(1)

În conformitate cu articolele 120 și 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre își conduc politicile economice pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii și în contextul orientărilor generale formulate de Consiliu. Articolul 148 din TFUE prevede că statele membre pun în aplicare politici de ocupare a forței de muncă ce țin seama de liniile directoare privind ocuparea forței de muncă. Prin urmare, coordonarea politicilor economice ale statelor membre constituie o chestiune de interes comun.

(2)

Articolul 175 din TFUE prevede, printre altele, că statele membre își coordonează politicile economice în vederea realizării obiectivelor privind coeziunea economică, socială și teritorială menționate la articolul 174 din TFUE.

(3)

Articolul 174 din TFUE prevede că, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniunii, aceasta dezvoltă și desfășoară acțiuni care conduc la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale. Articolul mai prevede că Uniunea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate. Eforturile de reducere a decalajelor ar trebui să fie în special în beneficiul insulelor și al regiunilor ultraperiferice. Diferitele puncte de plecare și specificități ale regiunilor ar trebui luate în considerare la punerea în aplicare a politicilor Uniunii.

(4)

La nivelul Uniunii, semestrul european pentru coordonarea politicilor economice („semestrul european”), inclusiv principiile pilonului european al drepturilor sociale, constituie cadrul de identificare a priorităților naționale de reformă și de monitorizare a implementării acestora. Pe lângă măsurile de consolidare a competitivității, a potențialului de creștere și a finanțelor publice sustenabile, ar trebui introduse, de asemenea, reforme bazate pe solidaritate, integrare, justiție socială și distribuția echitabilă a bogăției, cu scopul de a crea locuri de muncă de calitate și creștere economică sustenabilă, asigurându-se egalitatea de șanse și accesul la oportunități, precum și egalitatea în materie de protecție socială și accesul la aceasta, protejând grupurile vulnerabile și îmbunătățind nivelul de trai al tuturor cetățenilor Uniunii. Statele membre urmează să își elaboreze propriile strategii de investiții multianuale naționale în sprijinul acestor reforme, ținând seama, în același timp, de Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (4) („Acordul de la Paris”), de planurile naționale privind energia și clima adoptate în cadrul guvernanței uniunii energetice și a acțiunilor climatice instituite prin Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (5), de planurile pentru o tranziție justă și de planurile de implementare a garanției pentru tineret, precum și de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Respectivele strategii ar trebui să fie prezentate, după caz, împreună cu programele naționale de reformă anuale, pentru a defini și a coordona proiectele de investiții prioritare care urmează să fie sprijinite prin finanțare națională și/sau din partea Uniunii.

(5)

Comisia a subliniat, în Strategia sa anuală pentru 2020 privind creșterea sustenabilă și în pachetul de primăvară și de vară 2020 privind semestrul european, că acesta ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a Pactului verde european, a pilonului european al drepturilor sociale și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU.

(6)

Declanșarea epidemiei de COVID-19 la începutul anului 2020 a modificat perspectivele economice, sociale și bugetare în Uniune și în lume, fiind necesar un răspuns urgent și coordonat atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național pentru a face față enormelor consecințe economice și sociale, precum și efectelor asimetrice asupra statelor membre. Criza provocată de COVID-19, precum și criza economică și financiară anterioară au arătat că dezvoltarea unor economii solide, sustenabile și reziliente, precum și a unor sisteme financiare și de protecție socială bazate pe structuri sociale și economice puternice ajută statele membre să reacționeze mai eficace și într-un mod echitabil și incluziv la șocuri și să se redreseze mai rapid în urma acestora. Lipsa rezilienței poate cauza și efecte negative de propagare a șocurilor între statele membre sau la nivelul Uniunii în ansamblu, generând astfel provocări legate de convergență și coeziune la nivelul Uniunii. Reducerile cheltuielilor în sectoare precum sectorul educației, sectorul cultural și sectorul creativ și cu asistența medicală se pot dovedi contraproductive pentru o redresare rapidă. Consecințele pe termen mediu și lung ale crizei provocate de COVID-19 vor depinde în mod esențial de rapiditatea redresării economiilor și societăților statelor membre în urma crizei în cauză, care, la rândul său, depinde de marja de manevră bugetară disponibilă a statelor membre pentru a lua măsuri de atenuare a impactului social și economic al crizei și de reziliența economiilor și a structurilor sociale ale acestora. Reformele și investițiile sustenabile și de stimulare a creșterii care abordează deficiențele structurale ale economiilor statelor membre și care consolidează reziliența, cresc productivitatea și conduc la o competitivitate mai mare a statelor membre vor fi, prin urmare, esențiale pentru a readuce economiile respective pe drumul cel bun și pentru a reduce inegalitățile și divergențele în cadrul Uniunii.

(7)

Experiențele anterioare au arătat că investițiile sunt adesea reduse în mod drastic în timpul crizelor. Totuși, este esențial să se sprijine investițiile în această situație specială, pentru a accelera redresarea și a consolida potențialul de creștere pe termen lung. O piață internă funcțională și investițiile în tehnologiile verzi și în cele digitale, în inovare și cercetare, inclusiv într-o economie bazată pe cunoaștere, în tranziția către o energie curată și în sporirea eficienței energetice în sectorul locuințelor și în alte sectoare-cheie ale economiei sunt importante pentru a realiza o creștere echitabilă, incluzivă și sustenabilă, pentru a contribui la crearea de locuri de muncă și pentru a realiza neutralitatea climatică a UE până în 2050.

(8)

În contextul crizei provocate de COVID-19, este necesar să se consolideze cadrul actual pentru furnizarea de sprijin statelor membre și să se acorde sprijin financiar direct statelor membre, prin intermediul unui instrument inovator. În acest scop, ar trebui să se instituie un mecanism de redresare și reziliență („mecanismul”), pentru a furniza un sprijin financiar eficace și semnificativ menit să accelereze implementarea reformelor sustenabile și a investițiilor publice conexe în statele membre. Mecanismul ar trebui să fie un instrument special conceput pentru a aborda efectele și consecințele negative ale crizei provocate de COVID-19 în Uniune. Acesta ar trebui să fie cuprinzător și ar trebui să beneficieze de experiența dobândită de Comisie și de statele membre în urma utilizării celorlalte instrumente și programe. Și investițiile private ar putea fi stimulate prin programe de investiții publice, inclusiv instrumente financiare, subvenții și alte instrumente, cu condiția respectării normelor privind ajutoarele de stat.

(9)

Reformele și investițiile din cadrul mecanismului ar trebui să contribuie la creșterea rezilienței și la reducerea dependenței în Uniune, prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare esențiale și, astfel, consolidând autonomia strategică a Uniunii și o economie deschisă. Reformele și investițiile din cadrul mecanismului ar trebui de asemenea să genereze valoare adăugată europeană.

(10)

Redresarea ar trebui realizată iar reziliența Uniunii și a statelor sale membre ar trebui consolidată prin sprijinirea măsurilor care se referă la domenii de politică de relevanță europeană, structurate în șase piloni („cei șase piloni”), și anume: tranziția verde; transformarea digitală; creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate, cercetare, dezvoltare și inovare, precum și o piață internă funcțională, cu întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) puternice; coeziune socială și teritorială; sănătate, precum și reziliență economică, socială și instituțională, în scopul, printre altele, al creșterii nivelului de pregătire pentru situații de criză și a capacității de reacție la criză; și politici pentru generația următoare, copii și tineret, cum ar fi educația și competențele.

(11)

Tranziția verde ar trebui să fie sprijinită prin reforme și investiții în tehnologii și capacități verzi, inclusiv în biodiversitate, eficiență energetică, renovarea clădirilor și economia circulară, contribuind în același timp la obiectivele Uniunii privind clima, promovând creșterea sustenabilă, creând locuri de muncă și menținând securitatea energetică.

(12)

Reformele și investițiile în tehnologiile, infrastructurile și procesele digitale vor spori competitivitatea Uniunii la nivel global și vor contribui, de asemenea, la creșterea rezilienței și a inovării în Uniune și la scăderea dependenței sale, prin diversificarea lanțurilor esențiale de aprovizionare. Reformele și investițiile ar trebui să promoveze în special digitalizarea serviciilor, dezvoltarea de infrastructuri digitale și de date, de clustere și de centre de inovare digitală, precum și de soluții digitale deschise. Tranziția digitală ar trebui să stimuleze și digitalizarea IMM-urilor. Investițiile în tehnologiile digitale ar trebui să respecte principiile interoperabilității, eficienței energetice și protecției datelor cu caracter personal, permițând participarea IMM-urilor și a start-up-urilor și promovând utilizarea de soluții cu sursă deschisă.

(13)

Reformele și investițiile în creșterea inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv în coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate, cercetare, dezvoltare și inovare, precum și o piață internă funcțională, cu IMM-uri puternice, ar trebui să vizeze consolidarea potențialului de creștere și să permită o redresare sustenabilă a economiei Uniunii. Aceste reforme și investiții ar trebui, de asemenea, să promoveze antreprenoriatul, economia socială, dezvoltarea de infrastructuri și de transporturi sustenabile, industrializarea și reindustrializarea și să atenueze efectul crizei provocate de COVID-19 asupra economiei.

(14)

Reformele și investițiile în coeziunea socială și teritorială ar trebui, de asemenea, să contribuie la combaterea sărăciei și a șomajului pentru ca economiile statelor membre să se redreseze, fără a lăsa pe nimeni în urmă. Reformele și investițiile respective ar trebui să conducă la crearea de locuri de muncă stabile și de înaltă calitate, la incluziunea și integrarea grupurilor defavorizate și să permită consolidarea dialogului social, a infrastructurii și a serviciilor, precum și a sistemelor de protecție și bunăstare socială.

(15)

Criza provocată de COVID-19 a scos în evidență, de asemenea, importanța reformelor și a investițiilor în domeniul sănătății, precum și a rezilienței economice, sociale și instituționale, în scopul, printre altele, al creșterii nivelului de pregătire pentru situații de criză și a capacității de reacție la criză, în special prin îmbunătățirea continuității activității și a serviciului public, a accesibilității și capacității sistemelor de sănătate și de îngrijire, a eficacității administrației publice și a sistemelor naționale, inclusiv prin reducerea la minimum a sarcinii administrative, precum și a eficacității sistemelor judiciare, precum și a prevenirii fraudei și a supravegherii combaterii spălării banilor.

(16)

Reformele și investițiile în următoarea generație, copii și tineri, sunt esențiale pentru a promova educația și competențele, inclusiv competențele digitale, actualizarea competențelor, reconversia profesională și recalificarea forței de muncă active, programele de integrare pentru șomeri, politicile de investiții în accesul și oportunitățile oferite copiilor și tinerilor în materie de educație, sănătate, nutriție, locuri de muncă și locuințe, precum și politicile care reduc decalajul dintre generații în conformitate cu obiectivele garanției pentru copii și ale garanției pentru tineret. Respectivele acțiuni ar trebui să asigure că următoarea generație de europeni nu va fi afectată permanent de impactul crizei provocate de COVID-19 și că decalajul dintre generații nu se va adânci și mai mult.

(17)

În prezent, niciun instrument nu prevede un sprijin financiar direct corelat cu obținerea de rezultate și implementarea reformelor și a investițiilor publice ale statelor membre ca răspuns la provocările identificate în contextul semestrului european, inclusiv al pilonului european al drepturilor sociale și al obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, și cu scopul de a avea un impact de durată asupra productivității și a rezilienței economice, sociale și instituționale a statelor membre.

(18)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității statelor membre de a îndeplini obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Sprijinul financiar nerambursabil în cadrul mecanismului ar trebui să ia forma unei contribuții sui generis a Uniunii care urmează să fie stabilită pe baza unei contribuții financiare maxime calculate pentru fiecare stat membru și ținând seama de costurile totale estimate ale planului de redresare și reziliență, contribuție care ar trebui să fie plătită în funcție de rezultatele obținute în raport cu jaloanele și țintele din planurile de redresare și reziliență. Prin urmare, o astfel de contribuție ar trebui să fie instituită în conformitate cu normele sectoriale prevăzute în prezentul regulament, în temeiul normelor privind simplificarea referitoare la finanțarea nelegată de costuri prevăzute la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (6) („Regulamentul financiar”). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme și proceduri specifice, sub rezerva principiilor generale ale gestiunii bugetare prevăzute în Regulamentul financiar, în ceea ce privește alocarea, execuția și controlul sprijinului financiar nerambursabil acordat în temeiul prezentului regulament. Finanțarea nelegată de costuri ar trebui să se aplice la nivelul plăților efectuate de Comisie către statele membre, considerate drept beneficiari, indiferent de rambursarea sub orice formă a contribuțiilor financiare din partea statelor membre către destinatarii finali. Statele membre ar trebui să poată utiliza toate formele de contribuții financiare, inclusiv opțiuni simplificate în materie de costuri. Fără a aduce atingere dreptului Comisiei de a lua măsuri în caz de fraudă, corupție, conflicte de interese sau dublă finanțare din cadrul mecanismului și al altor programe ale Uniunii, plățile nu ar trebui să facă obiectul controalelor în ceea ce privește costurile suportate efectiv de beneficiar.

(19)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (7) și în limitele resurselor alocate în cadrul acestuia, măsurile de redresare și reziliență prevăzute de mecanism ar trebui să fie puse în aplicare pentru a aborda impactul fără precedent al crizei provocate de COVID-19. Respectivele resurse suplimentare ar trebui să fie utilizate astfel încât să se asigure respectarea termenelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/2094.

(20)

Mecanismul ar trebui să sprijine proiecte care respectă principiul adiționalității fondurilor Uniunii. Cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, mecanismul nu ar trebui să înlocuiască cheltuielile naționale recurente.

(21)

Garantarea unui nivel ridicat de securitate cibernetică și de încredere în tehnologii este o condiție prealabilă pentru succesul transformării digitale în Uniune. În concluziile sale din 1 și 2 octombrie 2020, Consiliul European a solicitat Uniunii și statelor sale membre să valorifice pe deplin setul de instrumente pentru securitatea cibernetică a rețelelor 5G adoptat la 29 ianuarie 2020 și, în special, să aplice restricțiile relevante asupra furnizorilor care prezintă risc ridicat pentru activele de bază definite ca fiind esențiale și sensibile în evaluările coordonate ale riscurilor la nivelul Uniunii. Consiliul European a subliniat că potențialii furnizori de tehnologie 5G trebuie să fie evaluați pe baza unor criterii obiective comune.

(22)

Pentru a promova sinergiile dintre mecanism, Programul InvestEU instituit printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 („Regulamentul InvestEU”) și Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (8), planurile de redresare și reziliență ar putea include, într-un anumit plafon, contribuții la compartimentele statelor membre în cadrul Programului InvestEU și la Instrumentul de sprijin tehnic, în conformitate cu prezentul regulament.

(23)

Reflectând Pactul verde european ca strategie de creștere sustenabilă a Europei și importanța combaterii schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, mecanismul este destinat să contribuie la integrarea acțiunilor climatice și a sustenabilității mediului și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor privind clima. În acest scop, măsurile sprijinite de mecanism și incluse în planurile de redresare și reziliență ale fiecărui stat membru în parte ar trebui să contribuie la tranziția verde, inclusiv la biodiversitate, sau la abordarea provocărilor generate de această tranziție, și să prevadă un cuantum care reprezintă cel puțin 37 % din alocarea totală a planului de redresare și reziliență, pe baza metodologiei pentru urmărirea cheltuielilor legate de climă prevăzută într-o anexă la prezentul regulament. Metodologia respectivă ar trebui utilizată în consecință pentru măsurile care nu pot fi atribuite direct unui domeniu de intervenție inclus în anexa la prezentul regulament. În cazul în care statul membru în cauză și Comisia sunt de acord, ar trebui să fie posibil să se majoreze coeficienții pentru sprijinul acordat obiectivelor privind clima la 40 % sau 100 % pentru investițiile individuale, astfel cum se explică în planul de redresare și reziliență, spre a ține seama de măsurile de reformă conexe care le sporesc credibil impactul asupra obiectivelor privind clima. În acest scop, ar trebui să fie posibil să se majoreze coeficienții de sprijin pentru obiectivele privind clima până la un cuantum total de 3 % din alocarea planului de redresare și reziliență pentru investiții individuale. Mecanismul ar trebui să sprijine activități care respectă pe deplin standardele și prioritățile Uniunii privind clima și mediul și principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (principiul de „nu a prejudicia în mod semnificativ”).

(24)

Reflectând importanța combaterii declinului dramatic al biodiversității, prezentul regulament ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în domeniul biodiversității în politicile Uniunii.

(25)

Statele membre ar trebui să se asigure că măsurile incluse în planurile lor de redresare și reziliență respectă principiul „de a nu prejudicia în mod semnificativ” în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852. Comisia ar trebui să ofere orientări tehnice în acest sens. Intrarea în vigoare a actelor delegate menționate la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (UE) 2020/852 nu ar trebui să aducă atingere respectivelor orientări.

(26)

Măsurile sprijinite de mecanism și incluse în planurile de redresare și reziliență ale fiecărui stat membru ar trebui, de asemenea, să prevadă un cuantum care să reprezinte cel puțin 20 % din alocarea planului de redresare și reziliență pentru cheltuielile digitale. În acest scop, statele membre ar trebui să calculeze coeficientul de sprijin pentru obiectivele digitale pe baza unei metodologii care să reflecte măsura în care sprijinul acordat în cadrul mecanismului contribuie la obiectivele digitale. Coeficienții pentru măsurile individuale are trebui determinați pe baza domeniilor de intervenție stabilite într-o anexă la prezentul regulament. Metodologia ar trebui utilizată în consecință pentru măsurile care nu pot fi atribuite direct unui domeniu de intervenție. În cazul în care statul membru în cauză și Comisia sunt de acord, ar trebui să fie posibil să se majoreze respectivii coeficienți la 40 % sau 100 % pentru investițiile individuale spre a ține seama de reformele conexe care sporesc impactul măsurilor asupra obiectivelor digitale.

(27)

Pentru stabilirea contribuției măsurilor relevante din planurile de redresare și reziliență la țintele privind clima și la obiectivele digitale, ar trebui să fie posibil să fie luate în considerare astfel de măsuri în cadrul ambelor obiective în conformitate cu metodologiile lor respective.

(28)

Femeile au fost afectate în mod deosebit de criza provocată de COVID-19 întrucât reprezintă majoritatea lucrătorilor din domeniul medico-sanitar din întreaga Uniune și trebuie să găsească un echilibru între activitățile de îngrijire neremunerate și responsabilitățile lor profesionale. Situația este deosebit de dificilă pentru părinții singuri, dintre care 85 % sunt femei. Egalitatea de gen și egalitatea de șanse pentru toți, precum și integrarea respectivelor obiective ar trebui să fie luate în considerare și promovate în întregul proces de elaborare și implementare a planurilor de redresare și reziliență prezentate în temeiul prezentului regulament. Investițiile în infrastructuri de îngrijire solide sunt, de asemenea, esențiale pentru a garanta egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor, pentru a construi societăți reziliente, a combate condițiile precare dintr-un sector dominat de femei, pentru a stimula crearea de locuri de muncă și pentru a preveni sărăcia și excluziunea socială și pentru a avea un efect pozitiv asupra produsului intern brut (PIB), făcând posibil ca un număr mai mare de femei să aibă un loc de muncă remunerat.

(29)

Ar trebui instituit un mecanism care să asigure legătura dintre prezentul mecanism și buna guvernanță economică, permițând Comisiei să prezinte Consiliului o propunere de suspendare integrală sau parțială a angajamentelor sau a plăților din cadrul prezentului mecanism. Obligația Comisiei de a propune o suspendare ar trebui suspendată atunci când și atât timp cât a fost activată așa-numita clauză derogatorie generală prevăzută de Pactul de stabilitate și de creștere. Pentru a asigura o punere în aplicare uniformă și având în vedere importanța efectelor financiare ale măsurilor care sunt impuse, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului, iar acesta ar trebui să acționeze pe baza unei propuneri a Comisiei. Pentru a facilita adoptarea deciziilor necesare pentru asigurarea de acțiuni eficace în contextul cadrului de guvernanță economică, ar trebui utilizat votul cu majoritate calificată inversă pentru suspendarea angajamentelor. Comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să poată invita Comisia să discute aplicarea mecanismului respectiv, în contextul unui dialog structurat, pentru a permite Parlamentului European să-și exprime punctul de vedere. Pentru ca Comisia să acorde atenția cuvenită opiniilor exprimate de Parlamentul European, dialogul structurat ar trebui să aibă loc în termen de patru săptămâni de la informarea Parlamentului European de către Comisie cu privire la aplicarea mecanismului respectiv.

(30)

Obiectivul specific al mecanismului ar trebui să fie furnizarea de sprijin financiar în vederea atingerii jaloanelor și a țintelor în materie de reforme și investiții, astfel cum sunt prevăzute în planurile de redresare și reziliență. Respectivul obiectiv ar trebui urmărit în strânsă cooperare cu statele membre în cauză.

(31)

Până la 31 iulie 2022, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de reexaminare privind implementarea mecanismului. În acest scop, Comisia ar trebui să țină seama de indicatorii comuni și de tabloul de bord privind redresarea și reziliența prevăzuți în prezentul regulament, precum și de alte informații relevante disponibile. Comisia competentă a Parlamentului European ar putea invita Comisia să prezinte principalele constatări ale raportului său de reexaminare în contextul dialogului privind redresarea și reziliența instituit în temeiul prezentului regulament.

(32)

Pentru a se asigura faptul că planul de redresare și reziliență contribuie la îndeplinirea obiectivelor mecanismului, planul respectiv ar trebui să cuprindă măsuri de implementare a reformelor și a proiectelor de investiții publice, prin intermediul unui pachet coerent. Măsurile introduse începând cu 1 februarie 2020 ar trebui să fie eligibile. Planurile de redresare și reziliență ar trebui să fie în concordanță cu provocările și prioritățile relevante specifice fiecărei țări identificate în contextul semestrului european, precum și cu provocările și prioritățile identificate în cea mai recentă recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro pentru statele membre a căror monedă este euro. Planurile de redresare și reziliență ar trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu programele naționale de reformă, cu planurile naționale privind energia și clima, cu planurile pentru o tranziție justă, cu planul de implementare a garanției pentru tineret, precum și cu acordurile de parteneriat și cu programele operaționale adoptate în temeiul fondurilor Uniunii. Pentru a stimula acțiunile care se încadrează în prioritățile Pactului verde european și ale Agendei digitale, planurile de redresare și reziliență ar trebui, de asemenea, să stabilească măsuri relevante pentru tranziția verde și cea digitală. Astfel de măsuri ar trebui să permită realizarea rapidă a țintelor, a obiectivelor și a contribuțiilor prevăzute în planurile naționale privind energia și clima și în actualizările acestora. Toate activitățile care beneficiază de sprijin ar trebui să se desfășoare cu respectarea deplină a standardelor și a priorităților Uniunii în materie de climă și mediu. Planurile de redresare și reziliență ar trebui să respecte, de asemenea, principiile orizontale ale mecanismului.

(33)

Planurile de redresare și reziliență nu ar trebui să afecteze dreptul de a încheia sau de a asigura respectarea contractelor colective sau de a desfășura acțiuni colective în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu dreptul intern și practicile naționale precum și cele ale Uniunii.

(34)

Autoritățile regionale și locale pot fi parteneri importanți în implementarea reformelor și a investițiilor. În această privință, acestea ar trebui consultate și implicate în mod corespunzător, în conformitate cu cadrul juridic național.

(35)

În cazul în care un stat membru este scutit de monitorizarea și evaluarea în contextul semestrului european în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) sau face obiectul procedurii de verificare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (11), ar trebui să fie posibilă aplicarea prezentului regulament statului membru în cauză în ceea ce privește provocările și prioritățile identificate de măsurile prevăzute în regulamentele respective.

(36)

Pentru a contribui la elaborarea și la implementarea planurilor de redresare și reziliență de către statele membre, Consiliul ar trebui să poată discuta, în contextul semestrului european, situația capacității de redresare, reziliență și adaptare din Uniune. Respectiva discuție ar trebui să se bazeze pe informațiile strategice și analitice ale Comisiei disponibile în contextul semestrului european și, dacă sunt disponibile, pe informațiile privind implementarea planurilor de redresare și reziliență în anii precedenți.

(37)

În vederea asigurării unei contribuții financiare semnificative, proporționale cu nevoile reale ale statelor membre pentru a întreprinde și a finaliza reformele și investițiile incluse în planul de redresare și reziliență, este oportun să se stabilească o contribuție financiară maximă disponibilă pentru acestea în cadrul mecanismului, ca sprijin financiar nerambursabil. Un procent de 70 % din respectiva contribuție financiară maximă ar trebui calculat pe baza populației, a relației de proporționalitate inversă cu PIB-ul pe cap de locuitor și a ratei relative a șomajului din fiecare stat membru. Un procent de 30 % din respectiva contribuție financiară maximă ar trebui calculat pe baza populației, a relației de proporționalitate inversă cu PIB-ul pe cap de locuitor și, în proporție egală, pe baza variației PIB-ului real în 2020 și a variației agregate a PIB-ului real în perioada 2020-2021 pornind de la previziunile Comisiei din toamna anului 2020 pentru datele care nu sunt disponibile la momentul calculării, care urmează a fi actualizate până la 30 iunie 2022 cu rezultatele efective.

(38)

Este necesar să se stabilească un proces privind transmiterea de către statele membre a planurilor de redresare și reziliență, precum și privind conținutul acestora. Statele membre ar trebui să transmită oficial planurile lor de redresare și reziliență de regulă până la 30 aprilie, și ar putea face acest lucru printr-un singur document integrat, împreună cu programul lor național de reformă. Pentru a se asigura o implementare rapidă a mecanismului, statele membre ar trebui să poată transmite un proiect de plan de redresare și reziliență începând cu data de 15 octombrie a anului precedent.

(39)

Pentru a se asigura asumarea responsabilității la nivel național și concentrarea pe reformele și investițiile relevante, statele membre care doresc să primească sprijin ar trebui să transmită Comisiei un plan de redresare și reziliență care să fie motivat și justificat în mod corespunzător. Planul respectiv ar trebui să detalieze modul în care planul de redresare și reziliență, luând în considerare măsurile incluse în acesta, reprezintă un răspuns cuprinzător și echilibrat în mod adecvat la situația economică și socială a statului membru, contribuind astfel în mod corespunzător la cei șase piloni, ținând seama de provocările specifice statului membru în cauză. Planul de redresare și reziliență ar trebui să stabilească setul detaliat de măsuri pentru monitorizarea și implementarea sa, inclusiv ținte și jaloane și costuri estimate, precum și impactul preconizat al planului de redresare și reziliență asupra potențialului de creștere, a creării de locuri de muncă și a rezilienței economice, sociale și instituționale, inclusiv prin promovarea politicilor pentru copii și tineret, și asupra atenuării impactului economic și social al crizei provocate de COVID-19, contribuind la punerea în aplicare a pilonului european al drepturilor sociale, consolidând astfel coeziunea economică, socială și teritorială și convergența în cadrul Uniunii. De asemenea, planul ar trebui să includă măsuri relevante pentru tranziția verde, inclusiv biodiversitate, și pentru tranziția digitală. Acesta ar trebui să includă, de asemenea, o explicație a modului în care contribuie la abordarea eficace a provocărilor și priorităților relevante specifice fiecărei țări identificate în contextul semestrului european, inclusiv a aspectelor bugetare și a recomandărilor formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Ar trebui să includă, de asemenea, o explicație a modului în care planul de redresare și reziliență asigură că nicio măsură de implementare a reformelor și a investițiilor incluse în planul respectiv nu prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de mediu în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 (principiul „de a nu prejudicia în mod semnificativ”). Planul de redresare și reziliență ar trebui să prevadă contribuția preconizată la egalitatea de gen și la egalitatea de șanse pentru toți, precum și un rezumat al procesului de consultare desfășurat cu părțile interesate relevante de la nivel național.

Planul de redresare și reziliență ar trebui să includă o explicație a planurilor, sistemelor și măsurilor concrete ale statului membru în materie de prevenire, depistare și corectare a conflictelor de interese, a corupției și a fraudei, precum și de evitare a dublei finanțări din cadrul mecanismului și al altor programe ale Uniunii. Planul de redresare și reziliență ar putea include, de asemenea, proiecte transfrontaliere sau multinaționale. Pe parcursul procesului ar trebui să se aibă în vedere și să se realizeze o cooperare strânsă între Comisie și statele membre.

(40)

Implementarea mecanismului ar trebui să se desfășoare în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, asigurând inclusiv prevenirea și urmărirea penală eficace a fraudei, inclusiv a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a corupției și a conflictelor de interese.

(41)

Comisia ar trebui să evalueze planurile de redresare și reziliență propuse de statele membre și să acționeze în strânsă cooperare cu statul membru în cauză. Comisia ar trebui să respecte pe deplin asumarea responsabilității la nivel național asupra planului și, prin urmare, ar trebui să țină seama de justificările și de elementele furnizate de statul membru în cauză. Comisia ar trebui să evalueze relevanța, eficacitatea, eficiența și coerența planului de redresare și reziliență pe baza unei liste de criterii stabilite în prezentul regulament. Comisia ar trebui să evalueze planurile de redresare și reziliență propuse și, după caz, actualizările acestora, în termen de două luni de la prezentarea formală a planurile de redresare și reziliență. Statul membru în cauză și Comisia ar trebui să poată stabili de comun acord să prelungească acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă este necesar.

(42)

Într-o anexă la prezentul regulament ar trebui să se stabilească orientări corespunzătoare, pe care Comisia să se bazeze pentru a evalua, într-un mod transparent și echitabil, planurile de redresare și reziliență și pentru a stabili contribuția financiară, în conformitate cu obiectivele și cu orice alte cerințe relevante prevăzute în prezentul regulament. Pentru a se asigura transparența și eficiența, ar trebui să se instituie un sistem de rating pentru evaluarea propunerilor de planuri de redresare și reziliență. În cadrul evaluării, ar trebui să fie necesar punctajul cel mai mare pentru criteriile legate de recomandările specifice fiecărei țări, de consolidarea potențialului de creștere, a creării de locuri de muncă și a rezilienței economice, sociale și instituționale a statului membru și de contribuția la punerea în aplicare a pilonului european al drepturilor sociale. Contribuția eficace la tranziția verde și la cea digitală ar trebui, de asemenea, să fie o condiție prealabilă pentru o evaluare pozitivă.

(43)

Pentru a contribui la elaborarea unor planuri de redresare și reziliență de înaltă calitate și pentru a furniza asistență Comisiei la evaluarea planurilor de redresare și reziliență transmise de statele membre, precum și la evaluarea gradului de realizare a acestora, ar trebui să se includă dispoziții privind recurgerea la asistență de specialitate și, la solicitarea statelor membre în cauză, la consiliere inter pares și la asistență tehnică. Statele membre ar putea solicita, de asemenea, sprijin în cadrul Instrumentului de sprijin tehnic. Statele membre ar trebui să fie încurajate să promoveze sinergii cu planurile de redresare și reziliență ale altor state membre.

(44)

În scopul simplificării, stabilirea contribuției financiare ar trebui să se facă pe baza unor criterii simple. Contribuția financiară ar trebui să se stabilească pe baza costurilor totale estimate ale planului de redresare și reziliență propus de statul membru în cauză.

(45)

Consiliul ar trebui să aprobe evaluarea planurilor de redresare și reziliență prin intermediul unei decizii de punere în aplicare bazate pe o propunere a Comisiei pe care ar trebui să încerce să o adopte în termen de patru săptămâni de la adoptarea propunerii respective. Cu condiția ca planul de redresare și reziliență să îndeplinească în mod satisfăcător criteriile de evaluare, statului membru în cauză ar trebui să i se aloce contribuția financiară maximă în cazul în care costurile totale estimate ale reformei și ale investițiilor prevăzute în planul de redresare și reziliență sunt egale sau mai mari decât cuantumul contribuției financiare maxime. Statului membru în cauză ar trebui să i se aloce un cuantum egal cu costurile totale estimate ale planului de redresare și reziliență, în cazul în care aceste costuri totale estimate sunt mai mici decât contribuția financiară maximă. Statului membru în cauză nu ar trebui să i se acorde nicio contribuție financiară dacă planul de redresare și reziliență nu îndeplinește în mod satisfăcător criteriile de evaluare. Decizia de punere în aplicare a Consiliului ar trebui să fie modificată, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, pentru a include contribuția financiară maximă actualizată, calculată pe baza rezultatelor efective înregistrate în iunie 2022. Consiliul ar trebui să adopte decizia de modificare relevantă fără întârzieri nejustificate.

(46)

Pentru a se asigura concentrarea sprijinului financiar la începutul perioadei, în primii ani ulteriori crizei provocate de COVID-19, și pentru a se asigura compatibilitatea cu finanțarea disponibilă pentru mecanism, fondurile ar trebui puse la dispoziție până la 31 decembrie 2023. În acest scop, 70 % din cuantumul disponibil pentru sprijinul financiar nerambursabil ar trebui să poată fi angajat din punct de vedere juridic până la 31 decembrie 2022, iar 30 % între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2023. Până la 31 decembrie 2021, la cererea unui stat membru care trebuie să fie prezentată împreună cu planul de redresare și reziliență, un cuantum de până la 13 % din contribuția financiară și, după caz, de până la 13 % din împrumutul acordat statului membru în cauză poate fi plătit sub forma unei prefinanțări, în termen de două luni, în măsura în care este posibil, de la adoptarea de către Comisie a angajamentelor juridice.

(47)

Sprijinul financiar acordat unui plan de redresare și reziliență al unui stat membru ar trebui să poată fi furnizat sub forma unui împrumut, sub rezerva încheierii unui acord de împrumut cu Comisia, pe baza unei cereri justificate în mod corespunzător a statului membru în cauză. Împrumuturile care sprijină implementarea planurilor naționale de redresare și reziliență ar trebui să fie furnizate până la 31 decembrie 2023 și ar trebui să fie furnizate la scadențe care să reflecte natura pe termen mai lung a acestui tip de cheltuieli. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (13), rambursările ar trebui programate, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, astfel încât să se asigure reducerea constantă și previzibilă a datoriilor. Aceste scadențe ar putea fi diferite de scadențele fondurilor pe care Uniunea le împrumută pe piețele de capital pentru a finanța împrumuturile. Prin urmare, este necesar să se prevadă posibilitatea de a deroga de la principiul prevăzut la articolul 220 alineatul (2) din Regulamentul financiar, conform căruia scadențele împrumuturilor pentru asistență financiară nu ar trebui să fie transformate.

(48)

Cererea de sprijin sub formă de împrumut ar trebui să fie justificată de nevoile financiare mai ridicate legate de reformele și investițiile suplimentare incluse în planul de redresare și reziliență, relevante în special pentru tranziția verde și cea digitală și de un cost mai ridicat al planului de redresare și reziliență decât contribuția financiară maximă alocată prin contribuția nerambursabilă. Ar trebui să fie posibil ca cererea de sprijin sub formă de împrumut să fie transmisă odată cu planul de redresare și reziliență. În cazul în care cererea de sprijin sub formă de împrumut este transmisă la o altă dată, aceasta ar trebui să fie însoțită de un plan de redresare și reziliență revizuit, cu jaloane și ținte suplimentare. Pentru a se asigura concentrarea resurselor la începutul perioadei, statele membre ar trebui să solicite sprijin sub formă de împrumut până la 31 august 2023. În scopul asigurării unei bune gestiuni financiare, ar trebui să se plafoneze cuantumul total al sprijinului sub formă de împrumut acordat în temeiul prezentului regulament. În plus, cuantumul maxim al împrumutului acordat fiecărui stat membru nu ar trebui să depășească 6,8 % din venitul său național brut (VNB) din 2019, conform datelor provenite de la Eurostat având data-limită mai 2020. O majorare a cuantumului plafonat ar trebui să fie posibilă în circumstanțe excepționale, în funcție de resursele disponibile. Din același motiv, împrumutul ar trebui să poată fi plătit în tranșe, în funcție de obținerea de rezultate. Comisia ar trebui să evalueze cererea de sprijin sub formă de împrumut în termen de două luni. Hotărând pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul ar trebui să fie în măsură să aprobe această evaluare cu majoritate calificată, printr-o decizie de punere în aplicare pe care Consiliul ar trebui să încerce să o adopte în termen de patru săptămâni de la adoptarea propunerii respective a Comisiei.

(49)

Un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a transmite o cerere motivată de modificare a planului de redresare și reziliență în perioada de implementare, în cazul în care circumstanțe obiective justifică o astfel de acțiune. În cazul în care Comisia consideră că motivele invocate de statul membru în cauză justifică o astfel de modificare, aceasta ar trebui să evalueze noul plan de redresare și reziliență în termen de două luni. Statul membru în cauză și Comisia ar trebui să poată stabili de comun acord să prelungească acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă este necesar. Consiliul ar trebui să aprobe evaluarea noului plan de redresare și reziliență prin intermediul unei decizii de punere în aplicare bazate pe o propunere a Comisiei pe care ar trebui să încerce să o adopte în termen de patru săptămâni de la adoptarea propunerii.

(50)

Instituțiile Uniunii ar trebui să facă tot posibilul pentru a reduce timpul de prelucrare pentru a asigura implementarea rapidă și fără probleme a mecanismului.

(51)

Din motive de eficiență și de simplificare a gestiunii financiare a mecanismului, sprijinul financiar al Uniunii pentru planurile de redresare și reziliență ar trebui să ia forma unei finanțări bazate pe obținerea de rezultate măsurate prin raportare la jaloanele și țintele indicate în planurile de redresare și reziliență aprobate. În acest scop, sprijinul suplimentar sub formă de împrumut ar trebui să fie corelat cu atingerea unor jaloane și a unor ținte suplimentare față de cele pentru care se acordă sprijinul financiar (și anume, sprijinul financiar nerambursabil).

(52)

Plata fondurilor în cadrul mecanismului este condiționată de atingerea în mod satisfăcător de către statele membre a jaloanelor și a țintelor relevante care figurează în planurile de redresare și reziliență, evaluarea acestor planuri fiind deja aprobată de Consiliu. Înainte de a adopta o decizie de autorizare a plății contribuției financiare și, după caz, a împrumutului, Comisia ar trebui să solicite avizul Comitetului economic și financiar cu privire la atingerea în mod satisfăcător de către statele membre a jaloanelor și a țintelor relevante, pe baza unei evaluări preliminare efectuate de Comisie. Pentru a permite Comisiei să ia în considerare avizul Comitetului economic și financiar în evaluarea pe care o efectuează, acesta ar trebui să fie emis în termen de patru săptămâni de la primirea evaluării preliminare efectuate de Comisie. În cadrul deliberărilor sale, Comitetul economic și financiar se străduiește să ajungă la un consens. În cazul în care, în mod excepțional, unul sau mai multe state membre consideră că există abateri semnificative de la atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor și a țintelor relevante, ele pot solicita președintelui Consiliului European să supună chestiunea atenției următorului Consiliu European. Statele membre respective ar trebui de asemenea să informeze Consiliul, fără întârzieri nejustificate, iar Consiliul ar trebui, la rândul său, să informeze fără întârziere Parlamentul European. În astfel de circumstanțe excepționale, nu ar trebui să se ia nicio decizie de autorizare a plății contribuției financiare și, după caz, a sprijinului sub formă de împrumut până când următorul Consiliu European nu a discutat exhaustiv chestiunea. Ca regulă generală, procesul respectiv nu ar trebui să dureze mai mult de trei luni de la solicitarea de către Comisie a avizului Comitetului economic și financiar.

(53)

În scopul asigurării unei bune gestiuni financiare, cu respectarea caracterului bazat pe performanțe al mecanismului, ar trebui să se stabilească norme specifice privind angajamentele bugetare, plățile, suspendarea și recuperarea fondurilor, precum și privind denunțarea acordurilor referitoare la sprijinul financiar. Pentru a se asigura previzibilitatea, statele membre ar trebui să poată transmite cereri de plată de două ori pe an. Plățile ar trebui să fie făcute în tranșe și să se bazeze pe o evaluare pozitivă, realizată de Comisie, a implementării planului de redresare și reziliență de către statul membru în cauză. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că utilizarea fondurilor în legătură cu măsurile sprijinite de mecanism respectă dreptul aplicabil al Uniunii și cel intern. Acestea ar trebui în special să se asigure că frauda, corupția și conflictele de interese sunt prevenite, depistate și corectate și că finanțarea dublă din cadrul mecanismului și al altor programe ale Uniunii este evitată. Suspendarea și denunțarea acordurilor referitoare la sprijinul financiar, precum și reducerea și recuperarea contribuției financiare ar trebui să fie posibile atunci când planul de redresare și reziliență nu a fost implementat în mod satisfăcător de către statul membru în cauză sau în cazul unor nereguli grave, și anume fraudă, corupție și conflicte de interese în legătură cu măsurile sprijinite de mecanism sau o încălcare gravă a unei obligații în temeiul acordurilor referitoare la sprijinul financiar. Recuperarea ar trebui, atunci când este posibil, să fie asigurată prin compensarea plăților încă neefectuate în cadrul mecanismului. Ar trebui să se stabilească proceduri cu caracter contradictoriu adecvate pentru a se asigura faptul că decizia adoptată de Comisie în legătură cu suspendarea și recuperarea cuantumurilor plătite, precum și cu denunțarea acordurilor referitoare la sprijinul financiar respectă dreptul statelor membre de a prezenta observații. Toate plățile contribuțiilor financiare către statele membre ar trebui efectuate până la 31 decembrie 2026, cu excepția măsurilor menționate la articolul 1 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) 2020/2094 și a cazurilor în care, chiar dacă a fost asumat angajamentul juridic sau a fost adoptată decizia, cu respectarea termenelor prevăzute la articolul 3 din regulamentul respectiv, este necesar ca Uniunea să își poată onora obligațiile față de statele membre, inclusiv ca urmare a unei hotărâri definitive împotriva Uniunii.

(54)

Comisia ar trebui să se asigure că interesele financiare ale Uniunii sunt protejate în mod eficace. Deși este în primul rând responsabilitatea statului membru să se asigure că mecanismul este implementat în conformitate cu normele relevante din dreptul Uniunii și din dreptul intern, Comisia ar trebui să poată primi asigurări suficiente din partea statelor membre în această privință. În acest scop, la implementarea mecanismului, statele membre ar trebui să asigure funcționarea unui sistem de control intern concret și eficient și să recupereze cuantumurile plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod abuziv. Statele membre ar trebui să se poată baza în acest sens pe propriile sisteme naționale de gestiune a bugetului. Statele membre ar trebui să colecteze categorii standardizate de date și informații care să le permită să prevină, să depisteze și să corecteze neregulile grave, și anume frauda, corupția și conflictele de interese, în ceea ce privește măsurile sprijinite de mecanism. Comisia ar trebui să pună la dispoziție un sistem de informare și monitorizare, inclusiv un instrument unic de extragere a datelor și de evaluare a riscurilor, pentru a accesa și a analiza aceste date și informații, în vederea unei aplicări generalizate de către statele membre.

(55)

Comisia, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), Curtea de Conturi și, după caz, Parchetul European (EPPO) ar trebui să poată utiliza sistemul de informare și monitorizare în limitele competențelor și drepturilor lor.

(56)

Pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor statelor membre menite să evite dubla finanțare din cadrul mecanismului și al altor programe ale Uniunii, Comisia ar trebui să pună la dispoziție informații privind beneficiarii fondurilor finanțate de la bugetul Uniunii, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(57)

Statele membre și Comisia ar trebui să aibă dreptul de a prelucra date cu caracter personal numai în cazul în care acest lucru este necesar în vederea descărcării de gestiune, efectuării unui audit și a unui control al utilizării fondurilor în legătură cu măsurile de implementare a reformelor și a proiectelor de investiții în cadrul planului de redresare și reziliență. Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (14) sau (UE) 2018/1725 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului, în funcție de care dintre cele două regulamente este aplicabil.

(58)

Pentru o monitorizare eficace a implementării, statele membre ar trebui să raporteze de două ori pe an, în cadrul semestrului european, cu privire la progresele înregistrate în realizarea planului de redresare și reziliență. Aceste rapoarte elaborate de statele membre în cauză ar trebui să se reflecte în mod corespunzător în programele naționale de reformă, care ar trebui să fie utilizate ca instrument pentru raportarea privind progresele înregistrate în direcția finalizării implementării planurilor de redresare și reziliență.

(59)

Statele membre ar trebui încurajate să solicite avizul consiliilor lor naționale pentru productivitate și al instituțiilor bugetare independente cu privire la planurile lor de redresare și reziliență, inclusiv posibila validare a elementelor din planul de redresare și reziliență.

(60)

Pentru a asigura transparența și responsabilitatea în implementarea mecanismului, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului, simultan și în condiții egale, sub rezerva dispozițiilor privind informațiile sensibile și confidențiale sau a acordurilor de confidențialitate adecvate, dacă este necesar, documentele și informațiile relevante, cum ar fi planurile de redresare și reziliență, sau modificările acestora, astfel cum au fost prezentate de statele membre, precum și propunerile de decizii de punere în aplicare ale Consiliului, astfel cum au fost făcute publice de Comisie.

(61)

Comisia competentă a Parlamentului European ar putea invita Comisia, o dată la două luni, să discute, în cadrul unui dialog privind redresarea și reziliența, aspecte care privesc implementarea mecanismului, cum ar fi planurile de redresare și reziliență ale statelor membre, evaluarea Comisiei, principalele constatări ale raportului de reexaminare, stadiul atingerii jaloanelor și țintelor, procedurile legate de plată și suspendare, și orice alte informații și documente relevante furnizate de Comisie în legătură cu implementarea mecanismului. Comisia ar trebui să ia în considerare elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind redresarea și reziliența, inclusiv rezoluțiile Parlamentului European, dacă există.

(62)

Pentru a se asigura o alocare eficientă și coerentă a fondurilor și pentru a se respecta principiul bunei gestiuni financiare, acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie în concordanță cu programele Uniunii aflate în curs și complementare acestora, evitându-se totodată dubla finanțare din cadrul mecanismului și al altor programe ale Uniunii a acelorași cheltuieli. În special, Comisia și statul membru ar trebui să asigure, în toate etapele procesului, o coordonare eficace în vederea asigurării consecvenței, coerenței, complementarității și sinergiei între sursele de finanțare. În acest scop, atunci când transmit Comisiei planurile lor de redresare și reziliență, statele membre ar trebui să aibă obligația de a prezenta informațiile relevante privind finanțarea existentă sau planificată acordată de Uniune. Sprijinul financiar acordat în cadrul mecanismului ar trebui să se adauge sprijinului furnizat în cadrul altor programe și instrumente ale Uniunii, inclusiv Programul InvestEU. Reformele și proiectele de investiții finanțate în cadrul mecanismului ar trebui să poată beneficia de finanțare din partea altor programe și instrumente ale Uniunii, cu condiția ca acest sprijin să nu acopere aceleași costuri.

(63)

Comisia ar trebui să monitorizeze implementarea mecanismului și să măsoare gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilite în cadrul prezentului regulament în mod direcționat și proporționat. Atunci când monitorizează implementarea mecanismului, Comisia ar trebui să asigure faptul că datele pentru monitorizarea implementării activităților și a rezultatelor sunt colectate în mod eficient, cu eficacitate și la timp. În acest scop, destinatarilor finanțării din partea Uniunii ar trebui li se impună cerințe de raportare proporționale. Prin intermediul actelor delegate, Comisia ar trebui să stabilească indicatorii comuni care urmează să fie utilizați pentru raportarea progreselor înregistrate și în scopul monitorizării și evaluării mecanismului și să definească o metodologie de raportare a cheltuielilor sociale, inclusiv în ceea ce privește copiii și tineretul, în cadrul mecanismului.

(64)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (16), prezentul mecanism ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând, totodată, sarcinile administrative, în special pentru statele membre și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele mecanismului la fața locului.

(65)

Ar trebui stabilit un tablou de bord specific prin intermediul unui act delegat care să prezinte progresele înregistrate în implementarea planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre în fiecare dintre cei șase piloni și progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea planurilor de redresare și reziliență pentru indicatorii comuni ai mecanismului. Tabloul de bord ar trebui să fie operațional până în decembrie 2021 și ar trebui să fie actualizat de Comisie de două ori pe an.

(66)

Pentru a asigura raportarea adecvată cu privire la performanță și monitorizarea implementării mecanismului, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile sociale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește tabloul de bord specific care prezintă progresele înregistrate în implementare și indicatorii comuni care trebuie utilizați, precum și metodologia de raportare a cheltuielilor sociale, inclusiv în ceea ce privește copiii și tineretul. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(67)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind implementarea mecanismului. Respectivul raport ar trebui să includă informații referitoare la progresele înregistrate de statele membre în cadrul planurilor de redresare și reziliență aprobate. Acesta ar trebui să includă, de asemenea informații privind implementarea jaloanelor și a țintelor, privind plățile și suspendările, precum și privind contribuția mecanismului la țintele privind clima și obiectivele digitale, la indicatorii comuni și la cheltuielile finanțate în cadrul celor șase piloni.

(68)

Ar trebui să se efectueze o evaluare independentă, care să analizeze îndeplinirea obiectivelor mecanismului, eficiența utilizării resurselor sale și valoarea sa adăugată. După caz, evaluarea ar trebui să fie însoțită de o propunere de modificare a prezentului regulament. În plus, o evaluare ex post independentă ar trebui să analizeze impactul pe termen lung al mecanismului.

(69)

Evaluarea planurilor de redresare și reziliență care urmează să fie implementate de statele membre și sprijinul financiar corespunzător ar trebui să fie adoptate de Consiliu printr-o decizie de punere în aplicare, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. În acest scop și în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Consiliului ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe de executare referitoare la plata sprijinului financiar în urma atingerii jaloanelor și a țintelor relevante ar trebui să fie conferite Comisiei și exercitate de aceasta în conformitate cu procedura de examinare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Ținând seama de eventuala necesitate de a efectua o plată promptă a sprijinului financiar în cadrul mecanismului, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, președintele comitetului, în înțelesul regulamentului respectiv, ar trebui să ia în considerare, pentru orice proiect de act de punere în aplicare, posibilitatea de reducere a termenului pentru convocarea comitetului și a termenului pentru emiterea avizului de către comitet.

(70)

După adoptarea unei decizii de punere în aplicare, ar trebui să fie posibil ca statul membru în cauză și Comisia să convină asupra unor acorduri de tip operațional de natură tehnică, care să prevadă detalii referitor la implementare în ceea ce privește termenele, indicatorii pentru jaloanele și ținte și accesul la datele subiacente. Pentru a se asigura relevanța permanentă a acordurilor de tip operațional în ceea ce privește circumstanțele predominante în cursul implementării planului de redresare și reziliență, ar trebui să fie posibil ca elementele acestor acorduri de tip operațional să fie modificate de comun acord.

(71)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă și prevăd verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(72)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18), cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (19), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (20) și (UE) 2017/1939 (21) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea fraudei, a corupției și a conflictelor de interese și, dacă este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, OLAF are competența de a efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă au avut loc o fraudă, un act de corupție, conflicte de interese sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. EPPO este împuternicit, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939 să investigheze și să urmărească penal cazuri de fraudă, de corupție, de conflicte de interese și alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (22). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (EU) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(73)

Comisia ar trebui să poată să se angajeze în activități de comunicare pentru a asigura vizibilitatea finanțării Uniunii și, după caz, să se asigure că sprijinul acordat în cadrul mecanismului este comunicat și recunoscut printr-o declarație de finanțare.

(74)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(75)

Pentru a se asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,