(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Pactul verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 emisiile nete de gaze cu efect de seră să fie 0, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile acestora, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.

(4)

Punerea în aplicare corespunzătoare a Planului de acțiune încurajează cererea de investiții durabile în rândul investitorilor. De aceea, este necesar să se clarifice faptul că examinarea factorilor și a obiectivelor în materie de durabilitate ar trebui să aibă loc în cadrul cerințelor de guvernanță a produsului stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2017/2358 al Comisiei (5).

(5)

Întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare ar trebui să ia în considerare factorii de durabilitate în procesul de aprobare a produselor pentru fiecare produs de asigurare, precum și în alte mecanisme de guvernanță și supraveghere a produselor, pentru fiecare produs de asigurare care urmează să fie distribuit consumatorilor aflați în căutare de produse de asigurare cu profil legat de durabilitate.

(6)

Dat fiind că piața-țintă ar trebui să fie stabilită cu un nivel suficient de detaliere, o simplă declarație generală conform căreia un produs de asigurare are un profil legat de durabilitate nu ar trebui să fie suficientă în acest sens. În schimb, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări care creează produsul de asigurare ar trebui să precizeze care este grupul de consumatori cu obiective legate de durabilitate cărora urmează să li se distribuie produsul de asigurare.

(7)

Pentru ca produsele de asigurare cu factori de durabilitate să fie în continuare ușor accesibile și pentru consumatorii care nu au preferințe în materie de durabilitate, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare nu ar trebui să aibă obligația de a identifica grupurile de consumatori cu ale căror nevoi, caracteristici și obiective nu este compatibil produsul cu factori de durabilitate.

(8)

Factorii de durabilitate ai unui produs de asigurare ar trebui să fie prezentați într-un mod transparent, pentru a le permite distribuitorilor de asigurări să le furnizeze consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali informațiile relevante.

(9)

Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicată în mai 2018 (6), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse investiționale bazate pe asigurări în cadrul procesului de îndeplinire a obligațiilor lor față de consumatorii lor și față de consumatorii potențiali.

(10)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui consumator sau consumator potențial, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse investiționale bazate pe asigurări ar trebui să includă tipurile de conflicte de interese care apar ca urmare integrării preferințelor în materie de durabilitate ale consumatorului. În cazul consumatorilor existenți pentru care s-a efectuat deja o evaluare a caracterului adecvat, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale consumatorului cu ocazia următoarei actualizări periodice a evaluării existente a caracterului adecvat.

(11)

Intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care furnizează consiliere cu privire la produsele de investiții bazate pe asigurări ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali produse de investiții bazate pe asigurări și, prin urmare, ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa întrebări pentru a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale consumatorului. În conformitate cu obligația de a desfășura activități de distribuție în acord deplin cu interesele consumatorilor, recomandările adresate consumatorilor sau consumatorilor potențiali ar trebui să reflecte atât obiectivele financiare, cât și eventualele preferințe în materie de durabilitate exprimate de acești consumatori. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că includerea factorilor de durabilitate în procesul de consiliere nu trebuie să conducă la practici de vânzare inadecvată sau la prezentarea eronată a produselor de investiții bazate pe asigurări ca îndeplinind preferințele în materie de durabilitate dacă acest lucru nu este adevărat. Pentru a evita astfel de practici sau prezentări de date eronate, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care furnizează consiliere cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să evalueze mai întâi celelalte obiective de investiții și circumstanțe individuale ale consumatorului sau consumatorului potențial, înainte de a-i adresa întrebări despre eventualele sale preferințe în materie de durabilitate.

(12)

Până în prezent au fost dezvoltate produse de investiții bazate pe asigurări cu diferite grade de ambiție legată de durabilitate. Pentru a le permite consumatorilor sau consumatorilor potențiali să înțeleagă diferitele grade de durabilitate și să ia decizii investiționale în cunoștință de cauză în ceea ce privește durabilitatea, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să explice distincția dintre, pe de o parte, produsele de investiții bazate pe asigurări care urmăresc, integral sau parțial, investiții durabile în activități economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (7), investițiile durabile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (17) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și produsele de investiții bazate pe asigurări care iau în considerare principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate care ar putea fi eligibile spre a fi recomandate ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate ale consumatorilor și, pe de altă parte, alte produse de investiții bazate pe asigurări fără aceste caracteristici specifice care nu ar trebui să fie eligibile spre a fi recomandate consumatorilor sau consumatorilor potențiali care au preferințe individuale în materie de durabilitate.

(13)

Este necesar să se abordeze preocupările legate de „dezinformarea ecologică”, în special practica ce constă în a obține un avantaj concurențial neloial recomandând un produs de investiții bazat pe asigurări ca fiind ecologic sau durabil, deși, de fapt, acest produs de investiții bazat pe asigurări nu îndeplinește standardele de bază în materie de mediu sau de durabilitate. Pentru a preîntâmpina vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări nu ar trebui să recomande produse de investiții bazate pe asigurări ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate în cazul în care produsele respective nu răspund acestor preferințe. Intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să le explice consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali motivele pentru care procedează astfel și să țină evidența acestor motive.

(14)

Este necesar să se clarifice faptul că produsele de investiții bazate pe asigurări care nu sunt eligibile pentru satisfacerea preferințelor individuale în materie de durabilitate pot fi recomandate în continuare de intermediarii de asigurări și de întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări, dar nu ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate. Pentru ca consumatorii sau consumatorii potențiali să poată primi recomandări suplimentare, în cazul în care produsele de investiții bazate pe asigurări nu corespund preferințelor în materie de durabilitate ale consumatorului, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a-și adapta informațiile privind preferințele sale în materie de durabilitate. Pentru a preveni vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să păstreze evidențe privind deciziile consumatorului, împreună cu explicația oferită de acesta pentru adaptare.

(15)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele și cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/2088, întrucât stabilesc un sistem cuprinzător de prezentare a aspectelor legate de durabilitate. Pentru a permite o interpretare și o aplicare coerentă a acestor dispoziții și pentru a se oferi asigurarea că atât participanților la piață și autorităților competente, cât și investitorilor li se oferă o înțelegere cuprinzătoare a acestor dispoziții și o modalitate ușoară de a le consulta, este de dorit ca respectivele dispoziții să fie incluse într-un singur act juridic.

(16)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentele delegate (UE) 2017/2358 și (UE) 2017/2359 al Consiliului (9).

(17)

Ar trebui ca autoritățile competente, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,