut, de asemenea, că constatările Comisiei au subminat evaluarea sa și au demonstrat că Comisia nu a luat în considerare în mod corespunzător dacă scăderea cererii a atenuat legătura de cauzalitate.

(158)

Astfel cum se menționează în considerentul 196 din regulamentul provizoriu, cererea de S-PVC pe piața Uniunii a scăzut cu 18 % în cursul perioadei examinate. În considerentul 197, Comisia a explicat că motivul acestei scăderi a fost combinația dintre inflația ridicată și costurile îndatorării care au avut un impact asupra economiei în general și au limitat cererea din sectorul construcțiilor, și anume principala piață pentru PVC. În plus, în considerentul 200 din regulamentul provizoriu s-a recunoscut că această contracție a avut un impact limitat, dar nu a întrerupt sau atenuat legătura de cauzalitate. Într-adevăr, în această privință, se poate sublinia faptul că prejudiciul a fost observat în perioada de investigație, iar scăderea cererii în raport cu 2022 a fost de 11 %, în timp ce importurile care fac obiectul unui dumping din Egipt și din SUA au crescut cu 91 % în volum absolut și cu 116 % în ceea ce privește cota de piață în aceeași perioadă, iar prețurile lor au fost cu 20 % mai mici decât prețurile producătorilor din Uniune. Aceste cifre demonstrează în mod clar că, chiar dacă scăderea cererii ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria Uniunii, principala cauză a prejudiciului suferit de producătorii din Uniune a fost creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping, iar scăderea cererii nu a atenuat această legătură de cauzalitate.

(159)

Westlake a susținut că faptul că este posibil ca producția Uniunii să fi scăzut în cursul perioadei relevante nu este un indiciu al prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, ci doar consecința logică a scăderii cererii în Uniune în 2022 și ulterior.

(160)

Argumentul Westlake a contrastat cu faptul că, în condițiile scăderii cererii cu 18 %, importurile din țările în cauză au crescut de opt ori, cu o creștere a cotei de piață de 9,2 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, în timp ce vânzările industriei Uniunii au scăzut cu 28 %. În plus, producția Uniunii a scăzut cu 4 puncte procentuale mai mult decât scăderea consumului, fapt care se explică prin pierderea cotei de piață în beneficiul cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping.

(161)

Comisia a observat că aceste tendințe confirmă evaluarea sa în ceea ce privește prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping în contextul unei cereri limitate.

(162)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 195-200 din regulamentul provizoriu.

(163)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că industria Uniunii și-a îndepărtat clienții prin strategia sa de stabilire a prețurilor, marcată de creșteri de prețuri „back-to-back” până în 2022, și a fost obligată să reducă prețurile, întrucât clienții nu erau dispuși să accepte nicio creștere suplimentară. Acesta a susținut, de asemenea, că această combinație de prețuri ridicate și de scădere a cererii generează, în cele din urmă, pierderi în vânzările industriei Uniunii. În sprijinul acestei afirmații, acesta a făcut trimitere la o hotărâre a Curții privind necesitatea de a evalua comportamentul producătorilor din Uniune în stabilirea prejudiciului (23).

(164)

Comisia a observat, în această privință, că a luat în considerare scăderea cererii în cursul perioadei de investigație în considerentele 195-200 din regulamentul provizoriu și a recunoscut că aceasta a avut un anumit impact asupra prejudiciului suferit de industria Uniunii. Cu toate acestea, în ceea ce privește prețurile, contrar afirmației Oxy Vinyls, Comisia a stabilit că acestea au scăzut, de fapt, considerabil în perioada de investigație (– 28 %), ceea ce a coincis cu creșterea semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping (+ 91 %), în comparație cu 2022. În ceea ce privește elementele de probă privind îndepărtarea clienților furnizate de Oxy Vinyls, afirmația nu a fost justificată și nu ia în considerare faptul că industria Uniunii nu este compusă dintr-un singur producător. În cele din urmă, întrucât industria Uniunii este compusă dintr-o serie de producători din Uniune, afirmația Oxy Vinyls ar sugera că aceștia au fost implicați în mod colectiv în practici anticoncurențiale.

(165)

Pe baza celor de mai sus, observațiile ulterioare comunicării constatărilor finale ale Oxy Vinyls au fost respinse.

