(1)

Regulamentul delegat (UE) 2022/759 al Comisiei din 14 decembrie 2021 de modificare a anexei VII la Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o metodologie de calculare a cantității de energie din surse regenerabile utilizată pentru răcire și pentru răcirea centralizată (1) urmează să fie încorporat în Acordul privind SEE.

(2)

Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (2), astfel cum a fost rectificată prin JO L 311, 25.9.2020, p. 11 și JO L 41, 22.2.2022, p. 37, urmează să fie încorporată în Acordul privind SEE.

(3)

Directiva (UE) 2018/2001 abrogă Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care este încorporată în Acordul privind SEE și care, în consecință, urmează să fie abrogată în conformitate cu Acordul privind SEE.

(4)

Statele AELS nu sunt incluse în obiectivul general obligatoriu al Uniunii privind ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii în 2030. Articolul 3 din Directiva (UE) 2018/2001 ar trebui să se aplice statelor AELS, cu excepția dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (5) și articolul 3 alineatul (6) din directiva respectivă. În schimb, statele AELS ar trebui să stabilească obiective naționale orientative privind energia din surse regenerabile pentru 2030 și, în consecință, nu ar trebui să aplice articolul 8 privind platforma Uniunii de dezvoltare a energiei din surse regenerabile și transferurile statistice. Acest lucru nu exclude posibilitatea unor viitoare negocieri între statele AELS și Uniune în ceea ce privește cooperarea pentru obiectivele privind energia din surse regenerabile după 2030.

(5)

Statele AELS pot aplica scheme de sprijin în conformitate cu articolul 4 din Directiva (UE) 2018/2001 în scopul atingerii sau al depășirii obiectivelor lor naționale orientative privind energia din surse regenerabile.

(6)

La articolul 7 alineatul (5) din Directiva (UE) 2018/2001 se prevăd derogări pentru Cipru și Malta care se prezintă sub forma unui prag mai scăzut în ceea ce privește calcularea consumului final brut de energie, în raport cu cantitatea de energie consumată în aviație. Islanda este o insulă îndepărtată și distanțe lungi despart Islanda de țările învecinate. Având în vedere această situație geografică specifică, Islandei ar trebui să i se aplice același prag ca cel aplicat în cazul Ciprului și Maltei.

(7)

În cazurile în care Norvegia are obligația de a consulta populația saami, este necesar să se asigure că perioadele de timp pentru procesul de acordare a autorizațiilor menționat la articolul 16 alineatul (4), la articolul 16 alineatul (5) și la articolul 16 alineatul (6) din Directiva (UE) 2018/2001 pot fi prelungite cu până la un an.

(8)

Norvegia și Islanda înregistrează ponderi ridicate de energie electrică din surse regenerabile. Norvegia utilizează în principal energie electrică din surse regenerabile pentru încălzire, în timp ce Islanda își acoperă o mare parte din cererea de încălzire din surse regenerabile de energie geotermală și utilizează energie electrică din surse regenerabile atunci când sursele geotermale nu sunt disponibile. Prin urmare, este oportun să se adapteze metodele de calcul referitoare la integrarea sistemelor de încălzire și răcire din Directiva (UE) 2018/2001 în ceea ce privește statele AELS.

(9)

Având în vedere uniunea regională a Liechtensteinului cu Elveția, în cadrul căreia combustibilii sunt reglementați de autoritățile elvețiene și furnizați de entități elvețiene, și având în vedere că aceasta este singura sursă de aprovizionare cu combustibili pentru transport în Liechtenstein, este oportun să se prevadă o derogare temporară de la articolele 25-31 din Directiva (UE) 2018/2001, care prevăd norme privind energia din surse regenerabile în sectorul transporturilor și norme de durabilitate pentru combustibilii din surse regenerabile. Liechtenstein urmează sistemul Elveției de creștere a biocombustibililor, bazat pe un mecanism de compensare a emisiilor de CO2, care este comparabil ca ambiție cu efectele de substituție și de economisire ale obiectivelor privind biocombustibilii. Emisiile de CO2 provenite de la vehiculele cu ardere trebuie compensate prin măsuri naționale și prin măsuri internaționale. Articolul 37 din Ordonanța Liechtensteinului privind CO2 (LR 814.065.1) și articolele 9 și 10 din Actul privind CO2 (LR 814.065) prevăd că, începând din 2024, trebuie compensate 23 % din emisiile de CO2. Respectiva derogare ar trebui să se aplice Directivei (UE) 2018/2001, astfel cum era în vigoare înainte de modificarea adusă prin Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 (4). Derogarea respectivă este strict limitată în timp și ar trebui să se aplice numai până când se va ajunge la un acord cu privire la încorporarea în Acordul privind SEE a Directivei (UE) 2018/2001, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/2413. Ar trebui să se considere că s-a ajuns la un acord de îndată ce Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/2413, va fi fost încorporată în Acordul privind SEE.

(10)

Liechtenstein a fost exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (5), deoarece nu este în măsură să furnizeze date originale privind „consumul de energie primară” sau „consumul final de energie”. Liechtenstein poate reforma datele statistice naționale pentru a obține date privind consumul de energie primară și consumul final de energie, în cazul în care acest lucru este necesar în temeiul Directivei (UE) 2018/2001.

(11)

Prin urmare, anexa IV la Acordul privind SEE ar trebui să fie modificată în consecință,

—

32022 R 0759: Regulamentul delegat (UE) 2022/759 al Comisiei din 14 decembrie 2021 (JO L 139, 18.5.2022, p. 1).

Deciziile de recunoaștere a sistemelor voluntare în vederea demonstrării conformității cu criteriile de durabilitate în temeiul Directivelor 98/70/CE și (UE) 2018/2001 ale Parlamentului European și ale Consiliului sunt prevăzute în anexa II, la capitolul XVII.

În sensul prezentului acord, dispozițiile directivei se citesc cu următoarele adaptări: