(1)

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind facilitarea eliberării vizelor pentru cetățenii Uniunii Europene și ai Federației Ruse (1) (denumit în continuare „acordul”) a intrat în vigoare la 1 iunie 2007, în paralel cu Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind readmisia (2).

(2)

Scopul acordului este de a facilita, pe bază de reciprocitate, eliberarea de vize cetățenilor Uniunii Europene și ai Federației Ruse, în cazul unei șederi planificate cu o durată de cel mult 90 de zile într-un interval de 180 de zile. Dorința de a facilita contactele între persoane, ca o condiție importantă pentru dezvoltarea constantă a relațiilor economice, umanitare, culturale, științifice și de altă natură, este subliniată în preambulul acordului.

(3)

La articolul 15 alineatul (5) din acord se prevede că fiecare parte poate suspenda total sau parțial acordul din motive referitoare la ordinea publică, apărarea siguranței naționale sau protecția sănătății publice. Decizia de suspendare este notificată celeilalte părți nu mai târziu de 48 de ore înainte de intrarea acesteia în vigoare.

(4)

Ca reacție la anexarea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol de către Federația Rusă în 2014 și la acțiunile continue ale Rusiei de destabilizare în estul Ucrainei, Uniunea Europeană a introdus sancțiuni economice având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației din Ucraina, legate de punerea în aplicare integrală a acordurilor de la Minsk, sancțiuni în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și sancțiuni ca răspuns la anexarea ilegală a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol de către Federația Rusă.

(5)

Decizia Federației Ruse de a recunoaște zonele care nu sunt controlate de guvern din oblasturile Donețk și Luhansk ale Ucrainei ca entități independente și decizia ulterioară de a trimite trupe rusești în aceste zone au subminat și mai mult suveranitatea și independența Ucrainei și reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional și a acordurilor internaționale, inclusiv a Cartei Organizației Națiunilor Unite, a Actului final de la Helsinki, a Cartei de la Paris și a Memorandumului de la Budapesta.

(6)

În calitate de semnatară a acordurilor de la Minsk, Federația Rusă are responsabilitatea clară și directă de a depune eforturi pentru a găsi o soluționare pașnică a conflictului în conformitate cu aceste principii. Prin decizia de a recunoaște ca entități independente regiunile din estul Ucrainei care nu sunt controlate de guvern, Federația Rusă a încălcat în mod flagrant acordurile de la Minsk, care prevăd revenirea deplină a acestor zone sub controlul guvernului ucrainean.

(7)

Evenimentele care au loc într-o țară învecinată cu Uniunea, precum cele care au avut loc în Ucraina și care au condus la adoptarea măsurilor restrictive, sunt de natură să justifice măsuri prin care se urmărește protejarea intereselor esențiale ale Uniunii și ale statelor membre în materie de securitate. Acțiunile susmenționate ale Federației Ruse încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional. Acțiunile Federației Ruse sunt, de asemenea, susceptibile să provoace mișcări migratorii care decurg din acte ilegale în temeiul dreptului internațional.

(8)

Având în vedere gravitatea situației, Consiliul consideră că ar trebui suspendată aplicarea anumitor dispoziții ale acordului care prevăd facilități pentru anumite categorii de cetățeni ai Federației Ruse care solicită o viză de scurtă ședere, și anume membrii delegațiilor oficiale ale Federației Ruse, membrii guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale Federației Ruse, membrii Curții Constituționale a Federației Ruse și membrii Curții Supreme a Federației Ruse, în exercitarea atribuțiilor lor, precum și cetățenii Federației Ruse care dețin pașapoarte diplomatice valabile, oamenii de afaceri și reprezentanții organizațiilor comerciale.

(9)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE; prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(10)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,