(166)

Oxy Vinyls a afirmat că creșterea importurilor din SUA între 2021-2022 și 2022-PI a coincis cu o perioadă de declarații repetate de forță majoră ale producătorilor din Uniune și că, prin urmare, importurile din SUA nu au făcut decât să acopere o lacună în aprovizionarea cu S-PVC pentru utilizatorii din Uniune. TCI Sanmar a susținut că este posibil ca declarațiile de forță majoră să fi avut un impact negativ asupra relației de încredere dintre clienți și producătorii din Uniune, motivând clienții să caute parteneri de afaceri de încredere în țările în cauză.

(167)

Comisia a reamintit că părțile la investigație nu au furnizat niciun element de probă cu privire la aceste argumente. Comisia a observat că nu era neobișnuit să existe evenimente de forță majoră în industria S-PVC, care este împărțită între mai multe situri din Uniune și se bazează pe industriile din amonte pentru materiile prime critice, dar că nu a fost furnizat încă niciun element de probă care să coreleze evenimentele de forță majoră cu creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping. Majoritatea evenimentelor de forță majoră au avut loc în 2020 și 2021, cu mult înainte de creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză.

(168)

Pentru a ilustra caracterul nefondat al afirmațiilor, Comisia a observat, de asemenea, că toți cei trei producători de S-PVC din SUA au declarat evenimente de forță majoră în 2021 (24), confirmând că aceste declarații nu au fost specifice industriei Uniunii și indicând că astfel de evenimente nu pot influența relația dintre utilizatori și producători. În plus, astfel cum se indică în mod clar în considerentul 203 din regulamentul provizoriu, majoritatea evenimentelor de forță majoră ale industriei Uniunii au avut loc la începutul perioadei examinate (declarate în 2020 și 2021), cu mult înainte de creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping în perioada de investigație.

(169)

Prin urmare, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 201-206 din regulamentul provizoriu.

(170)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a furnizat anumite declarații de forță majoră din 2022 și 2023, susținând că, contrar poziției Comisiei, acestea nu s-au limitat la 2020 și 2021. Comisia a recunoscut că nu este neobișnuit să existe evenimente de forță majoră într-o industrie caracterizată de mai multe unități de producție; cu toate acestea, nu era mai puțin adevărat că majoritatea cazurilor de forță majoră au fost declarate în 2020 și 2021, înainte de creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping, astfel cum au raportat și importatorii cooperanți în cursul investigației (25).

(171)

În plus, având în vedere supracapacitatea industriei Uniunii, Comisia a găsit elemente de probă în cursul investigației sale potrivit cărora producătorii din Uniune afectați de evenimente de forță majoră au reușit să utilizeze capacitatea de producție a producătorilor lor afiliați (a se vedea considerentul 205 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(172)

Toate afirmațiile părților în urma publicării regulamentului provizoriu au fost respinse. Comisia a concluzionat, prin urmare, pe baza constatărilor din regulamentul provizoriu, că importurile care fac obiectul unui dumping din Egipt și SUA au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat sau întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit.

(173)

După cum se prevede la articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază și având în vedere că Comisia nu a înregistrat importuri în perioada de informare prealabilă, aceasta a analizat evoluția volumelor importurilor pentru a stabili dacă a existat o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul investigației în perioada de informare prealabilă descrisă în considerentul 3 și, prin urmare, dacă aceasta reflectă prejudiciul suplimentar care rezultă din creșterea respectivă în stabilirea marjei de prejudiciu.

(174)

Pe baza datelor furnizate de Eurostat, volumele importurilor din Egipt și din Statele Unite ale Americii în perioada de informare prealabilă de patru săptămâni au fost cu 35 % mai mici decât volumele medii ale importurilor efectuate în perioade de câte patru săptămâni din cadrul perioadei de investigație. Pe această bază, Comisia a concluzionat că nu a existat o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul investigației în perioada de informare prealabilă.

(175)

Prin urmare, Comisia nu a ajustat nivelul de eliminare a prejudiciului în această privință.

(176)

Guvernul Egiptului și Guvernul SUA au prezentat observații cu privire la ajustarea ulterioară importului. Comisia a efectuat calculele luând în considerare o estimare prudentă a costurilor ulterioare importului echivalentă cu 1,0 % din valoarea CIF care a fost comunicată exportatorilor incluși în eșantion și nu s-au primit observații cu privire la acest aspect al determinării marjei de prejudiciu.

(177)

Comisia a primit observații din partea Guvernului SUA și a producătorului-exportator cooperant, subliniind un profit-țintă excesiv. Argumentele au susținut că profitul-țintă de 13,1 % nu corespunde unui profit-țintă realizabil în mod rezonabil în condiții normale de concurență, deoarece rezultatele mai bune decât în mod normal obținute în 2021 au continuat în cea mai mare parte a anului 2022. Westlake a dezvoltat acest argument susținând că, în 2022, importurile din Egipt și din SUA începuseră deja să crească în volum.

(178)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia reiterează, în primul rând, argumentele prezentate în considerentele 217-219 din regulamentul provizoriu, și anume că profitul realizat în anul 2022 este cel mai adecvat profit care trebuie utilizat ca profit-țintă din anii vizați de perioada examinată. Comisia observă, de asemenea, că redresarea după pandemia de COVID-19 se încheiase deja în anul 2022, iar această redresare economică a dominat anul 2021. În plus, Comisia recunoaște că importurile care fac obiectul unui dumping erau deja prezente pe piață în 2022 și este posibil ca acestea să fi influențat profitul realizat de industria Uniunii. Cu toate acestea, în cazul în care aceasta a avut un impact asupra nivelului de profit atins, impactul a fost unul negativ și a redus profiturile, ceea ce ar fi putut fi benefic doar pentru producătorii-exportatori atunci când acest profit a fost utilizat pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului.

(179)

TCI Sanmar a susținut că industria a beneficiat în 2022 de o redresare puternică în urma pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, profitul înregistrat în anul respectiv nu ar trebui să fie utilizat ca profit-țintă. Comisia nu a fost de acord cu această afirmație, întrucât consumul în volum a scăzut cu 18,3 % în 2022. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(180)

Westlake și TCI Sanmar au propus utilizarea profitului observat al industriei Uniunii în 2019. Comisia a considerat că este discutabil motivul pentru care utilizarea unui profit-țintă bazat pe rezultate în afara perioadei examinate ar fi mai adecvată decât utilizarea marjei de profit din 2022, an în care industria Uniunii a fost afectată de criza energetică și a început să fie afectată de impactul importurilor care fac obiectul unui dumping.

(181)

Pe baza observațiilor de mai sus, au fost confirmate considerentele 216-224 din regulamentul provizoriu.

(182)

În urma comunicării constatărilor finale, TCI Sanmar a susținut că prețul neprejudiciabil de 1 405,48 EUR/tonă a fost extrem de ridicat, făcând trimitere la rapoartele Platts referitoare la PVC din perioada ianuarie 2014-martie 2024. În plus, acesta și-a reiterat afirmația cu privire la caracterul inadecvat al profitului-țintă pentru anul 2022 și și-a reiterat propunerea de a utiliza profitul din anul 2019.

(183)

Comisia a observat că prețul neprejudiciabil a fost calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) și cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază și nu se poate baza pe rapoarte sau pe alte tipuri de surse externe.

(184)

În ceea ce privește profitul-țintă, în plus față de raționamentul formulat în considerentul 180 de mai sus, Comisia a constatat că, în 2019, industria Uniunii se afla într-o situație generatoare de pierderi și, prin urmare, anul 2019 era inadecvat în acest scop.

(185)

În urma comunicării constatărilor finale, Oxy Vinyls a susținut că motivul marjei mari de prejudiciu pentru exportatorii din SUA a fost faptul că Comisia a comparat prețurile de export spot din SUA cu prețurile contractuale din Uniune sau a stabilit un preț indicativ care include marja de profit „mai mare” pentru prețurile contractuale.

(186)

Oxy Vinyls a susținut, de asemenea, că prețul indicativ utilizat de Comisie a fost inflaționat deoarece a depășit prețurile de vânzare din Uniune în 2020, 2021 și perioada de investigație. Aceasta a propus utilizarea unei marje de profit și a unui cost de producție medii în toate cele patru perioade ale perioadei examinate, rezultând un cost de producție de 1 040 EUR/tonă și o marjă de profit de 7,9 %.

