(1)

Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (denumit în continuare „acordul”) a fost încheiat de Uniune prin Regulamentul (CEE) nr. 1691/73 al Consiliului (1) și a intrat în vigoare la 1 iulie 1973.

(2)

În temeiul articolului 29 din acord, comitetul mixt, înființat prin articolul respectiv (denumit în continuare „comitetul mixt”) poate adopta decizii în cazurile prevăzute în acord. În temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 3 la acord, comitetul mixt poate decide modificarea dispozițiilor respectivului protocol.

(3)

În cadrul următoarei sale reuniuni, comitetul mixt urmează să adopte o decizie de modificare a Protocolului nr. 3 la acord.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului mixt, întrucât decizia comitetului mixt va produce efecte juridice.

(5)

Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia 2013/94/UE a Consiliului (2) și a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 mai 2012. Prin Decizia (UE) 2019/2198 (3), Consiliul a sprijinit modificarea convenției care prevede un nou set de reguli de origine modernizate și mai flexibile (denumită în continuare „modificarea convenției”). Modificarea convenției va intra în vigoare la 1 ianuarie 2025.

(6)

În cursul reuniunii tehnice care a avut loc la Bruxelles la 5 februarie 2020, majoritatea părților contractante la convenția au convenit să pună în aplicare, cu titlu bilateral și tranzitoriu, un set alternativ de reguli de origine, bazate pe modificarea convenției (denumite în continuare „regulile tranzitorii”). Regulile tranzitorii se aplică în paralel cu regulile convenției, până la intrarea în vigoare a modificării convenției.

(7)

Aplicarea regulilor tranzitorii asigură adaptarea fluxurilor comerciale și a practicilor vamale până la intrarea în vigoare a modificării convenției.

(8)

De la 1 septembrie 2021, între mai multe părți contractante la convenție (4), au intrat în vigoare o serie de protocoale bilaterale privind regulile de origine, prin care regulile tranzitorii au devenit aplicabile. În ceea ce privește Regatul Norvegiei (denumit în continuare „Norvegia”), Protocolul nr. 3 la acord a fost înlocuit cu un nou Protocol nr. 3 prin Decizia nr. 1/2021 a Comitetului mixt UE-Norvegia (5). Regulile tranzitorii sunt prevăzute în apendicele A la noul Protocol nr. 3.

(8)

Obiectivul regulilor tranzitorii este de a introduce reguli mai puțin stricte, ceea ce facilitează obținerea caracterului originar preferențial pentru mărfuri. Întrucât regulile tranzitorii sunt, în general, mai puțin stricte decât cele ale convenției, mărfurile care îndeplinesc regulile de origine prevăzute în convenție ar putea, de asemenea, să fie considerate ca fiind originare în temeiul regulilor tranzitorii, cu excepția anumitor produse agricole clasificate la capitolul 2, la capitolele 4-15, la capitolul 16 (cu excepția produselor pescărești prelucrate) și la capitolele 17-24 din Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor. Regulile tranzitorii sunt aplicabile în paralel cu regulile de origine stabilite în convenție, creând astfel două zone de cumul de origine distincte. În acest context, se poate întâmpla ca mărfurile să se încadreze în ambele seturi de reguli de origine în același timp. În conformitate cu principiul permeabilității în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (d) din apendicele A la Protocolul nr. 3 la acord (denumit în continuare „permeabilitatea”), mărfurile care au dobândit caracterul de produs originar în cadrul unui set de reguli de origine pot fi considerate, de asemenea, ca fiind originare în cadrul celuilalt set de reguli de origine. Pentru a facilita aplicarea permeabilității dintre convenție și regulile tranzitorii, articolul 8 din apendicele A la Protocolul nr. 3 la acord ar trebui să fie modificat.

(10)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,