(1)

Este necesar să se încheie un acord în care să se prevadă un temei juridic pentru absența controalelor la frontiera dintre Italia și San Marino.

(2)

Încheierea unui astfel de acord ar fi benefică, având în vedere proximitatea geografică și interdependența economică a Republicii San Marino cu Uniunea.

(3)

Este necesar să se asigure tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe care dețin permise de ședere eliberate de San Marino la frontierele externe ale Uniunii.

(4)

Eliberarea unor astfel de permise de ședere de către San Marino trebuie să fie condiționată de un aviz obligatoriu din partea Italiei, pe baza evaluării sale de securitate.

(5)

Acordul ar permite încheierea unor înțelegeri administrative cu caracter operațional între Italia și San Marino privind aspectele reglementate de acord, cu condiția ca astfel de înțelegeri să fie compatibile cu acordul și cu dreptul Uniunii.

(6)

Prin urmare, ar trebui să fie începute negocieri în vederea încheierii unui acord între Uniune și San Marino.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (1). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(8)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,