(187)

În primul rând, Comisia reamintește că prețul neprejudiciabil a fost construit pe baza costului de producție suportat de producătorii din Uniune incluși în eșantion și că acest exercițiu nu a implicat nicio comparație a prețurilor. În plus, profitul-țintă nu se poate baza pe perioade cu pierderi, ceea ce este cazul perioadei de investigație sugerate de Oxy Vinyls.

(188)

În al doilea rând, în ceea ce privește profitul-țintă, Comisia a observat că, chiar dacă ar fi utilizat cel mai mic profit de 6 %, prevăzut la articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, în loc de 13,1 %, marjele de dumping pentru toți exportatorii din SUA ar fi mai mici decât marjele de prejudiciu respective. Aceasta înseamnă că nu ar fi existat nicio modificare a nivelului taxelor antidumping aplicabile exportatorilor americani.

(189)

Prin urmare, nivelul final de eliminare a prejudiciului pentru producătorii-exportatori care au cooperat și pentru toate celelalte societăți este următorul:

(190)

Nu s-au primit observații cu privire la interesul industriei Uniunii. Prin urmare, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 227-232 din regulamentul provizoriu.

(191)

În lipsa oricăror observații referitoare la interesul importatorilor neafiliați, au fost confirmate concluziile enunțate la considerentele 233-235 din regulamentul provizoriu.

(192)

TCI Sanmar a susținut că Comisia nu a luat în considerare efectul negativ al instituirii de taxe asupra utilizatorilor, susținând că producătorii din Uniune dețin o poziție de cvasimonopol în ceea ce privește oferta pe piața Uniunii și au fost în măsură să crească prețurile cu mult peste costuri în cursul perioadei de redresare post-COVID și că taxele vor limita capacitatea utilizatorilor de a se aproviziona din țările în cauză pentru a menține o anumită presiune concurențială asupra producătorilor din Uniune.

(193)

Comisia reiterează faptul că utilizatorii ar beneficia, în cele din urmă, de o piață competitivă a Uniunii cu mai mulți producători de S-PVC, situație care ar fi posibilă numai dacă ar fi abordată concurența neloială a importurilor care fac obiectul unui dumping. În plus, se reamintește faptul că industria producătoare de S-PVC din Uniune include 12 producători și că caracteristicile produsului fac ca piața să fie extrem de competitivă. În plus, pe piața Uniunii sunt disponibile, de asemenea, surse alternative, cum ar fi importurile din Mexic, Coreea de Sud, Norvegia și Regatul Unit. În orice caz, scopul taxelor nu este de a pune capăt importurilor din țările în cauză, ci de a restabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii.

(194)

TCI Sanmar a afirmat că pe piața Uniunii există o situație de cvasimonopol în ceea ce privește oferta de S-PVC. Comisia observă că această afirmație este în contradicție cu observațiile TCI Sanmar cu privire la marja de profit-țintă, întrucât S-PVC este un produs de bază și cu faptul că cele mai mari trei situri/entități juridice care produc S-PVC în Uniune controlează doar un sfert din producția Uniunii. În plus, există surse de aprovizionare din alte țări terțe, astfel cum se arată în considerentul 171 din regulamentul provizoriu.

(195)

Westlake a susținut că „instituirea de taxe atât de ridicate va avea cu siguranță un puternic impact negativ asupra utilizatorilor și a industriilor din aval care se bazează pe PVC în UE”. Westlake a reiterat observațiile anterioare ale Rehau Industries SE & Co (Rehau), unul dintre utilizatorii care au prezentat observații în urma deschiderii investigației, referitoare la prejudiciul pentru industriile din aval ale Uniunii pentru care S-PVC este principalul material, cauzat în mod special de prețurile ridicate care sunt percepute de industria Uniunii și de întreruperea aprovizionării. Oxy Vinyls a formulat observații similare, subliniind importanța importurilor din SUA pentru a asigura aprovizionarea cu S-PVC.

(196)

În această privință, Comisia recunoaște că, în special din cauza practicilor de dumping, utilizatorii au fost în măsură să achiziționeze S-PVC din țările în cauză la prețuri mai mici. Cu toate acestea, Comisia constată contradicția între a susține, pe de o parte, că aceste prețuri mai mici sunt benefice și, pe de altă parte, a pleda pentru necesitatea de a evita întreruperile în aprovizionare. Comisia reiterează faptul că tocmai din cauza interesului industriilor din aval de a dispune de o aprovizionare sigură cu S-PVC ar trebui abordat prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping. În absența unor măsuri corective, fără îndoială că industria Uniunii ar avea o perspectivă negativă și că utilizatorii s-ar confrunta cu un număr mai mic de producători din Uniune și cu o ofertă concentrată din partea unui număr mai mic de producători. O astfel de scădere a numărului de producători din Uniune ar putea, într-adevăr, să creeze o problemă în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu S-PVC în Uniune.

(197)

Cincisprezece importatori/utilizatori și Asociația europeană a profilelor din PVC pentru ferestre (European PVC Window Profiles Association, EPPA) și toți producătorii-exportatori s-au manifestat după instituirea măsurilor provizorii, susținând că vor fi expuși la prețuri foarte ridicate pe piața UE, deoarece importurile vizate vor fi scoase de pe piață, iar producătorii din Uniune vor fi protejați de orice concurență externă efectivă. Aceștia au susținut, de asemenea, că măsurile vor afecta și disponibilitatea S-PVC pe piața UE, întrucât producătorii din Uniune au devenit ineficienți în ultimii ani, au închis mai multe situri de producție și, în general, nu sunt suficient de atenți la nevoile clienților.

(198)

Argumentele de mai sus reflectă argumentele anterioare deja abordate și respinse în regulamentul provizoriu, în special prin indicarea faptului că industria S-PVC din Uniune include 12 producători și că caracteristicile produsului fac ca piața să fie extrem de competitivă. În special, argumentul privind închiderea producției a fost deja abordat în considerentele 126-127 și 187 din regulamentul provizoriu. În plus, în ceea ce privește concurența străină, pe piața Uniunii sunt disponibile și surse alternative, cum ar fi importurile din Mexic, Coreea de Sud, Norvegia și Regatul Unit. În orice caz, scopul taxelor nu este de a pune capăt importurilor din țările în cauză, ci de a restabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii.

(199)

Observațiile formulate cu privire la interesul utilizatorilor au fost respinse. Prin urmare, au fost confirmate considerentele 236-241 din regulamentul provizoriu.

(200)

În urma comunicării constatărilor finale, EPPA a susținut că nivelul propus al măsurilor este prohibitiv de ridicat. În schimb, aceasta a propus un nivel al taxei care să nu depășească 25 %. În plus, EPPA a susținut că, din cauza măsurilor, aprovizionarea sa nu este garantată, din cauza incidentelor de forță majoră ale producătorilor din Uniune și deoarece celelalte țări producătoare nu sunt interesate de piața UE sau vizează în principal aprovizionarea piețelor lor interne. De asemenea, acesta a susținut că, potrivit estimărilor sale, prețurile interne din Uniune vor crește cu 40 %-50 % și vor atinge niveluri fără precedent de ridicate.

(201)

În sprijinul acestor afirmații, EPPA a făcut trimitere la incidentele de forță majoră din 2021 și la statisticile privind exporturile de PVC pentru Mexic și Coreea de Sud. Pentru Coreea de Sud, aceasta a furnizat, de asemenea, un articol de presă potrivit căruia „costurile mai mari de transport de marfă și termenele de execuție mai lungi fac ca aprovizionarea cu PVC din Asia să fie mai puțin viabilă pentru cumpărătorii europeni”.

(202)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia observă că incidentele de forță majoră au fost abordate în mod corespunzător în considerentele 168-171 de mai sus și în considerentele 201-206 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește Coreea de Sud, Comisia a observat că destinațiile europene au fost bine reprezentate în statisticile sale privind exporturile de PVC, în timp ce Mexicul a avut o prezență constantă și stabilă pe piața Uniunii, astfel cum s-a stabilit pentru întreaga perioadă examinată (a se vedea tabelul 11 din regulamentul provizoriu). În cele din urmă, estimările EPPA cu privire la presupusele creșteri importante ale prețurilor din Uniune au fost nefondate.

(203)

EPPA a susținut, de asemenea, că creșterea prețurilor S-PVC având în vedere taxele va duce la creșterea costurilor de construcție, la reducerea accesibilității locuințelor și la întârzieri în ceea ce privește proiectele de locuințe.

(204)

Aceste afirmații, astfel cum se explică în considerentul 202 de mai sus, au rămas nefondate și prin urmare ele au fost respinse.

(205)

Având în vedere cele de mai sus, a fost confirmată concluzia enunțată în considerentul 242.

(206)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(207)

Westlake a sugerat că, ținând seama de interesul utilizatorilor, Comisia ar trebui să aibă în vedere „un tip de măsură mai puțin prohibitivă [...] și mai precis o taxă ad valorem plafonată de un preț minim la import («PMI»)”. Reclamanții au contestat faptul că o astfel de măsură ar fi oportună, întrucât PMI nu constituie o măsură adecvată având în vedere că materiile prime ale S-PVC, care reprezintă aproximativ 80 % din costul de producție, sunt volatile, riscul de circumvenție și absorbție din cauza prezenței vânzărilor indirecte prin intermediul comercianților neafiliați și datorită capacității neutilizate ample din Uniune, care asigură securitatea aprovizionării utilizatorilor.

(208)

Comisia este de acord că un PMI nu ar fi adecvat, deoarece prețurile pentru S-PVC sunt influențate de volatilitatea prețurilor la energie, care face ca prețul materiilor prime să fie volatil. Comisia consideră, de asemenea, că un astfel de preț minim nu ar oferi certitudine utilizatorilor și producătorilor cu privire la disponibilitatea S-PVC, deoarece un astfel de preț nu ar reflecta dinamica pieței.

(209)

În urma comunicării constatărilor finale, Westlake, împreună cu alți trei producători-exportatori (Oxy Vinyls, Shin-tech și Tricon), au clarificat această cerere. Aceștia au precizat că PMI inițial ar urma să fie stabilit la nivelul valorii normale medii ponderate, inclusiv costurile de transport ale celor doi producători americani incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație și că acesta ar fi aplicabil tuturor importurilor din SUA. Importurile sub PMI ar face obiectul taxei ad valorem individuale pentru diferența dintre prețul de import și PMI. Pentru a lua în considerare volatilitatea prețurilor materiilor prime utilizate pentru fabricarea de PVC și pentru a reflecta dinamica pieței, aceștia au propus Comisiei să indexeze PMI în mod regulat (trimestrial sau semestrial) pe baza prețurilor etilenei din Europa de Vest, astfel cum sunt publicate de Chemical Market Analytics.

(210)

În plus, aceștia au afirmat că diferențele de preț dintre prețurile de export spot din SUA și prețurile spot din UE au devenit foarte ridicate în 2022 și în PI și că, în perioada ulterioară investigației, acestea au revenit la niveluri similare în mod tradițional. Aceștia au solicitat, în cazul în care se instituie măsuri, inițierea automată a unei reexaminări intermediare în termen de doi ani.

(211)

Comisia a analizat solicitarea și a constatat că un singur PMI pentru producătorii cu marje de dumping semnificativ diferite nu ar reflecta nivelurile diferite de dumping constatate pentru părți și, prin urmare, ar avea potențialul de a submina eficiența măsurilor. În plus, formula propusă ar fi foarte dificil de pus în aplicare, deoarece ar necesita un număr semnificativ de actualizări administrative și legislative recurente. Pe această bază, propunerea nu a putut fi acceptată.

(212)

În ceea ce privește cererea de reexaminare intermediară automată în termen de doi ani, Comisia a observat că aceasta se bazează pe informații ulterioare perioadei de investigație care nu au putut fi verificate în mod corespunzător și adecvat. În orice caz, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, orice exportator sau importator poate solicita o reexaminare intermediară în cazul în care a trecut un an de la instituirea măsurilor definitive.

(213)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(214)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor produsului care face obiectul investigației originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Egipt sau din Statele Unite ale Americii”.

(215)

O întreprindere care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (26). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament vizând schimbarea denumirii.

(216)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Aplicarea de taxe antidumping individuale este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale valabile autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Până la prezentarea unei astfel de facturi, importurile ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Egipt sau din Statele Unite ale Americii”.

(217)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, este necesar ca autoritățile vamale ale statelor membre să efectueze verificările lor obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(218)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. Investigația poate, printre altele, examina necesitatea de a elimina nivelurile individuale ale taxei (taxelor) și, prin urmare, de a institui o taxă la scară națională.

(219)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, este necesar ca taxa antidumping pentru toate celelalte societăți să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în cursul perioadei de investigație.

(220)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, cuantumurile plătite cu titlu de taxe antidumping provizorii, instituite prin regulamentul provizoriu, ar trebui să fie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(221)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (27), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(222)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,